Frenolyn 200 Μg

Mod de administrare Frenolyn este destinat doar pentru inhalare pe cale orală. Tratamentul trebuie individualizat la trecerea pacienţilor de la utilizarea altor dispozitive, indiferent dacă se vor administra o doză pe zi sau două doze pe zi. Se va acorda o atenţie deosebită modului de administrare. Trebuie utilizată doza minimă eficace necesară pentru controlul astmului bronşic/BPOC. Este necesar ca pacienţii să fie instruiţi ca după fiecare administrare să îşi cureţe dinţii şi/sau gura cu apă, pentru a reduce posibilitatea apariţiei unei infecţii cu Candida sau a disfoniei. Toţi pacienţii, dar mai ales cei trataţi cu o singură doză pe zi, trebuie să fie instruiţi ca în eventualitatea în care astmul se agravează, de exemplu dacă persistă simptomele respiratorii sau folosesc o doză mai mare de bronhodilatator, să contacteze medicul curant cât mai repede posibil pentru ajustarea dozelor. Pentru a îmbunătăţi efectul terapeutic, la pacienţii la care este necesar acest lucru, se recomandă o creştere a dozei de

budesonidă inhalată, datorită riscului mic de apariţie a efectelor sistemice, în comparaţie cu terapia cu glucocorticoizi orali (vezi mai jos secţiunea „Astm”). Este importantă administrarea terapiei profilactice periodic, chiar dacă nu există simptome. Acest lucru trebuie explicat tuturor pacienţilor. Dacă este necesar, pacienţii trebuie să aibă la dispoziţie un bronhodilatator inhalat cu acţiune rapidă pentru reducerea simptomelor acute de astm bronşic/BPOC.

La pacienţii cu BPOC Tratamentul pe termen lung, cu glucocorticoizi orali nu este recomandat. Se recomandă tratament periodic cu glucocorticosteroizi inhalatori la pacienţii simptomatici cu BPOC cu VEMS < 50%, care au exacerbări repetate (ex. 3 exacerbări în ultimii 3 ani). (Nivel de evidenţă A)

Prescrierea acestui tratament la pacientul cu BPOC este apanajul medicului specialist.

Astm Frenolyn poate permite înlocuirea sau reducerea semnificativă a dozei de glucocorticoizi administraţi pe cale orală, asigurând în acelaşi timp menţinerea sub control a astmului bronşic. Starea pacientului trebuie să fie relativ stabilă la momentul la care se iniţiază trecerea de la glucocorticoizi orali la budesonidă. Timp de 10 zile se administrează o doză mare de budesonidă în asociere cu doza de glucocorticoizi orali administrată anterior. Ulterior, doza de glucocorticoizi orali trebuie redusă progresiv (de exemplu, cu 2,5 mg prednisolon sau echivalent în fiecare lună) până la doza cea mai mică posibil. În multe cazuri, este posibilă substituţia completă a glucocorticoizilor orali cu budesonida. Pentru mai multe informaţii despre modalitatea de întrerupere a tratamentului cu corticosteroizi, vezi pct. 4.4.

Doze Administrarea în două prize zilnic Adulţi: Doza trebuie să fie administrată în două prize, dimineaţa şi seara, la aproximativ aceeaşi oră în fiecare zi. Pentru iniţierea tratamentului, pe parcursul episoadelor acute de astm bronşic/BPOC şi în timp ce se reduce sau întrerupe doza de glucocorticoizi orali, doza pentru adulţi trebuie să fie de 200 – 1600 µg budesonidă zilnic, divizată în două prize. În cazul adulţilor cu simptome mai puţin severe şi în cazul copiilor cu vârsta peste 12 ani, doza recomandată este de 200 – 800 µg budesonidă zilnic, divizată în două prize. În cazul episoadelor severe de astm bronşic/BPOC, doza zilnică trebuie crescută la maxim 1600 µg budesonidă, administrată în două prize.

Populaţie pediatrică

• Copii cu vârsta peste 12 ani Se foloseşte doza recomandată la adulţi.
• Copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 12 ani Doza recomandată este de 200-800 µg budesonidă zilnic divizată în mai multe prize. Doza zilnică poate fi crescută până la 800 µg budesonidă în timpul episoadelor severe de astm bronşic/BPOC.

Vârstnici Se foloseşte doza recomandată la adulţi. Nu este necesară reducerea dozei.

Insuficienţă hepatică Deşi budesonida este intens metabolizată la primul pasaj hepatic, nu este necesară ajustarea dozelor.

Insuficienţă renală Nu este necesară reducerea dozelor.

Administrarea în doză unică zilnic Consideraţii generale

Doza recomandată trebuie administrată într-o singura priză, iar recomandările privind modul de administrare trebuie respectate strict. Ulterior, doza trebuie scăzută treptat până la doza minimă eficace necesară menţinerii controlului astmului bronşic/BPOC. Administrarea dozei unice zilnice trebuie făcută seara, la aceeaşi oră, iar importanţa acestui fapt trebuie explicată clar pacientului. Nu există date necesare pentru recomandări privind trecerea tratamentului de la glucocorticoizi inhalatori la budesonidă în doză unică.

Adulţi La pacienţii cu astm bronşic/BPOC uşor – moderat care nu au mai fost trataţi anterior cu glucocorticoizi, dozele recomandate sunt cuprinse între 200-400 µg budesonidă pe zi. La pacienţii cu astm bronşic/BPOC uşor – moderat controlat cu tratament cu glucocorticoizi inhalatori, cum sunt budesonidă sau beclometazonă dipropionat, administrată în două prize zilnice, doza recomandată poate fi crescută până la 800 µg budesonidă pe zi.

Populaţie pediatrică

• Copii cu vârsta peste 12 ani Se foloseşte doza recomandată la adulţi.
• Copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 12 ani Pacienţii cu astm bronşic/BPOC uşor – moderat care nu au mai fost trataţi anterior cu glucocorticoizi inhalatori sau cei ale căror afecţiuni sunt controlate cu glucocorticoizi inhalatori, cum sunt budesonidă sau beclometazonă dipropionat administrată în două prize pe zi, dozele recomandate sunt cuprinse între 200-400 µg budesonidă pe zi.

Vârstnici Se foloseşte doza recomandată la adulţi. Nu este necesară reducerea dozei.

Insuficienţă hepatică Deşi budesonida este intens metabolizată la primul pasaj hepatic, nu este necesară ajustarea dozelor.

Insuficienţă renală Nu este necesară reducerea dozelor.

Se impun precauţii speciale în cazul tratamentului pacienţilor cu tuberculoză pulmonară latentă sau care prezintă infecţii virale sau fungice.

Pacienţii non-cortico-dependenţi Instalarea efectului terapeutic se realizează în cel mult zece zile. Pacienţilor cu hipersecreţie bronşică li se poate administra un tratament iniţial suplimentar (timp de 14 zile) cu glucocorticoizi pe cale orală.

Pacienţii cortico-dependenţi Transferul de la medicaţia glucocorticoidă pe cale orală la budesonidă inhalator trebuie realizat în timpul unei perioade relativ stabile a bolii. Iniţial se administrează o doză mare de budesonidă concomitent cu tratamentul glucocorticoid pe cale orală timp de aproximativ zece zile.

Tulburări de vedere Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul se prezintă cu simptome cum sunt: vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include: cataractă, glaucom sau

boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost raportate după utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi.

După aceasta perioadă, doza de glucocorticoid oral se va reduce treptat, de obicei cu 2,5 mg prednisolon sau echivalentul acestuia, pe săptămână, până la cea mai mică doză care permite un bun control al astmului bronşic/BPOC. De obicei, este posibilă substituţia completă a tratamentului oral cu budesonidă inhalator.

Transferul de pe medicaţia glucocorticoidă orală pe budesonidă inhalator este însoţit, în general, de scăderea efectelor sistemice glucocorticoide, ceea ce poate conduce la apariţia unei simptomatologii alergice sau artritice, precum eczemă, rinită sau dureri musculare şi articulare. Se va institui, în consecinţă, un tratament specific. În plus pacienţii pot prezenta „stări de rău” nespecifice, chiar dacă funcţia respiratorie este menţinută sau îmbunătăţită. Pacienţii trebuie încurajaţi să continue tratamentul cu budesonidă inhalator pe măsura reducerii glucocorticoidului oral, cu excepţia cazului când există indicaţii clinice care susţin contrariul. În caz de crize de astm bronşic/BPOC exacerbate, poate fi necesară creşterea dozei de budesonidă inhalator sau tratament suplimentar tranzitor cu glucocorticoizi orali. Dacă acestea sunt însoţite de o infecţie, se va institui un tratament antibiotic adecvat. În cazul apariţiei simptomelor de astm bronşic acut se va utiliza un bronhodilatator cu acţiune rapidă, ca medicaţie de urgenţă, iar pacientul va fi avertizat asupra acestui lucru în prealabil.

Similar altor tratamente administrate prin inhalare, poate apărea bronhospasm paradoxal, cu apariţia bruscă a respiraţiei şuierătoare imediat după administrarea dozei. Dacă aceasta apare, tratamentul cu budesonidă inhalatorie trebuie să fie întrerupt imediat, trebuie evaluat, dacă este necesar, un tratament alternativ.

Pacienţii dependenţi de medicaţia glucocorticoidă orală, consecinţă a unui tratament sistemic prelungit, pot prezenta o insuficienţă corticosuprarenaliană, iar recuperarea poate fi mai lungă după întreruperea terapiei glucocorticoide orale. Aceşti pacienţi vor prezenta o perioadă mai îndelungată un risc crescut de insuficienţă corticosuprarenaliană, de aceea, vor fi supuşi unei monitorizări periodice şi regulate a funcţiei axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian.

Supresia corticosuprarenaliană semnificativă clinic poate apare în urma tratamentului prelungit cu glucocorticoizi inhalatorii, mai ales dacă se utilizează doze mai mari decât cele recomandate. Medicul curant trebuie să ştie faptul că simptomatologia supresiei corticosuprarenaliene şi crizele ce pot apare sunt nespecifice şi includ: anorexie, dureri abdominale, pierdere în greutate, oboseală, cefalee, greaţă, vărsături, afectarea cunoştinţei, hipoglicemie, sincopă. Declanşarea unei crize acute poate fi determinată de o infecţie, un traumatism, o intervenţie chirurgicală sau reducerea rapidă a dozei. Medicul trebuie aibă în vedere importanţa revizuirii periodice a tratamentului şi instituirea unei doze minime eficace care să menţină un control eficient al astmului bronşic. În cazurile copiilor cu astm bronşic a căror simptomatologie nu este controlată cu dozele maxime indicate, în ciuda asocierii altor tratamente, medicul va trebui să îndrume pacientul către un medic specialist pediatru şi nu să mărească doza de glucocorticoid, aceasta crescând riscul apariţiei supresiei corticosuprarenaliene.

Pentru pacienţii care vor fi supuşi unei intervenţii chirurgicale sau unui stres de orice natură, ar trebui administrată suplimentar, profilactic, o doză de glucocorticoid sistemic. Acestor pacienţi ar trebui să li se ofere carduri cu privire la medicaţia pe care o iau. Aceste carduri de avertizare trebuie să le poarte la ei şi să le arate ori de câte ori este necesar.

Terapia suplimentară cu glucocorticoizi administraţi sistemic sau cu budesonidă inhalator nu trebuie întreruptă brusc.

În cazul tratamentului cu un glucocorticoid inhalator pot apărea efectele sistemice, în special în cazul administrării de doze mari şi pe perioade lungi de timp. Potenţialele efecte sistemice includ sindrom Cushing, aspect cushingoid, supresia corticosuprarenaliană, întârzierea al creşterii la copii şi adolescenţi, reducerea densităţii minerale osoase, cataractă, glaucom şi mult mai rar, o serie de efecte psihologice sau comportamentale, inclusiv hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie sau agresiune (în special la copii). Intensitatea anumitor reacţii adverse este mult redusă în comparaţie cu glucocorticoizii cu administrare orală.

Trebuie avută în vedere importanţa folosirii dozelor minime eficace de glucocorticoizi inhalatori capabile să menţină controlul simptomatologiei astmului bronşic/BPOC.

Influenţa asupra creşterii Este recomandată monitorizarea regulată a înălţimii la copiii trataţi timp îndelungat cu glucocorticoizi inhalatori. În cazul întârzierii creşterii, terapia ar trebui revizuită cu scopul de a reduce dozele de glucocorticoizi inhalatori, dacă este posibil, la dozele minime eficace capabile să menţină sub control astmul bronşic. Trebuie, de asemenea, luată în considerare prezentarea la un medic specialist in pneumologie pediatrică.

Reducerea funcţiei hepatice afectează eliminarea corticosteroizilor, determinând încetinirea ratei de eliminare şi o expunere sistemică mai mare. Trebuie luate în considerare posibilele reacţii adverse sistemice. Clearance-ul plasmatic după administrarea intravenoasă a unei doze de budesonidă a fost similar la pacienţii cu ciroză şi la subiecţii sănătoşi. După ingestia pe cale orală, disponibilitatea sistemică a budesonidei a crescut pe baza alterării funcţiei hepatice datorată metabolismului redus la nivelul primului pasaj hepatic. Relevanţa clinică a acesteia asupra tratamentului cu budesonidă este necunoscută datorită lipsei de date privind budesonida inhalatorie, dar poate fi aşteptată creşterea concentraţiilor plasmatice şi de aici un risc crescut de efecte adverse sistemice.

Studiile in vivo au arătat că administrarea orală de ketoconazol şi itraconazol (inhibitori cunoscuţi ai activităţii enzimei CYP3A4 în ficat şi în mucoasa intestinală) determină o creştere a expunerii sistemice la budesonidă. Tratamentul concomitent cu ketoconazol şi itraconazol şi alţi inhibitori potenţi ai CYP3A4 trebuie evitat. Dacă acest lucru nu este posibil, intervalul de timp dintre două administrări trebuie să fie cât mai lung posibil. De asemenea, trebuie luată în considerare reducerea dozei de budesonidă (vezi pct. 4.5).

Candidoza orală poate apărea în timpul tratamentului cu corticosteroizi administraţi inhalator. Această infecţie poate necesita tratament cu medicaţie antifungică corespunzătoare, iar la unii pacienţi poate să fie necesară întreruperea tratamentului (vezi pct.4.2).

Pneumonia la pacienții cu BPOC S-a observat o creștere a incidenței pneumoniei, inclusiv a pneumoniei care necesită spitalizare, la pacienții cu BPOC care urmează tratament cu corticosteroizi administrați prin inhalare. Există unele dovezi de creștere a riscului de pneumonie odată cu creșterea dozei de steroizi, dar această ipoteză nu a fost demonstrată în mod clar în studiile efectuate. Nu există dovezi clinice concludente de diferențe intra-categorie în ceea ce privește anvergura riscului de pneumonie în rândul produselor administrate prin inhalare care conțin corticosteroizi. Medicii trebuie să își păstreze vigilența pentru depistarea posibilei apariții a pneumoniei la pacienții cu BPOC, deoarece caracteristicile clinice ale acestor infecții și simptomele de exacerbare a BPOC se suprapun. Factorii de risc pentru pneumonie la pacienții cu BPOC includ fumatul în prezent, vârsta înaintată, indice de masă corporală (IMC) scăzut și BPOC severă.

Atenţionare pentru sportivi Sportivii trebuie atenţionaţi de faptul că medicamentul conţine o substanţă activă care determină pozitivarea testelor antidoping.

Frenolyn conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu probleme ereditare rare, cum ar fi intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie glocoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament. Deoarece funcţie renală poate fi supresată, un test de stimulare cu ACTH pentru diagnosticarea insuficienţei hipofizare poate avea rezultate false (valori scăzute).

Pentru frecvenţa de apariţie a reacţiilor adverse se folosesc următoarele definiţii:

Cu frecvență Glaucom necunoscută Vedere înceţoşată (vezi, de asemenea, pct. 4.4) Tulburări psihice Mai puţin frecvente Anxietate Depresie Rare Hiperactivitate psihomotorie Tulburări de somn Agresivitate Tulburări de comportament (predominant la copii) Tulburări ale sistemului Mai puţin frecvente Tremor nervos Tulburări respiratorii, Frecvente Tuse toracice şi mediastinale Răguşeală Iritaţie la nivelul faringelui Rare Bronhospasm Disfonie Răguşeală Afecţiuni cutanate şi ale Rare Echimoze ţesutului subcutanat Tulburări musculo-scheletice Mai puţin frecvente Crampe musculare şi ale ţesutului conjunctivse referă la populaţia pediatrică, mai josrare la copii

Descrierea reacţiilor adverse selectate Candidoza orofaringiană se datorează depunerii medicamentului la nivelul orofaringelui. Acest risc este redus prin recomandarea pacienţilor să-şi clătească gura cu apă după fiecare administrare. Candidoza răspunde la tratamentul cu antifungice cu administrare topică, fără să fie nevoie de întreruperea tratamentului cu budesonidă.

Similar altor tratamente administrate prin inhalare, poate apărea în cazuri foarte rare bronhospasm paradoxal (vezi pct 4.4).

Există un risc crescut pentru pneumonie la pacienţii nou diagnosticaţi cu BPOC care încep tratamentul cu corticosteroizi pe cale inhalatorie. Totuşi, evaluarea comparativă a 8 studii clinice care au inclus 4643 de pacienţi cu BPOC trataţi cu budesonidă şi 3643 de pacienţi randomizaţi la tratamente fără corticosteroizi inhalatori nu a demonstrat un risc crescut pentru pneumonie. Rezultate din primele 7 studii au fost publicate sub forma unei meta-analize.

În studiile controlate cu placebo, s-a raportat mai puțin frecvent cataracta în grupul cu placebo.

Ocazional, semne sau simptome ale reacţiilor adverse la glucocorticosteroizii sistemici, pot să apară şi la glucocorticosteroizi inhalatori, probabil, în funcţie de doză, timpul de expunere, expunerii anterioare sau concomitente la corticosteroizi, şi sensibilitatea individuală.

Studiile clinice cu 13119 de pacienţi trataţi cu budesonidă inhalatorie şi 7278 de pacienţi trataţi cu placebo au fost reunite. Frecvenţa de anxietate a fost de 0,52% pe budesonidă inhalatorie şi 0,63% la placebo; cea de depresie a fost de 0,67% pe budesonidă inhalatorie şi 1,15% cu placebo.

Copii şi adolescenţi Retardul de creştere a fost raportat la copii care au primit steroizi inhalatori. Din cauza riscului de întârziere a creşterii în populaţia pediatrică, creşterea trebuie monitorizată aşa cum se descrie la pct. 4.4.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro