Acasă/ Medicamente/ Gemcitabina Stada
L01BC05 · Antimetaboliti analogi ai bazelor pirimidinice Prescripție restrictivă CITOTOXIC

Gemcitabina Stada 38 mg/ml

Concentrat pentru soluție perfuzabilă · DCI: Gemcitabinum

Gemcitabină Stada aparține unui grup de medicamente denumite „citotoxice”.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Gemcitabină Stada aparține unui grup de medicamente denumite „citotoxice”. Aceste medicamente distrug celulele care se divid, inclusiv celulele canceroase.

Gemcitabină Stada poate fi administrat singur sau în asociere cu alte medicamente anticanceroase, în funcție de tipul de cancer.

Gemcitabină Stada este utilizat pentru tratamentul următoarelor tipuri de cancer:

  • cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC), singur sau împreună cu cisplatina.
  • cancer pancreatic.
  • cancer de sân, împreună cu paclitaxel.
  • cancer ovarian, împreună cu carboplatină.
  • cancer al vezicii urinare, împreună cu cisplatină.

Gemcitabina, este indicată pentru tratamentul cancerului vezicii urinare avansat local sau metastatic, în asociere cu cisplatina.

Gemcitabina este indicată pentru tratamentul pacienţilor cu adenocarcinom pancreatic avansat local sau metastatic.

Gemcitabina, în asociere cu cisplatina, este indicată ca tratament de primă linie la pacienţii cu carcinom pulmonar fără celule mici (NSCLC) avansat local sau metastatic. Gemcitabina în monoterapie poate fi luată în considerare la pacienţii vârstnici sau la cei cu indice de performanţă 2.

Gemcitabina, în asociere cu carboplatina, este indicată pentru tratamentul pacientelor cu carcinom ovarian epitelial avansat local sau metastatic, care au prezentant o recădere după un interval fără recidive de cel puţin 6 luni după tratamentul de primă linie cu compuşi ai platinei.

Gemcitabina, în asociere cu paclitaxel, este indicată în tratamentul cancerului de sân inoperabil, recurent local sau metastatic care a recidivat după chimioterapia adjuvantă/neoadjuvantă. Tratamentul anterior trebuie să fi inclus o antraciclină, cu excepţia cazului în care există contraindicaţii din punct de vedere clinic.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Doza uzuală de Gemcitabină Stada este de 1000-1250 mg pentru fiecare metru pătrat din suprafața dumneavoastră corporală. Înălțimea și greutatea dumneavoastră sunt măsurate pentru a determina suprafața dumneavoastră corporală. Medicul dumneavoastră va utiliza această suprafață corporală pentru a determina doza exactă de care aveți nevoie. Această doză poate fi modificată sau tratamentul poate fi amânat în funcție de numărul de celule din sângele dumneavoastră sau de starea dumneavoastră generală.

Cât de des vi se administrează perfuzia dumneavoastră de Gemcitabină Stada depinde de tipul de cancer pentru care sunteți tratat.

Un farmacist din spital sau medicul vor dilua concentratul de Gemcitabină Stada înainte de a vi se administra.

Gemcitabină Stada vi se va administra întotdeauna prin perfuzie într-una dintre venele dumneavoastră. Perfuzia va dura aproximativ 30 de minute.

Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresați-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.

Gemcitabina trebuie prescrisă numai de către un medic specialist în utilizarea chimioterapiei antineoplazice.

Doze

Cancer de vezică urinară Administrare în asociere Doza de gemcitabină recomandată este de 1000 mg/m2, administrată în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute. Doza trebuie administrată în zilele 1, 8 şi 15 ale fiecărui ciclu de tratament de 28 zile, în asociere cu cisplatină. Cisplatina se administrează în doza recomandată de 70 mg/m2, în ziua 1 după gemcitabină sau în ziua 2 a fiecărui ciclu de 28 zile. Ulterior, acest ciclu de 4 săptămâni se repetă. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul toxicităţii individuale.

Cancer pancreatic Doza de gemcitabină recomandată este de 1000 mg/m2, administrată în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute. Aceasta trebuie repetată o dată pe săptămână timp de până la 7 săptămâni, după care urmează o săptămână de pauză. Ciclurile următoare vor consta în administrarea o dată pe săptămână, timp de 3 săptămâni consecutiv, din fiecare 4 săptămâni. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul toxicităţii individuale.

Cancer pulmonar fără celule mici Monoterapie Doza de gemcitabină recomandată este de 1000 mg/m2, administrată în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute. Aceasta trebuie repetată o dată pe săptămână timp de 3 săptămâni, după care urmează 1 săptămână de pauză. Ulterior, acest ciclu de 4 săptămâni se repetă. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul toxicităţii individuale.

Administrare în asociere Doza de gemcitabină recomandată este de 1250 mg/m2 suprafaţă corporală, administrată în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute, în zilele 1 şi 8 ale ciclului de tratament (21 zile). Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul toxicităţii individuale. Cisplatina a fost utilizată în doze cuprinse între 75-100 mg/m2 o dată la fiecare 3 săptămâni.

Cancer de sân Administrare în asociere Gemcitabina în asociere cu paclitaxel: se recomandă administrarea de paclitaxel (175 mg/m 2) în ziua 1 sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de aproximativ 3 ore, urmată de gemcitabină (1250 mg/m2) sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute în zilele 1 şi 8 ale fiecărui ciclu de 21 zile. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul toxicităţii individuale. Anterior iniţierii tratamentului asociat cu gemcitabină + paclitaxel, pacienţii trebuie să aibă o valoare absolută a numărului de granulocite de cel puţin 1500 (x 106/l).

Cancer ovarian Administrare în asociere Gemcitabină în asociere cu carboplatina: se recomandă administrarea de gemcitabină 1000 mg/m 2 în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute în zilele 1 şi 8 ale fiecărui ciclu de 21 zile. Carboplatina

va fi administrată după gemcitabină în ziua 1 cu o doză calculată în funcţie de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) ţintă, de 4 mg/ml·minut. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul toxicităţii individuale.

Monitorizarea toxicităţii şi modificarea dozei datorită toxicităţii

Modificarea dozei datorită toxicităţii non-hematologice Trebuie efectuată examinarea fizică periodică, precum şi controlul periodic al funcţiei renale şi hepatice, pentru a se identifica toxicitatea non-hematologică. Reducerea dozelor se poate efectua la fiecare ciclu sau în cursul aceluiaşi ciclu, în funcţie de gradul toxicităţii individuale. În general, în cazul toxicităţii non-hematologice severe (grad 3 sau 4), cu excepţia simptomelor de greaţă/vărsături, administrarea de gemcitabină trebuie întreruptă temporar sau doza trebuie scăzută în funcţie de decizia medicului curant. Tratamentul se întrerupe până când medicul apreciază că toxicitatea s-a rezolvat.

Pentru ajustarea dozelor de cisplatină, carboplatină şi paclitaxel utilizate în tratamentul asociat, vă rugăm să consultaţi Rezumatul caracteristicilor produselor respective.

Modificarea dozei datorită toxicităţii hematologice Iniţierea unui ciclu Pentru toate indicaţiile terapeutice, înaintea fiecărei administrări, pacientul trebuie monitorizat hematologic în ceea ce priveşte numărul de trombocite şi granulocite. Anterior iniţierii unui ciclu, pacienţii trebuie să aibă un număr absolut de granulocite de cel puţin 1500 (x 106/l) şi un număr de trombocite de 100000 (x 106/l).

În timpul unui ciclu Modificările dozei de gemcitabină în cadrul unui ciclu trebuie efectuate în conformitate cu recomandările din tabelele următoare:

Modificarea dozei de gemcitabină administrată în monoterapie sau în asociere cu cisplatină, în cadrul unui ciclu de tratament pentru cancerul vezicii urinare, NSCLC şi cancerul pancreatic
Număr absolut de granulocite (x 106/l)Număr de trombocite (x 106/l)Procent din doza standard de gemcitabină(%)
> 1000 şi> 100000100
500-1000 sau50000-10000075
<500 sau< 50000Omiterea dozei
Modificarea dozei de gemcitabină administrată în asociere cu paclitaxel, în cadrul unui ciclu de tratament pentru cancer de sân
Număr absolut de granulocite (x 106/l)Număr de trombocite (x 106/l)Procent din doza standard de gemcitabină(%)
> 1200 şi> 75000100
1000-<1200 sau50000-7500075
700-<1000 şi≥5000050
<700 sau<50000Omiterea dozei
Modificarea dozei de gemcitabină administrată în asociere cu carboplatină, în cadrul unui ciclu de tratament pentru cancer ovarian
Număr absolut de granulocite (x 106/l)Număr de trombocite (x 106/l)Procent din doza standard de gemcitabină(%)
> 1500 şi≥ 100000100
1000-1500 sau75000-10000050
<1000 sau< 75000Omiterea dozei

Tratamentul nu va fi reluat în cadrul ciclului. Tratamentul va fi iniţiat în ziua 1 a ciclului următor, atunci când numărul absolut de granulocite atinge cel puţin 1500 (x106/l) şi numărul de trombocite atinge 100000 (x 106/l).

Modificările dozei datorită toxicităţii hematologice în ciclurile următoare, pentru toate indicaţiile Doza de gemcitabină trebuie scăzută la 75% din doza iniţială utilizată la debutul ciclului, în cazul următoarelor toxicităţi hematologice:

Mod de administrare

Gemcitabină concentrat pentru soluţie perfuzabilă este bine tolerat în timpul perfuzării şi poate fi administrat ambulatoriu. În general, dacă apare extravazare, perfuzia trebuie oprită imediat şi administrată într-un alt vas de sânge. Pacientul trebuie monitorizat cu atenţie după administrare.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea, vezi pct. 6.6.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică Gemcitabina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, deoarece există date insuficiente din studiile clinice pentru a permite recomandări clare privind dozele indicate la aceste grupe de pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Pacienți vârstnici (cu vârsta >65 ani) Gemcitabina a fost bine tolerată de pacienţii cu vârsta peste 65 ani. Nu există dovezi care să sugereze că sunt necesare modificări ale dozei la pacienții vârstnici, în afara celor deja recomandate tuturor pacienţilor (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi (cu vârsta <18 ani) Gemcitabina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, datorită datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • dacă sunteți alergic la gemcitabină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
  • dacă alăptați.
  • Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
  • Alăptare (vezi pct. 4.6).
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înaintea primei perfuzii vi se vor recolta probe de sânge pentru a se verifica dacă ficatul și rinichii dumneavoastră funcționează suficient de bine pentru a primi acest medicament. Înaintea fiecărei perfuzii vi se vor recolta probe de sânge pentru a se verifica dacă aveți suficiente celule sanguine pentru a vi se putea administra Gemcitabină Stada. Medicul dumneavoastră poate decide să modifice doza sau să amâne tratamentul, în funcție de starea dumneavoastră generală și dacă numărul celulelor din sângele dumneavoastră este prea scăzut. Periodic, se vor recolta probe din sângele dumneavoastră pentru a se verifica dacă rinichii și ficatul dumneavoastră funcționează.

Înainte de a vi se administra Gemcitabină Stada, spuneți medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale

  • dacă aveți sau ați avut în trecut o boală de ficat, o boală de inimă, o boală vasculară sau probleme cu rinichii, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului din spital deoarece este posibil să nu vă poată fi administrat Gemcitabină Stada.
  • dacă ați efectuat recent sau dacă urmează să faceți radioterapie, vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră deoarece poate să apară o reacție de iradiere incipientă sau tardivă la administrarea Gemcitabină Stada.
  • dacă ați fost vaccinat recent, vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră deoarece acest lucru poate cauza reacții adverse la administrarea Gemcitabină Stada.
  • dacă în timpul tratamentului cu acest medicament apar simptome cum sunt dureri de cap însoțite de confuzie, convulsii sau modificări ale vederii, anunțați imediat medicul dumneavoastră. Aceasta poate fi o reacție adversă foarte rară la nivelul sistemului nervos numită sindrom encefalopatic posterior reversibil.
  • dacă v-au apărut dificultăți la respirație sau vă simțiți foarte slăbit și sunteți foarte palid, vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră deoarece acesta poate fi un semn de insuficiență renală sau probleme ale plămânilor.
  • dacă apar umflături generalizate, scurtare a respirației sau creștere în greutate, vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră deoarece acesta poate fi un semn de scurgeri de fluid din vasele mici de sânge în țesuturi.
  • dacă ați dezvoltat vreodată o erupție severă pe piele sau descuamarea pielii, vezicule și/sau afte la nivelul gurii după utilizarea gemcitabină.

Instrucțiunile privind diluarea trebuie respectate cu strictețe pentru a evita apariția evenimentelor adverse.

Reacții cutanate grave, inclusiv sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică și pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) au fost raportate în asociere cu tratamentul cu gemcitabină. Solicitați imediat asistență medicală dacă observați oricare dintre simptomele legate de aceste reacții cutanate grave descrise la pct. 4.

S–a demonstrat că prelungirea duratei de administrare a perfuziei şi administrarea mai frecventă cresc toxicitatea.

Reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) și pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale, au fost raportate în asociere cu tratamentul cu gemcitabină. Pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și monitorizați îndeaproape pentru reacții cutanate. Daca apar semne si simptome sugestive pentru aceste reacții, tratamentul cu gemcitabină trebuie întrerupt imediat.

Toxicitate hematologică Gemcitabina poate suprima funcţia medulară, aceasta manifestându-se prin leucopenie, trombocitopenie şi anemie.

Pacienţii trataţi cu gemcitabină trebuie monitorizaţi hematologic înaintea fiecărei administrări privind numărul de trombocite, leucocite şi granulocite. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului sau modificarea acestuia atunci când este identificată supresia medulară indusă medicamentos (vezi pct. 4.2). Cu toate acestea, mielosupresia este de scurtă durată şi de obicei nu determină reducerea dozei sau, rar, întreruperea tratamentului.

După ce administrarea gemcitabinei a fost întreruptă, numărul elementelor figurate periferice poate continua să scadă. La pacienţii cu funcţie medulară afectată tratamentul trebuie iniţiat cu precauţie.

Similar altor tratamente citotoxice, riscul de supresie medulară cumulativă trebuie luat în considerare atunci când gemcitabina este administrată împreună cu alte chimioterapice.

Insuficienţă hepatică și renală Gemcitabina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cu afectarea funcţiei renale, deoarece există date insuficiente din studiile clinice pentru a permite recomandări clare privind dozele indicate la aceste grupe de pacienţi (vezi pct. 4.2).

Administrarea gemcitabinei la pacienţi cu metastaze hepatice sau cu antecedente de hepatită, alcoolism sau ciroză hepatică poate determina exacerbarea insuficienţei hepatice subiacente.

Trebuie efectuate evaluări periodice de laborator ale funcţiei renale şi hepatice (inclusiv teste virusologice).

Radioterapie concomitentă Radioterapia concomitentă (administrată simultan sau la interval de ≤7 zile): a fost raportată toxicitate (vezi pct. 4.5 pentru detalii şi recomandări de utilizare).

Vaccinuri cu virusuri vii Vaccinul febrei galbene şi alte vaccinuri cu virusuri vii atenuate nu sunt recomandate pacienţilor trataţi cu gemcitabină (vezi pct. 4.5).

Sindrom encefalopatic posterior reversibil Cazuri de sindrom encefalopatic posterior reversibil (SEPR) cu consecințe potențial severe au fost raportate la pacienții tratați cu gemcitabină în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente chimioterapice. La majoritatea pacienților tratați cu gemcitabină și care au prezentat SEPR au fost raportate hipertensiune arterială acută și activitate convulsivă, dar pot fi prezente și alte simptome, cum ar fi cefalee, letargie, confuzie și pierderea vederii. Confirmarea diagnosticului se face în mod optim prin tehnici de imagistică prin rezonanță magnetică. SEPR a fost în general reversibil prin aplicarea de măsuri suportive corespunzătoare. Dacă în timpul tratamentului cu gemcitabină apare

SEPR, tratamentul trebuie întrerupt permanent și trebuie adoptate măsuri suportive, inclusiv controlul tensiunii arteriale și tratament anti convulsiv.

Afectare cardiovasculară Este necesară prudenţă deosebită, în special la pacienţii care prezintă antecedente de evenimente cardiovasculare, datorită riscului de tulburări cardiace şi/sau vasculare la administrarea gemcitabinei.

Sindrom de extravazare capilară Sindromul de extravazare capilară a fost raportat la pacienţii trataţi cu gemcitabină în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente chimioterapice (vezi pct. 4.8). Afecţiunea este, de obicei, tratabilă dacă este diagnosticată într-un stadiu timpuriu şi tratată corespunzător, dar au fost raportate cazuri letale. Afecţiunea implică hiperpermeabilitate capilară sistemică, având ca rezultat o ieşire a fluidelor şi a proteinelor plasmatice prin peretele capilar în interstiţiu. Caracteristicile clinice includ edem generalizat, creştere în greutate, hipoalbuminemie, hipotensiune arterială severă, insuficienţă renală acută şi edem pulmonar. În cazul în care sindromul de extravazare capilară apare în timpul tratamentului, administrarea de gemcitabină trebuie întreruptă şi trebuie instituite măsuri suportive. Sindromul de extravazare capilară poate să apară în ciclurile de tratament târzii şi a fost asociat în literatura de specialitate cu sindromul de detresă respiratorie la adult.

Afectare pulmonară Legat de tratamentul cu gemcitabină au fost raportate efecte pulmonare, uneori severe (cum sunt edem pulmonar, pneumonie interstiţială sau sindrom de detresă respiratorie a adultului (SDRA)). Dacă apar astfel de reacţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu gemcitabină. Utilizarea precoce a măsurilor de susţinere poate favoriza ameliorarea stării pacientului.

Afectare renală Sindrom hemolitic uremic Semne clinice sugestive pentru sindromul hemolitic uremic (SHU) au fost raportate rar (date apărute după punerea pe piață) la pacienţii trataţi cu gemcitabină (vezi pct. 4.8). SHU este o tulburare care poate pune viața în pericol. Administrarea gemcitabinei trebuie întreruptă la primele semne de apariţie a anemiei hemolitice microangiopatice, cum sunt scăderile rapide ale valorilor hemoglobinei însoţite de trombocitopenie, creşteri ale concentraţiilor plasmatice de bilirubină, creatinină, uree sau lactat dehidrogenază (LDH). Este posibil ca insuficienţa renală să nu fie reversibilă la întreruperea tratamentului şi poate fi necesară dializa.

Fertilitate În studiile de toxicitate asupra fertilităţii, gemcitabina a determinat hipospermatogeneză la şoarecii masculi (vezi pct. 5.3). Prin urmare, bărbaţii trataţi cu gemcitabină sunt sfătuiţi să nu procreeze în timpul tratamentului şi până la 6 luni după terminarea acestuia şi să solicite consiliere privind crioconservarea de spermă anterior începerii tratamentului, datorită posibilităţii de apariţie a infertilităţii datorate tratamentului cu gemcitabină (vezi pct. 4.6).

Excipienți Sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) pe flacon a 200 mg, adică practic „nu conţine sodiu”.

Acest medicament conține 87,3 mg sodiu pe flacon de 1000 mg echivalent cu 4,37% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Acest medicament conține 131,1 mg sodiu pe flacon de 1500 mg echivalent cu 6,56% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Acest medicament conţine 175 mg sodiu pe flacon de 2000 mg, echivalent cu 8,73% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Etanol

Acest medicament contine 421 mg etanol 96% pe ml concentrat. O doză de (1250 mg/m²) din acest medicament administrată unui adult cu o greutate de 70 kg ar conduce la expunerea la 342 mg/kg de etanol (96 %), ceea ce poate determina o creștere a concentrației de alcool în sânge (CAS) de aproximativ 57 mg/100 ml. Spre comparație, pentru un adult care bea un pahar de vin sau 500 ml de bere, CAS-ul este probabil să fie de aproximativ 50 mg/100 ml. Administrarea concomitentă cu medicamente care conțin de exemplu propilenglicolul sau etanolul pot duce la acumularea de etanol și pot induce efecte adverse, în special la copiii mici cu capacitate metabolică scăzută sau imatură.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luați, ați luat recent sau s-ar putea să luați orice alte medicamente.

Cantitatea de alcool din acest medicament poate influența efectul altor medicamente.

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile (vezi pct. 5.2).

Radioterapie Terapia concomitentă (administrare concomitentă sau la interval ≤ 7 zile) – Toxicitatea asociată cu această terapie multimodală este dependentă de mai mulţi factori diferiţi, incluzând doza de gemcitabină, frecvenţa de administrare a gemcitabinei, doza de iradiere, tehnica de planificare a radioterapiei, ţesutul ţintă şi volumul ţintă. Studiile pre-clinice şi clinice au demonstrat că gemcitabina are activitate radiosensibilizantă. Într-un singur studiu, în care gemcitabina în doză de 1000 mg/m2 a fost administrată concomitent cu radioterapia toracică timp de până la 6 săptămâni consecutiv la pacienţi cu cancer bronho-pulmonar fără celule mici, s-au observat efecte toxice semnificative sub formă de mucozite severe, cu potenţial letal, în special esofagită şi pneumonie, mai ales la pacienţii la care s-au administrat doze mari de radioterapie (volum median total de 4795 cm3). Studiile ulterioare au indicat că este posibilă administrarea gemcitabinei în doze mai mici cu radioterapie concomitentă cu efecte toxice predictibile, cum este de exemplu studiul de fază II realizat în cancerul pulmonar fără celule mici, în care radioterapia toracică în doze de 66 Gy s-a efectuat în asociere cu administrarea de gemcitabină (600 mg/m2 de 4 ori) şi cisplatină (80 mg/m2 de 2 ori) timp de 6 săptămâni. Nu a fost încă stabilit regimul terapeutic optim pentru administrarea sigură a gemcitabinei în asociere cu radioterapia în toate tipurile de tumori.

Terapie secvenţială (administrare la interval > 7 zile) – Analiza datelor nu indică vreo creştere a toxicităţii atunci când gemcitabina este administrată cu mai mult de 7 zile înainte de sau după iradiere, în afară de reactivarea efectelor secundare ale iradierii. Datele sugerează că tratamentul cu gemcitabină poate fi iniţiat după remiterea efectelor acute ale iradierii sau la cel puţin o săptămână după iradiere.

Leziuni de tip post-iradiere au fost raportate la nivelul ţesuturilor ţintă (de exemplu esofagită, colită şi pneumonie) în asociere atât cu terapia concomitentă cât şi cu cea secvenţială cu gemcitabină.

Alte interacţiuni Vaccinul febrei galbene şi alte vaccinuri cu virusuri vii atenuate nu sunt recomandate, datorită riscului de boală sistemică, posibil letală, în special în cazul pacienţilor imunodeprimaţi.

Cantitatea de alcool din acest medicament poate influenţa efectul altor medicamente.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Sarcina Dacă sunteți gravidă, credeți că ați putea fi sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a vi se administra acest medicament. Utilizarea Gemcitabină Stada trebuie evitată în timpul sarcinii. Medicul va discuta cu dumneavoastră despre eventualele riscuri la care sunteți expusă când utilizați Gemcitabină Stada în timpul sarcinii.

Alăptarea Dacă alăptați, spuneți-i medicului dumneavoastră. Trebuie să întrerupeți alăptarea în timpul tratamentului cu Gemcitabină Stada.

Fertilitatea Bărbații sunt sfătuiți să nu procreeze în timpul tratamentului, precum și timp de 6 luni după tratamentul cu Gemcitabină Stada. Dacă doriți să procreați în timpul tratamentului, precum și timp de 6 luni după tratament, solicitați sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului. Este posibil să doriți să solicitați consiliere privind conservarea de spermă înainte de a începe tratamentul.

Sarcină Nu există date adecvate privind utilizarea gemcitabinei la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Pe baza rezultatelor obţinute în studiile la animale şi a mecanismului de acţiune al gemcitabinei, aceasta nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Femeile trebuie avertizate să nu rămână gravide în timpul tratamentului cu gemcitabină şi să informeze imediat medicul curant dacă totuşi acest lucru se întâmplă.

Alăptare Nu se cunoaşte dacă gemcitabina este excretată în laptele uman şi reacţiile adverse asupra sugarului nu pot fi excluse. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu gemcitabină.

Fertilitate În studiile de toxicitate asupra fertilităţii, gemcitabina a determinat hipospermatogeneză la şoarecii masculi (vezi pct. 5.3). Prin urmare, bărbaţii trataţi cu gemcitabină sunt sfătuiţi să nu procreeze în timpul tratamentului şi până la 6 luni după terminarea acestuia şi să solicite consiliere privind crioconservarea de spermă anterior începerii tratamentului, datorită posibilităţii de apariţie a infertilităţii datorate tratamentului cu gemcitabină.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Trebuie să vă adresați imediat medicului dumneavoastră dacă remarcați oricare dintre următoarele:

  • Sângerări la nivelul gingiilor, nasului sau gurii sau orice sângerare care nu se oprește, urină roșiatică sau roz, vânătăi neașteptate (deoarece este posibil să aveți mai puține trombocite decât este normal, ceea ce este foarte frecvent).
  • Oboseală, senzație de leșin, dificultăți la respirație sau dacă sunteți palid (deoarece s-ar putea să aveți mai puțină hemoglobină decât este normal, ceea ce este foarte frecvent).
  • Erupție trecătoare pe piele ușoară până la moderată (foarte frecventă)/mâncărime (frecventă) sau febră (foarte frecventă); (reacții alergice).
  • Temperatura corpului de 38°C sau mai mare, transpirați sau aveți alte semne de infecție (deoarece este posibil să aveți mai puține globule albe decât în mod normal însoțit de febră, afecțiune cunoscută și ca neutropenie febrilă) (frecvent).
  • Durere, roșeață, umflături sau leziuni la nivelul gurii (stomatite) (frecvente).
  • Bătăi neregulate ale inimii (aritmie) (mai puțin frecventă).
  • Oboseală și slăbiciune extreme, purpura sau zone mici cu sângerări sub piele (vânătăi), insuficiență renală acută (urinare redusă sau absentă) și semne ale unei infecții. Acestea ar putea fi semne ale unei microangiopatii trombotice (formare de cheaguri în vasele mici de sânge) și semne ale sindromului hemolitic uremic, care pot pune viața în pericol
  • Dificultăți la respirație (foarte frecvent poate apare o dificultate ușoară la respirație, curând după ce perfuzia de Gemcitabină Stada se termină, cu toate acestea, mai puțin frecvent sau chiar rar pot exista probleme pulmonare care pot fi mai severe).
  • Dureri severe în piept (infarct miocardic) (rară)
  • Reacție alergică/hipersensibilitate severă însoțită de erupții trecătoare pe piele severe, incluzând înroșire și mâncărimi ale pielii, umflarea mâinilor, picioarelor, gleznelor, feței, buzelor, gurii sau

gâtului (ceea ce poate cauza dificultăți la înghițire sau de respirație), respirație șuierătoare, bătăi rapide ale inimii și senzație de leșin (reacție anafilactică) (foarte rară)

  • Umflături generalizate, scurtare a respirației sau creștere în greutate, deoarece puteți prezenta scurgeri de fluid din vasele mici de sânge în țesuturi (sindrom de extravazare capilară) (foarte rară)
  • Dureri de cap însoțite de tulburări ale vederii, confuzie sau convulsii (sindrom encefalopatic posterior reversibil) (foarte rară)
  • Erupție trecătoare pe piele severă însoțită de mâncărimi, formarea de bășici și descuamarea pielii (sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică) (foarte rară)
  • O erupție pe piele, de culoare roșiatică, cu aspect de solzi, cu umflături sub piele (inclusiv pliurile pielii, trunchiul și extremitățile superioare) și vezicule, însoțite de febră (pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)) (cu frecvență necunoscută).

Alte reacții adverse ale Gemcitabină Stada pot include:

Cele mai frecvent raportate reacţii adverse asociate cu tratamentul cu gemcitabină includ: greaţă cu sau fără vărsături, creşterea valorilor transaminazelor hepatice (ASAT/ALAT) şi a fosfatazei alcaline, raportate la aproximativ 60% dintre pacienţi; proteinuria şi hematuria raportate la aproximativ 50% dintre pacienţi; dispneea raportată la 10-40% dintre pacienţi (cea mai mare incidenţă s-a observat la pacienţii cu cancer bronho-pulmonar); erupţii cutanate tranzitorii de natură alergică apar la aproximativ 25% dintre pacienţi şi sunt asociate cu prurit la 10% dintre pacienţi.

Frecvenţa şi severitatea reacţiilor adverse sunt influenţate de doză, viteza de perfuzare şi intervalul dintre doze (vezi pct. 4.4). Reacţiile adverse care limitează doza sunt scăderi ale numărului de trombocite, leucocite şi granulocite (vezi pct. 4.2).

Următorul tabel de reacţii adverse şi frecvenţe se bazează pe date din studiile clinice. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

  • Infecții

Cu frecvenţă necunoscută

  • Sepsis Tulburări hematologice şi Foarte frecvente limfatice • Leucopenie (neutropenie Grad 3 = 19,3%; Grad 4 = 6%). Supresia medulară este de obicei uşoară până la moderată şi afectează, în special numărul de granulocite (vezi pct. 4.2 și 4.4)
  • Trombocitopenie
  • Anemie

Frecvente

  • Neutropenie febrilă
  • Trombocitoză
  • Microangiopatie trombotică Tulburări ale sistemului Foarte rare imunitar • Reacţie anafilactoidă

Tulburări metabolice şi de Frecvente nutriţie • Anorexie

Tulburări ale sistemului Frecvente nervos • Cefalee

  • Insomnie
  • Somnolenţă

Mai puțin frecvente

  • Accident vascular cerebral

Foarte rare

  • Sindrom encefalopatic posterior reversibil (vezi pct. 4.4) Tulburări cardiace Mai puțin frecvente
  • Aritmii, predominant supraventriculare
  • Insuficiență cardiacă

Rare

  • Infarct miocardic Tulburări vasculare Rare
  • Semne clinice de vasculită periferică şi gangrenă
  • Hipotensiune arterială

Foarte rare

  • Sindrom de extravazare capilară (vezi pct. 4.4) Tulburări respiratorii, Foarte frecvente toracice şi mediastinale • Dispnee – de obicei uşoară şi se remite rapid fară tratament

Frecvente

  • Tuse
  • Rinită

Mai puţin frecvente

  • Pneumonie interstiţială (vezi pct. 4.4)
  • Bronhospasm – de obicei uşor şi tranzitor, dar poate necesita tratament parenteral

Rare

  • Edem pulmonar
  • Sindrom de detresă respiratorie a adultului (vezi pct. 4.4) Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente
  • Vărsături
  • Greaţă

Frecvente

  • Diaree
  • Stomatită şi ulceraţii la nivelul mucoasei bucale
  • Constipaţie
  • Colită ischemică Tulburări hepatobiliare Foarte frecvente
  • Creştere a valorilor transaminazelor hepatice (ASAT şi ALAT) şi a fosfatazei alcaline

Frecvente

  • Creştere a bilirubinemiei

Mai puțin frecvente

  • Hepatotoxicitate gravă, incluzând insuficiență hepatică și deces

Rare

  • Creştere a valorilor gama-glutamiltransferazei (GGT) Afecţiuni cutanate şi ale Foarte frecvente ţesutului subcutanat • Erupţie cutanată tranzitorie de natură alergică asociată frecvent cu prurit
  • Alopecie

Frecvente

  • Prurit
  • Transpiraţii

Rare

  • Reacții cutanate severe, incluzând descuamări şi erupţii cutanate buloase
  • Ulceraţii
  • Formare de vezicule şi leziuni cutanate
  • Descuamare

Foarte rare

  • Necroliză epidermică toxică
  • Sindrom Stevens-Johnson

Cu frecventă necunoscută

  • Pseudocelulită
  • Pustuloză exantematică generalizată acută. Tulburări musculo- Frecvente scheletice şi ale ţesutului • Dorsalgie conjunctiv • Mialgie

Tulburări renale şi ale Foarte frecvente căilor urinare • Hematurie

  • Proteinurie uşoară

Mai puțin frecvente

  • Edeme/edeme periferice-inclusiv edem facial. Edemele sunt de obicei reversibile după întreruperea tratamentului.

Frecvente

  • Febră
  • Astenie
  • Frisoane

Rare

  • Reacţii la nivelul locului de injectare – în principal uşoare Leziuni, intoxicaţii şi Rare complicaţii legate de • Toxicitate datorată iradierii (vezi pct. 4.5). procedurile utilizate • Reactivarea leziunilor post-iradiere

Administrarea în asociere în cancerul mamar Frecvenţa toxicităţilor hematologice de grad 3 sau 4, în special neutropenia, creşte atunci când gemcitabina este utilizată în asociere cu paclitaxel. Totuşi, creşterea frecvenţei acestor reacţii adverse nu este asociată cu o creştere a incidenţei infecţiilor sau a evenimentelor hemoragice. Oboseala şi neutropenia febrilă apar mai frecvent în cazul utilizării gemcitabinei în asociere cu paclitaxel. Oboseala, care nu este asociată cu anemia, se remite de obicei după primul ciclu.

Evenimente adverse de grad 3 şi 4 paclitaxel comparativ cu gemcitabină plus paclitaxel Numărul (%) de pacienţi Braţul de tratament cu paclitaxel Braţul de tratament cu gemcitabină (N=259) plus paclitaxel (N=262) Grad 3 Grad 4 Grad 3 Grad 4 Paraclinice Anemie 5 (1,9) 1 (0,4) 15 (5,7) 3 (1,1) Trombocitopenie 0 0 14 (5,3) 1 (0,4) Neutropenie 11 (4,2) 17 (6,6) 82 (31,3) 45 (17,2) Clinice Neutropenie febrilă 3 (1,2) 0 12 (4,6) 1 (0,4) Fatigabilitate 3 (1,2) 1 (0,4) 15 (5,7) 2 (0,8) Diaree 5 (1,9) 0 8 (3,1) 0 Neuropatie motorie 2 (0,8) 0 6 (2,3) 1 (0,4) Neuropatie 9 (3,5) 0 14 (5,3) 1 (0,4) senzorialăNeutropenia de gradul 4 care durează mai mult de 7 zile a apărut la 12,6% dintre pacienţii din braţul de tratament asociat şi la 5,0% dintre pacienţii din braţul de tratament cu paclitaxel.

Administrarea în asociere în cancerul vezicii urinare

Evenimente adverse de grad 3 şi 4 MVAC comparativ cu gemcitabină plus cisplatină Numărul (%) de pacienţi Braţul de tratament cu MVAC Braţul de tratament gemcitabină (metotrexat, vinblastină, plus cisplatină doxorubicină şi cisplatină) (N=200) (N=196) Grad 3 Grad 4 Grad 3 Grad 4 Paraclinice Anemie 30 (16) 4 (2) 47 (24) 7 (4) Trombocitopenie 15 (8) 25 (13) 57 (29) 57 (29) Clinice Greaţă şi vărsături 37 (19) 3 (2) 44 (22) 0 (0) Diaree 15 (8) 1 (1) 6 (3) 0 (0) Infecţii 19 (10) 10 (5) 4 (2) 1 (1) Stomatită 34 (18) 8 (4) 2 (1) 0 (0)

Administrarea în asociere în cancerul ovarian

Evenimente adverse de grad 3 şi 4 carboplatină comparativ cu gemcitabină plus carboplatină Numărul (%) de pacienţi Braţul de tratament cu carboplatină Braţul de tratament cu gemcitabină (N=174) plus carboplatină (N=175) Grad 3 Grad 4 Grad 3 Grad 4 Paraclinice Anemie 10 (5,7) 4 (2,3) 39 (22,3) 9 (5,1) Neutropenie 19 (10,9) 2 (1,1) 73 (41,7) 50 (28,6) Trombocitopenie 18 (10,3) 2 (1,1) 53 (30,3) 8 (4,6) Leucopenie 11 (6,3) 1 (0,6) 84 (48,0) 9 (5,1) Clinice Hemoragie 0 (0,0) 0 (0,0) 3 (1,8) (0,0) Neutropenie febrilă 0 (0,0) 0 (0,0) 2 (1,1) (0,0) Infecţie fără 0 (0) 0 (0,0) (0,0) 1 (0,6) neutropenie Neuropatia senzorială a fost, de asemenea, mai frecventă în braţul de tratament asociat decât în cel de monoterapie cu carboplatină.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conține Gemcitabină Stada

  • Substanța activă este gemcitabina. Fiecare ml de concentrat pentru soluție perfuzabilă conține gemcitabină 38 mg (sub formă de clorhidrat de gemcitabină). Fiecare flacon conține gemcitabină 200 mg, 1000 mg, 1500 mg sau 2000 mg (sub formă de clorhidrat de gemcitabină).
  • Celelalte componente sunt etanol 96%, hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului), acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) și apă pentru preparate injectabile.

Cum arată Gemcitabină Stada și conținutul ambalajului Acest medicament este un concentrat pentru soluție perfuzabilă.

Concentratul se prezintă sub formă de soluție limpede, incoloră până la ușor gălbuie. Concentratul este disponibil în flacoane din sticlă incoloră, prevăzute cu dop din cauciuc și capsă din aluminiu.

Fiecare flacon a 5,26 ml conține gemcitabină 200 mg. Fiecare flacon a 26,3 ml conține gemcitabină 1000 mg. Fiecare flacon a 39,5 ml conține gemcitabină 1500 mg. Fiecare flacon a 52,6 ml conține gemcitabină 2000 mg. Fiecare ambalaj conține un flacon.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deținătorul autorizației de punere pe piață şi fabricantul Deținătorul autorizației de punere pe piață Stada Arzneimittel AG Stadastraße 2-18, D-61118 Bad Vilbel Germania

Fabricantul

STADA Arzneimittel AG Stadastraße 2-18 61118 Bad Vilbel Germania

Haupt Pharma Wolfratshausen GmbH Pfaffenrieder Straße 5 82515 Wolfratshausen Germania

Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spațiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale:

Belgia Gemcitabine EG 38 mg/ml concentraat voor oplossing voor infusie

Danemarca Gemstada Germania GEMCI-cell pharm 38 mg/ml Konzentrat zur Herstellung einer Infusionslösung Luxemburg Gemcitabine EG 38 mg/ml solution à diluer pour perfusion România Gemcitabină Stada 38 mg/ml concentrat pentru soluție perfuzabilă

Acest prospect a fost revizuit în Mai 2026.

Fiecare ml conţine clorhidrat de gemcitabină echivalent cu gemcitabină 38 mg.

Fiecare flacon a 5,26 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine clorhidrat de gemcitabină echivalent cu gemcitabină 200 mg.

Fiecare flacon a 26,3 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine clorhidrat de gemcitabină echivalent cu gemcitabină 1000 mg.

Fiecare flacon a 39,5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine clorhidrat de gemcitabină echivalent cu gemcitabină 1500 mg.

Fiecare flacon a 52,6 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine clorhidrat de gemcitabină echivalent cu gemcitabină 2000 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: Fiecare flacon conține sodiu 3,32 mg/ml (0,144 mmol/ml) și etanol 96% 421,1 mg/ml.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Etanol 96% Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) Apă pentru preparate injectabile.

clorhidrat de gemcitabină echivalent cu gemcitabină 38 mg · substanță activă
Etanol 96% · excipient
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) · excipient
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) · excipient
Apă pentru preparate injectabile · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor.

Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie și pe flacon după ”EXP”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Soluția perfuzabilă: A fost demonstrată stabilitatea fizică și chimică a medicamentului în utilizare după diluarea în soluție de clorură de sodiu 0,9% pentru 3 zile la 2°C până la 8°C sau la 30°C.

Din punct de vedere microbiologic soluția perfuzabilă trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utilizată imediat, durata și condițiile de păstrare dinaintea utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului și nu trebuie să fie, în mod normal, mai mari de 24 ore la 2°C până la 8°C, cu excepția cazului în care diluarea a avut loc în condiții aseptice controlate și validate.

Acest medicament va fi preparat și administrat numai de personalul medical. Orice produs neutilizat trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Ambalajul original: 5 ani

Soluţia perfuzabilă: A fost demonstrată stabilitatea fizică şi chimică a medicamentului în utilizare după diluarea în soluţie de clorură de sodiu 0,9% pentru 3 zile la 2°C până la 8°C sau la 30°C. Din punct de vedere microbiologic soluţia perfuzabilă trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utilizată imediat, durata şi condiţiile de păstrare dinaintea utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie să fie, în mod normal, mai mari de 24 ore la 2°C până la 8°C, cu excepţia cazului în care diluarea a avut loc în condiţii aseptice controlate şi validate.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere sau diluare vezi pct. 6.3.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 1 flac. din sticla incolora x 5,26 ml conc. pt. sol. perf. care contine 200mg gemcitabina · 10646/2018/01
5,26ml
Cutie cu 1 flac. din sticla incolora x 26,3 ml conc. pt. sol. perf. care contine 1000 mg gemcitabina · 10646/2018/02
26,3ml
Cutie cu 1 flac. din sticla incolora x 39,5 ml conc. pt. sol. perf. care contine 1500 mg gemcitabina · 10646/2018/03
39,5ml
Cutie cu 1 flac. din sticla incolora x 52,6 ml conc. pt. sol. perf. care contine 2000 mg gemcitabina · 10646/2018/04
52,6ml

Documente oficiale