Gentamicin Krka 40 mg/1 ml

Doze Datorită efectului post-antibiotic al gentamicinei, eficacitatea dozelor următoare, administrate în timpul acţiunii efectului post-antibiotic, este redusă, întrucât în acest interval bacteriile sunt mai puţin sensibile la gentamicină. În vederea asigurării unei eficacităţi maxime, administrarea gentamicinei într-o doză zilnică unică conferă un dublu avantaj:

• acţiune bactericidă mai puternică, rezultată din concentraţia plasmatică iniţială înaltă de gentamicină,
• efect bactericid mai bun al dozelor următoare, rezultat din prelungirea intervalului de timp dintre doze.

Administrarea gentamicinei într-o doza zilnică unică este contraindicată pacienţilor cu imunodeficienţe (neutropenie), insuficienţă renală severă, fibroză chistică, ascită, endocardită infecţioasă, arsuri extinse (peste 20% din suprafaţa corpului) sau în timpul sarcinii.

Dozare pentru pacienţii cu funcţie renală normală

Adulţi Doza zilnică recomandată pentru adulții cu funcție renală normală este de 3-6 mg/kg greutate corporală, într-o singură doză (de preferat) sau în două subdoze. Când gentamicina este administrată în mai multe doze zilnice, doza inițială pentru adulți, indiferent de funcția renală, este de 1,5 până la 2 mg/kg greutate corporală, care asigură concentrațiile plasmatice maxime corespunzătoare.

Copii și adolescenți Doza zilnică recomandată la copii și adolescenți cu funcţie renală normală este de 3-6 mg pe kg greutate corporală, sub formă de doza unică (de preferat) sau fracţionată în 2 doze.

Sugari cu vârsta între o lună şi un an Doza zilnică recomandată la sugari după vârsta de o lună este de 4,5-7,5 mg pe kg greutate corporală sub formă de doza unică (de preferat) sau fracţionată în 2 doze.

Nou-născuţi cu vârsta până la o lună Doza zilnică recomandată la nou-născuţi este de 4-7 mg/kg pe zi. Datorită timpului de înjumătăţire prelungit, doza zilnică la nou-născuţi trebuie administrată în doză unică.

La nou-născuţi, sugari şi copii, aceleaşi doze, raportate la greutatea corporală, vor determina concentraţii plasmatice de gentamicină mai mici decât la adulţi. De aceea, la aceste grupe de vârstă sunt necesare doze terapeutice mai mari. Din motive de siguranţă, la copii se recomandă determinarea zilnică a concentraţiei plamatice a gentamicinei. La 1 oră de la administrare, concentraţia plasmatică a gentamicinei trebuie să fie de cel puţin 4 µg/ml.

Când gentamicina se administrează în doze multiple, concentraţia plasmatică, determinată înaintea administrării dozei următoare, nu trebuie să depăşească 2 µg/ml. Când administrarea se face într-o doză unică, concentraţia plasmatică, determinată înaintea administrării dozei următoare, nu trebuie să depăşească 1 µg/ml.

Insuficienţă renală În caz de disfuncţie renală, doza zilnică recomandată trebuie scăzută şi ajustată conform funcţiei renale. Doza iniţială va fi aceeaşi ca la pacienţii cu funcţia renală normală. În continuarea tratamentului, doza va fi ajustată fie prin prelungirea intervalului dintre administrări, fie prin reducerea dozelor.

Reducerea dozelor şi prelungirea intervalului dintre doze sunt măsuri la fel de adecvate pentru ajustarea dozajului, dar trebuie subliniat faptul că aceste doze sunt aproximative şi că administrarea aceloraşi doze la pacienţi diferiţi poate determina concentraţii diferite ale medicamentului. De aceea, la pacienţii cu stări clinice deosebite, trebuie determinate concentraţiile serice ale gentamicinei, iar dozele trebuie ajustate în concordanţă. Nivelul plasmatic al gentamicinei, determinat la 30-60 minute de la administrarea i.v. sau i.m., trebuie să fie de cel puţin 5 µg/ml.

După o hemodializă, gentamicina se administrează în doză de 1-1,5 mg/kg greutate corporală. În dializa peritoneală, la 2 litri de lichid de dializă se adaugă o doză de gentamicină de 1 mg/kg greutate corporală.

Durata tratamentului 7-10 zile, iar în cazul infecţiilor foarte severe şi complicate se poate prelungi.

Recomandări de monitorizare: Se recomandă monitorizarea concentraţiei serice de gentamicină, în special la vârstnici, nou-născuţi şi pacienţi cu disfuncţie renală. Probele de sânge trebuie recoltate la sfârşitul intervalului de dozare (concentraţie minimă). Concentraţiile minime nu trebuie să depăşească 2 μg/ml la administrarea gentamicinei de două ori pe zi, şi 1 μg/ml la administrarea unei doze zilnice unice.

Mod de administrare

Gentamicina se administrează intramuscular sau intravenos, în aceleaşi doze. Gentamicina poate fi administrată intravenos direct, sau printr-un cateter intravenos. Timpul de injectare va fi de 2-3 minute. Atunci când doza zilnică totală este administrată într-o doză unică, timpul de injectare va fi de 30-60 minute. Pentru o perfuzie i.v. de scurtă durată, gentamicina va fi dizolvată în 100-200 ml de ser fiziologic steril sau în soluţie sterilă de glucoză 5%. Concentraţia de gentamicină din soluţie nu trebuie să depăşească 1 mg/ml.

Pacienţii trataţi cu gentamicină trebuie să fie monitorizaţi îndeaproape, întrucât, ca şi alte aminoglicozide, gentamicina poate fi nefrotoxică, poate exercita un efect dăunător asupra organelor auzului, echilibrului şi asupra conductibilităţii neuromusculare. Se va acorda atenţie apariţiei hipoacuziei, vertijului şi tinitusului. Când este necesar un tratament prelungit sau cu doze mai mari, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale gentamicinei, funcţiilor renală, vestibulară şi auditivă.

Ototoxicitatea (inclusiv pierderea ireversibilă a auzului) a fost raportată după utilizarea aminoglicozidelor, inclusiv gentamicina. Datorită potențialului de ototoxicitate, se recomandă monitorizarea funcției vestibulară și cohleară înainte, în timpul și la scurt timp după tratament (vezi pct. 4.8).

Riscul afectării auzului este crescut dacă concentraţiile plasmatice ale gentamicinei depăşesc în mod constant 2 µg/ml. Concentraţiile crescute ocazional nu determină apariţia tulburărilor auditive decât dacă sunt de peste 10 µg/ml. Disfuncţia vestibulară şi auditivă nu este frecventă, însă este importantă, deoarece este, de obicei, ireversibilă. Aceasta se poate exacerba chiar după ce administrarea gentamicinei este întreruptă. Iniţial este afectată perceperea frecvenţelor înalte. Disfuncţia auditivă este detectată prin audiometrie înaintea apariţiei semnelor clinice. Primele simptome sunt tinitus şi senzaţia de presiune în urechi. Disfuncţia vestibulară se manifestă clinic prin greaţă, vărsături, vertij sau nistagmus. Disfuncţia auditivă a fost stabilită prin audiometrie la 22% dintre pacienţi. Pacienţii cu risc crescut de disfuncţie auditivă şi vestibulară sunt cei cu istoric de disfuncţie auditivă şi vestibulară, cei cu insuficienţă renală, pacienţii trataţi cu alte medicamente ototoxice, pacienţi hidrataţi neadecvat sau cei trataţi cu doze crescute de gentamicină pentru o perioadă mai lungă de timp. Există un risc crescut de ototoxicitate la pacienții cu mutații ale ADN-ului mitocondrial (în special substituția nucleotidei 1555 A în G în gena ARNr 12S), chiar dacă nivelurile serice ale aminoglicozidelor se află în intervalul recomandat în timpul tratamentului. La astfel de pacienți trebuie luate în considerare opțiuni alternative de tratament. La pacienții cu antecedente materne de mutații relevante sau surditate indusă de aminoglicozide, trebuie luate în considerare tratamente alternative sau teste genetice înainte de administrare.

Nefrotoxicitatea gentamicinei este mai frecventă dacă concentraţia plasmatică a gentamicinei depăşeşte în mod constant 2 µg/ml, la pacienţi vârstnici, femei, pacienţi cu insuficienţă renală, pacienţi hidrataţi neadecvat, pacienţi cu sindrom nefrotic, cei cu nefropatie diabetică şi la cei trataţi cu alte medicamente nefrotoxice. Insuficienţa este reversibilă. Se caracterizează prin creşterea creatininemiei. Poate fi evitată prin hidratare adecvată. La pacienții cu insuficiență renală severă și la pacienții vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani), doza trebuie ajustată în funcție de funcția renală. Trebuie asigurată o hidratare adecvată.

Pentru evitarea reacțiilor adverse, se recomandă monitorizarea continuă (înainte, în timpul și după tratament) a funcției renale (creatinină serică, clearance-ul creatininei), controlul funcției vestibulare și cohleare, precum și parametrii hepatici și de laborator.

Se recomandă precauţie la administrare pacienţilor cu hipocalcemie.

Tratamentul cu gentamicină poate determina o dezvoltare excesivă a microorganismelor rezistente la medicamente. Dacă se întâmplă acest lucru, trebuie inițiat un tratament adecvat.

Au fost observate diaree și colită pseudomembranoasă atunci când gentamicina este administrat concomitent cu alte antibiotice. Aceste diagnostice trebuie avute în vedere la fiecare pacient care dezvoltă diaree în timpul tratamentului sau la scurt timp după tratament. Dacă în timpul tratamentului apare diaree severă și/sau diaree hemoragică, administrarea de gentamicină trebuie întreruptă și trebuie inițiat un tratament adecvat. Este contraindicată administrarea de medicamente care inhibă peristaltismul (vezi pct. 4.8).

Sunt necesare precauţii speciale atunci când gentamicina este administrată pacienţilor cu sindrom miastenic sau boală Parkinson, întrucât poate surveni blocarea conductibilităţii neuromusculare. Acesta poate fi evitată prin reducerea ratei de administrare i.v.

Informații suplimentare despre unii excipienți Gentamicin Krka conţine parahidroxibenzoaţi E216 şi E218, care pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate) şi, în mod excepţional, bronhospasm.

Gentamicin Krka conţine metabisulfit de sodiu (E223), care poate provoca rar reacţii severe de hipersensibilitate şi bronhospasm.

Acest medicament conţine sodiu <1 mmol (23 mg) pe doză, adicǎ practic „nu conţine sodiu”.

Gentamicina are un efect toxic asupra aparatelor vestibular, auditiv şi renal, precum şi un efect inhibitor asupra transmisiei neuromusculare. Alte reacţii adverse posibile sunt: reacţii de hipersensibilitate, creşterea temperaturii corpului, proteinurie, cefalee, oboseală, parestezii, tulburări vizuale, palpitaţii, creşterea valorilor ureei, creatininei, bilirubinei şi a activităţii transaminazelor. S-a raportat, de asemenea, posibilitatea apariţiei unei diarei persistente, datorată suprainfecţiei cu bacterii rezistente (colită pseudomembranoasă).

Apare mai ales la administrarea rapidă i.v. sau la administrarea unor doze mari de gentamicină intrapleural sau intraperitoneal.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro