Epitrim 200 mg/40 mg/5 ml

Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.

În cazul în care nu există alte recomandări, tratamentul se administrează astfel:

Doza uzuală este de 30 mg/kg corp și zi de sulfametoxazol şi 6 mg/kg corp și zi de trimetoprim de 2 ori pe zi, după mese(dimineaţa şi seara). Flaconul se va agita bine înainte de utilizare. În caz de infecţii severe doza poate fi crescută cu jumătate din doza zilnică

Tratamentul curativ al infecţiei cu Pnemocystis carinii: doza recomandată este de 100 mg/kg şi zi sulfametoxazol şi 20 mg/kg şi zi trimetoprim (2,5 ml/kg şi zi suspensie orală Epitrim), administrată în 2 prize.

Profilaxia infecţiei cu Pnemocystis carinii la pacienţii seropozitivi, cu valori ale limfocitelor CD4 dependente de vârstă sau cu valori ale limfocitelor sub 15% din limfocitele totale: doza recomandată este de 20 – 30 mg/kg şi zi sulfametoxazol şi 4 – 6 mg/kg şi zi trimetoprim, de 3 ori pe săptămână.

Pacienţi cu insuficienţă renală:

• clearance al creatininei > 30 ml/min: se recomandă doza uzuală.
• clearance al creatininei între 30 – 15 ml/min: se recomandă înjumătăţirea dozei. Doza va fi administrată în priză unică.
• clearance al creatininei < 15 ml/min: nu se recomandă utilizarea produsului medicamentos decât în caz de hemodializă. Doza uzuală recomandată trebuie înjumătăţită şi administrată după hemodializă. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice de antibiotic.

Epitrim se administrează oral, de preferinţă după masă. Flaconul se va agita bine înainte de utilizare

Dacă utilizați mai mult Epitrim decât trebuie Informaţi imediat medicul sau prezentaţi-vă de urgenţă la camera de gardă a celui mai apropiat spital. Luaţi acest prospect şi suspensia rămasă pentru a le arăta medicului. Simptome: dureri de cap, greaţă, vomă, anorexie, colici, perturbări ale vederii, confuzie, febră, peteşii, purpură, ichter şi depresie a măduvei osoase. Alterări ale sistemului hematopoetic au aparut în mod uzual. Au fost semnalate hematurie, eliminare de cristale, anurie. Tratamentul constă în spălături gastrice/inducerea vomei, şi a diurezei. Alcalinizarea urinei poate duce la eliminarea sulfametoxazolului, dar şi a trimetoprimului. Amândoi componenţii Epitrimului pot fi parţial eliminaţi prin hemodializă, de aceea dializa peritoneală nu afectează eliminarea medicamentului. Reacţiile de hipersensibilitate pot fi tratate cu steroizi. Depresia măduvei osoase care poate să apară în urma unui tratament de lungă durată va fi tratată cu leucovorin în doze zilnice de 5-15 mg până la

obţinerea valorilor normale.

Dacă uitați să utilizați Epitrim Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă uitaţi să luaţi o doză luaţi-o imediat ce vă amintiţi şi apoi luaţi următoarea doză la momentul potrivit.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Dacă încetați să utilizați Epitrim Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului sau asistentei medicale.

Dacă în timpul tratamentului apar reacţii cutanate sau alte reacţii cum ar fi dureri în gât inexplicabile, febră, artrite, paloarea feţii, purpură, îngălbenirea feţei, tratamentul cu Epitrim trebuie întrerupt.

Dispneea, infiltraţii pulmonare pot de asemenea să fie consecinţa unor reacţii de hipersensibilitate. Precauţie trebuie în cazul tratamentului la pacienţi cu alergie severă sau astm bronşic în antecedente.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să consume o cantitate suficientă de lichid pe tot parcursul tratamentului (min. 2l/zi) pentru a evita cristaluria. Riscul apariţiei cristaluriei este crescut la pacienţii subnutriţi.

Reacţii adverse hematopoetice de tip deficienţă de acid folic pot să apară mai frecvent la pacienţii în vârstă cu această deficienţă în antecedente. De aceea este recomandată administrarea de acid folic la aceşti pacienţi ca şi în cazul celor dependenţi de alcool, cei sub tratament cu anticonvulsivante, malnutriţi sau cei cu sindrom de malabsorbţie, sau cei cu insuficienţă renală. La acești pacienți se recomandă să nu se depașească 10 zile de tratament cu Epitrim. Se recomandă control hematologic periodic în caz de tratament prelungit sau repetat, la pacienţi cu deficit de folaţi sau pacienţi peste 65 ani. Utilizarea asocierii trimetoprim – sulfametoxazol nu se recomandă în caz de anemie macrocitară.

În cazul insuficienţei renale şi în vederea stabilirii dozei medicul poate decide ca fiind necesară efectuarea unor teste de laborator. Vă rugăm să urmaţi instrucţiunile lui.

Unul din componenţii Epitrim -trimetoprimul-poate determina creşterea nivelului de potasiu. Acest lucru poate să fie un neajuns mai ales în cazul în care se administrează concomitent şi alte medicamente care au acelaşi efect.Dacă ştiţi că vă aflaţi sub un astfel de tratament sau dacă aveţi insufiecienţă renală trebuie ca nivelul electrolitic plasmatic să fie monitorizat îndeaproape, în unele cazuri fiind necesară chiar întreruperea tratamentului. Un ml suspensie orală conţine 0,6 g zahăr. Epitrim este contraindicat în caz de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză şi galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază. Poate să apară hipoglicemie indusă chiar şi la pacienţii non-diabetici după începerea pentru prima dată a tratamentului cu Epitrim. Pacienţii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică, malnutriţi, sau cei

cărora li se administrează doze mari de Epitrim sunt mai expuşi la apariţia acestor reacţii. La pacienţii cu regim hiposodat strict trebuie avut în vedere conţinutul de sodiu al produsului.

Dacă medicul decide urmarea unui tratament de lungă durată trebuie să monitorizeze unele funcţii ale organismului prin efectuarea unor teste de laborator (hemoleucograma, teste ale funcţiei renale, hepatice şi sedimentul urinar).

Dacă în timpul tratamentului apare diaree severă şi persistentă trebuie informat medicul, acest lucru putând reclama schimbarea tratamentului.

Pe timpul tratamentului poate să apară o fotosensibilitate. Pacienţii trebuie avertizaţi să evite expunerea directă la soare pe timpul tratamentului. De asemenea trebuie explicată şi luată în considerare şi protejarea printr-o îmbrăcăminte adecvată.

Particularităţi ale INR-ului (International Normalised Ratio) La pacienţii care utilizează antibiotice au fost raportate creşteri ale activităţii anticoagulantelor orale. Contextul infecţios sau inflamator marcat, vârsta şi starea generală a pacientului par să fie factori de risc. În aceste circumstanţe, pare dificil să se facă diferenţa între patologia infecţioasă şi tratamentul său în cazul apariţiei unui dezechilibru al INR-ului. Totuşi, anumite clase de antibiotice sunt implicate mai mult: fluorochinolone, macrolide, cicline, cotrimoxazol şi unele cefalosporine.

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

În general acest medicament este bine tolerat. Dacă una din reacţiile de mai jos apar, întrerupeţi imediat tratamentul şi adresaţi-vă medicului: -umflarea buzelor sau a gâtului cu dificultăţi la înghiţire sau respiraţie, -colaps Aceste reacţii adverse sunt rare şi apar datorită faptului că sunteţi alergic la medicament. Tratamentul necesită intervenţia unui medic sau spitalizare. -înroşirea pielii, rash cutanat sau mâncărimi la nivelul pielii pot fi de asemenea simptome de reacţie alergică la Epitrim suspensie orală. Întrerupeţi tratamentul şi cereţi sfatul medicului dumneavoastră. În cazul apariţiei unei diarei persistente întrerupeţi tratamentul şi contactaţi medicul. Este posibil să fie nevoie de schimbarea tratamentului.

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt: -greaţă, stare de vomă, diaree şi anorexie. Rar poate să apară inflamarea limbii sau a mucoasei bucale. Tratamentul cu Epitrim poate agrava o insuficienţă hepatică existentă şi rar poate determina o creştere tranzitorie a bilirubinei în sânge sau a nivelului transaminazelor;

• fotosensibilitate şi o serie de modificări la nivelul tegumentelor (urticarie, eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,sindrom Lyell);
• cefalee, ameţeli, oboseală. Rar pot să apară lipsa de coordonare a mişcărilor musculare, convulsii şi inflamarea sistemului nervos periferic;
• modificări ale formulei sanguine (scăderea plachetelor sangvine şi/sau a numărului globulelor) modificări tranzitorii care revin la valorile normale după încetarea tratamentului cu Epitrim.
• deficienţe pre-existente de acid folic şi vitamina B12 pot conduce la o anemie şi la alte complicaţii ale formulei sangvine. În general pacienţii vârstnici, cei cu probleme ale consumului de alcool, prezenţa unor afecţiuni cronice asociate sau cei trataţi cu fenitoină sunt mai predispuşi la apriţia reacţiilor de natură sanguină
• pacienţii cu insuficienţă renală sunt mai sensibili la apariţia reacţiilor de inflamare a rinichilor. Pentru a pre-întâmpina apariţia cristaluriei este recomandat consumul în cantităţi mai mari de lichide/apă;
• creşteri ale concentraţiei plasmatice a potasiului şi scăderea celei a sodiului pot să apară mai ales la pacienţii vârstnici sau la cei cu tratament cu doze mari;
• dureri musculare sau la nivelul încheieturilor.
• la pacienţii imunodeprimaţi (transplantaţi, pacienţi cu HIV, SIDA) a fost raportată apariţia pancreatitei(inflamarea pancreasului) și rabdomioliză (distrugerea țesutului mușchilor striați).

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.