C03CA01 · Diuretice cu efect puternic ( de ansa) sulfonamide Prescripție, valabilă 6 luni

Furosemid Mcc 40 mg

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Furosemid MCC aparţine grupei farmacoterapeutice: diuretice de ansă cu acțiune intensă, sulfonamide.” Furosemid MCC este indicat în tratamentul edemelor din insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică sau afecţiunile renale. Pote fi utilizat în edemele grave şi cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual în asociere cu acestea. Se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiul. Furosemida este activă şi în condiţiile unei filtrări glomerulare reduse, în cazurile de insuficienţă renală severă. Furosemid MCC se utilizează în formele uşoare şi moderate de hipertensiune arterială, în monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive. Deasemenea este utilizat şi în unele cazuri de insuficienţă renală acută cu oligurie: poate înlătura oliguria dar, probabil, nu influenţează evoluţia insuficienţei renale.

Furosemida este indicată în tratamentul edemelor din insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică sau afecţiunile renale. Poate fi utilizată în edemele grave şi în cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual în asociere cu acestea.

De asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiu. Furosemida este activă şi în condiţiile unei filtrări glomerulare reduse, în cazurile de insuficienţă renală severă. Este indicată în formele uşoare şi moderate de hipertensiune arterială, în monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive. De asemenea, este indicată în unele cazuri de insuficienţă renală acută cu oligurie: poate înlătura oliguria dar, probabil, nu influenţează evoluţia insuficienţei renale.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Uttilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul.

Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

FUROSEMID MCC se administrează pe cale orală, cu o cantitate adecvată de apă. Comprimatele se înghit întregi, fără a se sfărâma în prealabil.

Doze:

Adulţi

Edeme din insuficienţă cardiacă; ciroză hepatică sau afecţiuni renale: Doza zilnică iniţială recomandată este 20 – 80 mg furosemidă, administrată în priză unică. Doza poate fi crescută treptat la intervale de 6 – 8 ore până la obţinerea răspunsului optim.Doza unică maximă recomandată depinde de tipul şi gravitatea afecţiunii. Astfel, 80 mg furosemidă în cazul cirozei cu

funcţie renală normală, 240 mg furosemidă pentru sindrom nefrotic, 80 – 160 mg pentru insuficienţă cardiacă congestivă. După obţinerea răspunsului optim, doza zilnică eficace va fi administrată în 1 – 3 prize, aceasta depinzând de doza unică la care s-a obţinut un răspuns optim.

Hipertensiunea arterială: Doza zilnică iniţială recomandată este de 20 mg furosemidă, administrată dimineaţa. În cazul unui răspuns insuficient, doza zilnică poate fi crescută la 40 mg furosemidă sau furosemida se poate asocia cu un alt hipertensiv.

Insuficienţa renală: Doza iniţială recomandată este de 80 mg furosemidă pe zi. Doza se poate creşte cu 80 mg furosemidă pe zi, până la obţinerea răspunsului optim. În insuficienţa renaşă sunt necesare uneori doze mai mari: 500 – 1000mg furosemidă pe zi.

Utilizarea la copii La copii cu vârsta peste 6 ani, doza uzuală recomandată este de 1 – 2 mg furosemidă/kg şi zi. În cazul unui răspuns therapeutic insufficient doza poate fi crescută cu 1 – 2 mg/kg, dar nu mai devreme de 6 – 8 ore de la adminsitrarea precedentă. Nu se recomandă doze mai mari de 6 mg/kg şi zi.

Dacă utilizaţi mai mult Furosemid MCC decât trebuie Anunţaţi imediat secţia de urgenţă a celui mai apropiat spital sau spuneţi imediat medicul dumneavoastră sau farmacistului dumneavoastră dacă aţi luat accidental mai mult medicament decât doza prescrisă. În caz de supradozaj apar hipovolemie prin deshidratare, cu tulburări electrolitice şi tensiune arterială scăzută.

Dacă uitaţi să utilizaţi Furosemid MCC Dacă aţi uitat să administraţi o doză, aplicaţi-o imediat ce vă amintiţi. Dacă a mai rămas mai puţin de jumătate din timpul obişnuit între cele două doze, nu utilizaţi doza uitată, ci reveniţi la orarul obişnuit de administrare. Nu aplicaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să utilizaţi Furosemid MCC Nu întrerupeţi tratamentul fără a anunţa medicul.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Dozele şi modul de administrare trebuie adaptate în funcţie de gravitatea afecţiunii.

Doze: Adulţi

Edeme din insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică sau afecţiuni renale Doza zilnică iniţială recomandată este de 20 – 80 mg furosemidă, administrată în priză unică. Doza poate fi crescută treptat, la intervale de 6 – 8 ore până la obţinerea răspunsului optim. Doza unică maximă

recomandată depinde de tipul şi gravitatea afecţiunii. Astfel: 80 mg furosemidă în cazul cirozei cu funcţie renală normală, 240 mg furosemidă pentru sindrom nefrotic, 80 – 160 mg pentru insuficienţă cardiacă congestivă. După obţinerea răspunsului optim, doza zilnică eficace va fi administrată în 1 – 3 prize, aceasta depinzând de doza unică la care s-a obţinut un răspuns optim.

Hipertensiune arterială Doza zilnică iniţială recomandată este de 20 mg furosemidă, administrată dimineaţa. În cazul unui răspuns insuficient, doza zilnică poate fi crescută la 40 mg furosemidă sau furosemida poate fi asociată cu un alt antihipertensiv.

Insuficienţa renală Doza iniţială recomandată este de 80 mg furosemidă pe zi. Doza se poate creşte cu 80 mg furosemidă pe zi, până la obţinerea răspunsului optim. În insuficienţa renală sunt necesare uneori doze mai mari: 500 – 1000 mg furosemidă pe zi.

Copii

La copii cu vârsta peste 6 ani, doza uzuală recomandată este de 1 – 2 mg furosemidă/kg şi zi. În cazul unui răspuns trapeutic insuficient doza poate fi crescută cu 1-2 mg/kg, dar nu mai devreme de 6-8 ore de la administrarea precedentă. Nu se recomandă doze mai mari de 6 mg/kg şi zi.

Mod de administrare FUROSEMID MCC se administrează pe cale orală, cu o cantitate adecvată de apă. Comprimatele se înghit întregi, fără a se sfărâma în prealabil.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

dacă sunteţi alergic la furosemidă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6).
dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la alte medicamente care aparţin aceleiaşi clase (sulfonamide);
dacă aveţi boli hepatice severe sau o afecţiune numită encefalopatie hepatică (o boală care afectează creierul şi sistemul nervos putând fi o complicaţie a problemelor hepatice);
dacă aveţi boli renale severe (insuficienţă renală cu anurie);

în caz de hipovolemie, deshidratare;
în caz de obstacol al căilor urinare cu oligurie;
dacă alăptaţi;
în caz de intoxicaţie cu digitalice;
dacă sunteţi copil cu vârsta sub 6 ani.

Hipersensibilitate la furosemidă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Obstacol al căilor urinare cu oligurie. Hipovolemie. Deshidratare. Insuficienţă renală cu anurie. Encefalopatie hepatică. Alăptare. Copii cu vârsta sub 6 ani. Intoxicaţia cu digitalice.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

dacă aveţi boli hepatice sau renale;
dacă aveţi diabet zaharat (vă rugăm să vă verificaţi glicemia la intervale regulate); dacă luaţi insulină, doctorul dumneavoastră vă va ajusta doza de insulină;
dacă aveţi sau aţi avut în trecut gută;
dacă aveţi tulburări ale prostatei sau dificultăţi la urinare;
dacă sunteţi vârstnic, dacă luaţi alte medicamente care pot determina scăderea tensiunii arteriale şi dacă aveţi alte afecţiuni medicale care presupun risc de scădere a tensiunii arteriale. În timpul tratamentului cu furosemidă este necesară monitorizarea sodiului, potasiului în sânge, a uremiei, creatinemiei şi a debitului urinar. Aceasta se aplică în special pentru pacienţii care prezintă risc crescut de apariţie a dezechilibrelor electrolitice (cum sunt pacienţii cirotici, vârstnici, pacienţi trataţi cu mai multe medicamente simultan sau pacienţi subnutriţi). Dacă sunteţi pacient subnutrit sau anorexic sau cu diaree cronică sau hipokaliemie, medicul dumneavoastră vă va recomanda un aport suplimentar de potasiu sau va asocia furosemidă cu un diuretic care economiseşte potasiul. Apariţia semnelor de deshidratare şi hipotensiune arterială impune întreruperea tratamentului sau scăderea dozei de furosemidă.

Sportivi Sportivii trebuie atenţionaţi că furosemida, ca şi alte diuretice, este inclusă pe lista substanţelor dopante.

Furosemid MCC cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.

Asocierea furosemidei cu următoarele medicamente nu este recomandată:

cu litiu, datorită riscului de creştere a concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de supradozaj;
cu sultopridă, datorită riscului de tulburări ventriculare de ritm.

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi unul din medicamentele următoare:

medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (denumite şi AINS) utilizate pentru tratamentul durerii şi inflamaţiei;
medicamente antibiotice aminoglicozidice;
medicamente hipokalemiante (amfotericină B administrată intravenos, gluco-şi mineralocorticoizi, tetracosactidă, laxative stimulante);
baclofen (utilizat în tratamentul spasmului muscular);
carbamazepină;
medicamente digitalice (utilizate pentru a trata insuficienţa cardiacă şi unele tulburări de ritm cardiac);
unele diuretice care economisesc potasiu (comprimate pentru eliminarea apei), cum sunt amilorid, spironolactonă, triamteren;
inhibitori ai ECA utilizaţi pentru a trata tensiunea arterială crescută şi insuficienţa cardiacă (de exemplu: captopril, enalapril, perindopril);
medicamente care favorizează apariţia torsadei vârfurilor, cum sunt chinidină, hidrochinidină, disopiramidă, amiodaronă, sotalol, fenotiazine (clorpromazină, levomepromazină, tioridazină), benzamide (amisulpridă, sulpridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol), astemizol, bepridil, cisapridă, eritromicină, spiuramicină, halofantrină, pentamidină, vincamină);
metformină (utilizată în tratamentul diabetului zaharat);
fenitoina (utilizată în tratamentul epilepsiei);

unele substanţe de contrast iodate (utilizate pentru diagnosticarea anumitor afecţiuni) tetracosactid (utilizat pentru diagnosticul unor afecţiuni şi în tratamentul problemelor gastro-intestinale);
amifostină;
anumite alfa-blocante (alfluzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin);
ciclosporină (utilizată pentru tratamentul bolilor autoimune sau pentru inhibarea sistemul imunitar după un transplant);
corticosteroizi (de exemplu: prednisolon, hidrocortizon sau fludrocortizon);
unele medicamente antidepresive triciclice (de exemplu imipramina), neuroleptice (utilizate pentru a trata afecţiunile psihotice);
medicamente antiacide gastrice (fosfat de aluminiu);
medicamente curarizante şi miorelaxante;
cefaloridină;
cisplatină.

În tratamentul cu furosemidă, în special când se administrează doze mari, este necesar încă din primele zile şi apoi periodic, monitorizarea electroliţilor plasmatici (natremie, kaliemie), monitorizarea uremiei, creatininemiei şi a debitului urinar. Furosemida poate determina depleţie de sodiu şi de potasiu, cu posibile consecinţe grave. Trebuie evitat pe cât posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau însoţit de o dietă strictă, deoarece există riscul deshidratării cu hiperazotemie şi hipovolemie. Apariţia semnelor de deshidratare şi a hipotensiunii arteriale impune întreruperea tratamentului sau scăderea dozei. La pacienţii cirotici, administrarea de furosemidă trebuie făcută cu prudenţă, monitorizând strict natremia, kaliemia şi funcţiile renale, pentru a evita apariţia encefalopatiei hepatice. Apariţia manifestărilor acesteia impune întreruperea imediată a tratamentului. Supravegherea kaliemiei se impune la vârstnici şi la pacienţii care urmează tratament asociat cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative stimulante. La aceşti pacienţi, precum şi la cei cu denutriţie, anorexie, diaree cronică sau hipokaliemie se recomandă un aport suplimentar de potasiu sub formă de clorură sau asocierea furosemidei cu un diuretic care economiseşte potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren). La pacienţii cu diabet zaharat sau la cei cu diabet zaharat latent, trataţi cu furosemidă trebuie controlate periodic glicemia şi glicozuria.

La pacienţii cu gută, furosemida se administrează cu prudenţă deoarece creşte uşor concentraţia plasmatică a acidului uric; furosemida favorizează foarte rar declanşarea crizei de gută.

La pacienţii trataţi cu furosemidă poate apărea hipotensiunea arterială simptomatică ce determină ameţeli, lipotimie sau pierderea cunoştinţei, mai ales la vârstnici, la pacienţii cărora li se administrează alte medicamente care pot determina hipotensiune arterială şi la pacienţii cu alte afecţiuni medicale care presupun risc de hipotensiune arterială.

Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de apariţie a colapsului sau a tromboemboliei şi, datorită vârstei au funcţiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei.

Sportivii trebuie atenţionaţi că furosemida poate induce o reacţie pozitivă a testelor la controlul antidoping.

Datorită conţinutului de lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (sindrom Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Informația pentru pacient nu este disponibilă; consultați Prospectul oficial.

Asocieri nerecomandate

litiu – creşte concentraţia plasmatică şi toxicitatea litiului. Se recomandă controlul litemiei şi ajustarea dozelor.
sultopridă – risc crescut de tulburări ventriculare de ritm, în special torsada vârfurilor (factor favorizant, hipokaliemia). Se recomandă supraveghere clinică, biologică şi electrocardiografică.

Asocieri care necesită precauţii

antiinflamatoare nesteroidiene: scad efectul diuretic şi antihipertensiv al furosemidei şi pot provoca insuficienţă renală acută la bolnavii deshidrataţi şi la vârstnici, ca urmare a scăderii filtrării glomerulare prin inhibarea sintezei de prostaglandine la nivel juxtaglomerular. Se rehidratează pacientul şi se controlează funcţiile renale la începutul tratamentului.
antibiotice aminoglicozidice: creşte riscul ototoxic şi nefrotoxic al acestora. Dacă asocierea este necesară, se recomandă supravegherea hidratării, a funcţiilor renale, cohleovestibulare şi, eventual, a concentraţiei plasmatice a aminoglicozidei.
medicamente hipokaliemiante: amfotericină B (administrată pe cale intravenoasă), gluco-şi mineralocorticoizi, tetracosactidă, laxative stimulante: risc major de hipokaliemie prin efect aditiv. În cazul asocierii, se recomandă supravegherea şi corectarea kaliemiei.
baclofen: potenţarea efectului antihipertensiv. În cazul acestei asocieri se recomandă supravegherea tensiunii arteriale şi ajustarea dozelor.
carbamazepină: risc de hiponatremie simptomatică. Asocierea se va efectua numai sub supraveghere medicală strictă. Se recomandă folosirea unui diuretic dintr-o altă clasă, dacă acest lucru este posibil.
digitalice: hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicului. Se recomandă controlul şi corectarea kaliemiei şi, eventual, monitorizarea electrocardiogramei.
diuretice care economisesc potasiul (amilorid, triamteren, spironolactină): asociere utilă pentru mulţi pacienţi, nu exclude hipokaliemia sau, în particular, hiperkaliemia la cei cu diabet zaharat sau cu insuficienţă renală. Se recomandă supravegherea kaliemiei, a electrocardiogramei şi reconsiderarea tratamentului.
inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei: risc de hipotensiunie arterială marcată şi/sau de insuficienţă renală acută la bolnavii cu hiponatremie preexistentă. Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, când un tratament diuretic prealabil poate provoca hiponatremie, se pot lua următoarele măsuri:
fie se va întrerupe administrarea diureticului cu 3 zile înaintea administrării inhibitorului enzimei de conversie. Dacă este necesar, se va reintroduce ulterior diureticul hipokaliemiant;
fie se va administra inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei începând cu doze mici care vor fi crescute treptat. În insuficienţa cardiacă congestivă se administrează la început o doză foarte mică de inhibitor, eventual după scăderea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat.

În oricare situaţie, se supraveghează valoarea creatininemiei în primele săptămâni de tratament cu inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei.

medicamente care favorizează apariţia torsadei vârfurilor: antiaritmice din clasa I (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă) şi din clasa a-III-a (amiodaronă, sotalol); anumite neuroleptice: fenotiazine (clorpromazină, levomepromazină, tioridazină, trifluperazină), benzamide (amisulpridă, sulpiridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol); alte medicamente (astemizol, bepridil, cisapridă, eritromicină, spiramicină, halofantrină, pentamidină, vincamină): risc major de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia fiind un factor favorizant). Se recomandă corectarea hipokaliemiei înainte de începerea administrării şi supravegherea echilibrului electrolitic şi a electrocardiogramei.
metformină: acidoza lactică poate fi declanşată de o eventuală insuficienţă renală funcţională datorată diureticelor, în special a diureticelor de ansă. Metformina nu va fi utilizată decât în cazul în care creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 mcmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 mcmol/l) la femeie.
fenitoină: diminuarea efectului diuretic până la 50%. Se recomandă, eventual, folosirea de doze mai mari de diuretic.
substanţe de contrast iodate: în cazul deshidratării produse de diuretice există riscul declanşării insuficienţei renale acute. Se va rehidrata pacientul înaintea administrării substanţei de contrast iodate.

Asocieri de avut în vedere

amifostină: potenţarea efectului hipotensor.
anumite alfa-blocante (alfluzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin): potenţarea efectului hipotensor. Risc crescut de hipotensiune ortostatică.
ciclosporină: risc de creştere a creatininemiei fără modificarea concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar în absenţa depleţiei de sodiu şi apă.
corticosteroizi: reducerea efectului antihipertensiv datorită retenţiei hidrosaline.
neuroleptice, antidepresive triciclice: accentuarea efectului antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune ortostatică, prin efect aditiv.
antiacide gastrice (fosfat de aluminiu): scad absorbţia digestivă a furosemidei (se vor administra la interval de 2 ore).

Alte interacţiuni

curarizante şi miorelaxante: furosemida le potenţează efectele.
cefaloridină: creşte riscul nefrotoxic.
cisplatină: creşte riscul ototoxic.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Sarcina: Acest medicament nu este recomandat în timpul sarcinii. Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau doriţi să ramâneţi gravidă. Furosemid MCC vă va fi recomandat numai în cazul edemelor patologice din timpul sarcinii şi numai dacă beneficiul terapeutic matern justifică riscul potenţial pentru făt.

Alăptarea: Substanţa activă este excretată în laptele matern. Furosemida este contraindicată dacă alăptaţi (vezi punctul

Furosemida traversează bariera feto-placentară. Studiile non-clinice nu au evidenţiat nici un efect teratogen. În clinică nu există suficiente date pentru a evalua eventualele efecte malformative sau fetotoxice ale furosemidei administrate în timpul sarcinii. În general, administrarea furosemidei la femeia gravidă trebuie evită. Poate fi prescrisă numai în cazul edemelor patologice din timpul sarcinii şi numai dacă beneficiul terapeutic matern justifică riscul potenţial pentru făt. Furosemida se excretă în laptele matern. S-a observat că diureticele de ansă scad secreţia lactată. De aceea, furosemida este contraindicată în timpul alăptării.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Tratamentul prelungit însoţit de o dietă hiposodată strict poate determina dezechilibru hidroelectrolitic şi acidobazic, manifestat prin: deshidratare, hiperazotemie, hiponatremie, hipokaliemie, hipovolemie cu hipotensiune ortostatică. În prezenţa insuficienţei hepatice furosemida poate determina encefalopatie heapatică. Dozele mari de furosemidă sau administrarea la pacienţii cu ciroză, denutriţi, cu diaree cronică sau cu insuficienţă cardiac pot determina hipokaliemie cu sau fără alcaloză metabolic şi cu posibilitatea apariţiei unor tulburări de ritm grave, mai ales ventriculare. Uneori, după un tratament intens şi de scurtă durată, s-a raportat o creştere a glicemiei (prin scăderea toleranţei la glucide). Rareori, furosemida poate agrava diabetul zaharat. Uneori este posibilă o creştere discretă a uricemiei la pacienţii cu predispoziţie, dar furosemida determină foarte rar criză de gută. Furosemida poate detrmina, mai ales la vârstnici, tromboembolie şi scăderea marcată a tensiunii arteriale până la colaps. Rar,s-au raportat hipercolesterolemie şi tulburări digestive.

S-au raportat cazuri rare de pancreatită, nefrită interstiţială, erupţii alregice cutanate, leucopenia, trombocitopenie, dureri lombare. Cu frecvenţă necunoscută s-a raportat pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG). Cu frecvenţă necunoscută s-au raportat ameţeli, lipotimie şi pierderea cunoştinţei (determinate de hipotensiune arterială simptomatică). O reacţie adversă mai puţin frecventă este surditatea (uneori ireversibilă). Riscul creşte când furosemida este adminsitrată în doze mari, la pacienţii cu insuficienţă renală.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Tratamentul prelungit însoţit de o dietă hiposodată strictă poate determina dezechilibru hidroelectrolitic şi acido-bazic, manifestat prin: deshidratare, hiperazotemie, hiponatremie, hipokaliemie, hipovolemie cu hipotensiune ortostatică.

În prezenţa insuficienţei hepatice furosemida poate determina encefalopatie hepatică. Dozele mari de furosemidă sau administrarea la pacienţii cu ciroză, denutriţi, cu diaree cronică sau cu insuficienţă cardiacă pot determina hipokaliemie cu sau fără alcaloză metabolică şi cu posibilitatea apariţiei unor tulburări de ritm grave, mai ales ventriculare. Uneori, după un tratament intens şi de scurtă durată, s-a raportat o creştere a glicemiei (prin scăderea toleranţei la glucide). Rareori, furosemida poate agrava diabetul zaharat. Uneori, este posibilă o creştere discretă a uricemiei la pacienţii cu predispoziţie, dar furosemida determină foarte rar criză de gută. Furosemida poate determina, mai ales la vârstnici, tromboembolie şi scăderea marcată a tensiunii arteriale până la colaps. Rar, s-au raportat hipercolesterolemie şi tulburări digestive. S-au raportat cazuri rare de pancreatită, nefrită interstiţială, erupţii alergice cutanate, leucopenie, trombocitopenie, dureri lombare. Cu frecvenţă necunoscută s-a raportat pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG). Cu frecvenţă necunoscută s-au raportat ameţeli, lipotimie şi pierderea cunoştinţei (determinate de hipotensiune arterială simptomatică). O reacţie adversă mai puţin frecventă este surditatea (uneori ireversibilă). Riscul creşte când furosemida este administrată în doze mari, la pacienţi cu insuficienţă renală.

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportareAgenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Furosemid MCC

Substanţa activă este furosemidă. Fiecarte comprimat conține 40 mg furosemidă.
Celelalte componente sunt:: lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă, talc, stearat de magneziu.

Cum arată Furosemid MCC şi conţinutul ambalajului Se prezintă sub formă de comprimate plate, de culoare albă până la aproape albă, cu diametrul 7 mm.

Este disponibil în cutii cu 2 blistere sau 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul MAGISTRA C&C S.R.L. Bd. Aurel Vlaicu nr. 82A, Constanţa, 900055, România Telefon/Fax: 0241/634742 e-mail: office@magistracc.com

Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă: MAGISTRA C&C S.R.L. Bd. Aurel Vlaicu nr. 82A, Constanţa, 900055, România

Acest prospect a fost revizuit în Septembrie, 2025.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/

Fiecare comprimat conţine furosemidă 40 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 74,70 mg Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Amidon de porumb Lactoză monohidrat Povidonă K 30 Talc Stearat de magneziu

furosemidă 40 mg · substanță activă

Amidon de porumb · excipient

Lactoză monohidrat · excipient

Povidonă K 30 · excipient

Talc · excipient

Stearat de magneziu · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 2 blist. PVC/Al x 10 compr. · 8745/2016/01

Cutie cu 3 blist. PVC/Al x 10 compr. · 8745/2016/02

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR