Everio 25 Micrograme/250 Micrograme/Doza

Doze Calea de administrare: A se folosi în inhalații. Pacienții trebuie să știe că Everio trebuie utilizat zilnic pentru rezultate optime, chiar și în lipsa simptomelor. Pacienții trebuie evaluați periodic de un medic, astfel încât doza de Everio pe care o primesc să rămână optimă și se va modifica numai la recomandarea medicului. Doza trebuie titrată la cea mai mică doză la care se menține controlul efectiv al simptomelor. În cazul în care controlul pe termen lung al simptomelor este menținut cu cea mai mică doză a combinației administrate de două ori pe zi, următorul pas ar putea include un test numai al corticosteroizilor inhalatori. Ca o alternativă, pacienții care necesită un β2 agonist cu durată lungă de acțiune le-ar putea fi administrat Everio o dată pe zi dacă, în opinia medicului curant, acest lucru ar fi adecvat pentru a menține controlul bolii. În cazul administrării unei doze o dată

pe zi, când pacientul are un istoric al simptomelor nocturne, doza trebuie administrată seara, iar atunci când pacientul are un istoric al simptomelor în special în timpul zilei, doza trebuie administrată dimineața.

Pacienților trebuie să li se acorde concentrația de Everio care conține doza corespunzătoare de propionat de fluticazonă în funcție de severitatea bolii lor. Notă: Everio concentrația de 25 micrograme /50 micrograme nu este indicată pentru adulți, adolescenţi și copii cu astm sever. Dacă un anumit pacient necesită dozaje în afara regimului recomandat, se vor prescrie dozele indicate de β2 agonist și/sau corticosteroid.

Doze recomandate:

Adulți și adolescenți de 12 ani și mai mari:

• Două inhalații de 25 micrograme de salmeterol și 250 micrograme de propionat de fluticazonă de două ori pe zi.

Un test pe termen scurt cu Salmeterol/Proprionat de fluticazonă poate fi considerat ca tratament inițial de întreținere la adulți sau adolescenți cu astm moderat persistent (definit ca pacienți cu simptome zilnice, utilizare zilnică în caz de nevoie și limitare moderată până la severă a căilor respiratorii) pentru care este esențial controlul rapid al astmului. În aceste cazuri, doza inițială recomandată este de două inhalații de 25 micrograme de salmeterol și 50 micrograme de propionat de fluticazonă de două ori pe zi. Odată ce este obținut controlul astmului, tratamentul trebuie revizuit și se va decide dacă pacienții trebuie trecuți numai pe corticosteroid inhalat. Este importantă reevaluarea regulată a pacienților pe măsură ce tratamentul este redus.

Nu s-a observat un beneficiu clar comparativ cu propionatul de fluticazonă folosit singur ca tratament inițial de întreținere când lipsesc unul sau două dintre criteriile de severitate. În general, corticosteroizii inhalatori rămân tratamentul de primă linie pentru majoritatea pacienților. Everio nu este destinat gestionării inițiale a astmului ușor. Everio cu concentrația de 25 micrograme /50 micrograme nu este indicat pentru adulți și copii cu astm sever; se recomandă stabilirea dozării adecvate a costicosteroidului inhalat înainte ca orice combinație fixă să poată fi utilizată la pacienții cu astm sever.

Copii și adolescenți

Copii de 4 ani sau mai mari:

• Două inhalații de 25 micrograme de salmeterol și 50 micrograme de propionat de fluticazonă de două ori pe zi.

Doza maximă autorizată de propionat de fluticazonă administrată de inhalatorul Everio la copii şi adolescenţi este de 100 micrograme de două ori pe zi.

Nu există date disponibile pentru utilizarea inhalatorului Everio la copii mai mici de 4 ani.

Utilizarea unei camere de inhalare AeroChamber Plus® împreună cu Everio se recomandă la pacienții care au, sau care pot avea, dificultăți în a coordona acționarea cu inspirația (de exemplu copii mai mici de 12 ani). Numai camera de inhalare AeroChamber Plus® va trebui folosită cu Everio. Nu se vor folosi alte camere de inhalare cu Everio iar pacienții nu vor trece de la o cameră de inhalare la alta. Un studiu clinic a arătat că pacienții copii care au folosit o cameră de inhalare au fost expuși la fel ca adulții care nu au folosit camera de inhalare și că pacienții copii care au folosit pulberea pentru inhalare (Diskus) cu Fluticazonă/Salmeterol, confirmând că această cameră de inhalare compensează tehnica de inhalare deficitară (a se vedea pct. 5.2).

Pacienții trebuie instruiți pentru utilizarea corectă și îngrijirea inhalatorului și camerei de inhalare, iar tehnica lor trebuie verificată pentru a asigura administrarea optimă a medicamentului inhalat către plămâni. Pacienții trebuie să folosească camera de inhalare AeroChamber Plus® recomandată deoarece schimbarea acesteia cu altă cameră de inhalare poate duce la modificarea dozei administrate în plămâni (vezi pct. 4.4).

Retitrarea la cea mai mică doză eficientă trebuie să urmeze întotdeauna după introducerea sau schimbarea camerei de inhalare.

Grupe speciale de pacienți

Nu este necesară reglarea dozei la pacienții vârstnici sau la cei cu insuficienţă renală. Nu există date disponibile referitoare la utilizarea medicamentului salmeterol/propionat de fluticazonă la pacienții cu insuficiență hepatică.

Instrucţiuni de utilizare

Pacienții trebuie instruiți pentru utilizarea corectă a inhalatorului (a se vedea broșura cu informații pentru pacienți). Este de preferat ca, în timpul inhalării, pacientul să fie în picioare sau așezat. Inhalatorul a fost proiectat pentru a fi utilizat în poziție verticală.

Testarea inhalatorului:

Înainte de utilizarea inhalatorului pentru prima dată, pacienții trebuie să testeze dacă acesta funcționează. Pacienții trebuie să scoată capacul piesei bucale apăsând ușor lateralele capacului, ținând inhalatorul între degete și degetul mare cu acesta din urmă la bază, sub piesa bucală. Pentru a se asigura că inhalatorul funcționează, pacientul trebuie să-l agite bine, să îndrepte piesa bucală în sens contrar și să apese ferm recipientul care va elibera un puf în aer. Acești pași se vor repeta a doua oară, agitând bine inhalatorul înainte de a elibera un al doilea puf în aer. Înainte de a utiliza inhalatorul trebuie eliberate în aer două pufuri.

Dacă inhalatorul nu a fost folosit timp de o săptămână sau mai mult, sau dacă s-a răcit foarte tare (sub 0°C) capacul piesei bucale va fi scos, pacientul va agita bine inhalatorul și va elibera două pufuri în aer.

Utilizarea inhalatorului:

1. Pacienții trebuie să scoată capacul piesei bucale apăsând ușor lateralele capacului. 2. Pacienții trebuie să verifice inhalatorul în interior și exterior, inclusiv piesa bucală, ca să nu existe obiecte desprinse. 3. Pacienții trebuie să agite bine inhalatorul pentru a se asigura de îndepărtarea oricăror obiecte desprinse și de amestecarea corespunzătoare a conținutului inhalatorului. 4. Pacienții trebuie să țină inhalatorul în poziție verticală între degete şi degetul mare cu acesta din urmă ca bază, sub piesa bucală.

Everio nu trebuie folosit la tratarea simptomelor acute de astm pentru care este necesar un bronhodilatator cu acțiune rapidă și pe termen scurt. Pacienții trebuie sfătuiți să aibă la ei inhalatorul pe care să-l folosească ori de câte ori au nevoie în cazul unui atac acut de astm. Pacienții nu vor folosi Everio în timpul unei accentuări, sau în cazul înrăutățirii sau agravării acute a astmului.

În timpul tratamentului cu Everio pot apărea evenimente adverse grave și exacerbarea astmului. Pacienților li se va cere să continue tratamentul dar să solicite sfatul medicului dacă nu reușesc să controleze simptomele de astm sau acestea se înrăutățesc după începerea utilizării Everio.

Cerințele sporite privind utilizarea medicamentelor de atenuare a simptomelor (bronhodilatatoare cu durată scurtă de acțiune) sau scăderea răspunsului la medicamentele de atenuare a simptomelor indică deteriorarea controlului astmului bronșic, iar pacienții trebuie reevaluați de către un medic.

Deteriorarea bruscă și progresivă a controlului astmului este potențial periculoasă pentru viață și pacientul trebuie supus unei evaluări medicale urgente. Trebuie luată în considerare creșterea dozelor în cadrul tratamentului cu corticosteroizi.

Odată ce simptomele astmului sunt controlate, se poate lua în considerare reducerea treptată a dozei de Everio. Este importantă reevaluarea regulată a pacienților pe măsură ce tratamentul este redus. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă de Everio (vezi pct 4.2). Tratamentul cu Everio nu trebuie întrerupt brusc din cauza riscului de intensificare. Tratamentul trebuie redus sub supravegherea medicului.

Ca și în cazul tuturor medicamentelor inhalatorii care conțin corticosteroizi, Salmeterol / Propionatul de fluticazonă trebuie administrat cu prudență la pacienții cu tuberculoză pulmonară

activă sau în starea de repaus și infecții fungice, virale sau de altă natură ale căilor respiratorii. Tratamentul adecvat trebuie început prompt, dacă este indicat.

Rareori, Salmeterolul/Propionatul de fluticazonă poate provoca aritmii cardiace, de exemplu tahicardie supraventriculară, extrasistole și fibrilație atrială și o ușoară reducere temporară a potasiului seric la doze terapeutice mari. Salmeterol/Propionatul de fluticazonă trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu tulburări cardiovasculare severe sau anomalii ale ritmului cardiac și la pacienții cu diabet zaharat, tirotoxicoză, hipokaliemie necorectată sau la pacienții predispuși la concentrații scăzute de potasiu seric.

Au existat cazuri foarte rare de creștere a nivelului glucozei din sânge (vezi pct. 4.8) și acest lucru trebuie luat în considerare la prescrierea la pacienții cu antecedente de diabet zaharat.

Ca și în cazul altor tratamente prin inhalare, poate apărea bronhospasm paradoxal, cu o creștere imediată a respirației șuierate și a respirației insuficiente după administrare. Bronhospasmul paradoxal răspunde la un bronhodilatator cu acțiune rapidă și trebuie tratat imediat. Everio trebuie întrerupt imediat, pacientul trebuie evaluat și trebuie stabilit tratamentul alternativ la nevoie.

S-au raportat reacţii adverse farmacologice ale tratamentului cu β2 agonist, cum ar fi tremurături, palpitații și cefalee, dar acestea au tendința de a fi temporare și de a se reduce pe parcursul terapiei regulate.

Efecte sistemice pot apărea cu orice corticosteroid inhalat, în special la doze mari prescrise pentru perioade lungi de timp. Aceste efecte sunt mult mai puțin probabil să aibă loc comparativ cu corticosteroizii pe cale orală. Efectele sistemice posibile includ sindromul Cushing, caracteristicile Cushingoide, supresia suprarenală, scăderea densității minerale osoase, cataracta și glaucomul și, mai rar, o serie de efecte psihologice sau comportamentale, cum ar fi hiperactivitatea psihomotorie, tulburările de somn, anxietatea, depresia sau agresivitatea (în special la copii) (vezi subtitlul Copii și adolescenți de mai jos pentru informații privind efectele sistemice ale corticosteroizilor inhalatori la copii și adolescenți). De aceea, este important ca pacientul să fie reevaluat în mod regulat și doza de corticosteroid inhalator să fie redusă la cea mai mică doză la care se menține controlul eficient al astmului.

Tratamentul prelungit al pacienților cu doze mari de corticosteroizi inhalatori poate determina supresia suprarenală și criza suprarenală acută. Au fost descrise cazuri foarte rare de supresie a suprarenalelor și de criză suprarenală acută cu doze de propionat de fluticazonă între 500 și mai puțin de 1000 micrograme. Situațiile care ar putea declanșa o criză suprarenală acută includ traume, intervenții chirurgicale, infecții sau orice reducere rapidă a dozei. Simptomele prezente sunt de obicei vagi și pot include anorexie, durere abdominală, scădere în greutate, oboseală, cefalee, greață, vărsături, hipotensiune arterială, scăderea nivelului de conștiență, hipoglicemie și crize convulsive. Suplimentarea tratamentului cu corticosteroid sistemic trebuie luată în considerare în perioadele de stres sau la intervenții chirurgicale elective.

Absorbția sistemică a salmeterolului și propionatului de fluticazonă este în mare parte prin plămâni. Deoarece utilizarea unei camere de inhalare cu un inhalator cu doză măsurată poate duce la eliberarea medicamentului în plămâni, trebuie remarcat faptul că acest lucru ar putea duce la o creștere a riscului de reacţii adverse.

Beneficiile terapiei prin inhalare cu propionat de fluticazonă ar trebui să reducă la minimum necesitatea administrării steroizilor pe cale orală, dar pacienții care trec de la steroizii pe cale orală pot rămâne la risc in ceea ce priveşte insuficientă suprarenală, pentru o perioadă considerabilă de timp. Prin urmare, acești pacienți trebuie tratați cu o atenție specială și cu funcția adrenocorticală monitorizată în mod regulat. Pacienții care au necesitat terapie cu corticosteroid de urgență în doze mari în trecut pot fi, de asemenea, în pericol. Această posibilitate de afectare reziduală trebuie luată în considerare întotdeauna în situații de urgență și elective care pot produce stres și trebuie avut în vedere tratamentul adecvat cu corticosteroizi. Gradul de insuficiență suprarenală poate necesita consiliere de specialitate înainte de procedurile elective.

Ritonavirul poate crește considerabil concentrația de propionat de fluticazonă din plasmă. De aceea, utilizarea concomitentă trebuie evitată, cu excepția cazului în care beneficiul potențial pentru pacient depășește riscul reacţiilor adverse ale corticosteroizilor sistemici. De asemenea, există un risc crescut de reacţii adverse sistemice la asocierea propionatului de fluticazonă cu alți inhibitori puternici ai CYP3A (vezi pct. 4.5).

A existat o creștere a raportării infecțiilor tractului respirator inferior (în special pneumonie și bronșită) într-un studiu de 3 ani la pacienții cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) care au primit salmeterol și propionat de fluticazonă ca o combinație cu doză fixă administrată prin inhalare de Salmeterol/Fluticazonă pulbere (Diskus / Accuhaler) comparativ cu grupul placebo (vezi pct. 4.8). Într-un studiu de 3 ani cu privire la BPOC, pacienții vârstnici, pacienții cu indice scăzut al masei corporale (<25 kg/m2) și pacienții cu boli foarte severe (FEV1<30% prezis) au avut cel mai mare risc de dezvoltare a pneumoniei, indiferent de tratament. Medicii trebuie să aibă în vedere posibila dezvoltare a pneumoniei și a altor infecții ale tractului respirator inferior la pacienții cu BPOC deoarece caracteristicile clinice ale acestor infecții și accentuarea lor se suprapun frecvent. Dacă un pacient cu BPOC sever a avut pneumonie, tratamentul cu Everio trebuie reevaluat. Siguranța și eficacitatea Everio nu a fost stabilită la pacienții cu BPOC și, prin urmare, Everio nu este indicat pentru utilizarea în tratamentul pacienților cu BPOC.

Administrarea concomitentă de ketoconazol sistemic crește semnificativ expunerea sistemică la salmeterol. Aceasta poate duce la o creștere a incidenței reacţiilor adverse sistemice (de exemplu prelungirea intervalului QTc și palpitații). Tratamentul concomitent cu ketoconazol sau cu alți inhibitori puternici CYP3A4 trebuie, prin urmare, să fie evitat dacă beneficiile nu depășesc riscul potențial crescut de reacţii adverse sistemice ale tratamentului cu salmeterol (vezi pct. 4.5).

Tulburări de vedere

Tulburările vizuale pot fi raportate la utilizarea sistemică și topică a corticosteroizilor. Dacă pacientul prezintă simptome cum ar fi vederea încețoșată sau alte tulburări vizuale, pacientul va fi luat în considerare pentru trimiterea la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile, care pot include cataractă, glaucom sau boli rare cum ar fi chorioretinopatia seroasă centrală (CSCR) după administrarea de corticosteroizi sistemici și topici.

Copii și adolescenți

Copii și adolescenți <16 ani care iau doze mari de propionat de fluticazonă (de obicei ≥ 1000 micrograme/zi) pot prezenta un risc deosebit de efecte sistemice. Reacţiile adverse sistemice pot apărea în special la doze mari prescrise pentru perioade lungi de timp. Reacţiile adverse sistemice posibile includ sindromul Cushing, caracteristicile Cushingoide, supresia suprarenală, criza suprarenală acută și întârzierea creșterii la copii și adolescenți și, mai rar, o serie de reacţii adverse psihologice sau comportamentale, cum ar fi hiperactivitatea psihomotorie, tulburările de somn, anxietatea, depresia sau agresivitatea. Se va lua în considerare trimiterea copilului sau adolescentului la pediatru specializat în boli respiratorii.

Se recomandă ca înălțimea copiilor care primesc tratament prelungit cu corticosteroizi inhalatori să fie monitorizată în mod regulat. Doza de corticosteroid inhalator trebuie redusă la cea mai mică doză la care se menține controlul eficient al astmului.

Clasa organelor sistemului Reacție adversă Frecvenţă Infecții și infestări Candidoza gurii și gâtului Frecvente Pneumonie Frecvente1,3 Bronșită Frecvente1,3 Candidoză esofagiană Rare Tulburări ale sistemului imunitar Reacții de hipersensibilitate cu următoarele manifestări: Reacții de hipersensibilitate cutanată Mai puţin frecvente

Angioedem (în principal edem facial și Rare orofaringian) Simptome respiratorii (dispnee) Mai puţin Simptome respiratorii (bronhospasm) frecvente Reacții anafilactice, inclusiv șoc anafilactic Rare Rare Tulburări endocrine Sindromul Cushing, caracteristicile Rare4 Cushingoide, supresia suprarenală, întârzierea creșterii la copii și adolescenți, scăderea densității minerale osoase Tulburări metabolice şi de nutriţie Hipokalemie Frecvente3 Hiperglicemie Mai puțin frecvente4 Tulburări psihice Anxietate Mai puţin Tulburări de somn frecvente Modificări comportamentale, inclusiv Mai puţin hiperactivitatea psihomotorie și iritabilitatea frecvente (în special la copii) Rare Depresia sau agresivitatea (în special la copii)

Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente Tulburări respiratorii, toracice și Rinofaringită Foarte mediastinale Gât iritat frecvente2,3 Răgușeală/disfonie Frecvente Sinuzită Frecvente Bronhospasm paradoxal Frecvente1,3 Rare4 Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Contuzii Frecvente1,3 subcutanat Tulburări musculo-scheletale şi ale Crampe musculare Frecvente ţesutului conectiv Fracturi traumatice Frecvente1,3 Artralgie Frecvente Mialgie Frecvente 1. Raportat frecvent la grupul placebo

2. Raportat foarte frecvent la grupul placebo 3. Raportat pe o perioadă de 3 ani într-un studiu cu privire la BPOC 4. Vezi pct. 4.4.

Descrierea reacțiilor adverse selectate

S-au raportat reacţii adverse farmacologice ale tratamentului cu β2 agonist, cum ar fi tremurături, palpitații și cefalee, dar acestea au tendința de a fi temporare și de a se diminua cu tratament obișnuit. Ca și în cazul altor tratamente prin inhalare, poate apărea bronhospasm paradoxal, cu o creștere imediată a wheezing-ului și a scurtării respiraţiei după administrare. Bronhospasmul paradoxal răspunde la un bronhodilatator cu acțiune rapidă și trebuie tratat imediat. Everio trebuie întrerupt imediat, pacientul trebuie evaluat și trebuie stabilit tratamentul alternativ la nevoie.

La unii pacienți poate apărea răgușeala și candidoza gurii și gâtului din cauza propionatului de fluticazonă. Atât răgușeala cât și incidența candidozei pot fi ameliorate clătind gura cu apă și/sau spălându-se pe dinți după utilizarea medicamentului. Candidoza simptomatică poate fi tratată cu tratament topic antifungic, în timp ce se continuă utilizarea Everio.

Copii și adolescenți

Reacţiile adverse sistemice posibile includ sindromul Cushing, caracteristicile Cushingoide, supresia suprarenală și întârzierea creșterii la copii și adolescenți (vezi pct. 4.4). Copiii pot experimenta și anxietate, tulburări de somn și de comportament, inclusiv hiperactivitate și iritabilitate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro