C03CA01 · Diuretice cu efect puternic ( de ansa) sulfonamide Prescripție, valabilă 6 luni

Furosemid Bioeel 40 mg

FUROSEMID BIOEEL conţine următoarea substanţă activă: furosemidă 40 mg.

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

FUROSEMID BIOEEL conţine următoarea substanţă activă: furosemidă 40 mg. Face parte din grupa farmacoterapeutică: diuretice de ansă cu acţiune intensă, sulfonamide. Furosemida este indicată în tratamentul edemelor din insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică sau afecţiuni renale. Poate fi folosită în edemele grave şi in cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual în asociaţie cu acestea. Se poate asocia, de asemenea, cu diuretice care reţin potasiul. Furosemida este activă şi in condiţiile unei filtrări glomerulare reduse, în cazurile de insuficienţă renală severă. Este indicată în formele uşoare şi moderate de hipertensiune arterială, singură sau în asociere cu alte antihipertensive. Se recomandă, deasemenea, în unele cazuri de insuficienţă renală acută cu oligurie (scădere a cantităţii de urină eliminată în timp de 24 de ore): poate înlătura oliguria, dar nu influenţează probabil evoluţia insuficienţei renale.

Furosemida este indicată în tratamentul edemelor din insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică sau afecţiuni renale. Poate fi folosită în edemele grave şi în cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual în asociaţie cu acestea. Se poate asocia, de asemenea, cu diuretice care reţin potasiul. Furosemida este activă şi în condiţiile unei filtrări glomerulare reduse, în cazurile de insuficienţă renală severă. Este indicată în formele uşoare şi moderate de hipertensiune arterială, singură sau în asociere cu alte antihipertensive. Se recomandă, deasemenea, în unele cazuri de insuficienţă renală acută cu oligurie: poate înlătura oliguria, dar nu influenţează probabil evoluţia insuficienţei renale.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Comprimatele FUROSEMID BIOEEL se administrează întregi,oral cu o cantitate suficientă de apă pe nemâncate.

Dozele şi modul de administrare trebuie adaptate în funcţie de gravitatea afecţiunii. Trebuie utilizată cea mai mică doză care este suficientă pentru a obţine efectul dorit.

Adulţi Edeme din insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică sau afecţiuni renale Doza zilnică iniţială recomandată este de 20 – 80 mg furosemidă, administrată în priză unică. Doza poate fi crescută treptat, la intervale de 6 – 8 ore până la obţinerea răspunsului optim. Doza unică maximă recomandată depinde de tipul şi gravitatea afecţiunii. Astfel: 80 mg furosemidă în cazul cirozei cu funcţie renală normală, 240 mg furosemidă pentru sindrom nefrotic (distrugerea vaselor fine (mici) de la nivelul rinichilor, vase care filtrează produşii de metabolism (reziduurile) şi apa în exces din sânge), 80 – 160 mg pentru insuficienţă cardiacă congestivă. După obţinerea răspunsului optim, doza zilnică eficace va fi administrată în 1 – 3 prize, aceasta depinzând de doza unică la care s-a obţinut un răspuns optim.

Hipertensiune arterială Doza zilnică iniţială recomandată este de 20 mg furosemidă, administrată dimineaţa. În cazul unui răspuns insuficient, doza zilnică poate fi crescută la 40 mg furosemidă sau furosemida poate fi asociată cu un alt antihipertensiv.

Insuficienţa renală Doza iniţială recomandată este de 80 mg furosemidă pe zi. Doza se poate creşte cu 80 mg furosemidă pe zi, până la obţinerea răspunsului optim. În insuficienţa renală sunt necesare uneori doze mai mari: 500 – 1000 mg furosemidă pe zi.

Copii La copii cu vârsta peste 6 ani, doza uzuală recomandată este de 1 – 2 mg furosemidă/kg şi zi. În cazul unui răspuns trapeutic insuficient doza poate fi crescută cu 1-2 mg/kg, dar nu mai devreme de 6-8 ore de la administrarea precedentă. Nu se recomandă doze mai mari de 6 mg/kg şi zi.

Dacă luaţi mai mult FUROSEMID BIOEEL decât trebuie În caz de supradozaj se instalează hipovolemia prin deshidratare, cu tulburări electrolitice şi scăderea marcată a tensiunii arteriale. Se internează de urgenţă şi se instituie imediat un tratament care să compenseze pierderile.

Dacă uitaţi să luaţi FUROSEMID BIOEEL Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să luaţi FUROSEMID BIOEEL Luaţi FUROSEMID BIOEEL întreaga perioadă a tratamentului stabilită de medicul dumneavoastră, chiar şi atunci când începeţi să vă simţiţi mai bine.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Dozele şi modul de administrare trebuie adaptate în funcţie de gravitatea afecţiunii. Trebuie utilizată cea mai mică doză care este suficientă pentru a atinge efectul dorit. Doze

Adulţi

Edeme din insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică sau afecţiuni renale Doza zilnică iniţială recomandată este de 20 – 80 mg furosemidă, administrată în priză unică. Doza poate fi crescută treptat, la intervale de 6 – 8 ore până la obţinerea răspunsului optim. Doza unică maximă recomandată depinde de tipul şi gravitatea afecţiunii. Astfel: 80 mg furosemidă în cazul cirozei cu funcţie renală normală, 240 mg furosemidă pentru sindrom nefrotic, 80 – 160 mg pentru insuficienţă cardiacă

congestivă. După obţinerea răspunsului optim, doza zilnică eficace va fi administrată în 1 – 3 prize, aceasta depinzând de doza unică la care s-a obţinut un răspuns optim Hipertensiunea arterială Doza zilnică iniţială recomandată este de 20 mg furosemidă, administrată dimineaţa. În cazul unui răspuns insuficient, doza zilnică poate fi crescută la 40 mg furosemidă sau furosemida poate fi asociată cu un alt antihipertensiv.

Copii şi adolescenţi La copii cu vârsta peste 6 ani, doza uzuală recomandată este de 1 – 2 mg furosemidă/kg şi zi. În cazul unui răspuns trapeutic insuficient doza poate fi crescută cu 1-2 mg/kg, dar nu mai devreme de 6-8 ore de la administrarea precedentă. Nu se recomandă doze mai mari de 6 mg/kg şi zi.

Mod de administrare Administrare orală. Comprimatele se înghit întregi, cu o cantitate suficientă de apă pe nemâncate.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

dacă sunteţi alergic la furosemidă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6).
dacă aveţi obstacol al căilor urinare cu oligurie (scădere a cantităţii de urină eliminată în timp de 24 de ore).
dacă aveţi hipovolemie (diminuare a volumului de sânge circulant) cu deshidratare.
dacă suferiţi de insuficienţă renală cu anurie (încetare patologică a urinării) care nu răspunde la furosemidă.

dacă suferiţi de insuficienţă renală ca urmare a întoxicării cu agenţi nefro-sau hepatotoxici sau insuficienţă renală asociată cu comă hepatică.
dacă aveţi hipokalemie severă.
dacă aveţi hiponatremie severă.
dacă sunteţi intr-o stare pre-comatoasă sau comatoasă asociată cu encefalopatie hepatică (suferinţa cerebrală acută sau cronică, potenţial reversibilă şi repetitivă, ce rezultă din leziunile sistemului nervos central sau sistemului neuro-muscular).
dacă suferiţi de intoxicaţie digitalică.
dacă alăptaţi.
la copii cu vârsta sub 6 ani

Hipersensibilitate la furosemidă sau alte sulfamide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Obstacol al căilor urinare cu oligurie. Hipovolemie. Deshidratare. Insuficienţă renală cu anurie. Encefalopatie hepatică. Alăptare. Copii cu vârsta sub 6 ani. Intoxicaţia cu digitalice.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să luaţi FUROSEMID BIOEEL, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Dacă sunteţi vârstnic, dacă luaţi alte medicamente care pot determina scăderea tensiunii arteriale şi dacă aveţi alte afecţiuni medicale care presupun risc de scădere a tensiunii arteriale.

Diureza prea viguroasă poate provoca hipotensiune arterială ortostatică (scăderea tensiunii se produce la trecerea bruscă în poziţie verticală) sau episoade acute hipotensive. În cazul în care suferiţi de hipovolemie (diminuare a volumului de sânge circulant), este indicată luarea de măsuri pentru a corecta hipotensiunea arterială înainte de începerea tratamentului.

Furosemida poate determina scăderea concentraţiei de sodiu şi de potasiu, cu posibile consecinţe grave. În general, în timpul tratamentului cu furosemidă, este recomandată urmărirea regulată a sodiului, potasiului şi a creatininei plasmatice, uremiei şi a debitului urinar, aceasta fiind necesară la pacienţii cu risc crescut de a dezvolta dezechilibre electrolitice, în caz de pierderi semnificative şi suplimentare de lichide şi când se administrează doze mari.

Trebuie corectată hipovolemia (diminuare a volumului de sânge circulant) sau deshidratarea, precum şi orice tulburare electrolitică şi acido-bazică semnificativă. Acesta poate necesita întreruperea temporară a administrării furosemidei.

Diureza trebuie asigurată. Dacă aveţi o obstrucţie parţială a fluxului urinar (de exemplu: hipertrofie de prostată (dezvoltarea excesivă a volumului prostatei) sau insuficienţă de micţiune) vă expuneţi la un risc crescut de a dezvolta retenţie acută şi din această cauză este necesar monitorizarea Dvs. atentă. Este necesară o monitorizare atentă în special în următoarele cazuri:

Dacă aveţi hipotensiune
Dacă prezentaţi un risc de scădere pronunţată a tensiunii arteriale.
Dacă aveţi diabet zaharat sau diabet zaharat latent, şi sunteţi sub tratament cu furosemidă trebuie să vi se controleze periodic glicemia şi glicozuria.
Dacă suferiţi de gută, furosemida se administrează cu prudenţă deoarece creşte uşor concentraţia plasmatică a acidului uric; furosemida favorizează foarte rar declanşarea crizei de gută.
Dacă aveţi sindrom hepatorenal (deteriorarea rapidă a funcţiilor renale la cei cu ciroză şi insuficientă hepatică).
Dacă aveţi hipoproteinemie (diminuare a cantităţii de proteine din sânge), de exemplu asociat cu sindrom nefrotic (distrugerea vaselor fine (mici) de la nivelul rinichilor, vase care filtrează produşii de metabolism (reziduurile) şi apa în exces din sânge) (efectul furosemidei poate fi redus şi ototoxicitatea potenţată). Este necesară prudenţă în stabilirea dozei.
Copiii născuţi prematur (este posibilă dezvoltarea nefrocalcinozei (depozitarea de săruri de calciu în parenchimul renal) şi a nefrolitiazei (formarea patologică de nisip sau de calculi în rinichi); trebuie monitorizată funcţia renală şi se efectuează ecografia renală)

Utilizarea diureticelor în porfiria acută (boală provocată de unele tulburări în metabolismul pigmentului sangvin, caracterizată prin producerea excesivă de porfirine, care se elimină în cantităţi mari prin urină) este considerată a fi nesigură, prin urmare, este necesară prudenţă.

Utilizarea concomitentă cu risperidona (antipsihotic).

În cadrul studiilor clinice controlate cu placebo, efectuată la pacienţii vârstnici cu demenţă, a fost observată o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemidă împreună cu risperidonă în comparaţie cu pacienţii trataţi cu furosemidă sau risperidonă în monoterapie. Decizia de a folosi această asociere sau tratamentul concomitent trebuie luată cu mare atenţie şi după o prealabilă analiză a balanţei risc-beneficiu. Dehidratarea trebuie evitată. Evitaţi pe cât posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau însoţit de o dietă strictă, deoarece există riscul deshidratării cu hiperazotemie (creşterea cantităţii de azot din sânge) şi hipovolemie (diminuare a volumului de sânge circulant). Dacă observaţi semne de deshidratare şi a hipotensiunii arteriale întrerupeţi tratamentul sau solicitaţi de la medic scăderea dozei.

La pacienţii cirotici, administrarea de furosemidă trebuie făcută cu prudenţă, monitorizând strict natremia, kaliemia şi funcţiile renale, pentru a evita apariţia encefalopatiei hepatice (suferinţa cerebrală acută sau cronică, potenţial reversibilă şi repetitivă, ce rezultă din leziunile sistemului nervos central sau sistemului neuro-muscular). Apariţia manifestărilor acesteia impune întreruperea imediată a tratamentului. Administrarea concomitentă a FUROSEMID BIOEEL împreună cu anumite medicamente, suplimente de potasiu şi alimente bogate în potasiu poate determina hiperkaliemie severă (valori crescute ale potasiului în sânge). Simptomele hiperkaliemiei severe pot include crampe musculare, ritm neregulat al bătăilor inimii, diaree, greaţă, ameţeli sau dureri de cap.

Supravegherea kaliemiei se impune la vârstnici şi la pacienţii care urmează tratament asociat cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative stimulante. La aceşti pacienţi, precum şi la cei cu denutriţie, anorexie (lipsa poftei de mâncare), diaree cronică sau hipokaliemie se recomandă un aport suplimentar de potasiu sub formă de clorură sau asocierea furosemidei cu un diuretic care economiseşte potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren). La vârstnici, furosemida se administrează cu prudenţă deoarece aceştia sunt sensibili la efectele diuretice şi hipotensive ale furosemidei. Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de apariţie a colapsului sau a tromboemboliei şi, datorită vârstei au funcţiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei.

Sportivi Dacă practicaţi sport de performanţă, aveţi în vedere faptul, că furosemida poate induce o reacţie pozitivă a testelor la controlul antidoping.

În tratamentul cu furosemidă este necesar, mai ales când se administrează doze mari, controlul echilibrului electrolitic (natremie, potasemie), al ureei şi al creatininei din ser şi al debitului urinar, încă din primele zile şi apoi periodic. Furosemida poate provoca depleţie de natriu şi de potasiu cu posibile consecinţe grave. Se evită pe cât posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau însoţit de o dietă prea strictă deoarece există riscul deshidratării cu hiperazotemie şi hipovolemie.

La pacienţii trataţi cu furosemidă poate apărea hipotensiunea arterială simptomatică ce determină ameţeli, lipotimie sau pierderea cunoştinţei, mai ales la vârstnici, la pacienţii cîrora li se administrează alte medicamente care pot determina hipotensiune arterială şi la pacienţii cu alte afecţiuni medicale care presupun risc de hipotensiune arterială.

Apariţia semnelor deshidratării şi a hipotensiunii arteriale impune întreruperea tratamentului sau reducerea dozei.

La cirotici tratamentul va fi condus cu prudenţă, controlând strict natremia, potasemia şi funcţiile renale pentru a evita instalarea encefalopatiei hepatice. Apariţia manifestărilor acesteia impune întreruperea imediată a tratamentului.

Supravegherea potasemiei se impune la vârstnici şi la bolnavii la care furosemida este asociată cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative stimulante. La aceşti pacienţi ca şi la cei cu denutriţie, anorexie, diaree cronică sau hipokaliemie se recomandă un aport

suplimentar de potasiu sub formă de clorură sau asocierea furosemidei cu un diuretic care reţine potasiul (amilorid, spironolactonă, triamteren).

Administrarea concomitentă de medicamente cunoscute că provoacă hiperkaliemie şi spironolactonă poate determina hiperkaliemie severă

Se vor controla periodic glicemia şi glicozuria la diabetici sau la cei cu diabet latent trataţi cu furosemidă. Se administrează cu prudenţă la bolnavii gutoşi, deoarece creşte discret concentraţia plasmatică a acidului uric; furosemida favorizează foarte rar declanşarea crizei de gută.

Se administrează cu prudenţă la vârstnici care sunt mai sensibili la efectele diuretice şi hipotensoare ale furosemidei. Au un risc mai mare de producere a colapsului sau a tromboemboliei şi au datorită vârstei funcţiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei.

Sportivi Furosemida poate induce o reacţie pozitivă a testelor la controlul antidoping.

Excipient Datorită conţinutului de lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (sindrom Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Diuretice tiazidice (metolazona): în edemele refractare realizează un efect sinergic care permite evitarea dozelor mari de furosemidă cu risc toxic. Asocieri nerecomandate litiu – Furosemida scade eliminarea sărurilor de litiu şi poate determina creşterea concentraţiilor serice de litiu, ducând la creşterea toxicităţii litiului, inclusiv un risc crescut de efecte cardiotoxice şi neurotoxice. Se recomandă controlul litemiei şi ajustarea dozelor. sultopridă – risc crescut de tulburări ventriculare de ritm, în special torsada vârfurilor (o formă de fibrilaţie ventriculară) (factor favorizant, hipokaliemia). Se recomandă supraveghere clinică, biologică şi electrocardiografică. Asocieri care necesită precauţii

sucralfat: oral, furosemida se administrează la cel puţin 2 ore de la administrarea sucralfatului, deoarece scade absorbţia furosemidului din intestin, astfel diminuând efectul acestuia.
antiinflamatoare nesteroidiene (incluzând acidul acetilsalicilic şi indometacina): scad efectul diuretic şi antihipertensiv al furosemidei şi pot provoca insuficienţă renală acută la bolnavii deshidrataţi şi la vârstnici, ca urmare a scăderii filtrării glomerulare (element al rinichiului) prin inhibarea sintezei de prostaglandine la nivel juxtaglomerular (element al rinichiului). Furosemida poate creşte toxicitatea salicilaţilor. Se rehidratează pacientul şi se controlează funcţiile renale la începutul tratamentului.
antibiotice aminoglicozidice: creşte riscul ototoxic (toxicitate auditivă) şi nefrotoxic (toxicitate renală) al acestora. Dacă asocierea este necesară, se recomandă supravegherea hidratării, a funcţiilor renale, cohleovestibulare şi, eventual, a concentraţiei plasmatice a aminoglicozidei.
medicamente hipokaliemiante: amfotericină B (administrată pe cale intravenoasă), gluco-şi mineralocorticoizi, tetracosactidă, laxative stimulante: risc major de hipokaliemie prin efect aditiv. În cazul asocierii, se recomandă supravegherea şi corectarea kaliemiei.
baclofen (antispastic): potenţarea efectului antihipertensiv. În cazul acestei asocieri se recomandă supravegherea tensiunii arteriale şi ajustarea dozelor.
carbamazepină, aminoglutetimidă (antisteroid): risc de hiponatremie simptomatică. Asocierea se va efectua numai sub supraveghere medicală strictă. Se recomandă folosirea unui diuretic dintr-o altă clasă, dacă acest lucru este posibil.
digitalice: hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicului. Se recomandă controlul şi corectarea kaliemiei şi, eventual, monitorizarea electrocardiogramei.
diuretice care economisesc potasiul (amilorid, triamteren, spironolactonă): asociere utilă pentru mulţi pacienţi, nu exclude hipokaliemia sau, în particular, hiperkaliemia la cei cu diabet zaharat sau cu insuficienţă renală. Se recomandă supravegherea kaliemiei, a electrocardiogramei şi reconsiderarea tratamentului.
carbenoxolona, extractul de lemn dulce, doze mari de beta-2-simpatomimetice, utilizarea prelungită de laxative, reboxetina (antidepresant) şi amfotericina (antifungic): măresc riscul apariţiei hipokaliemiei.
inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei: risc de hipotensiunie arterială marcată şi/sau de insuficienţă renală acută la bolnavii cu hiponatremie preexistentă. Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, când un tratament diuretic prealabil poate provoca hiponatremie, se pot lua următoarele măsuri:
fie se va întrerupe administrarea diureticului cu 3 zile înaintea administrării inhibitorului enzimei de conversie. Dacă este necesar, se va reintroduce ulterior diureticul hipokaliemiant;
fie se va administra inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei începând cu doze mici care vor fi crescute treptat. În insuficienţa cardiacă congestivă se administrează la început o doză foarte mică de inhibitor, eventual după scăderea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat. În oricare situaţie, se supraveghează valoarea creatininemiei în primele săptămâni de tratament cu inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei.
medicamente care favorizează apariţia torsadei vârfurilor (o formă de fibrilaţie ventriculară): antiaritmice din clasa I (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă) şi din clasa a-III-a (amiodaronă, sotalol); anumite neuroleptice (cu efect sedativ asupra sistemului nervos): fenotiazine (clorpromazină, levomepromazină, tioridazină, trifluperazină), benzamide (amisulpridă, sulpiridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol); alte medicamente (astemizol (antihistaminic), bepridil (antianginos), cisapridă ( folosit pentru creşterea motilităţii tractului gastro-intestinal), eritromicină (antibiotic), spiramicină (antibiotic), halofantrină (medicament folosit pentru tratamentul malariei), pentamidină (antibiotic), vincamină (vasodilatator periferic)): risc major de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor (o formă de fibrilaţie ventriculară) (hipokaliemia fiind un factor favorizant). Se recomandă corectarea hipokaliemiei înainte de începerea administrării şi supravegherea echilibrului electrolitic şi a electrocardiogramei.
metformină (antidiabetic oral): acidoza lactică poate fi declanşată de o eventuală insuficienţă renală funcţională datorată diureticelor, în special a diureticelor de ansă. Metformina nu va fi utilizată decât în cazul în care creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 mcmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 mcmol/l) la femeie.
fenitoină (antiepileptic): diminuarea efectului diuretic până la 50%. Se recomandă, eventual, folosirea de doze mai mari de diuretic.
substanţe de contrast iodate: în cazul deshidratării produse de diuretice există riscul declanşării insuficienţei renale acute. Se va rehidrata pacientul înaintea administrării substanţei de contrast iodate. Asocieri de avut în vedere
Probenecidul (tratamentul gutei), metotrexatul şi alte medicamente care, precum furosemidul, suferă o secreţie tubulară renală semnificativă, pot reduce efectul furosemidei. La rândul ei, furosemida, poate reduce eliminarea renală a acestor medicamente. Tratamentul cu doze mari de furosemidă şi celelalte medicamente înşirate, pot duce la niveluri serice ale acestora crescute şi un risc crescut de reacţii adverse.
amifostină (chemoterapie): potenţarea efectului hipotensor.
anumite alfa-blocante (alfluzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin): potenţarea efectului hipotensor. Risc crescut de hipotensiune ortostatică (scăderea tensiunii se produce la trecerea bruscă în poziţie verticală).
ciclosporină (imunosupresant): risc de creştere a creatininemiei fără modificarea concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar în absenţa depleţiei de sodiu şi apă. Utilizarea concomitentă de ciclosporină

şi furosemidă este asociată cu un risc crescut de artrită gutoasă, apărută în urma hiperuricemiei induse de furosemidă şi cu insuficienţă de eliminare renală de uraţi.

corticosteroizi: reducerea efectului antihipertensiv datorită retenţiei hidrosaline.
neuroleptice (cu efect sedativ asupra sistemului nervos), antidepresive triciclice: accentuarea efectului antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune ortostatică (scăderea tensiunii se produce la trecerea bruscă în poziţie verticală), prin efect aditiv.
antiacide gastrice (fosfat de aluminiu): scad absorbţia digestivă a furosemidei (se vor administra la interval de 2 ore).
anti-diabetice orale şi simpatomimetice anti-hipotensive (ex. epinefrina, norepinefrina): efectul lor este diminuat de administrarea concomitentă de furosemidă. Alte interacţiuni
curarizante şi miorelaxante: furosemida le potenţează efectele.
cefaloridină (antibiotic): creşte riscul nefrotoxic.
cisplatină: creşte riscul ototoxic (toxicitate auditivă). În plus, nefrotoxicitate (toxicitate renală) cisplatinei poate fi sporită dacă furosemida nu se administrează în doze mici (de exemplu, 40 mg la pacienţii cu funcţie renală normală) şi prin balanţa pozitivă de lichide întrebuinţat pentru a atinge diureza forţată în timpul tratamentului cu cisplatină.
trimetoprim şi trimetoprim-sulfametoxazol

Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă modifice doza și/sau să ia alte măsuri de precauție dacă luați unul dintre următoarele medicamente:

Aliskiren – utilizat pentru tratarea tensiunii arteriale crescute

FUROSEMID BIOEEL împreună cu alimente, băuturi şi alcool A se evita administrarea împreună cu suplimente alimentare cu conţinut de potasiu.

Diuretice care reţin potasiul (amilorid, triamteren, spironolactonă): asociaţia utilă pentru mulţi pacienţi, nu exclude hipokaliemia sau în particular hiperkaliemia la diabetici sau la cei cu insuficienţă renală (supravegherea potasemiei, a electrocardiogramei şi reconsiderarea tratamentului).

În plus faţă de alte medicamente cunoscute că provoacă hiperkaliemie, administrarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol (co-trimoxazol) şi spironolactonă poate determina hiperkaliemie relevantă clinic.

Diuretice tiazidice: în edemele refractare realizează un efect sinergic care permite evitarea dozelor mari de furosemidă cu risc toxic.

Antiinflamatoare nesteroidiene: salicilaţii în doze peste 3 g scad efectul diuretic şi antihipertensiv al furosemidei şi pot provoca insuficienţă renală acută la bolnavii deshidrataţi, ca urmare a scăderii filtrării glomerulare prin inhibiţia secreţiei de prostaglandine la nivel juxtaglomerular (se controlează funcţiile renale şi se rehidratează bolnavul).

Corticosteroizi: pot reduce efectul antihipertensiv al furosemidei, datorită retenţiei hidrosaline (se vor folosi eventual doze mai mari de furosemidă).

Substanţe de contrast iodate: în cazul bolnavilor deshidrataţi există riscul in suficienţei renale acute (se va rehidrata înaintea administrării substanţei iodate).

Antiaritmice chinidinice, sotalol, bretilium, amiodaronă: hipokaliemia favorizează instalarea aritmiilor ventriculare (se previne şi se corectează hipokaliemia, se supraveghează electrocardiograma şi se întrerupe antiaritmicul dacă apare aritmia).

Eritromicină, astemizol, bepridil, vincamină: hipokaliemia favorizează apariţia tulburărilor de ritm ventricular (supravegherea şi corectarea potasemiei).

Laxative stimulante, amfotericină B: accentuarea hipokaliemiei (supravegherea şi corectarea potasemiei).

Digitalice: hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicului (controlul şi corectarea potasemiei).

Inhibitorii enzimei de conversie: riscul hipotensiunii arteriale brutale şi al insuficienţei renale acute la bolnavi cu hiponatremie preexistentă sau la cei cu stenoză a arterei renale (în hipertensiunea arterială fie se va întrerupe diureticul cu 3 zile înaintea administrării inhibitorului şi se va reintroduce un diuretic hipokaliemiant dacă este necesar, fie se va administra inhibitorul începând cu doze mici care se cresc treptat). În insuficienţa cardiacă congestivă se începe cu o doză foarte mică de inhibitor, eventual după scăderea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat. În orice situaţie se supraveghează nivelul creatininemiei în primele săptămâni ale tratamentului.

Fenitoina: scade efectul diuretic chiar până la 50% (se vor folosi eventula doze mai mari de furosemidă).

Curarizante şi miorelaxante: furosemida le potenţează efectele.

Antibiotice aminoglicozidice: creşte riscul oto-şi nefrotoxic al acestora.

Cefaloridina: creşte riscul nefrotoxic.

Cisplatina: creşte riscul ototoxic.

Neuroleptice: accentuarea efectului antihipertensiv cu hipotensiune ortostatică.

Litiu: creşte concentraţia plasmatică şi toxicitatea litiului (se controlează litemia şi se adaptează doza).

Antiacide gastrice (fosfat de aluminiu): scade absorbţia digestivă a furosemidei (se vor administra la 2 ore distanţă unul de celălalt). Aliskiren reduce concentrația plasmatică de furosemid administrată oral. Efectul redus al furosemidului poate fi observat la pacienții tratați atât cu aliskiren, cât și cu furosemid oral și se recomandă monitorizarea efectului diuretic redus și ajustarea dozei în consecință.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Furosemida traversează bariera placentară. Studiile experimentale nu au evidenţiat nici un efect teratogen (care produce malformaţii). Nu există date clinice suficiente care să evalueze eventualele efecte malformative sau fetotoxice al furosemidei administrate în timpul sarcinii. In general, se evită administrarea la femeia gravidă. Va fi prescrisă numai în cazul edemelor patologice din timpul sarcinii. Furosemida este excretată în laptele matern. S-a observat că diureticele de ansă scad secreţia lactată. De aceea, furosemida este contraindicată în timpul alăptării

Sarcina Furosemida traversează bariera placentară. Studiile experimentale nu au evidenţiat nici un efect teratogen. În clinică nu există date suficiente care să evalueze eventualele efecte malformative sau fetotoxice ale furosemidei administrate în timpul sarcinii. În general, se evită administrarea la femeia gravidă. Va fi prescrisă numai în cazul edemelor patologice din timpul sarcinii.

Alăptarea Furosemida este excretată în laptele matern. S-a observat că diureticele de ansă scad secreţia lactată. De aceea, furosemida este contraindicată în timpul alăptării.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Tulburări metabolice şi de nutriţie Foarte frecvente: tulburări electrolitice (inclusiv simptomatice), deshidratare şi hipovolemie în special la pacienţii vârstnici, creşterea valorilor creatininei serice, valori ale trigliceridelor crescute în sânge. Frecvente: hiponatremie, hipocloremie, hipokaliemie, creşterea colesterolului în sânge, creşterea valorilor acidului uric în sânge şi atacuri de gută. Mai puţin frecvente: modificarea toleranţei la glucoză. Cu frecvenţă necunoscută: hipocalcemie, hipomagneziemie, creşterea uremiei, alcaloză metabolică.

Tulburări vasculare Foarte frecvente: hipotensiune arterială, inclusiv hipotensiune ortostatică. Rare: vasculite. Cu frecvenţă necunoscută: tromboză.

Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente: creşterea volumului de urină; Rare: nefrită tubulo-interstitială. Cu frecvenţă necunoscută: valori crescute ale sodiului şi clorului în urină, retenţie urinară; nefrocalcinoză / nefrolitiază la copiii prematuri; Insuficienţă renală.

Tulburări hepatobiliare Foarte rare: colestază, creşterea transaminazelor.

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente: Tulburări auz;; surditate (uneori ireversibilă)

Rare: tinitus.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente: prurit, urticarie, erupţii cutanate, dermatite buloase, eritem multiform, pemfigoid, dermatită exfoliativă, purpură, reacţii de fotosensibilitate; Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, pustuloză exantematoasă acută generalizată, erupţie cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice,, pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG).

Tulburări ale sistemului imunitar Rare: reacţii anafilactice severe sau anafilactoide.

Tulburări congenitale şi familiale / genetice Cu frecvenţă necunoscută: persistenţa ductului arterial la sugarii cărora li se administrează furesemidă în prima săptămână de viaţă.

Tulburări generale: Rare: febră.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine FUROSEMID BIOEEL

Substanţa activă este furosemida. Fiecare comprimat conţine furosemidă 40 mg
Celelalte componente sunt: lactoza monohidrat, celuloza microcristalină, amidonul de porumb, amidonul glicolat de sodiu, dioxidul de siliciu coloidal, stearatul de magneziu şi talc.

Cum arată FUROSEMID BIOEEL şi conţinutul ambalajului FUROSEMID BIOEEL se prezintă sub formă de comprimate neacoperite, albe, fără miros, cu gust amar, în formă de discuri plate, cu diametrul de 9 mm. Comprimatele sunt ambalate în cutii de carton cu 2 sau 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă BIOEEL MANUFACTURING S.R.L. Str. Bega, nr. 5D, Târgu Mureș, Judeţul Mureş, România

Fabricantul BIOEEL MANUFACTURING S.R.L. Str. Bega nr. 5, Târgu Mureş, jud. Mureş, România

Acest prospect a fost revizuit în Decembrie, 2025.

Un comprimat conţine furosemidă 40 mg

Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 48,75 mg Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Lactoză monohidrat Talc Stearat de magneziu Celuloză microcristalină Amidon de porumb Amidonglicolat de sodiu Dioxid de siliciu coloidal anhidru

furosemidă 40 mg · substanță activă

Lactoză monohidrat · excipient

Talc · excipient

Stearat de magneziu · excipient

Celuloză microcristalină · excipient

Amidon de porumb · excipient

Amidonglicolat de sodiu · excipient

Dioxid de siliciu coloidal anhidru · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la temperaturi sub 250C. A se ţine blisterul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ŞI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

5 ani

A se păstra la temperature sub 25ºC. A se ţine blisterul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 2 blist. Al/PVC x 10 compr. · 6602/2014/01

Cutie cu 3 blist. Al/PVC x 10 compr. · 6602/2014/02

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR