Acasă/ Medicamente/ Etomidat-Lipuro
N01AX07 · Anestezice generale alte anestezice generale Prescripție restrictivă

Etomidat-Lipuro 2 mg/ml

Emulsie injectabilă · DCI: Etomidatum

Etomidat – Lipuro conţine ca substanţă activă etomidat.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Etomidat – Lipuro conţine ca substanţă activă etomidat. Acesta este un anestezic (anestezic general) şi este utilizat pentru procedurile chirurgicale de scurtă durată.

Inducerea anesteziei generale

Notă: În cazul în care este utilizată în anestezia de scurtă durată, Etomidat – Lipuro trebuie asociat cu un analgezic corespunzător.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Acest medicament vi se va administra de către profesionişti în domeniul sănătăţii. Doza depinde de sensibilitatea pacientului si de efectele clinice.

Recomandările de dozaj sunt următoarele: Copii şi adulţi La adulţi şi copii, doza hipnotică eficace este de 0,30 mg etomidat/kg corp (0,15 ml Etomidat – Lipuro/kg). Astfel, la pacienţii adulţi, o fiolă este suficientă pentru a induce narcoză cu durată de 4-5 minute. Aceste doze pot fi adaptate în funcţie de greutatea corporală. Hipnoza poate fi prelungită prin administrare injectabilă adiţională de Etomidat-Lipuro. A nu se depăşi doza maximă recomandată de 3 fiole (30 ml).

Deoarece etomidatul nu prezintă efect analgezic, se recomandă administrarea unui opioid adecvat (de exemplu 1-2 ml fentanil intravenos 1-2 minute) înainte de administrarea etomidatului. La copii cu vârsta sub 15 ani, poate fi necesar creşterea dozei: o doză suplimentară de până la 30% din doza pentru adult poate fi necesară pentru a obţine aceeaşi profunzime şi durată a narcozei ca şi la adult.

Vârstnici La vârstnici se administrează o singură doză de 0,15 – 0,2 mg etomidat, (0,075 – 0,1 ml Etomidat- Lipuro/kg), ajustată în funcţie de efectul clinic.

La pacienţii cu ciroză hepatică şi la cei trataţi anterior cu neuroleptice, doza trebuie micşorată.

La pacienţii cu epilepsie manifestată sau cu risc convulsivant crescut, injectarea trebuie efectuată rapid, în câteva secunde, pentru a evita pătrunderea prea lentă a etomidatului în creier. Biodisponibilitatea bună a etomidatului şi distribuţia rapidă a acestuia în creier previne apariţia convulsiilor.

În cazul utilizării anesteziei în marele rău epileptic sau în crizele de epilepsie în serie, se injectează rapid 0,3 kg mg etomidat/kg (0,15 ml Etomidat-Lipuro), în decurs a 10 secunde. Dacă este necesar, această doză poate fi repetată de mai multe ori.

Mod de administrare Etomidat-Lipuro poate fi administrat doar de către un medic cu experienţă în intubaţia endotraheală având disponibil echipamente pentru respiraţie artificială.

Etomidat-Lipuro trebuie injectat strict intravenos, de regulă lent (o doză în aproximativ 30 secunde) și, dacă este necesar, fracţionat.

Injectarea intra-arterială trebuie evitată, datorită riscului de necroză. Injectarea paravenoasă provoacă durere puternică.

Pentru a evita apariţia miocloniilor înainte de a administra Etomdiat-Lipuro, trebuie administrată medicaţie adecvată. Se recomandă utilizarea benzodiazepinelor, de exemplu diazepam care trebuie administrat intramuscular timp de o oră sau intravenos timp de 10 minute, înainte de a se administra Etomidat-Lipuro.

Fiola trebuie agitată înainte de utilizare.

Dacă aţi utilizat mai mult Etomidat-Lipuro decât trebuie Este puţin probabil să vi se administreze mai mult Etomidat-Lipuro decât necesar. Acest lucru va fi monitorizat îndeaproape în timpul operaţiei.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Doze Doza trebuie ajustată individual, în funcţie de răspunsul individual şi de efectul clinic.

Trebuie avut in vedere următoarea schemă de dozare:

Copii şi adulţi La adulţi şi copii, doza hipnotică eficace este de 0,30 mg etomidat/kg corp (0,15 ml Etomidat – Lipuro/kg corp). Astfel, la pacienţii adulţi, o fiolă este suficientă pentru a induce narcoză cu durată de 4-5 minute. Aceste doze pot fi adaptate în funcţie de greutatea corporală. Hipnoza poate fi prelungită prin administrare injectabilă adiţională de Etomidat-Lipuro. A nu se depăşi doza maximă recomandată de 3 fiole (30 ml).

Deoarece etomidatul nu prezintă efect analgezic, se recomandă administrarea unui opioid adecvat (de exemplu 1-2 ml fentanil intravenos 1-2 minute) înainte de administrarea etomidatului. La copii cu vârsta sub 15 ani, poate fi necesar creşterea dozei: o doză suplimentară de până la 30% din doza pentru adult poate fi necesară pentru a obţine aceeaşi profunzime şi durată a narcozei ca şi la adult. Vârstnici La vârstnici se administrează o singură doză de 0,15 – 0,2 mg etomidat, (0,075 – 0,1 ml Etomidat- Lipuro/kg), ajustată în funcţie de efectul clinic.

La pacienţii cu ciroză hepatică şi la cei trataţi anterior cu neuroleptice, doza trebuie micşorată.

La pacienţii cu epilepsie manifestată sau cu risc convulsivant crescut, injectarea trebuie efectuată rapid, în câteva secunde, pentru a evita pătrunderea prea lentă a etomidatului în creier. Biodisponibilitatea bună a etomidatului şi distribuţia rapidă a acestuia în creier previne apariţia convulsiilor.

În cazul utilizării anesteziei în marele rău epileptic sau în crizele de epilepsie în serie, se injectează rapid 0,3 mg etomidat/kg corp (0,15 ml Etomidat-Lipuro), în decurs a 10 secunde. Dacă este necesar, această doză poate fi repetată de mai multe ori.

Mod de administrare

Etomidat-Lipuro poate fi administrat doar de către un medic cu experienţă în intubaţia endotraheală având disponibil echipamente pentru respiraţie artificială.

Etomidat-Lipuro trebuie injectat strict intravenos, de regulă lent (o doză în aproximativ 30 secunde) si, dacă este necesar, fracţionat.

Injectarea intra-arterială trebuie evitată, datorită riscului de necroză. Injectarea paravenoasă provoacă durere puternică.

Pentru a evita apariţia miocloniilor înainte de a administra Etomdiat-Lipuro, trebuie administrată medicaţie adecvată. Se recomandă utilizarea benzodiazepinelor, de exemplu diazepam care trebuie administrat intramuscular timp de o oră sau intravenos timp de 10 minute, înainte de a se administra Etomidat-Lipuro.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru informaţii suplimentare.

Etomidat-lipuro nu trebuie administrat la pacienţii cu hipersensibilitate la etomidat, ulei de soia sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Nou-născuţii şi copii sub 6 luni nu trebuie trataţi cu Etomidat-Lipuro, exceptând cazurile în care este imperios necesar.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Aveţi grijă deosebită când vi se administrează Etomidat-Lipuro. Înainte să vi se administreze acest medicament spuneţi medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă aveţi sau aţi avut vreodată:

  • afecțiuni ale ficatului
  • tensiune arterială scăzută
  • tratament pe termen lung cu analgezice puternice (medicamente pentru durere)
  • probleme cu alcoolul (alcoolism)
  • afecțiuni ale glandelor suprarenale (acestea nu funcţionează cum trebuie)
  • tulburare a formării hemoglobinei (porfirie) Deasemenea, spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi o infecţie severă în organism (sepsis). Dozele unice de etomidat pentru asigurarea inducţiei pot duce la insuficienţă trecătoare a glandelor suprarenale şi la valori scăzute de cortizol seric. Etomidat trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii aflaţi în stare critică, inclusiv la pacienţii cu sepsis, deoarece în unele studii a fost asociat cu un risc crescut de mortalitate la aceste grupe de pacienți.

Medicul dumneavoastră va monitoriza îndeaproape doza de Etomidat-Lipuro care vi se va administra şi va stabili dacă este necesar să vi se administreze şi alte medicamente. Dacă nu sunteţi sigur că cele menţionate mai sus vi se aplică, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau asistenta medicală înainte să vi se administreze Etomidat-Lipuro.

În mod normal, înainte de administrarea anestezicului vi se va administra şi alte medicamente, numite premedicaţie. Cel mai probabil acestea vă vor face să vă simţiţi somnoros şi vor ajuta la prevenirea mişcărilor musculare necontrolate care pot să apară.

Monitorizare specială Etomidat-Lipuro poate determina ca respiraţia dumneavoastră să devine mai înceată. Ritmul respiraţiei va fi monitorizat cu atenţie până revine la normal.

În timpul inducţiei anestezice cu etomidat poate să apară o scădere uşoară şi tranzitorie a tensiunii arteriale datorită scăderii rezistenţei vasculare periferice (în special dacă se administrează în prealabil droperidol). La pacienţii debilitaţi la care poate să apară hipotensiune arterială severă, următoarele măsuri trebuie luate: 1. înainte de inducţia anesteziei se va asigura o linie venoasă în vederea administrarării lichidelor perfuzabile 2. pe cât posibil, trebuie evitată administrarea altor inductori 3. inducţia anesteziei trebuie efectuată cu pacientul în clinostatism 4. medicamentul trebuie administrat încet (de exemplu 10 ml într-un minut).

Apnee tranzitorie poate să apară mai ales după administrarea de doze mari de etomidat asociat cu deprimante ale sistemului nervos central. Când se administrează Etomidat-Lipuro, trebuie avut la îndemână echipamentul pentru resuscitare în cazul apariţiei detresei respiratorii şi a apneei.

În studii efectuate la animale, s-a demonstrat că Etomidat-Lipuro poate induce porfirie. De aceea, produsul nu trebuie administrat la pacienţii cu tulburări ereditare ale biosintezei hemului, cu excepţia cazurilor în care indicaţia administrării etomidatului a fost luată după o atentă evaluare a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic.

Dozele unice de etomidat pentru asigurarea inducţiei pot duce la insuficiență tranzitorie a glandelor suprarenale și la valori scăzute ale cortizolului seric şi a concentraţiei de aldosteron (vezi pct. 5.1). La pacienţii aflaţi în condiţii de stres severe, în special la cei cu disfuncţie adreno-corticală, poate fi luată în considerare administrarea suplimentară de cortizol exogen. În astfel de situaţii, stimularea adrenală cu ACTH nu este eficientă.

Supresia prelungită a cortizolului endogen şi a aldosteronului poate fi o consecinţă directă a etomidatului când este administrat prin perfuzie continuă sau în doze repetate, de aceea acest lucru trebuie evitat. În astfel de situaţii, stimularea adrenală cu ACTH nu este eficientă. Totuşi, când etomidatul este folosit pentru inducţie anestezică, creşterea post-operatorie a cortizolului seric, observată după inducţia anestezică cu tiopentonă, este întârziată timp de 3-6 ore.

Etomidatul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii în stare critică, inclusiv la pacienţii cu sepsis.

La pacienţii cu ciroză hepatică şi la cei care au primit anterior neuroleptice, opioide sau sedative, doza de etomidat trebuie micşorată.

Mişcări spontane se pot produce la una sau mai multe grupe musculare, în special dacă nu s-a administrat premedicaţie. Aceste mişcări au fost atribuite dezinhibiţiei subcorticale. Acestea pot fi prevenite prin administrare intravenoasă de fentanil în doză mică, cu droperidol sau diazepam cu 1-2 minute înainte de inducţia anesteziei cu etomidat.

Miocloniile şi durerea la injectare, inclusiv durere venoasă, s-a observat în timpul administrării de etomidat, în special când este administrat într-o venă de calibru mic. Acest lucru poate fi evitat prin administrarea intravenoasă a unui oipoid adecvat în doză mică, de exemplu fenatnil, cu 1-2 minute înainte de inducţie.

Etomidatul trebuie administrat cu precauţie la vârstnici, deoarece există riscul de scădere a fracţiei de ejecţie cardiace. Acest lucru a fost raportat la pacienţii la care s-au utilizat doze mai mari decât cele recomandate (vezi pct. 4.2).

La pacienţii fără premedicaţie pot să apară convulsii.

Etomidat – Lipuro nu are efect analgezic. În cazul în care este utilizat pentru anestezia de scurtă durată, înainte sau concomitent cu Etomidat – Lipuro trebuie administrat un analgezic puternic, de exemplu fentanil.

Rar, uleiul de soia poate provoca reacţii alergice grave.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Efectul de inducere a somnului (hipnotic) al etomidatului poate fi modificat când se administrează împreună cu:

  • medicamente puternice pentru durere, numite analgezice opioide precum morfina, codeina, fentanil sau alfentanil
  • medicamente pentru calmare (numite sedative)
  • neuroleptice (medicamente pentru bolile psihice, pentru ameliorarea comportamentului, sentimentelor şi gândurilor)
  • medicamente pentru tensiune arterială crescută
  • alcool

Discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte să vi se administreze Etomidat-Lipuro dacă luaţi oricare din medicamentele de mai sus. Este posibil ca medicul dumneavoastră să schimbe doza de Etomidat-Lipuro pe care o veţi primi.

Efectul hipnotic al etomidatului poate fi potenţat de neuroleptice, opioide, sedative si alcool.

Inducţia anestezică cu etomidat poate fi asociată cu o scădere uşoară şi tranzitorie a rezistenţei vasculare periferice. Acest lucru poate potenţa efectul altor medicamente hipotensoare.

Etomidatul este compatibil din punct de vedere farmacologic cu relaxantele musculare şi anestezicele inhalatorii în practica clinică curentă.

Efectul altor medicamente asupra etomidatului În cazul administrării concomitente a etomidatului cu alfentanil s-a observat o scăderea a timpului de înjumătăţire plasmatic a etomidatului la 29 minute. Este nevoie de precauţie la pacienţii la care se administrează cele două medicamente deoarece concentraţia etomidatului poate să scadă sub pragul hipnotic. Clearance-ul plasmatic total şi volumul de distribuţie al etomidatului este scăzut cu un factor de 2-3 fără a se modifica timpul de înjumătăţire plasmatic, când se administrează împreună cu fentanil intravenos. Când etomidatul este administrat concomitent cu fentanil intravenos, poate fi necesară scăderea dozei de etomidat. Efectul etomidatului asupra altor medicamente Aparent, administrarea concomitentă a etomidatului cu ketamina nu prezintă efecte semnificative asupra concentraţiei plasmatice sau asupra parametrilor farmacocinetici ai ketaminei sau ale metabolitului său principal, norketamina.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. În aceste cazuri vi se poate administra Etomidat-Lipuro doar dacă medicul hotărăşte.

Etomidat-Lipuro trece în laptele matern.

Fertilitatea Studiile la animale au evidențiat toxicitate asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). La doze toxice materne s-a observat o scădere a supravieţuirii la şobolani.

Sarcina Etomidatul trebuie utilizat în perioada de sarcină doar dacă acest lucru este neapărat necesar, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic /risc potenţial la făt.

În timpul anesteziei obstetricale, etomidatul poate traversa placenta. Scorul Apgar la nou-născuţi din mame care au primit etomidat este comparabil cu al nou-născuţilor după administrarea altor medicamente hipnotice. La nou-născuţii din mame care au primit etomidat s-a observat o scădere tranzitorie a valorii serice de cortizol pentru o perioadă de aproximativ 6 ore.

Alăptarea Etomidatul se excretă în laptele uman. Se recomandă precauţie în cazul utilizării etomidatului la mame care alăptează.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, Etomidat – Lipuro poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Dacă apar reacții adverse, de obicei acestea se produc când sunteţi adormit. Medicul va monitoriza aceste efecte în timpul operaţiei

Frecvenţa de apariţie a reacțiilor adverse s-a definit în funcţie de următoarele categorii:

Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile

Reacţii adverse foarte frecvente:

  • diskinezie (spasme musculare cu dificultate la mişcare)
  • valori scăzute de cortizol

Reacţii adverse frecvente:

  • durere sau disconfort de-a lungul venei unde s-a administrat injecţia
  • ameţeli, stare de leşin. Aceste pot fi semne ale scăderii tensiunii arteriale, însă, de obicei această scădere a tensiunii arteriale este uşoară şi nu durează mult timp
  • oprirea respiraţiei pentru scurt timp (dacă este necesar veţi fi ajutat să respiraţi cu un dispozitiv numit ventilator)
  • respiraţie mai frecventă sau mai adâncă decât normal
  • greață, vărsături
  • erupţie trecătoare pe piele
  • mioclonie

Reacţii adverse mai puţin frecvente:

  • rigiditate musculară neobişnuită cu dificultate la mişcare
  • contracţii musculare involuntare
  • nistagmus (probleme de vedere)
  • ritm scăzut al bătăilor inimii
  • ritm crescut al bătăilor inimii
  • bătăi ale inimii neregulate (extrasistole)
  • umflare, roşeaţă şi cheag într-o venă, care este foarte dureroasă la atingere
  • creşterea tensiunii arteriale
  • respiraţie proastă
  • sughiţ
  • tuse
  • salivă în exces
  • roşeaţă a pielii
  • durere la locul de injectare. Pentru a preveni acest lucru, medicul dumneavoastră sau asistenta medicală vă poate administra o cantitate mică de analgezice înainte să vi se administreze Etomidat- Lipuro
  • complicaţii ale anesteziei
  • întârziere în revenirea după anestezie
  • analgezie insuficientă.

Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută:

  • reacţii alergice, inclusiv cazuri rare de reacţii alergice severe care pot determina respiraţie dificilă sau şuierătoare, tuse, urticarie
  • afectarea funcţiei glandelor suprarenale de a produce anumiţi hormoni – vă puteţi simţi slăbit, mai obosit decât de obicei şi să scădeți în greutate
  • convulsii
  • afecțiuni ale inimii (inclusiv stop cardiac)
  • stare de şoc (scădere periculoasă a tensiunii arteriale care poate duce la colaps, comă sau chiar deces)
  • inflamaţia vaselor de sânge
  • respiraţie superficială, dificultate la respiraţie (care poate fi letală)
  • spasm al căilor respiratorii (bronhospasm)
  • erupţii severe pe piele (vezicule şi leziuni sângerânde la nivelul buzelor, ochilor, gurii, nasului sau organelor genitale)
  • urticarie
  • încleştarea maxilarului (trismus) Unele reacţii adverse pot să persiste şi la revenirea din anestezie. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct la: Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr.48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro/

Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Siguranţa utilizării etomidatului a fost evaluată la 812 pacienţi care au participat la 4 studii clinice deschise, în care s-a utilizat etomidatul pentru inducerea anesteziei generale. Subiecţii au primit cel puţin o doză de etomidat. Pe baza rezultatelor din aceste trialuri clinice s-a observat că cele mai frecvente reacţii adverse raportate (incidenţă ≥ 5%) au fost diskinezia (incidenţă 10,3%) şi durerea venoasă (incidenţă 7,6%).

Următoarele reacţii adverse au fost raportate după utilizarea etomidatului, fie în studii clinice, fie din experienţa de după punerea pe piaţă.

Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilitate (precum şoc anafilactic, reacţie anafilactică, reacţie anafilactoidă).

Tulburări endocrine Foarte frecvente: valori scăzute de cortizol Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă cortico-suprarenaliană

Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente: diskinezie. Frecvente: mioclonie. Mai puţin frecvente: hipertonie, contracţii musculare involuntare, nistagmus. Cu frecvenţă necunoscută: convulsii (inclusiv convulsii grand-mal).

Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: bradicardie, extrasistolie, extrasistole ventriculare. Cu frecvenţă necunoscută: stop cardiac, bloc atrio-ventricular complet.

Tulburări vasculare Frecvente:durere venoasă, hipotensiune arterială. Mai puţin frecvente: flebită, hipertensiune arterială. Cu frecvenţă necunoscută: şoc, tromboflebită (inclusiv tromboflebită superficială şi tromboză venoasă profundă).

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente: apnee, hiperventilaţie, stridor. Mai puţin frecvente: hipoventilaţie, sughiţ, tuse. Cu frecvenţă necunoscută: deprimare respiratorie, bronhospasm.

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: greaţă, vărsături. Mai puţin frecvente: hipersalivaţie.

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: erupţie cutanată tranzitorie. Mai puţin frecvente: eritem. Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Steven-Johnson, urticarie.

Tulburări musculo-scheletale şi ale ţesutului conjunctiv Mai puţin frecvente: rigiditate musculară, Cu frecvenţă necunoscută: trismus.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente: durere la locul de injectare.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România str. Aviator Sănătescu nr.48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Etomidat-Lipuro

  • Substanţa activă este etomidat. Un ml emulsie injectabilă conţine etomidat 2 mg. Fiecare fiolă de 10 ml emulsie injectabilă conţine: etomidat 20 mg
  • Celelalte componente sunt: ulei de soia, trigliceride cu lanţ mediu, lecitină din ou, glicerol, oleat de sodiu, apă pentru preparate injectabile.
  • pH: 6,0 – 8,5

Cum arată Etomidat-Lipuro şi conţinutul ambalajului Etomidat – Lipuro este o emulsie pentru injectare. Emulsie tip ulei în apă lăptoasă, de culoare albă.

Etomidat – Lipuro este disponibil în cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră a 10 ml emulsie injectabilă.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul B. Braun Melsungen AG Carl-Braun-Strasse 1 34212 Melsungen Germania

Acest prospect a fost revizuit în decembrie 2025

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/

Un ml emulsie injectabilă conţine etomidat 2 mg. Fiecare fiolă de 10 ml emulsie injectabilă conţine: etomidat 20 mg.

Excipienți cu efect cunoscut:

Fiecare fiolă de 10 ml emulsie injectabilă conţine:

Ulei de soia 1,0 g Sodiu (sub formă de oleat de sodiu) 0,23 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Ulei de soia Trigliceride cu lanţ mediu Glicerol, Lecitină din ou Oleat de sodiu Apă pentru preparate injectabile

etomidat 2 mg · substanță activă
Ulei de soia · excipient
Trigliceride cu lanţ mediu · excipient
Glicerol · excipient
Lecitină din ou · excipient
Oleat de sodiu · excipient
Apă pentru preparate injectabile · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi Etomidat-Lipuro la vederea şi îndemâna copiilor. Nu utilizaţi Etomidat-Lipuro după data de expirare înscrisă pe eticheta fiolei şi pe cutie, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. A nu se congela. Orice cantitate de soluţie rămasă neutilizată trebuie aruncată.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ȘI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

2 ani

A se utiliza imediat după deschiderea fiolei, vezi pct. 6.6

A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original. A nu se congela.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 10 fiole din sticla incolora x 10 ml emulsie inj. · 5185/2012/01
10 ml

Documente oficiale