Gabaran 300 mg

Doze

Pentru toate indicaţiile, în tabelul 1 este descrisă schema terapeutică de stabilire treptată a dozei pentru iniţierea tratamentului, recomandată pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste. Recomandările privind dozajul la copii cu vârsta sub 12 ani sunt menţionate într-un alt paragraf al acestui punct.

Tabelul 1 SCHEMA TERAPEUTICĂ – CREŞTEREA TREPTATĂ A DOZEI INIŢIALE Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3 300 mg o dată pe zi 300 mg de două ori pe zi 300 mg de trei ori pe zi

Întreruperea tratamentului cu gabapentină În concordanţă cu practica clinică curentă, dacă tratamentul cu gabapentină trebuie să fie întrerupt, se recomandă ca acest lucru să se facă treptat pe durata unei perioade de minimum o săptămână, indiferent de indicaţia terapeutică.

Epilepsie

Epilepsia necesită, în mod normal, un tratament de lungă durată. Dozele sunt stabilite de către medicul curant în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi eficacitatea tratamentului.

Adulţi şi adolescenţi

În cadrul studiilor clinice, doza eficace a fost cuprinsă în intervalul 900-3600 mg pe zi. Tratamentul poate fi iniţiat prin creşterea treptată a dozei, aşa cum este descris în Tabelul 1, sau prin administrarea a 300 mg, de trei ori pe zi (TID) în ziua 1. Ulterior, pe baza răspunsului individual şi tolerabilităţii pacientului, doza poate fi mărită prin creşteri cu 300 mg pe zi, la intervale de 2-3 zile, până la o doză maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată creşterea treptată a dozei de gabapentină. Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de 3 săptămâni în total. Dozele mai mici de 4800 mg pe zi au fost bine tolerate în cadrul studiilor clinice de lungă durată. Doza zilnică totală trebuie divizată în trei prize, iar intervalul de timp maxim dintre două administrări nu trebuie să depăşească 12 ore, pentru a preveni apariţia convulsiilor de întrerupere.

Copii cu vârsta de 6 ani şi peste

Doza iniţială este cuprinsă între 10 şi 15 mg/kg şi zi, iar doza eficace este atinsă prin creşterea treptată a dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile. Doza eficace de gabapentină la copiii cu vârsta de 6 ani şi peste este de 25-35 mg/kg şi zi. În cadrul unui studiu de lungă durată au fost bine tolerate doze de până la 50 mg/kg şi zi. Doza totală zilnică trebuie divizată în trei prize egale, iar intervalul maxim de timp dintre două administrări nu trebuie să depăşească 12 ore.

Nu este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei pentru optimizarea terapiei. În plus, gabapentina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente antiepileptice fără influenţarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei sau a celorlalte medicamente antiepileptice.

Durerea din cadrul neuropatiei periferice

Adulţi

Tratamentul poate fi iniţiat prin creşterea treptată a dozei, aşa cum este descris în Tabelul 1. În mod alternativ, doza iniţială este de 900 mg pe zi, administrată în trei prize egale. Ulterior, pe baza răspunsului terapeutic individual şi a tolerabilităţii pacientului, doza poate fi mărită prin creşteri cu 300 mg pe zi, la intervale de 2-3 zile, până la o doză maximă de 3600 mg pe zi. Pentru anumiţi pacienţi, poate fi adecvată o creştere mai lentă a dozei. Timpul minim de atingere a dozei de 1800 mg

pe zi este de o săptămână, pentru atingere dozei de 2400 mg pe zi de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi de 3 săptămâni în total.

În ceea ce priveşte tratamentul durerii din cadrul neuropatiilor periferice, cum sunt durerile din cadrul neuropatiei diabetice periferice şi nevralgia post-herpetică, în studiile clinice, nu au fost investigate eficacitatea şi siguranţa gabapentinei pentru perioade de tratament mai lungi de 5 luni. Dacă un pacient necesită tratament cu durată mai mare de 5 luni pentru durerea din cadrul neuropatiei periferice, medicul terapeut trebuie să evalueze starea clinică a pacientului şi să stabilească necesitatea unei terapii suplimentare.

Recomandări pentru toate indicaţiile terapeutice

La pacienţii cu stare medicală generală compromisă, adică: greutate corporală mică, după transplant de organe etc., doza trebuie crescută într-un ritm mult mai lent, fie prin administrarea de doze mai mici, fie prin intervale de timp mai lungi între creşteri.

Utilizarea la pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)

La pacienţii vârstnici poate fi necesară ajustarea dozei, datorită deteriorării funcţiei renale consecutive vârstei (vezi tabelul 2). Somnolenţa, edemul periferic şi astenia pot fi mai frecvente la pacienţii vârstnici.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală

Ajustarea dozei este recomandată la pacienţii cu funcţie renală compromisă aşa cum este descris în Tabelul 2 şi/sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. La pacienţii cu insuficienţă renală poate fi utilizată gababentină 100 mg capsule, conform următoarelor recomandări de stabilire a dozei.

Tabelul 2 STABILIREA DOZEI DE GABAPENTINĂ LA ADULŢI, PE BAZA FUNCŢIEI RENALE Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza totală zilnică a (mg pe zi) ≥ 80 900 – 3600 50 – 79 600 – 1800 30 – 49 300 – 900 15 – 29 150b – 600 c < 15 150b – 300 a Doza zilnică totală trebuie administrată în trei prize. Dozele reduse sunt pentru pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei < 79 ml/min). b Pentru administrarea a 300 mg, la intervale de două zile. c Pentru pacienţii cu clearance al creatininei < 15 ml/min, doza zilnică trebuie redusă proporţional cu clearance-ul creatininei (de exemplu pacienţilor cu un clearance al creatininei de 7,5 ml/min trebuie să li se administreze jumătate din doza zilnică administrată pacienţilor cu clearance al creatininei de 15 ml/min).

Utilizarea la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă

Pentru pacienţii anurici, care efectuează şedinţe de hemodializă, care nu au fost trataţi niciodată cu gabapentină, se recomandă o doză de încărcare de 300 până la 400 mg, urmată, ulterior, de 200-300 mg gabapentină, la fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă. Gabapentina nu trebuie administrată în zilele în care pacienţii nu efectuează şedinţe de dializă.

La pacienţii cu insuficienţă renală care efectuează şedinţe de hemodializă, doza de întreţinere de gabapentină se stabileşte pe baza recomandărilor de stabilire a dozei prezentate în Tabelul 2. În plus

faţă de doza de întreţinere, se recomandă o doză suplimentară de 200 până la 300 mg, după fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă.

Mod de administrare Administrare orală.

Gabapentina poate fi administrată cu sau fără alimente, iar capsulele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).

Anafilaxie Gabapentina poate provoca anafilaxie. Semnele și simptomele aferente cazurilor raportate au inclus dificultăți la respirație, umflare a buzelor, gâtului și limbii și hipotensiune arterială, necesitând tratament de urgență. Pacienții trebuie instruiți să întrerupă administrarea gabapentinei și să solicite asistență medicală de urgenţă în eventualitatea în care prezintă semne sau simptome de anafilaxie.

Ideaţie suicidară şi comportament suicidar La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat apariţia acestui risc nu este cunoscut iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca gabapentina să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar.

Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.

Pancreatită acută Dacă pe parcursul tratamentului cu gabapentină un pacient prezintă pancreatită acută trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Convulsii Deşi nu există dovezi privind apariţia convulsiilor de întrerupere în cazul gabapentinei, întreruperea bruscă a anticonvulsivantelor la pacienţii epileptici poate precipita apariţia unui episod epileptic (vezi pct.4.2).

Similar altor medicamente antiepileptice, în timpul tratamentului cu gabapentină, unii pacienţi pot prezenta o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de crize.

Similar altor medicamente antiepileptice, tentativa de întrerupere a antiepilepticelor administrate concomitent în cadrul tratamentului pacienţilor refractari la tratament, trataţi cu mai mult de un antiepileptic, cu scopul de a obţine monoterapia cu gabapentină, are o rată mică de succes.

Gabapentina nu este considerată eficace pentru convulsiile primare generalizate de tipul absenţelor, iar la unii pacienţi poate agrava aceste crize. Prin urmare, gabapentina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu crize mixte, care includ stări de absenţă.

Tratamentul cu gabapentină a fost asociat cu stări de ameţeală şi somnolenţă, care ar putea creşte apariţia vătămărilor accidentale (căderilor). De asemenea, s-au raportat, ulterior punerii pe piaţă, cazuri de confuzie, pierderea conştienţei şi afectare mintală. Prin urmare, trebuie să se recomande

pacienţilor să fie precauţi până la familiarizarea cu posibilele efecte ale medicamentului.

Utilizarea concomitentă cu opioide Pacienţii care necesită tratament concomitent cu opioide trebuie monitorizaţi îndeaproape în vederea depistării eventualelor semne de deprimare a sistemului nervos central (SNC), cum sunt somnolenţa, sedarea şi depresia respiratorie. Pacienţii care utilizează concomitent gabapentină şi morfină pot înregistra creşteri ale concentraţiilor de gabapentină. Doza de gabapentină sau de opioide trebuie redusă corespunzător (vezi pct. 4.5).

Utilizarea la pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani) Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacienţii cu vârsta de minim 65 ani. Într-un studiu dublu orb efectuat la pacienţi cu durere neuropatică, la pacienţii cu vârsta de minim 65 ani, comparativ cu pacienţii tineri, au fost raportate într-un procent oarecum mai mare somnolenţa, edemul periferic şi astenia. În plus faţă de aceste observaţii, investigaţiile clinice efectuate la această grupă de vârstă nu au indicat evenimente adverse diferite faţă de cele observate la pacienţii mai tineri.

Deprimare respiratorie Gabapentina a fost asociată cu deprimare respiratorie severă. Pacienții cu funcție respiratorie compromisă, boală respiratorie sau neurologică, insuficiență renală, tratați concomitent cu substanțe cu efect depresor asupra SNC și vârstnicii pot fi expuși unui risc mai mare de a prezenta această reacție adversă severă. La acești pacienți pot fi necesare ajustări ale dozelor administrate.

Copii şi adolescenţi Efectele tratamentului de lungă durată cu gabapentină (mai mult de 36 săptămâni) asupra învăţării, inteligenţei şi dezvoltării la copii şi adolescenţi, nu au fost studiate în mod adecvat. Prin urmare, beneficiile tratamentului de lungă durată trebuie analizate comparativ cu riscurile potenţiale ale unei astfel de terapii.

Utilizarea abuzivă şi dependenţa În datele colectate după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de utilizare abuzivă şi dependenţă. Pacienţii trebuie evaluaţi cu grijă pentru a descoperi în antecedente eventualele abuzuri de droguri şi trebuie monitorizaţi pentru a observa apariţia eventualelor semne de abuz de gabapentină, de exemplu un comportament de căutare a medicamentelor, creşterea dozei necesare, dezvoltarea toleranţei.

Erupţie cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS) Reacţii sistemice de hipersensibilitate grave care pun viaţa în pericol, cum este erupţia cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS) au fost raportate la pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice, inclusiv gabapentină (vezi pct. 4.8).

Este important de ştiut că manifestarile precoce de hipersensibilitate, cum ar fi febra sau limfadenopatia pot fi prezente chiar dacă erupţia cutanată nu este evidentă. Dacă astfel de semne sau simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat. Tratamentul cu gabapentină trebuie întrerupt dacă nu poate fi stabilită o etiologie alternativă pentru semne sau simptome.

Teste de laborator În cazul determinării semi-cantitative a proteinelor totale din urină, folosind testele dipstick, pot fi obţinute rezultate fals pozitive. De aceea, se recomandă verificarea unor astfel de rezultate pozitive ale testului dipstick, prin metode bazate pe alte principii analitice, cum sunt metoda biuretei, metode turbidimetrice sau dye-binding, sau prin utilizarea acestor metode alternative încă de la început.

Reacţii suplimentare raportate din experienţa de după punerea pe piaţă sunt incluse ca fiind cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile), cu litere italice, în lista de mai jos.

În cadrul fiecărui grup de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

În timpul tratamentului cu gabapentină au fost raportate cazuri de pancreatită acută. Relaţia de cauzalitate cu gabapentina este neclară (vezi pct. 4.4).

La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă datorită insuficienţei renale în stadiu terminal, a fost raportată miopatie cu valori crescute ale creatinkinazei.

Infecţiile tractului respirator, otita medie, convulsiile şi bronşita au fost raportate doar în studiile clinice realizate la copii. În plus, în studiile clinice efectuate la copii, au fost raportate frecvent comportament agresiv şi hiperkinezie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.