Gemcitabina Sun 10 mg/ml

Gemcitabina trebuie prescrisă doar de către un medic specialist în utilizarea chimioterapiei antineoplazice.

Pungile de perfuzie cu Gemcitabina SUN 10 mg/ml soluție perfuzabilă permit administrarea unui volum de 120 ml/ 130 ml/ 140 ml/ 150 ml/ 160 ml/ 170 ml/ 180 ml/ 200 ml/ 220 ml de soluție (echivalentul a 1200 mg/ 1300 mg/ 1400 mg/ 1500 mg/ 1600 mg/ 1700 mg/ 1800 mg/ 2000 mg respectiv 2200 mg).

Dacă doza necesară nu poate fi realizată cu prezentările disponibile, se recomandă utilizarea unui medicament alternativ cu substanța activă gemcitabină, inclusiv gemcitabină sub formă de concentrat sau gemcitabină ca pulbere pentru soluție perfuzabilă.

Doze

Cancer de vezică urinară Administrare în asociere Doza de gemcitabină recomandată este de 1000 mg/m2, administrată în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute. Doza trebuie administrată în zilele 1, 8 şi 15 ale fiecărui ciclu de tratament de 28 zile, în asociere cu cisplatină. Cisplatina se administrează în doza recomandată de 70 mg/m2, în ziua 1 după gemcitabină sau în ziua 2 a fiecărui ciclu de 28 zile. Ulterior, acest ciclu de 4 săptămâni se repetă. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul de toxicitate pe care îl manifestă pacientul.

Cancer pancreatic Doza de gemcitabină recomandată este de 1000 mg/m2, administrată în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute. Aceasta trebuie repetată o dată pe săptămână timp de până la 7 săptămâni, după care urmează o săptămână de pauză. Ciclurile următoare vor consta în administrarea o dată pe săptămână, timp de 3 săptămâni consecutiv, din fiecare 4 săptămâni. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul de toxicitate pe care îl manifestă pacientul.

Cancer pulmonar altul decât cel cu celule mici Monoterapie Doza de gemcitabină recomandată este de 1000 mg/m2, administrată în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute. Aceasta trebuie repetată o dată pe săptămână timp de 3 săptămâni, după care urmează 1 săptămână de pauză. Ulterior, acest ciclu de 4 săptămâni se repetă. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul de toxicitate pe care îl manifestă pacientul.

Administrare în asociere Doza de gemcitabină recomandată este de 1250 mg/m2 de suprafaţă corporală, administrată în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute, în zilele 1 şi 8 ale ciclului de tratament (21 zile). Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul de toxicitate pe care îl manifestă pacientul. Cisplatina a fost utilizată în doze cuprinse între 75-100 mg/m2 o dată la fiecare 3 săptămâni.

Cancer de sân Administrare în asociere Gemcitabină în asociere cu paclitaxel: se recomandă administrarea de paclitaxel (175 mg/m2) în ziua 1 sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de aproximativ 3 ore, urmată de gemcitabină (1250 mg/m2) sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute în zilele 1 şi 8 ale fiecărui ciclu de 21 zile. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul de toxicitate pe care îl manifestă pacientul. Anterior iniţierii tratamentului asociat cu gemcitabină + paclitaxel, pacienţii trebuie să aibă o valoare absolută a numărului de granulocite de cel puţin 1500 (x 106/l).

Cancer ovarian Administrare în asociere Gemcitabină în asociere cu carboplatina: se recomandă administrarea de gemcitabină 1000 mg/m2 în perfuzie intravenoasă timp de 30 minute în zilele 1 şi 8 ale fiecărui ciclu de 21 zile. Carboplatina va fi administrată după gemcitabină în ziua 1 cu o doză calculată în funcţie de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) ţintă, de 4 mg/ml şi minut. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul de toxicitate pe care îl manifestă pacientul.

Monitorizarea toxicităţii şi modificarea dozei din cauza toxicităţii

Modificarea dozei din cauza toxicităţii non-hematologice Trebuie efectuată examinarea fizică periodică, precum şi controlul periodic al funcţiei renale şi hepatice, pentru a se identifica toxicitatea non-hematologică. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul de toxicitate pe care îl manifestă pacientul. În general, în cazul toxicităţii non-hematologice severe (grad 3 sau 4), cu excepţia simptomelor de greaţă/vărsături, administrarea de gemcitabină trebuie întreruptă temporar sau doza trebuie scăzută în funcţie de decizia medicului curant. Tratamentul se întrerupe până când medicul apreciază că toxicitatea s-a rezolvat.

Pentru ajustarea dozelor de cisplatină, carboplatină şi paclitaxel utilizate în tratamentul asociat, vă rugăm să consultaţi Rezumatul caracteristicilor produselor respective.

Modificarea dozei din cauza toxicităţii hematologice Iniţierea unui ciclu Pentru toate indicaţiile terapeutice, înaintea fiecărei administrări, pacientul trebuie monitorizat hematologic în ceea ce priveşte numărul de trombocite şi granulocite. Anterior iniţierii unui ciclu, pacienţii trebuie să aibă un număr absolut de granulocite de cel puţin 1500 (x 106/l) şi un număr de trombocite de 100000 (x 106/l).

În timpul unui ciclu Modificările dozei de gemcitabină în cadrul unui ciclu trebuie efectuate în conformitate cu recomandările din tabelele următoare:

Modificările dozei din cauza toxicităţii hematologice în ciclurile următoare, pentru toate indicaţiile Doza de gemcitabină trebuie scăzută la 75% din doza iniţială utilizată la debutul ciclului, în cazul următoarelor toxicităţi hematologice:

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală sau hepatică Gemcitabina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, deoarece există date insuficiente din studiile clinice pentru a permite recomandări clare privind dozele indicate la aceste grupuri de pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Vârstnici Gemcitabina a fost bine tolerată de pacienţii cu vârsta peste 65 ani. Nu există dovezi care să sugereze că sunt necesare modificări ale dozei la vârstnici, în afara celor deja recomandate tuturor pacienţilor (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi Siguranța și eficacitatea Gemcitabinei SUN la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Gemcitabină SUN nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 18 ani din cauza preocupărilor legate de siguranță și eficacitate.

Mod de administrare Gemcitabina SUN soluție perfuzabilă se administrează exclusiv pe cale intravenoasă. Soluţia poate fi administrată direct la pacient fără o preparare suplimentară. Gemcitabina SUN soluție perfuzabilă este compatibilă cu setul de perfuzie i.v. la administrarea pe o durată de 30 de minute. De unică folosință. Gemcitabina SUN este bine tolerată în timpul perfuzării şi poate fi administrată ambulator. În general, dacă apare extravazare, perfuzia trebuie oprită imediat şi reîncepută într-un alt vas de sânge. Pacientul trebuie monitorizat cu atenţie după administrare.

S-a demonstrat că prelungirea duratei de administrare a perfuziei şi creşterea frecvenţei de administrare cresc toxicitatea.

Toxicitate hematologică Gemcitabina poate suprima funcţia medulară, aceasta manifestându-se prin leucopenie, trombocitopenie şi anemie.

Pacienţii trataţi cu gemcitabină trebuie monitorizaţi hematologic înaintea fiecărei administrări privind numărul de trombocite, leucocite şi granulocite. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului sau modificarea acestuia atunci când este evidenţiată supresia medulară indusă medicamentos (vezi pct. 4.2). Cu toate acestea, mielosupresia este de scurtă durată şi de obicei nu determină reducerea dozei sau, rar, întreruperea tratamentului. După ce administrarea gemcitabinei a fost întreruptă, numărul elementelor figurate periferice poate continua să scadă. La pacienţii cu funcţie medulară afectată tratamentul trebuie iniţiat cu precauţie. Similar altor tratamente citotoxice, riscul de supresie medulară cumulativă trebuie luat în considerare atunci când gemcitabina este administrată împreună cu alte chimioterapice.

