Fenofibrat Terapia 160 mg

Măsurile dietetice iniţiate înainte de începerea tratamentului, trebuie continuate. Răspunsul terapeutic trebuie monitorizat prin determinări periodice ale concentraţiilor plasmatice ale lipidelor. În cazul în care nu s-a obținut un răspuns adecvat după câteva luni (de exemplu 3 luni), trebuie luate în considerare măsuri terapeutice complementare sau diferite.

Doze Adulţi Doza zilnică recomandată este de 160 mg fenofibrat (un comprimat filmat Fenofibrat Terapia 160 mg) pe zi.

Grupe speciale de populaţie

Vârstnici (≥ 65 de ani) Nu este necesară ajustarea dozei. Se recomandă doza uzuală, cu excepția cazului funcției renale scăzute, cu rata de filtrare glomerulară <60 ml/min/1,73 m2 (vezi Pacienți cu insuficiență renală).

Pacienți cu insuficienţă renală Fenofibratul nu trebuie utilizat în caz de insuficiență renală severă, definită ca RFG <30 ml/min per 1,73 m2. Dacă RFG este între 30 și 59 ml/min per 1,73 m2, doza de fenofibrat standard nu trebuie să depășească 100 mg sau doza de fenofibrat 67 mg micronizat, o dată pe zi. În cazul în care, în timpul urmăririi, RFG scade persistent la <30 ml/min per 1,73 m2, tratamentul cu fenofibrat trebuie întrerupt.

Insuficiență hepatică Fenofibrat Terapia 160 mg nu este recomandat pacienților cu insuficiență hepatică, din cauza lipsei datelor relevante pentru acești pacienți.

Copii şi adolescenţi Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea fenofibratului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Nu sunt date disponibile. Prin urmare, utilizarea fenofibratului nu este recomandată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Mod de administrare Comprimatele filmate trebuie înghiţite întregi, în timpul mesei.

Cauze secundare ale hiperlipidemiei Înaintea începerii tratmentului cu fenofibrat, trebuie luată în considerare tratarea cauzelor secundare ale hiperlipidemiei: diabet zaharat tip 2 necontrolat, hipotiroidism, sindrom nefrotic, disproteinemie, boală hepatică obstructivă, tratament farmacologic, alcoolism. Cauze secundare de hipercolesterolemie în relație cu tratamentul farmacologic pot fi văzute la administrarea de diuretice, β blocante, estrogeni, progesteron, contraceptivele orale combinate, medicamente imunosupresoare și inhibitori de protează. În aceste cazuri, trebuie să se verifice dacă hiperlipidemia este de natură primară sau secundară (creștere posibilă a valorilor lipidelor determinate de aceste medicamente).

Funcţia hepatică Similar altor medicamente hipolipemiante, la unii pacienţi au fost raportate creşteri ale valorilor transaminazelor. În majoritatea cazurilor, aceste creşteri au fost tranzitorii, minore şi asimptomatice. Se recomandă monitorizarea valorilor serice ale transaminazelor la fiecare 3 luni în timpul primului an de tratament şi apoi periodic. Trebuie acordată atenţie pacienţilor care prezintă creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor şi tratamentul trebuie întrerupt dacă valorile AST (SGOT) şi ALT (SGPT) cresc de 3 ori peste limita superioară a valorilor normale. La apariţia simptomelor specifice hepatitei (de exemplu, icter, prurit), vor fi efectuate teste de laborator pentru confirmare şi poate fi luată în considerare întreruperea tratamentului cu fenofibrat.

Pancreas

Pancreatita a fost raportată la pacienţi cărora li se administrează fenofibrat (vezi pct. 4.3 şi 4.8). Aceasta poate reprezenta un semn de lipsă de eficacitate la pacienţii cu hipertrigliceridemie severă, un efect direct al medicamentului sau un fenomen secundar mediat prin formarea de calculi sau noroi biliar, în tractul biliar, ducând la obstrucţia canalului biliar comun.

Sistemul muscular În timpul administrării fibraţilor sau a altor medicamente hipolipidemiante s-au raportat cazuri de toxicitate musculară, inclusiv cazuri foarte rare de rabdomioliză, cu sau fără afectare renală. Incidenţa acestor tulburări creşte în caz de hipoalbuminemie şi insuficienţă renală în antecedente.

Pacienţii care prezintă factori predispozanţi pentru miopatie şi/sau rabdomioliză, incluzând vârsta peste 70 de ani, antecedente personale sau familiale de afecţiuni ereditare musculare, insuficienţă renală, hipotiroidism şi consum excesiv de alcool etilic, pot avea un risc crescut de apariţie a rabdomiolizei. În cazul acestor pacienţi trebuie evaluat atent raportul beneficiu – risc al tratamentului cu fenofibrat.

Trebuie suspectată apariţia afectării musculare la pacienţii care prezintă mialgie difuză, miozită, crampe musculare, stare de slăbiciune musculară şi /sau creşteri importante ale concentraţiei CPK (valori de peste 5 ori mai mari decât valoarea normală). În aceste cazuri, tratamentul cu fenofibrat trebuie întrerupt.

Riscul de afectare musculară poate fi crescut dacă medicamentul este administrat în asociere cu un alt fibrat sau cu un inhibitor de HMG-CoA reductază, mai ales în cazul pre-existenţei unei boli musculare. În consecinţă, asocierea fenofibratului cu un inhibitor de HMG-CoA reductază sau alt fenofibrat trebuie rezervată pacienţilor cu dislipidemie mixtă severă şi risc crescut pentru evenimente cardiovasculare, fără istoric de boală musculară şi cu o monitorizare atentă pentru o potenţială afectare musculară.

Funcţia renală Fenofibrat Terapia este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct 4.3). Fenofibrat Terapia trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată. Doza trebuie ajustată la pacienții a căror rată de filtrare glomerulară este de 30 până la 59 ml/min/1,73 m2 (vezi pct. 4.2). Creșteri reversibile ale creatininei serice au fost raportate la pacienții cărora li s-a administrat fenofibrat în monoterapie sau concomitent cu statine. Creșterile creatininei serice au fost în general stabile în timp, fără dovezi pentru creșteri continue ale creatininei serice, în cadrul terapiei pe termen lung și au avut tendința de a reveni la valoarea inițială, după întreruperea tratamentului. În timpul studiilor clinice, 10% dintre pacienți au prezentat o creștere a creatininei de la valoarea inițială la o valoare mai mare de 30 μmol/l cu în cazul tratamentului concomitent cu fenofibrat și simvastatină, comparativ cu 4,4% în cazul monoterapiei cu statine. 0,3% dintre pacienții tratați concomitent cu fenofibrat și simvastatină au avut creșteri semnificative clinic ale creatininei, la valori > 200 μmol/l. Tratamentul trebuie întrerupt atunci când valoarea creatininei este cu 50% peste limita superioară a valorilor normale. Se recomandă ca valoarea creatininemiei să fie măsurată în primele 3 luni de la inițierea tratamentului și apoi periodic.

Excipienți Fenofibrat Terapia 160 mg nu trebuie administrat pacienţilor alergici la lecitină din soia sau la produse similare, datorită riscului de reacţii de hipersensibilitate.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului cu fenofibrat sunt tulburările digestive, gastrice sau intestinale. Următoarele reacţii adverse au fost observate în timpul studiilor clinice placebo – controlate (n= 2344) şi după punerea piaţăa cu următoarele frecvenţe:

Tulburări Scăderea hematologice şi hemoglobinei limfatice Scăderea numărului de leucocite. Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului imunitar

Tulburări ale Cefalee sistemului nervos

Tulburări Tromboembolism vasculare (embolism pulmonar, tromboză venoasă profundă)

Tulburări Boală pulmonară respiratorii, interstiţialăa toracice şi mediastinale

Tulburări Semne şi Pancreatită gastro-simptome intestinale gastro-intestinale (durere abdominală, greţuri, vărsături, diaree. flatulenţă)

Tulburări Transaminaze Colelitiază Hepatită Icter a, complicaţii hepatobiliare crescute (vezi pct. 4.4) ale colelitiazei a

(vezi pct. 4.4) (de exemplu colecistită, colangită, colică biliară) Afecţiuni Hipersensibilitate Alopecie, Reacții cutanate cutanate şi ale cutanată (de Reacţii de severe a (de ţesutului exemplu erupţii fotosensibilitate exemplu eritem subcutanat cutanate, prurit, polimorf, sindrom urticarie) Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică)

Tulburări Tulburări Rabdomiolizăa musculo-musculare (de ex. scheletice şi ale mialgie, miozită, ţesutului spasme musculare conjunctiv şi slăbiciune)

Tulburări ale Disfuncţie aparatului sexuală genital şi ale sânului

Tulburări Fatigabilitate a generale si la nivelul locului de administrare Investigaţii Nivel crescut Creşterea Creşterea ureei diagnostice de creatininei serice serice homocisteină în sânge

• În studiul FIELD, studiu randomizat placebo-controlat efectuat la 9795 pacienţi cu diabet zaharat de tip II, s-a observat o creştere semnificativă statistic a cazurilor de pancreatită la pacienţii la care s-a administrat fenofibrat comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (0,8% versus 0,5%; p = 0,031). În acelaşi studiu, a fost observată o creştere semnificativă statistic a incidenţei embolismului pulmonar (0,7% în grupul placebo versus 1,1% în grupul cu fenofibrat; p = 0,022) şi o creştere nesemnificativă statistic a incidenţei trombozei venoase profunde (placebo: 1,0 % [48/4900 pacienţi] versus fenofibrat 1,4% [67/4895 pacienţi]; p = 0,074).În studiul FIELD, creșterea medie a nivelului de homocisteină din sânge la pacienții tratați cu fenofibrat a fost de 6,5 μmol/l și a fost reversibilă la întreruperea tratamentului cu fenofibrat. Riscul crescut al evenimentelor trombotice venoase poate fi legat de creșterea nivelului de homocisteină. Semnificația clinică a acestui fapt nu este clară.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.