Extraveral 80 mg/20 mg

Extraveral este indicat numai la adulţi, pentru tratamentul de scurtă durată al:

• tulburărilor uşoare de somn, datorită conţinutului de extract uscat de valeriană,
• tulburărilor minore de anxietate,
• hiperexcitabilităţii nervoase.

Fenobarbitalul nu este indicat în tratamentul insomniei.

Contraindicaţii absolute Hipersensibilitate la extract uscat de valeriană, fenobarbital, alte barbiturice sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Insuficienţă respiratorie severă. Porfirie. Copii. Insuficienţă hepatică gravă. Insuficienţă renală gravă. Sarcină şi alăptare. Tratament concomitent cu saquinavir, ifosfamidă (vezi pct. 4.5).

Contraindicaţii relative Alcool etilic. Estroprogestative şi progestative utilizate ca metode de contracepţie (vezi pct. 4.5).

Asocieri contraindicate:

• Fosfamide (cum este ifosfamida): posibilă agravare a neurotoxicităţii, prin creşterea metabolizării hepatice a ifosfamidei de către fenobarbital. Dacă fenobarbitalul a fost administrat înainte de chimioterapie, este necesară monitorizarea clinică şi ajustarea dozelor de chimioterapic.
• Saquinavir: este posibilă reducerea eficacităţii, provocată de stimularea enzimatică inductor-mediată a metabolizării hepatice.

Asocieri nerecomandate:

• Alcoolul etilic creşte efectul sedativ al fenobarbitalului. Modificarea stării de vigilenţă poate face periculoasă conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor. Trebuie evitate băuturile alcoolice şi medicamentele care conţin alcool etilic.
• Estroprogestative şi progestative (folosite în scop anticoncepţional): diminuează eficacitatea contraceptivelor prin creşterea metabolizării hepatice. Se recomandă folosirea unei alte metode contraceptive, în special de tip mecanic.
• Ritonavir: posibila diminuare a eficacităţii inhibitorilor de proteaze, din cauza creşterii metabolizării hepatice.

Asocieri care necesită precauţii:

• Acidul valproic: creşte concentraţiile plasmatice ale fenobarbitalului cu apariţia semnelor de supradozaj, ca urmare a inhibării metabolizării hepatice a fenobarbitalului, mai ales la copii. În plus, fenobarbitalul scade concetraţiile plasmatice ale acidului valproic şi creşte concentraţiile metaboliţilor acidului valpropic şi ale amoniului, ca urmare a stimulării metabolizării hepatice de către fenobarbital. Este necesară monitorizarea clinică a pacientului în timpul primelor 15 zile de tratament asociat, iar dozele de fenobarbital trebuie scăzute imediat ce apar semne clinice de sedare. Trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale celor două medicamente. În consecinţă, pacienţii trataţi cu aceste două medicamente trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia semnelor de hiperamoniemie.
• Anticoagulante orale: reduce efectul anticoagulantelor orale (prin creşterea catabolizării hepatice). Se recomandă controlul mai frecvent al timpului de protrombină şi al valorilor INR. Dozele anticoagulantelor orale trebuie ajustate în timpul tratamentului cu fenobarbital şi încă 8 zile după oprirea administrării sale.
• Antidepresive imipraminice: pot diminua eficacitatea Extraveral. Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente.
• Ciclosporină, tacrolimus: prin extrapolarea datelor pentru rifampicină, în timpul tratamentului concomitent scade concentraţia plasmatică a medicamentelor imunosupresoare, din cauza creşterii metabolizării hepatice a acestora. Doza de medicament imunosupresor poate fi crescută, dacă se monitorizează concentraţiile plasmatice. Doza trebuie redusă după întreruperea tratamentului cu inductorul enzimatic.
• Corticosteroizi (glucocorticoizi şi mineralocorticoizi administraţi sistemic): scad concentraţia plasmatică şi eficacitatea corticosteroizilor, din cauza creşterii metabolizării hepatice. Acest fapt are consecinţe importante mai ales la pacienţii cu boala Addison trataţi cu hidrocortizon şi la cei care au efectuat transplant. Se recomandă urmărire clinică şi biologică şi ajustarea dozelor de corticosteroid în timpul şi după întreruperea tratamentului cu inductorul enzimatic.
• Digitoxină: scăderea concentraţiilor plasmatice şi a eficacităţii digitoxinei cauzate prin metabolizare hepatică crescută. Trebuie efectuate monitorizarea clinică şi ECG şi, după caz, determinarea concentraţiilor serice ale digitoxinei. Dacă este necesar, se ajustează doza de digitoxină în cazul administrării concomitente şi după întreruperea tratamentului cu fenobarbital sau, mai degrabă, se prescrie digoxină, deoarece acest medicament este metabolizat într-o mai mică proporţie în ficat.
• Digoxină: scad concentraţia plasmatică şi eficacitatea digoxinei (prin creşterea metabolizării hepatice). Se recomandă urmărirea clinică, ECG şi, eventual, urmărirea digoxinemiei.
• Medicamente blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil, dihidropiridine): scade concentraţia plasmatică a acestor medicamente prin creşterea metabolizării hepatice. Trebuie efectuate supraveghere clinică şi, dacă este necesar, ajustarea dozelor de medicamente blocante ale canalelor de calciu în timpul administrării concomitente şi după întreruperea administrării fenobarbitalului.
• Disopiramidă: scad concentraţia plasmatică şi eficacitatea antiaritmică (prin creşterea metabolizării hepatice). Trebuie efectuate supraveghere clinică, ECG şi, dacă se consideră adecvat, controlul concentraţiei plasmatice a disopiramidei. Dacă este necesar, se ajustează dozele de disopiramidă în timpul administrării concomitente şi după întreruperea administrării fenobarbitalului.
• Doxiciclină: scade concentraţia plasmatică a doxiciclinei prin creşterea metabolizării hepatice. Se recomandă supraveghere clinică şi, dacă este necesar, ajustarea dozelor de doxiciclină.
• Estrogeni şi progestative (care nu se utilizează ca metode contraceptive): scade eficacitatea estrogenilor şi progestativelor prin creşterea metabolizării hepatice. Se recomandă supraveghere clinică şi, dacă este necesar, ajustarea dozelor de estrogeni şi progestative în timpul administrării concomitente şi după întreruperea administrării fenobarbitalului.
• Folaţi: scad concentraţia plasmatică a fenobarbitalului, din cauza creşterii metabolizării fenobarbitalului, la care folaţii sunt unul dintre co-factori. Trebuie efectuată supraveghere clinică şi, când se consideră adecvat, controlul concentraţiei plasmatice. Doza de fenobarbital trebuie ajustată în timpul şi după întreruperea administrării acidului folic, dacă este necesar.
• Felbamat: scăderea concentraţiilor plasmatice şi a eficacităţii felbamatului şi creşterea concentraţiei plasmatice de fenobarbital, cu risc de supradozaj. Trebuie efectuată supraveghere clinică şi monitorizarea concentraţiei plasmatice de fenobarbital. Atunci când este necesar, doza de fenobarbital trebuie ajustată.
• Hormoni tiroidieni: risc de hipotiroidie clinică la pacienţii cu hipotiroidie, din cauza creşterii catabolizării T3 şi T4. Trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice de T3 şi T4, iar doza hormonilor tiroidieni ajustată în timpul şi după întreruperea administrării fenobarbitalului, dacă este necesar.
• Hidrochinidină, chinidină: scad concentraţia plasmatică şi eficacitatea antiaritmică a chinidinelor, din cauza creşterii metabolizării hepatice. Trebuie efectuate supraveghere clinică şi ECG şi controlul concentraţiilor plasmatice de chinidine. Doza de chinidine trebuie ajustată în timpul şi după tratamentul cu fenobarbital, dacă este necesar.
• Inhibitori de proteaze: administrarea concomitentă cu amprenavir, indinavir, nelfinavir poate reduce eficacitatea inhibitorilor de proteaze, din cauza metabolizării hepatice crescute.
• Itraconazol: scad concentraţia plasmatică şi eficacitatea itraconazolului. Trebuie efectuată supraveghere clinică, determinată concentraţia plasmatică a itraconazolului şi ajustate dozele, dacă este necesar.
• Metadonă: risc major de deprimare respiratorie, care poate fi letală, în caz de supradozaj. În plus, scade concentraţia plasmatică a metadonei, cu posibila apariţie a sindromului de sevraj, din cauza creşterii metabolizării hepatice. Trebuie efectuată supraveghere clinică în mod regulat, iar doza de metadonă ajustată.
• Montelukast: posibilă scădere a eficacităţii montelukastului, provocată de metabolizarea hepatică crescută a montelukastului. Trebuie efectuată supraveghere clinică, iar doza de antiastmatic trebuie ajustată, dacă este necesar.
• Progabid: posibilă creştere a concentraţiei plasmatice a fenobarbitalului. Scădere probabilă a concentraţiei plasmatice a progabidului (nu a fost documentată). Trebuie efectuată supraveghere clinică şi controlul concentraţiei plasmatice a fenobarbitalului, dacă este necesar. Dozele trebuie ajustate, când se consideră adecvat.
• Teofilină (baze şi săruri) şi aminofilină: scad concentraţia plasmatică şi activitatea teofilinei, din cauza creşterii metabolizării hepatice. Trebuie efectuată supraveghere clinică şi, dacă este necesar, determinată concentraţia plasmatică a teofilinei. Dozele de teofilină trebuie ajustate în timpul şi după tratamentul cu fenobarbital, dacă este necesar.
• Zidovudină (prin extrapolarea datelor pentru rifampicină): scade eficacitatea zidovudinei, din cauza creşterii metabolizării hepatice. Trebuie efectuată supraveghere clinică regulată.

Asocieri de care trebuie ţinut cont:

• Alprenolol, metoprolol, propranolol (beta-blocante): scade concentraţia plasmatică a acestor beta-blocante, cu reducerea eficacităţii clinice (prin creşterea metabolizării hepatice). Trebuie ţinut cont că aceste beta-blocante se elimină, mai ales, prin biotransformare hepatică.
• Alte deprimante ale SNC: derivaţi morfinici (analgezice, antitusive şi trerapie de substituţie), benzodiazepine, anxiolitice altele decât benzodiazepinele (carbamaţi, captodiamă, etifoxină), hipnotice, antidepresive sedative, neuroleptice, antihistaminice H1 sedative, antihipertensive centrale, baclofen, talidomidă: această asociere creşte deprimarea centrală. Alterarea vigilenţei poate constitui un pericol în cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor.
• În plus, derivaţii morfinici (analgezice, antitusive şi tratamente de substituţie) şi benzodiazepinele: risc major de deprimare respiratorie, care poate fi letală în caz de supradozaj.
• Carbamazepină: scăderea progresivă a concentraţiei plasmatice a carbamazepinei şi a metabolitului său activ, fără modificare aparentă a eficacităţii anticomiţiale. Trebuie ţinut cont de acest lucru, mai ales pentru interpretarea concentraţiei plasmatice.
• Metotrexat: creşte toxicitatea hematologică prin inhibiţia aditivă a dihidrofolat-reductazei.
• Fenitoină: la pacienţii trataţi deja cu fenobarbital, asocierea cu fenitoină creşte concentraţiile plasmatice de fenobarbital şi poate determina simptome de toxicitate (inhibare competitivă a metabolizării). Pot apărea modificări inpredictibile la pacienţii trataţi deja cu fenobarbital, în momentul asocierii fenitoinei: o cel mai frecvent, scad concentraţiile plasmatice de fenitoină (metabolizare crescută), fără ca această scădere să influenţeze negativ activitatea anticonvulsivantă. După întreruperea fenobarbitalului, pot apărea efecte toxice ale fenitoinei. o în unele cazuri, concentraţia fenitoinei poate creşte (inhibare competitivă a metabolizării).
• Procarbazină: creşterea incidenţei reacţiilor de hipersensibilitate (cu hipereozinofilie, erupţii cutanate), provocate de creşterea metabolizării procarbazinei.
• Medicamente pe bază de sunătoare (Hypericum perforatum): risc de diminuare a concentraţiei plasmatice şi eficacităţii fenobarbitalului.

Alte interacţiuni medicamentoase: lopinavir, sirolimus, stiripentol, tiagabină.

Riscuri legate de fenobarbital Sarcina

• Studiile efectuate la animale, la o singură specie (şoarece), au demonstrat un efect teratogen (palatoschizis).
• Datele disponibile sugerează că monoterapia şi politerapia cu fenobarbital se asociază cu o creştere a incidenţei malformaţiilor congenitale, în special a cheilopalatoschizis şi a anomaliilor cardiovasculare. Datele obţinute dintr-o meta-analiză (inclusiv din registre şi studii de cohortă) au evidenţiat o incidenţă de 4,91% (IÎ95% între 3,22 şi 6,59) a malformaţiilor congenitale la copiii născuţi de femeile cu epilepsie, expuse la fenobarbital administrat în monoterapie în timpul sarcinii. Acesta este un risc de malformaţii majore mai mare decât cel observat la populaţia generală, la care riscul este de aproximativ 2-3%. Datele disponibile indică faptul că acest efect este dependent de doză.

Administrarea fenobarbitalului atât în monoterapie, cât şi împreună cu alte medicamente, este asociată cu rezultate anormale cu privire la evoluţia sarcinii. Datele disponibile sugerează că asocierea cu alte medicamente indicate în epilepsie, care includ valproat, este asociată cu un risc mai mare de malformaţii congenitale, comparativ cu monoterapia cu fenobarbital.

Fenobarbitalul scade valorile acidului folic (vezi pct. 4.5).

Având în vedere datele de mai sus: Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie informate cu privire la riscurile utilizării Extraveral în timpul sarcinii.

În cazul în care o femeie intenţionează să rămână gravidă sau rămâne gravidă, tratamentul cu Extraveral trebuie întrerupt.

Nou-născuţi La nou-născuţi ale căror mame au urmat un tratament cu fenobarbital s-a putut constata:

• în unele cazuri, hemoragie în primele 24 ore de viaţă. Pare a fi eficientă prevenirea prin tratarea mamei cu vitamina K1 administrată oral (10 – 20 mg pe zi) în ultima lună de sarcină şi administrarea de suplimente adecvate nou-născutului la naştere (1 până la 10 mg prin injectare intravenoasă).
• în cazuri rare, sindrom de sevraj moderat (mişcări anormale, supt insuficient), deprimare respiratorie şi perturbarea metabolismului fosfocalcic şi a mineralizării osoase.

Alăptarea Prescrierea acestui medicament în timpul alăptării nu este recomandată, deoarece fenobarbitalul trece în laptele matern şi poate determina sedare, care duce la tulburări de supt, având drept consecinţă scăderea curbei ponderale în perioada imediat postnatală.

Riscuri legate de valeriană Siguranţa administrării valerianei în timpul sarcinii sau alăptării nu a fost stabilită. De aceea, este contraindicată administrarea medicamentului în timpul sarcinii sau alăptării.

Fiecare comprimat conţine extract uscat de valeriană (minim 0,42% acizi sesquiterpenici exprimaţi în acid valerenic) 80 mg şi fenobarbital 20 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 81,6 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Celuloză microcristalină Starlac (conţine 85% lactoză monohidrat şi 15% amidon de porumb) Amidon de porumb Croscarmeloză sodică Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.