Insuficienţă hepatică şi renală Gemcitabina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cu afectarea funcţiei renale, deoarece există date insuficiente din studiile clinice pentru a permite recomandări clare privind dozele indicate la aceste grupuri de pacienţi (vezi pct. 4.2).

Administrarea gemcitabinei la pacienţi cu metastaze hepatice sau cu antecedente de hepatită, etilism cronic sau ciroză hepatică poate determina exacerbarea insuficienţei hepatice pre-existente.

Trebuie efectuate evaluări periodice de laborator (inclusiv teste virusologice) ale funcţiei renale şi hepatice.

Radioterapie concomitentă Radioterapia concomitentă (administrată simultan sau la interval de ≤ 7 zile): a fost raportată toxicitate (vezi pct. 4.5).

Vaccinuri cu virusuri vii Vaccinul febrei galbene şi alte vaccinuri cu virusuri vii atenuate nu sunt recomandate pacienţilor trataţi cu gemcitabină (vezi pct. 4.5).

Sindrom de encefalopatie posterioară reversibilă Cazuri de sindrom de encefalopatie posterioară reversibilă (SEPR) cu consecinţe potenţial severe au fost raportate la pacienţii cărora li s-a administrat gemcitabină în monoterapie sau în asociere cu alte chimioterapice. Hipertensiune acută şi activitate convulsivă au fost semnalate la majoritatea pacienţilor cărora li s-a administrat gemcitabină şi care au prezentat SEPR, dar pot apărea şi alte simptome, precum cefalee, letargie, confuzie şi cecitate. Diagnosticul este cel mai bine confirmat cu ajutorul imagisticii prin rezonanţă magnetică nucleară (RMN). SEPR a fost, în general, reversibil ca urmare a intervenţiilor suportive adecvate. Tratamentul cu gemcitabină trebuie întrerupt definitiv şi

trebuie aplicate măsuri de susţinere, incluzând controlul tensiunii arteriale şi terapia anticonvulsivă, dacă SEPR apare în timpul terapiei.

Cardiovascular Este necesară prudenţă deosebită, în special la pacienţii care prezintă antecedente de evenimente cardiovasculare, datorită riscului de tulburări cardiace şi/sau vasculare la administrarea gemcitabinei.

Sindromul de extravazare capilară Sindromul de extravazare capilară a fost raportat la pacienţii trataţi cu gemcitabină în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente chimioterapice (vezi pct.4.8). Afecţiunea este, de obicei, tratabilă dacă este diagnosticată într-un stadiu timpuriu şi tratată corespunzător, dar au fost raportate şi cazuri letale. Sindromul implică hiperpermeabilitate capilară sistemică în timpul căreia fluidele și proteinele din spațiul intravascular ajung în spațiul interstițial. Manifestările clinice includ edem generalizat, creştere în greutate, hipoalbuminemie, hipotensiune arterială severă, insuficienţă renală acută şi edem pulmonar. În cazul în care sindromul de extravazare capilară apare în timpul tratamentului, administrarea de gemcitabină trebuie întreruptă şi trebuie instituite măsuri suportive. Sindromul de extravazare capilară poate surveni în timpul ciclurilor ulterioare de tratament şi a fost asociat în literatura de specialitate cu sindromul de detresă respiratorie la adult.

Pulmonar Au fost raportate în asociere cu terapia cu gemcitabină efecte pulmonare, uneori severe (cum sunt edem pulmonar, pneumonie interstiţială sau sindrom de detresă respiratorie a adultului (SDRA)). Dacă apar astfel de reacţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu gemcitabină. Utilizarea din timp a măsurilor de susţinere poate favoriza ameliorarea stării pacientului.

Renal Sindrom hemolitic uremic Semne clinice sugestive pentru sindromul hemolitic-uremic (SHU) au fost raportate rar la pacienţii trataţi cu gemcitabină (date după punerea pe piață) (vezi pct. 4.8). SHU este o afecţiune care poate pune viaţa în pericol. Administrarea gemcitabinei trebuie întreruptă la primele semne de apariţie a anemiei hemolitice microangiopatice, cum sunt scăderile rapide ale valorilor hemoglobinei însoţite de trombocitopenie, creşteri ale concentraţiilor plasmatice de bilirubină, creatinină, uree sau lactat dehidrogenază (LDH). Este posibil ca insuficienţa renală să nu fie reversibilă la întreruperea tratamentului şi poate fi necesară dializa.

Fertilitate În studiile cu privire la toxicitatea asupra fertilităţii, gemcitabină a determinat hipospermatogeneză la şoarecii masculi (vezi pct. 5.3). Prin urmare, bărbaţii trataţi cu gemcitabină sunt sfătuiţi să nu procreeze în timpul tratamentului şi până la 6 luni după terminarea acestuia şi să solicite consiliere privind crioconservarea de spermă anterior începerii tratamentului, datorită posibilităţii de apariţie a infertilităţii datorate tratamentului cu gemcitabină (vezi pct. 4.6).

Sodiu Acest medicament conține sodiu 549,00 mg (23,88 mmol) per pungă de perfuzie de 120 ml, echivalent cu 27,5% din aportul maxim zilnic recomandat de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Acest medicament conține sodiu 594,65 mg (25,87 mmol) per pungă de perfuzie de 130 ml, echivalent cu 29,7% din aportul maxim zilnic recomandat de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Acest medicament conține sodiu 640,50 mg (27,86 mmol) per pungă de perfuzie de 140 ml, echivalent cu 32% din aportul maxim zilnic recomandat de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Acest medicament conține sodiu 686,25 mg (29,85 mmol) per pungă de perfuzie de 150 ml, echivalent cu 34,3% din aportul maxim zilnic recomandat de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Acest medicament conține sodiu 732,00 mg (31,84 mmol) per pungă de perfuzie de 160 ml, echivalent cu 36,6% din aportul maxim zilnic recomandat de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Acest medicament conține sodiu 777,75 mg (33,83 mmol) per pungă de perfuzie de 170 ml, echivalent cu 38,8% din aportul maxim zilnic recomandat de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Acest medicament conține sodiu 823,50 mg (35,82 mmol) per pungă de perfuzie de 180 ml, echivalent cu 41,2% din aportul maxim zilnic recomandat de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Acest medicament conține sodiu 915,00 mg (39,80 mmol) per pungă de perfuzie de 200 ml, echivalent cu 45,8% din aportul maxim zilnic recomandat de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Acest medicament conține sodiu 1006,50 mg (43,78 mmol) per pungă de perfuzie de 220 ml, echivalent cu 50,3% din aportul maxim zilnic recomandat de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Rezumatul profilului de siguranță Cele mai frecvent raportate reacţii adverse asociate cu tratamentul cu gemcitabină includ: greaţă cu sau fără vărsături, creşterea transaminazelor hepatice (ASAT/ALAT) şi a fosfatazei alcaline, raportate la aproximativ 60% dintre pacienţi; proteinuria şi hematuria raportate la aproximativ 50% dintre pacienţi; dispneea raportată la 10-40% dintre pacienţi (cea mai mare incidenţă s-a observat la pacienţii cu cancer bronho-pulmonar); erupţii cutanate tranzitorii de natură alergică apar la aproximativ 25% dintre pacienţi şi sunt asociate cu prurit la 10% dintre pacienţi. Frecvenţa şi severitatea reacţiilor adverse sunt influenţate de doză, viteza de perfuzie şi intervalul dintre doze (vezi pct. 4.4). Reacţiile adverse dependente de doză sunt scăderi ale numărului de trombocite, leucocite şi granulocite (vezi pct. 4.2).

Lista tabelară de reacţii adverse Următorul tabel de reacţii adverse şi frecvenţe se bazează pe date din studiile clinice. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Administrarea în asociere în tratamentul cancerului de sân Frecvenţa toxicităţilor hematologice de grad 3 sau 4, în special neutropenia, creşte atunci când gemcitabina este utilizată în asociere cu paclitaxel. Totuşi, creşterea frecvenţei acestor reacţii adverse nu este asociată cu o creştere a incidenţei infecţiilor sau a evenimentelor hemoragice. Fatigabilitatea şi neutropenia febrilă apar mai frecvent în cazul utilizării gemcitabinei în asociere cu paclitaxel. Fatigabilitatea, care nu este asociată cu anemie, se remite de obicei după primul ciclu.

Evenimente adverse de grad 3 şi 4 paclitaxel comparativ cu gemcitabină plus paclitaxel Numărul (%) de pacienţi Braţul de tratament cu paclitaxel Braţul de tratament cu (N=259) gemcitabină plus paclitaxel (N=262) Grad 3 Grad 4 Grad 3 Grad 4 Biochimice Anemie 5 (1,9) 1 (0,4) 15 (5,7) 3 (1,1) Trombocitopenie 0 0 14 (5,3) 1 (0,4) Neutropenie 11 (4,2) 17 (6,6) 82 (31,3) 45 (17,2) Non-biochimice Neutropenie febrilă 3 (1,2) 0 12 (4,6) 1 (0,4) Fatigabilitate 3 (1,2) 1 (0,4) 15 (5,7) 2 (0,8) Diaree 5 (1,9) 0 8 (3,1) 0 Neuropatie motorie 2 (0,8) 0 6 (2,3) 1 (0,4) Neuropatie 9 (3,5) 0 14 (5,3) 1 (0,4) senzorialăNeutropenia de gradul 4 care durează mai mult de 7 zile a apărut la 12,6% dintre pacienţii din braţul de tratament asociat şi la 5,0% dintre pacienţii din braţul de tratament cu paclitaxel. Administrarea în asociere în cancerul vezicii urinare

Evenimente adverse de grad 3 şi 4 MVAC comparativ cu gemcitabină plus cisplatină Numărul (%) de pacienţi Braţul de tratament cu MVAC Braţul de tratament gemcitabină (metotrexat, vinblastină, plus cisplatină doxorubicină şi cisplatină) (N=200) (N=196) Grad 3 Grad 4 Grad 3 Grad 4 Biochimice Anemie 30 (16) 4 (2) 47 (24) 7 (4) Trombocitopenie 15 (8) 25 (13) 57 (29) 57 (29) Non-biochimice Greaţă şi vărsături 37 (19) 3 (2) 44 (22) 0 (0) Diaree 15 (8) 1 (1) 6 (3) 0 (0) Infecţii 19 (10) 10 (5) 4 (2) 1 (1) Stomatită 34 (18) 8 (4) 2 (1) 0 (0)

Administrarea în asociere în tratamentul cancerului ovarian

Evenimente adverse de grad 3 şi 4 carboplatină comparativ cu gemcitabină plus carboplatină Numărul (%) de pacienţi Braţul de tratament cu carboplatină Braţul de tratament cu gemcitabină (N=174) plus carboplatină (N=175) Grad 3 Grad 4 Grad 3 Grad 4 Biochimice Anemie 10 (5,7) 4 (2,3) 39 (22,3) 9 (5,1) Neutropenie 19 (10,9) 2 (1,1) 73 (41,7) 50 (28,6) Trombocitopenie 18 (10,3) 2 (1,1) 53 (30,3) 8 (4,6) Leucopenie 11 (6,3) 1 (0,6) 84 (48,0) 9 (5,1) Non-biochimice Hemoragie 0 (0,0) 0 (0,0) 3 (1,8) (0,0) Neutropenie febrilă 0 (0,0) 0 (0,0) 2 (1,1) (0,0) Infecţie fără 0 (0) 0 (0,0) (0,0) 1 (0,6) neutropenie Neuropatia senzorială a fost, de asemenea, mai frecventă în braţul de tratament asociat decât în cel de monoterapie cu carboplatină.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro