Flumazenil Pharmaselect 0,1 mg/ml

Mod de administrare Flumazenil trebuie administrat intravenos, de către un anestezist sau medic specializat în anestezie. Flumazenil poate fi administrat nediluat sau diluat (pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6).

Flumazenil poate fi utilizat concomitent cu alte măsuri de resuscitare.

Acest medicament este numai pentru o singură utilizare. El trebuie inspectat vizual înainte de utilizare şi trebuie utilizat doar dacă soluţia este limpede şi practic lipsită de particule libere.

Doze Adulţi:

Anestezie Doza iniţială recomandată este 0,2 mg, administrată intravenos, timp de 15 secunde. Dacă nivelul necesar de conştienţă nu este obţinut în decurs de 60 secunde, o doză suplimentară de 0,1 mg poate fi injectată şi repetată la intervale de 60 de secunde, până la o doză maximă de 1,0 mg. Doza uzuală necesară este între 0,3 şi 0,6 mg, doar poate să difere în funcţie de caracteristicile pacientului şi de benzodiazepina utilizată.

Terapie intensivă Doza iniţială recomandată este 0,2 mg, administrată intravenos, timp de 15 secunde. Dacă nivelul necesar de conştienţă nu este obţinut în decurs de 60 secunde, o doză suplimentară de 0,1 mg poate fi injectată şi repetată la intervale de 60 de secunde, până la o doză totală de 2,0 mg sau până ce pacientul se trezeşte.

Dacă somnolenţa reapare, o a doua injecţie cu flumazenil poate fi administrată. În plus, poate fi utilă o perfuzie intravenoasă cu 0,1 – 0,4 mg/oră.

Doza şi viteza de administrare a perfuziei trebuie ajustate individual pentru a atinge nivelul dorit de conştienţă. Perfuzia poate fi administrată adiţional la o doză maximă de 2 mg.

Dacă un efect clar de conştienţă şi respiraţie nu este obţinut după doze repetate, trebuie considerat că intoxicaţia nu este determinată de benzodiazepine.

Perfuzia trebuie întreruptă la fiecare 6 ore, pentru a verifica dacă apare resedarea.

Pentru a evita simptomele de întrerupere la pacienţii trataţi o perioadă lungă de timp cu doze mari de benzodiazepine în unităţile de terapie intensivă, doza de flumazenil trebuie ajustată individual şi injecţia trebuie administrată lent (vezi pct. 4.4).

Vârstnici: În absenţa datelor privind utilizarea de flumazenil la pacienţii vârstnici, trebuie observat că această populaţie este, în general, mai sensibilă la efectele medicamentelor şi trebuie tratată cu precauţie.

Copii şi adolescenţi:

Copii (de la vârsta de 1 an):

Pentru anularea reducerii conştienţei (sedării) induse de benzodiazepine la copii cu vârsta peste 1 an, doza iniţială recomandată este 0,01 mg/kg (până la 0,2 mg), administrată intravenos, timp de 15 secunde. Dacă, după o perioadă de aşteptare de 45 secunde, nivelul dorit de conştienţă nu este obţinut, poate fi administrată o injecţie suplimentară cu 0,01 mg/kg (până la 0,2 mg) şi, dacă este necesar, repetată la intervale de 60 secunde (până la maximum de 4 ori), până la o doză maximă totală de 0,05 mg/kg sau 1 mg, în funcţie de doza cea mai mică care poate fi administrată. Doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul pacientului. Nu există date privind siguranţa şi eficacitatea administrării repetate de flumazenil la copii în cazul resedării.

Copii cu vârsta sub 1 an: Nu există suficiente date privind utilizarea flumazenil la copii cu vârsta sub 1 an. Prin urmare, flumazenilul trebuie administrat copiilor cu vârsta sub 1 an numai dacă beneficiile potenţiale pentru pacient depăşesc riscul posibil.

Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală. Flumazenil este metabolizat în principal în ficat. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, eliminarea flumazenilului poate fi întârziată (vezi pct. 5.2) şi, prin urmare, este recomandă stabilirea treptată atentă a dozelor.

Monitorizare

• Pacienţii care sunt trataţi cu flumazenil pentru anularea inducerii sedării a benzodiazepinelor trebuie monitorizaţi pe o perioadă de timp adecvată, în funcţie de doză şi durata efectului benzodiazepinelor utilizate, pentru simptome de resedare, depresie respiratorie sau alte semne de efecte reziduale benzodiazepinice (ECG, puls, oximetrie, starea de vigilenţă a pacientului şi alte semne vitale, cum sunt frecvenţa cardiacă, frecvenţa respiratorie şi presiunea sanguină).
• În general, flumazenil are o durată mai scurtă de acţiune decât benzodiazepinele şi de aceea sedarea poate reapare, iar starea clinică a pacientului trebuie monitorizată atent, de preferat în unităţile de terapie intensivă, până când efectul flumazenilului a fost eliminat). Este necesară o observație pe o perioadă mai lungă, la pacienții cu diagnostic de insuficiență hepatică, deoarece aceștia pot experimenta efecte intârziate, așa cum este descris mai sus.

Dacă pacientul nu se trezeşte

• Efectul antagonic al flumazenilului este specific benzodiazepinelor. Prin urmare, dacă pacientul nu se trezeşte, trebuie luat în considerare alt motiv.

Anesteziologie

• Când se utilizează în anestezie, la sfârşitul intervenţiei chirurgicale, flumazenil trebuie administrat doar după ce se asigură că sunt complet eliminate efectele relaxantelor musculare periferice şi că nu mai există efecte de depresie respiratorie ale opiaceelor (anulare cu Naloxon).

Grupuri speciale de pacienţi La pacienţii cu risc crescut, avantajele sedării prin intermediul benzodiazepinelor trebuie evaluate în raport cu dezavantajele trezirii rapide. La unii pacienţi (de exemplu cu probleme cardiace) menţinerea unui anumit nivel de sedare în timpul perioadei imediat post-operatorii poate fi preferabil în locul revenirii complete a conştienţei.

Pacienţi epileptici Flumazenil nu este recomandat la pacienţii cu epilepsie care au fost trataţi cu benzodiazepine pentru o lungă perioadă de timp. Cu toate că flumazenil exercită un uşor efect intrinsec anticonvulsiv, supresia bruscă a efectului protectiv poate induce convulsii la pacienţii epileptici.

Pacienţi cu traumatisme cerebrale grave

• La pacienţii cu traumatisme grave cerebrale (şi/sau presiune intracraniană instabilă) tratamentul cu flumazenil trebuie administrat cu atenţie, deoarece flumazenil antagonizează efectele benzodiazepinelor şi pot produce o creştere a presiunii intracraniene, modificări circulatorii cerebrale sau convulsii.

Simptome ale sindromului de întrerupere

• Injectarea rapidă a unor doze mari (mai mari de 1 mg) de flumazenil trebuie evitată la pacienţii cu expunere la doze mari şi/sau de lungă durată (până la câteva săptămâni înainte de administrarea flumazenilului) cu benzodiazepine. În aceste cazuri, injectarea rapidă poate determina simptome ale sindromului de întrerupere, inclusiv palpitaţii, agitaţie, anxietate, labilitate emoţională precum şi confuzie uşoară şi tulburări senzoriale.

• La pacienţii trataţi pentru o lungă perioadă cu doze mari de benzodiazepine, avantajul utilizării flumazenilului trebuie cântărit împotriva riscurilor de simptome de întrerupere. Dacă în urma administrării cu atenţie a dozelor, apar simptome de întrerupere, poate fi administrată o doză intravenoasă de 5 mg diazepam sau 5 mg midazolam.
• La pacienţii cu dependenţă fizică, supradozare cronică cu benzodiazepine sau intoxicaţii mixte neclare, este necesară o atenţie sporită şi se recomandă extinderea intervalului de administrare al dozelor cu 1 minut, deoarece efectul acţiunii durează 10 minute. Se recomandă utilizarea celor mai mici doze, pentru evitarea apariţiei de simptome de dependenţă fizică sau convulsii în majoritatea cazurilor. În particular, în cazuri de intoxicaţii mixte cu benzodiazepine şi antidepresive ciclice anumite efecte toxice cum sunt convulsiile, aritmiile cardiace, care sunt cauzate de aceste antidepresive dar care interacţionează mai uşor la administrarea concomitentă cu benzodiazepine, sunt exacerbate la administrarea de flumazenil.

Anxietate La pacienţii cu anxietate pre-operatorie sau cu antecedente de anxietate cronică sau episodică, doza de flumazenil trebuie ajustată cu atenţie.

Dureri postoperatorii Trebuie luată în considerare durerea post-operatorie. Este de preferat să se menţină pacientul uşor sedat.

Copii şi adolescenţi: Datorită potenţialului de resedare şi depresie respiratorie, copiii sedaţi anterior cu midazolam trebuie monitorizaţi cel puţin 2 ore după administrarea de flumazenil. În cazul altor benzodiazepine sedative, timpul de monitorizare trebuie ajustat conform duratei lor de acţiune aşteptate.

Datorită experienţei limitate, flumazenil trebuie doar utilizat cu precauţie în cazul următoarelor administrări:

• Anularea sedării la copii cu vârsta sub 1 an
• Tratamentul supradozării la copii
• Reanimarea nou-născuţilor
• Anularea efectelor sedative ale benzodiazepinelor utilizate pentru inducerea anesteziei la copii. Până ce vor fi suficiente date disponibile, flumazenil nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta de 1 an sau mai mici, decât dacă riscurile pentru pacient (în special în cazul supradozajului accidental) au fost comparate cu avantajele terapiei.

Utilizarea la copii şi adolescenţi pentru alte indicaţii terapeutice decât anularea sedării conştienţei induse de benzodiazepine nu este recomandată, deoarece nu sunt disponibile studii controlate. Acelaşi lucru se aplică pentru copiii cu vârsta sub 1 an.

Dependenţa de benzodiazepine Flumazenil nu este recomandat pentru tratamentul dependenţei de benzodiazepine sau pentru tratamentul pe termen lung al sindromului de abstinenţă la benzodiazepine.

Tulburări de panică Au fost raportate atacuri de panică după utilizarea flumazenil la pacienţii cu tulburări de panică în antecedente.

Dependenţa anamnezică Datorită frecvenţei crescute a toleranţei şi dependenţei la benzodiazepine la pacienţii cu alcoolism, medicaţie şi/sau alte dependenţe medicamentoase, flumazenil trebuie utilizat cu precauţie la acest grup de pacienţi.

Insuficienţă hepatică Eliminarea flumazenilului poate fi întârziată

Flumazenil Pharmaselect conţine sodiu aproximativ 3,6 mg per ml soluţie injectabilă de flumazenil. (18 mg per 5 ml, 36 mg per 10 ml per fiolă). Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

Tulburări ale sistemului imunitar Frecvente: Reacții de hipersensibilitate, anafilaxie

Tulburări psihice Frecvente: Anxietate, insomnie, somnolenţă, instabilitate emoţională Mai puţin frecvente: Frică Modificări mentale, euforie, stare de nelinişte, stare de plâns anormală, reacţii agresive, atacuri de panică Simptome ale sindromului de întrerupere: stare de agitaţie, anxietate, labilitate emoţională, confuzie, tulburări senzoriale (vezi pct. 4.4) Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: Vertij, cefalee, agitaţie, tremor, xerostomie, hiperventilaţie, tulburări de vorbire, parestezie. Mai puţin frecvente: Convulsii, crize convulsive (la pacienţi cu epilepsie sau insuficienţă hepatică severă, în principal după tratamentul pe termen lung cu benzodiazepine sau abuzul de mai multe medicamente), Cu frecvenţă necunoscută: Mişcări spontane Tulburări oculare Frecvente: Diplopie, strabism, secreţie lacrimală crescută

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente: Perturbări ale auzului

Tulburări cardiace Frecvente: Palpitaţii Mai puţin frecvente: Tahicardie sau bradicardie, extrasistole

Tulburări vasculare Frecvente: Hiperemie facială, hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică, hipertensiune arterială tranzitorie (la trezire) Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puţin frecvente: Dispnee, tuse, congestie nazală, durere toracică Tulburări gastrointestinale Foarte frecvente: Greaţă (în timpul anesteziei, mai ales la utilizarea concomitentă cu opioide) Frecvente: Stări de vomă (în timpul anesteziei, mai ales la utilizarea concomitentă cu opioide), sughiţ

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: Transpiraţie Mai puţin frecvente: Paloarea tegumentelor Cu frecvenţă necunoscută: Hiperemia feţei

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: Fatigabilitate, durere la locul injectării Mai puţin frecvente: Frisoane Cu frecvenţă necunoscută Creşterea senzaţiei de durere, creşterea în greutate, frisoane: după injectare rapidă, în general nu este necesar tratament

La pacienţii trataţi perioade lungi de timp cu benzodiazepine, flumazenilul poate duce la simptome de întrerupere. Simptomele pot fi următoarele: tensiune, agitaţie, anxietate, instabilitate emoţională confuzie, tulburări senzoriale, halucinaţii, tremor şi convulsii. Injectarea rapidă de doze mari (mai mult de 1 mg) de flumazenil trebuie evitată la pacienţii cu expunere de doze mari sau de lungă durată la benzodiazepine (până la câteva săptămâni care preced administrarea de flumazenil). În aceste cazuri, injectarea rapidă poate produce simptome de întrerupere inclusiv anxietate, labilitate emoţională precum şi confuzii uşoare şi tulburări senzoriale (vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu istoric de tulburări de panică, flumazenil poate produce atacuri de panică.

Copii şi adolescenţi: În general, profilul reacţiilor adverse la copil nu diferă mult de cel al adulţilor. Când se utilizează flumazenil pentru anihilarea efectelor sedării la copii, reacţii de plâns anormal, agitaţie şi agresivitate pot apare adiţional.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro