Ezetimib Noucor 10 mg

Pacientul trebuie să urmeze o dietă hipolipemiantă, iar aceasta trebuie continuată pe durata tratamentului cu Ezetimib.

Calea de administrare este cea orală. Doza recomandată este de 1 comprimat Ezetimibe10 mg zilnic. Ezetimibe poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.

Atunci când Ezetimib este asociat unei statine, aceasta se administrează fie în doza iniţială indicată, fie se continuă doza mărită anterior, stabilită pentru acea statină. În acest sens trebuie consultate instrucţiunile de dozare ale statinei respective.

Utilizarea la pacienții cu boală cardiacă coronariană și antecedente de SCA Pentru reducerea progresivă a evenimentelor cardiovasculare la pacienții cu boală cardiacă coronariană și antecedente de SCA, Ezetimib Noucor 10 mg poate fi administrat în asociere cu o statină, cu beneficii cardiovasculare dovedite.

Administrarea împreună cu chelatori de acizi biliari Administrarea Ezetimib trebuie făcută fie cu ≥2 ore înainte, fie la ≥4 ore după administrarea unui chelator de acizi biliari.

Administrarea la vârstnici Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici (vezi pct. 5.2).

Copii și adolescenți Iniţierea tratamentului trebuie efectuată sub supravegherea unui specialist.

Copii şi adolescenţi ≥ 6 ani: siguranța și eficacitatea ezetimib la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.4, 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Atunci când Ezetimibe este administrat simultan cu o statină, trebuie consultate recomandările privind dozele la copii, în cazul statinei.

Copii < 6 ani: siguranța și eficacitatea ezetimib la copii cu vârsta < 6 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5-6). Tratamentul cu Ezetimib nu este recomandat la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată (scor ChildPugh 7-9) sau severă (scor Child-Pugh >9). (vezi pct. 4.4 şi 5.2)

Pacienţi cu insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Atunci când Ezetimibe este administrat în asociere cu o statină, vă rugăm să consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP) pentru medicamentul respectiv.

Enzime hepatice În studii controlate, în cadrul cărora s-a utilizat administrarea asociată, efectuate la pacienţi la care s-a administrat asocierea dintre ezetimib şi o statină, au fost observate creşteri consecutive ale transaminazelor (≥3 ori decât limita superioară a valorilor normale [LSVN]). Când Ezetimib este administrat în asociere cu o statină, trebuie efectuate teste pentru evaluarea funcţiei hepatice la iniţierea tratamentului şi în concordanţă cu recomandările statinei respective (vezi pct. 4.8).

În cadrul studiului IMProved de reducere a rezultatelor – Studiul internațional de eficacitate Vytorin (IMPROVE-IT), 18144 de pacienți cu boală cardiacă coronariană și istoric de SCA au fost randomizați pentru a li se administra ezetimib/simvastatină 10 mg/40 mg zilnic (n = 9067) sau simvastatină 40 mg zilnic (n = 9077). În timpul unei monitorizări medii de 6,0 ani, incidența creșterilor consecutive ale valorilor serice ale transaminazelor (≥3 x LSVN) a fost de 2,5% pentru ezetimib/simvastatin și de 2,3% pentru simvastatină. (Vezi pct. 4.8).

În cadrul unui studiu clinic controlat, care a inclus peste 9000 pacienţi cu boală renală cronică, selectaţi aleatoriu pentru a li se administra ezetimib 10 mg în asociere cu simvastatină 20 mg pe zi (n=4650) sau placebo (n=4620), (cu o perioadă mediană de urmărire de 4,9 ani), incidenţa creşterilor consecutive ale transaminazelor (>3X LSVN) a fost de 0,7% în grupul la care s-a administrat ezetimib în asociere cu simvastatină şi de 0,6% în grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 4.8).

Musculatură scheletică În experienţa cu ezetimib, ulterior punerii pe piaţă au fost raportate cazuri de miopatie şi rabdomioliză. Cei mai mulţi pacienţi care au dezvoltat rabdomioliză utilizau o statină în asociere cu ezetimib, Totuşi, rabdomioliza a fost raportată foarte rar atunci când ezetimib a fost administrat în monoterapie sau atunci când ezetimib a fost administrat în asociere cu alte medicamente cunoscute a prezenta risc crescut de rabdomioliză. Dacă pe baza simptomelor musculare este suspectată miopatie sau dacă aceasta este confirmată prin valori ale creatinfosfokinazei (CPK) > de 10 ori decât LSVN, tratamentul cu ezetimib, orice statină sau oricare dintre celelalte medicamente pe care le utilizează pacientul în asociere cu ezetimib trebuie întrerupt imediat. Toţi pacienţii care încep tratamentul cu ezetimib trebuie informaţi asupra riscului de miopatie şi vor fi sfătuiţi să anunţe imediat apariţia oricărei dureri, sensibilităţi sau slăbiciuni musculare inexplicabile (vezi pct. 4.8).

În cazul studiului IMPROVE-IT, 18144 de pacienți cu boală coronariană și antecedente de evenimente SCA au fost randomizați pentru a li se administra ezetimib/simvastatin 10 mg/40 mg zilnic (n=9067) sau 40 mg simvastatină zilnic (n=9077). În timpul unei urmări medii de 6,0 ani, incidența miopatiei a fost de 0,2% pentru ezetimib/simvastatină și de 0,1% pentru simvastatină, unde miopatia a fost definită ca slăbiciune musculară inexplicabilă sau durere cu valori ale concentrațiilor plasmatice ale CK ≥ 10 ori LSVN sau două observații consecutive de valori ale concentrațiilor plasmatice ale CK ≥5 și <10 ori LSVN. Incidența rabdomiolizei a fost de 0,1% pentru ezetimib/simvastatină și de 0,2% pentru simvastatină, unde rabdomioliză a fost definită ca slăbiciune musculară inexplicabilă sau durere cu valori ale concentrațiilor plasmatice ale CK ≥ de 10 ori LSVN cu evidențierea leziunii renale, ≥5 ori LSVN și <10 ori LSVN în două evaluări consecutive, cu dovezi de leziuni renale sau valori ale concentrațiilor plasmatice ale CK ≥10000 UI / l, fără dovezi de leziuni renale. (Vezi pct. 4.8).

În cadrul unui studiu clinic, care a inclus peste 9000 pacienţi cu boală renală cronică, selectaţi aleatoriu pentru a li se administra ezetimib 10 mg în asociere cu simvastatină 20 mg pe zi (n=4650) sau placebo (n=4620), (cu o perioadă mediană de urmărire de 4,9 ani), incidenţa miopatiei/rabdomiolizei a fost de 0,2% în grupul la care s-a administrat ezetimib în asociere cu simvastatină şi de 0,1% în grupul la care s-a administrat placebo. (vezi pct. 4.8).

Insuficienţă hepatică Deoarece nu se cunosc efectele expunerii prelungite la ezetimib a pacienţilor cu insuficienţă hepatică moderată sau severă, Ezetimib nu este recomandat la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi Eficacitatea şi siguranţa Ezetimib la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 10 ani cu hipercolesterolemie familială sau non-familială heterozigotă au fost evaluate în cadrul unui studiu clinic controlat cu durată de 12 săptămâni. La această grupă de vârstă nu au fost studiate efectele ezetimibului în cazul perioadelor de tratament >12 săptămâni (vezi pct 4.2, 4.8, 5.1 şi 5.2).

Nu au fost efectuate studii privind utilizarea ezetimib la pacienţii cu vârsta sub 6 ani. (vezi pct. 4.2 şi 4.8) În cadrul unui studiu clinic controlat, efectuat la băieţi adolescenţi (stadiu Tanner II şi peste) şi fete care erau la cel puţin un an de la menarhă au fost evaluate siguranţa şi eficacitatea ezetimibului administrat simultan cu simvastatină la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă.

În general, în cadrul acestui studiu controlat limitat, nu a existat niciun efect detectabil asupra creşterii sau maturării sexuale la adolescenţi, băieţi şi fete, sau vreun efect asupra duratei ciclului menstrual la fete. Totuşi, nu au fost studiate efectele ezetimibului în cazul unui tratament cu durata >33 săptămâni asupra creşterii şi maturării sexuale (vezi pct. 4,2 şi 4.8).

La copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani nu au fost evaluate siguranţa şi eficacitatea Ezetimib administrat simultan cu simvastatină în doze zilnice mai mari de 40 mg.

La copii şi adolescenţi cu vârsta <10 ani nu au fost evaluate siguranţa şi eficacitatea Ezetimib administrat simultan cu simvastatină. (vezi pct. 4.2 şi 4.8).

La pacienţi cu vârsta sub 17 ani nu a fost studiată eficacitatea pe termen lung a tratamentului cu Ezetimib în reducerea morbidităţii şi mortalităţii la vârsta adultă.

Fibraţi Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării de ezetimib în asociere cu fibraţi.

Dacă la un pacient căruia i se administrează Ezetimb în asociere cu fenofibrat este suspectată colelitiaza, sunt indicate investigaţii la nivelul vezicii biliare, iar acest tratament trebuie întrerupt (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

Ciclosporină Iniţierea tratamentului cu Ezetimib concomitent cu administrarea de ciclosporină trebuie făcută cu prudenţă. La pacienţii trataţi concomitent cu Ezetimib şi ciclosporină trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice de ciclosporină (vezi pct. 4.5).

Anticoagulante Dacă Ezetimib este administrat concomitent cu warfarină, alt anticoagulant cumarinic, sau fluindionă trebuie monitorizat adecvat INR (International Normalised Ratio), (vezi pct. 4.5).

Excipient

Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la lactoză, deficitul de lactază Lapp sau malabsorbţia glucozei şi galactozei, nu trebuie să ia acest medicament.

Lista tabelară a reacțiilor adverse (Studii clinice şi experienţa de după punerea pe piaţă) În studiile clinice cu durata până la 112 săptămâni, doza de 10 mg ezetimib a fost administrată zilnic fie în monoterapie la 2.396 pacienţi, fie în asociere cu o statină la 11.308 pacienţi, fie cu fenofibrat la 185 pacienţi. Reacţiile adverse au fost în general uşoare şi tranzitorii. Incidenţa globală

a reacţiilor adverse a fost similară între Ezetimib şi placebo, În mod similar, rata de întrerupere a tratamentului din cauza reacţiilor adverse a fost comparabilă între Ezetimib şi placebo.

Ezetimib administrat în monoterapie sau în asociere cu o statină:

Următoarele reacţii adverse au fost observate la pacienţii trataţi cu ezetimib (N=2396) şi cu o incidenţă mai mare comparativ cu placebo (N=1159) sau la pacienţii trataţi cu ezetimib în asociere cu o statină (N=11308) şi cu o incidenţă mai mare comparativ cu statina administrată în monoterapie (N=9361). Reacţiile adverse de după punerea pe piaţă au provenit din raportări privind ezetimib administrat fie în monoterapie, fie în asociere cu o statină.

Ezetimib administrat în monoterapie Clasificarea pe Reacţii adverse Frecvenţă aparate, organe şi sisteme Investigaţii valori serice crescute ale ALAT Mai puţin frecvente şi/sau ASAT; valori crescute ale concentraţiei plasmatice a CPK; valori crescute ale concentraţiei plasmatice a gamaglutamiltransferazei;valori anormale ale testelor funcţiei hepatice Tulburări tuse Mai puţin frecvente respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări dureri abdominale; diaree; Frecvente gastrointestinale flatulenţă dispepsie;boală de reflux Mai puţin frecvente gastro-esofagian; greaţă Tulburări artralgie; spasme musculare; Mai puţin frecvente musculoscheletic dureri cervicale e şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări scăderea apetitului Mai puţin frecvente metabolice şi de nutriţie Tulburări bufeuri; hipertensiune arterială Mai puţin frecvente vasculare Tulburări oboseală Frecvente generale şi la durere toracică; durere Mai puţin frecvente nivelul locului de administrare Reacţii adverse suplimentare la Ezetimib administrat în asociere cu o statină Clasificarea pe Reacţii adverse Frecvenţă aparate, organe şi sisteme Investigaţii valori serice crescute ale ALAT Frecvente şi/sau ASAT

Tulburări ale cefalee Frecvente sistemului nervos parestezie Mai puţin frecvente Tulburări gastro-senzaţie de gură uscată; gastrită Mai puţin frecvente intestinale Afecţiuni prurit; erupţii; urticarie Mai puţin frecvente cutanate şi ale ţesutului subcutanat Tulburări mialgie Frecvente musculoscheletic dorsalgie; slăbiciune musculară; Mai puţin frecvente e şi ale ţesutului dureri la nivelul extremităţilor conjunctiv Tulburări astenie; edeme periferice Mai puţin frecvente generale şi la nivelul locului de administrare Experienţa de după punerea pe piaţă (cu sau fără asocierea cu statină) Clasificarea pe Reacţii adverse Frecvenţă aparate, organe şi sisteme Tulburări trombocitopenie Cu frecvenţă hematologice şi necunoscută limfatice Tulburări ale ameţeli; parestezie Cu frecvenţă sistemului necunoscută nervos: Tulburări dispnee Cu frecvenţă respiratorii, necunoscută toracice şi mediastinale Tulburări gastro-pancreatită; constipaţie Cu frecvenţă intestinale necunoscută Afecţiuni eritem polimorf Cu frecvenţă cutanate şi ale necunoscută ţesutului subcutanat Tulburări mialgie; miopatie/rabdomioliză Cu frecvenţă musculoscheletic (vezi pct. 4.4) necunoscută e şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări astenie Cu frecvenţă generale necunoscută şi la nivelul locului de administrare Tulburări ale hipersensibilitate, inclusiv Cu frecvenţă sistemului erupţii, urticarie, anafilaxie şi necunoscută imunitar angioedem Tulburări hepatită; colelitiază; colecistită Cu frecvenţă hepatobiliare necunoscută Tulburări psihice depresie Cu frecvenţă necunoscută

Ezetimib administrat în asociere cu fenofibrat:

Tulburări gastro-intestinale: durere abdominală (frecvente).

Într-un studiu clinic multicentric, în dublu-orb, controlat cu placebo, ce a inclus pacienţi cu hiperlipidemie mixtă, 625 pacienţi au fost trataţi pentru o perioadă de până la 12 săptămâni, iar 576 pacienţi pentru o perioadă de până la 1 an. În acest studiu clinic, 172 pacienţi trataţi cu ezetimib în asociere cu fenofibrat au finalizat 12 săptămâni de tratament, iar 230 pacienţi trataţi cu Ezetimib în asociere cu fenofibrat (incluzând 109 pacienţi cărora li s-a administrat ezetimib în monoterapie pentru primele 12 săptămâni) au finalizat 1 an de tratament. Acest studiu nu a fost conceput pentru a compara grupurile de tratament în ceea ce priveşte reacţiile ocazionale. Ratele de incidenţă (IÎ 95%) pentru creşterile importante din punct de vedere clinic (> 3 X LSVN, consecutiv) ale valorilor serice ale transaminazelor au fost de 4,5% (1,9; 8,8) şi de 2,7% (1,2; 5,4) pentru fenofibrat administrat în monoterapie şi, respectiv, Ezetimib administrat în asociere cu fenofibrat, valorile fiind ajustate în funcţie de expunerea la tratament. Ratele de incidenţă corespunzătoare colecistectomiei au fost de 0,6% (0,0; 3,1) şi de 1,7% (0,6; 4,0) pentru fenofibrat administrat în monoterapie şi, respectiv, Ezetimib administrat în asociere cu fenofibrat (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).

Pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani) În cadrul unui studiu efectuat la pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 10 ani) cu hipercolesterolemie familială sau non-familială heterozigotă (n=138), la 1,1% (1 pacient) din pacienţii trataţi cu Ezetimib au fost observate creşteri ale valorilor serice ale ALAT şi/sau ASAT (≥3X LSVN, consecutiv), comparativ cu 0% din pacienţii din grupul la care s-a administrat placebo. Nu au existat creşteri ale valorilor concentraţiei plasmatice a CPK (≥10X LSVN). Nu a fost raportat niciun caz de miopatie.

Într-un studiu diferit, care a inclus pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani) cu hipercolesterolemie familială heterozigotă (n=248), la 3% (4 pacienţi) din pacienţii trataţi cu ezetimib/simvastatină au fost observate creşteri ale valorilor serice ale ALAT şi/sau ASAT (≥3X LSVN, consecutiv), comparativ cu 2% (2 pacienţi) din pacienţii din grupul la care s-a administrat simvastatină în monoterapie; aceste valori au fost de 2% (2 pacienţi) şi, respectiv, 0% pentru creşterea concentraţiei plasmatice a CPK (≥10X LSN). Nu a fost raportat niciun caz de miopatie.

Aceste studii nu au îndeplinit criteriile necesare pentru compararea reacţiilor adverse rare.

Pacienţi cu boală cardiacă coronariană și istoric de SCA În studiul IMPROVE-IT (vezi pct. 5.1), la care au participat 18144 pacienți tratați fie cu ezetimib/ simvastatină 10 mg /40 mg (n = 9067, din care la 6% a fost ajustată doza la ezetimib/simvastatină 10 mg/80 mg) fie cu simvastatină 40 mg (n = 9077, din care la 27% doza de simvastatină a fost crescută până la 80 mg), profilurile de siguranță au fost similare, în timpul unei perioade de monitorizare mediane de 6,0 ani. Ratele de întrerupere a tratamentului din cauza evenimentelor adverse au fost de 10,6% la pacienții tratați cu ezetimib/simvastatină și de 10,1% la pacienții tratați cu simvastatină. Incidența miopatiei a fost de 0,2% la pacienții tratați cu ezetimib/simvastatină și de 0,1% la pacienții tratați cu simvastatină, unde miopatia a fost definită ca slăbiciune musculară inexplicabilă sau durere cu valori ale concentrației plasmatice a CK ≥ 10 ori LSVN sau două evaluări consecutive de valori ale concentrației plasmatice a CK ≥ 5 și <10 ori LSVN. Incidența rabdomiolizei a fost de 0,1% la paceinții tratați cu ezetimib/ simvastatină și de 0,2% la pacienții tratați cu simvastatină, unde rabdomioliză a fost definită ca slăbiciune musculară inexplicabilă sau durere cu valori ale concentrației plasmatice a CK ≥10 ori LSVN cu evidențierea leziunii renale, valori ale concentrație plasmatice a ≥5 ori LSVN și <10 ori LSVN la două evaluări consecutive, cu dovezi de leziuni renale sau valori ale concentrație plasmatice a CK ≥10000 UI/l, fără dovezi de leziuni renale. Incidența creșterilor consecutive ale valorilor serice ale transaminazelor (≥3 x LSVN) a fost de 2,5% la pacienții tratați cu ezetimib/simvastatină și de 2,3% la pacienții tratați cu simvastatină (vezi pct. 4.4). Evenimentele adverse legate de vezica biliară au fost raportate la 3,1% dintre pacienții tratați cu ezetimib/simvastatină, față de 3,5% dintre pacienții tratați cu simvastatină. Incidența spitalizărilor cu colecistectomie a fost de 1,5% în ambele grupuri de tratament. Cancerul

(definit ca orice malignitate nou apărută) a fost diagnosticat în timpul studiului la 9,4% dintre pacienții tratați cu ezetimib/simvastatină, față de 9,5% dintre pacienții tratați cu simvastatină.

Pacienţi cu boală renală cronică În studiul privind protecţia cardiacă şi renală (Study of Heart and Renal Protection, SHARP), (vezi pct. 5.1), care a inclus peste 9000 pacienţi cărora li s-a administrat o combinaţie de doze fixe de Ezetimib 10 mg şi simvastatină 20 mg zilnic (n=4650) sau placebo (n=4620), profilurile de siguranţă au fost comparabile pe parcursul unei perioade mediane de urmărire de 4,9 ani. În cadrul acestui studiu au fost înregistrate doar reacţiile adverse severe şi întreruperile de tratament din cauza oricărei reacţii adverse. Ratele întreruperilor din cauza reacţiilor adverse au fost comparabile (10,4% din pacienţii trataţi cu Ezetimib combinat cu simvastatină şi 9,8% din pacienţii la care s-a administrat placebo). Incidenţa miopatiei/rabdomiolizei a fost de 0,2% la pacienţii trataţi cu Ezetimib combinat cu simvastatină şi de 0,1% la pacienţii la care s-a administrat placebo. Creşteri consecutive ale valorilor serice ale transaminazelor (>3X LSVN) au apărut la 0,7% din pacienţii trataţi cu Ezetimib combinat cu simvastatină, comparativ cu 0,6% din pacienţii la care s-a administrat placebo (vezi pct.4.4). În cadrul acestui studiu nu au existat creşteri semnificative statistic ale incidenţei reacţiilor adverse pre-specificate, incluzând cancer (9,4% pentru ezetimib combinat cu simvastatină şi 9,5% pentru placebo), hepatită, colecistectomie sau complicaţii ale litiazei biliare sau pancreatită.

Valori ale testelor de laborator În studiile clinice controlate, în cadrul cărora s-a utilizat administrarea în monoterapie, incidenţa creşterilor semnificative clinic ale valorilor serice ale transaminazelor plasmatice (ALAT şi/sau ASAT ≥3X LSN, consecutiv) a fost similară între Ezetimib (0,5%) şi placebo (0,3%). În studiile în cadrul cărora s-a utilizat administrarea asociată, incidenţa a fost de 1,3% la pacienţii trataţi cu Ezetimib administrat în asociere cu o statină şi de 0,4% la pacienţii trataţi doar cu statină în monoterapie. Aceste creşteri au fost, în general, asimptomatice, nu au fost asociate cu colestază iar valorile au revenit la valorile iniţiale după întreruperea tratamentului sau chiar în condiţiile continuării tratamentului. (vezi pct. 4.4).

În studii clinice, creşteri ale concentraţiilor plasmatice de CPK > 10 X LSVN au fost raportate la 4 din 1.674 (0,2%) pacienţi la care s-a administrat Ezetimib în monoterapie, comparativ cu 1 din 786 (0,1%) pacienţi la care s-a administrat placebo şi la 1 din 917 (0,1%) pacienţi la care s-a administrat Ezetimib în asociere cu statină comparativ cu 4 din 929 (0,4%) pacienţi la care s-a administrat statină în monoterapie. Nu s-au înregistrat mai frecvent miopatie sau rabdomioliză asociate cu administrarea de ezetimib, comparativ cu braţul de control corespunzător (administrare de placebo sau statină în monoterapie). (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după punerea pe piaţă a medicamentului este importantă. Aceasta permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro