Forexo 100 mg

Acest medicament este disponibil în două concentraţii: 100 mg şi 200 mg

Doze Adulţi cu funcţie renală normală Sinuzită: 200 mg de două ori pe zi. Tonsilită şi faringită: 100 mg de două ori pe zi. Bronşită acută, exacerbarea bronşitei cronice şi pneumonie bacteriană: 100 – 200 mg de două ori pe zi, în funcţie de severitatea infecţiei. Infecţii necomplicate ale căilor urinare inferioare: 100 mg de două ori pe zi. Infecţii necomplicate ale căilor urinare superioare: 200 mg de două ori pe zi. Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: 200 mg de două ori pe zi. Uretrită gonococică necomplicată: 200 mg ce trebuie administrate în doză unică.

Vârstnici Nu este necesară modificarea dozei la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală.

Copii şi adolescenţi Doza medie recomandată la copii este de 8 mg/kg greutate corporală şi zi, administrată în două doze divizate, la intervale de 12 ore. Comprimatele de cefpodoximă nu sunt adecvate pentru copiii cu vârsta sub 12 ani sau cu greutate corporală sub 30 kg. O altă formă farmaceutică – suspensie orală care conține cefpodoximă – este mai adecvată şi disponibilă pentru tratamentul acestora.

Insuficienţă hepatică: Nu este necesară modificarea dozei în cazuri de insuficienţă hepatică.

Insuficienţă renală Doza de cefpodoximă nu necesită modificări în cazul în care clearance-ul creatininei depăşeşte 40 ml/min. La valori mai mici, studiile farmacocinetice indică o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi a concentraţiilor plasmatice maxime şi, prin urmare, doza trebuie ajustată corespunzător.

CLEARANCE-UL CREATININEI (ml/min) 39 – 10 Unitatea de doză1 administrată ca monodoză la intervale de 24 de ore (jumătate din doza uzuală la adult).

< 10 Unitatea de doză1 administrată ca monodoză la intervale de 48 de ore (un sfert din doza uzuală la adult). Pacienţi cărora li se efectuează Unitatea de doză1 administrată după fiecare şedinţă de hemodializă dializă.

OBSERVAŢIE:

Unitatea de doză este fie de 100 mg, fie de 200 mg, în funcţie de tipul de infecţie.

Durata Durata tratamentului depinde de pacient, de indicaţii şi de microorganismul(mele) patogen(e) etiologic(e).

Mod de administrare Administrare orală. Pentru realizarea unei absorbţii maxime, comprimatele trebuie administrate împreună cu alimentele.

Înaintea începerii tratamentului cu cefpodoximă proxetil, trebuie efectuate investigaţii atente pentru a stabili dacă pacientul a avut anterior reacţii de hipersensibilitate la cefpodoximă, cefalosporine, peniciline sau alte medicamente. Acest medicament trebuie administrat cu prudenţă la pacienţi cu sensibilitate la penicilină (pentru contraindicaţii din cauza reacţiilor de hipersensibilitate, vezi pct. 4.3). Antibioticele trebuie administrate cu prudenţă la orice pacient care a prezentat unele forme de alergie, în special alergie la medicamente. Administrarea medicamentului trebuie întreruptă dacă apare o reacţie alergică la cefpodoximă proxetil. Reacţiile grave de hipersensibilitate pot să necesite administrarea de adrenalină şi alte măsuri urgente.

Cefpodoxima proxetil nu trebuie prescrisă în absenţa unei infecţii bacteriene diagnosticate sau puternic suspectate. Diareea asociată cu utilizarea antibioticelor, colita şi colita pseudomembranoasă asociată cu Clostridium difficile pot fi toate asociate cu administrarea cefpodoximei proxetil. Aceste diagnostice trebuie avute în vedere la orice pacient care prezintă diaree în timpul tratamentului sau la scurt timp după tratament. Dacă în timpul tratamentului apare diaree severă şi/sau hemoragică, administrarea de cefpodoximă trebuie întreruptă şi se vor aplica măsurile terapeutice necesare. Antiperistalticele sunt contraindicate.

Similar altor cefalosporine, administrarea prelungită a cefpodoximei poate determina proliferarea excesivă a microorganismelor rezistente (de exemplu candidoză perianală, orală sau vaginală, colită pseudomembranoasă, suprainfecţie). În aceste cazuri, trebuie început tratamentul specific.

Pe parcursul tratamentului prelungit (>7 zile) cu cefpodoximă în doză mare, hemoleucograma şi funcţia hepatică/renală trebuie monitorizate.

Cefalosporinele pot fi absorbite pe suprafaţa membranară a hematiilor şi pot reacţiona cu anticorpii îndreptaţi împotriva medicamentului. Acest lucru poate determina pozitivarea testului Coombs şi, în cazuri foarte rare, anemie hemolitică. Pentru această reacţie este posibil să apară reactivitate încrucişată cu penicilinele.

De asemenea, în cazul în care sunt administrate concomitent aminoglicozide sau diuretice puternice cum este furosemidul,se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei renale. Atunci când cefpodoxima s-a administrat în monoterapie nu s-au observat nefrotoxicitate sau ototoxicitate.

Cefpodoxima proxetil trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală iar doza zilnică trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2).

FOREXO conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Tulburări acustice şi Tinitus vestibulare

d Tulburări gastro-greaţă, enterocolită intestinale vărsături, pseudomembranoasă durere abdominală, diaree. Diareea hemoragică poate apărea ca simptom de enterocolită e Tulburări Creşteri moderate leziune hepatică hepatobiliare tranzitorii ale concentraţiilor serice ale ASAT, ALAT şi fosfatazei alcaline şi/sau ale bilirubinemiei. f Tulburări renale şi ale Creşteri uşoare ale căilor urinare uremiei şi creatininemiei

a Similar altor antibiotice, administrarea cefpodoximei poate provoca proliferarea bacteriilor rezistente, în special în cazul tratamentului pe termen lung. (vezi pct. 4.4). b Similar altor antibiotice beta-lactamice, neutropenia şi, mai rar, agranulocitoza pot apărea în timpul tratamentului cu cefpodoximă, în special dacă se administrează pe perioade lungi. c S-au observat reacţii de hipersensibilitate de toate gradele de severitate (vezi pct. 4.3). d Trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei enterocolitei pseudomembranoase dacă apare diaree severă sau persistentă pe parcursul sau după terminarea tratamentului (vezi pct. 4.4). e Aceste rezultate ale analizelor de laborator, care pot fi explicate prin prezenţa infecţiei, pot rareori depăşi dublul limitei superioare a intervalului de referinţă pentru fiecare analit şi corespund profilului de leziune hepatică, de obicei de tip colestatic şi cel mai frecvent asimptomatic. f S-au observat modificări ale funcţiei renale în cazul utilizării antibioticelor din aceeaşi grupă cu cefpodoxima, în special când se administrează concomitent cu aminoglicozide şi/sau diuretice puternice.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro