Enzalutamida Sandoz 40 mg

Tratamentul cu enzalutamidă trebuie inițiat și supravegheat de medici specialiști, cu experiență în tratamentul medical al neoplasmului de prostată.

Doze Doza recomandată este 160 mg enzalutamidă (patru comprimate filmate de 40 mg sau două comprimate filmate de 80 mg) ca doză unică administrată pe cale orală.

La pacienții la care nu s-a efectuat orhiectomie, în timpul tratamentului trebuie continuată castrarea medicamentoasă cu un analog al hormonului de eliberare a hormonului luteinizant (LHRH).

Dacă un pacient omite doza de Enzalutamidă Sandoz la ora obișnuită, doza prescrisă trebuie să fie administrată cât se poate de repede față de ora obișnuită. Dacă un pacient omite doza zilnică totală, tratamentul trebuie reluat în ziua următoare cu doza zilnică obișnuită.

Dacă un pacient prezintă o toxicitate de Grad ≥ 3 sau o reacție adversă intolerabilă, administrarea trebuie întreruptă timp de o săptămână sau până când simptomele se ameliorează până la un Grad ≤ 2, apoi se reia tratamentul cu aceeași doză sau cu o doză scăzută (120 mg sau 80 mg) dacă este justificat.

Utilizarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP2C8 Dacă este posibil, trebuie evitată utilizarea concomitentă de inhibitori puternici ai CYP2C8. Dacă trebuie administrat concomitent un inhibitor puternic al CYP2C8, doza de enzalutamidă trebuie scăzută la 80 mg o dată pe zi. Dacă tratamentul concomitent cu inhibitor al CYP2C8 este întrerupt, doza de enzalutamidă trebuie să fie cea utilizată înainte de inițierea administrării inhibitorului puternic al CYP2C8 (vezi pct. 4.5).

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la persoanele vârstnice (vezi pct. 5.1. și 5.2).

Insuficiență hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară, moderată sau severă (Clasa A, B sau respectiv C conform clasificării Child-Pugh). A fost observat un timp de înjumătățire a medicamentului crescut la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.4 și 5.2). Insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată (vezi pct. 5.2). Se recomandă prudență la pacienții cu insuficiență renală severă sau cu boală renală în stadiu terminal (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți Enzalutamida nu prezintă utilizare relevantă la copii și adolescenți pentru indicația privind tratamentul bărbaților adulți cu NPRC și HPSTHm.

Mod de administrare Enzalutamidă Sandoz este destinat administrării orale. Comprimatele filmate nu trebuie tăiate, sfărâmate sau mestecate, ci trebuie înghițite întregi, cu apă, și pot fi administrate cu sau fără alimente.

Risc de convulsii Utilizarea enzalutamidei a fost asociată cu convulsii (vezi pct. 4.8). Decizia de a continua tratamentul la pacienții care dezvoltă convulsii trebuie luată de la caz la caz.

Sindromul encefalopatiei posterioare reversibile Au existat raportări rare ale sindromului encefalopatiei posterioare reversibile (SEPR) la pacienți cărora li s-a administrat enzalutamidă (vezi pct. 4.8). SEPR este o tulburare neurologică reversibilă rară care se poate prezenta cu simptome cu evoluție rapidă incluzând convulsii, cefalee, confuzie, orbire și alte tulburări neurologice și vizuale, cu sau fără hipertensiune arterială asociată. Un diagnostic de SEPR necesită confirmare prin imagistică cerebrală, de preferat imagistică prin rezonanță magnetică (IRM). Se recomandă întreruperea Enzalutamidă Sandoz la pacienții care dezvoltă SEPR.

Al doilea cancer primar În studii clinice au fost raportate cazuri de neoplazii primare apărute secundar la pacienții tratați cu enzalutamidă. În studiile clinice de fază 3, cel mai frecvent raportate evenimente la pacienții tratați cu enzalutamidă și cu frecvență mai mare decât placebo, au fost cancerul vezicii urinare (0,3%), adenocarcinomul colonului (0,2%), carcinom cu celule de tranziție (0,2%) și carcinom cu celule de tranziție a vezicii urinare (0,1%).

Pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze prompt medicului dacă observă semne de sângerare gastrointestinală, hematurie macroscopică, sau alte simptome, cum ar fi disuria, sau imperiozitate micțională, apărute în timpul tratamentului cu enzalutamidă.

Administrarea concomitentă cu alte medicamente Enzalutamida este un inductor enzimatic puternic și poate să determine pierderea eficacității mai multor medicamente utilizate frecvent (vezi exemplele de la pct. 4.5). Astfel, lista medicamentelor administrate concomitent trebuie revizuită înainte de inițierea tratamentului cu enzalutamidă. Administrarea concomitentă de enzalutamidă și medicamente care sunt substraturi sensibile pentru multe enzime metabolice sau transportori (vezi pct. 4.5) trebuie în general evitată dacă efectul lor terapeutic este de mare importanță pentru pacient și dacă ajustările dozei nu se pot realiza cu ușurință în funcție de monitorizarea eficacității sau a concentrațiilor plasmatice.

Administrarea concomitentă cu warfarina și anticoagulante de tip cumarinic trebuie evitată. Dacă Enzalutamidă Sandoz este administrată concomitent cu un anticoagulant metabolizat de CYP2C9 (cum este warfarina sau acenocumarolul), trebuie efectuată în plus monitorizarea valorilor INR (International Normalised Ratio) (vezi pct. 4.5).

Insuficiență renală Se recomandă prudență la pacienții cu afectare renală severă deoarece enzalutamida nu a fost studiată la acest grup de pacienți.

Insuficiență hepatică severă S-a observat un timp crescut de înjumătățire plasmatică la pacienții cu insuficiență hepatică severă, posibil asociat distribuției crescute în țesuturi. Relevanța clinică a acestei observații rămâne necunoscută. Cu toate acestea se anticipează o prelungire a timpului de atingere a concentrațiilor la starea de echilibru și a timpului de atingere a efectului farmacologic maxim precum și o posibilă creștere a timpului pentru debutul și declinul inducției enzimatice (vezi pct. 4.5).

Afecțiune cardiovasculară recentă În cadrul studiilor de fază 3 au fost excluși pacienții cu diagnostic recent de infarct miocardic (în ultimele 6 luni) sau angină instabilă (în ultimele 3 luni), sau insuficiență cardiacă clasa III sau IV NYHA (clasificarea „New York Heart Association”), cu excepția cazurilor în care fracția de ejecție a ventriculului stâng (FEVS) este ≥ 45%, bradicardie sau hipertensiune arterială necontrolată. Aceste aspecte trebuie luate în considerare dacă Enzalutamidă Sandoz este prescris acestor pacienți.

Terapia de deprivare androgenică poate prelungi intervalul QT La pacienții cu antecedente de prelungire a intervalului QT sau care prezintă factori de risc pentru prelungirea intervalului QT și la pacienți cărora li se administrează concomitent medicamente care ar putea prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.5) medicii trebuie să evalueze raportul beneficiu/risc incluzând potențialul de apariție al torsadei vârfurilor înainte de începerea tratamentului cu Enzalutamidă Sandoz.

Utilizarea concomitentă cu chimioterapice Siguranța și eficacitatea utilizării concomitente a Enzalutamidă Sandoz și chimioterapicelor citotoxice nu au fost stabilite. Administrarea concomitentă a enzalutamidei nu are niciun efect relevant din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii docetaxelului administrat pe cale intravenoasă (vezi pct. 4.5); cu toate acestea, nu poate fi exclusă o creștere a frecvenței de apariție a neutropeniei induse de docetaxel.

Reacții de hipersensibilizare La administrarea de enzalutamidă s-au observat reacții de hipersensibilizare manifestate prin simptome care includ dar nu se limitează la, erupție tranzitorie cutanată sau edem al feței, limbii, buzei sau edem faringian (vezi pct. 4.8). Au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS) în asociere cu administrarea enzalutamidei. În momentul prescripției, pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați îndeaproape pentru a detecta apariția reacțiilor cutanate. Enzalutamidă Sandoz conține lactoză Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbțiela glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Enzalutamidă Sandoz conține sodiu Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică practic „nu conține sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranță Cele mai frecvente reacții adverse sunt astenie/fatigabilitate, bufeuri, hipertensiune arterială, fracturi și căderi. Alte reacții adverse importante includ tulburări cognitive și neutropenie.

Convulsiile au apărut la 0,5% dintre pacienții cărora li s-a administrat enzalutamidă, la 0,1% dintre pacienții cărora li s-a administrat placebo și la 0,3% la pacienții tratați cu bicalutamidă.

Au fost raportate cazuri rare ale sindromului encefalopatiei posterioare reversibile la pacienții tratați cu enzalutamidă (vezi pct. 4.4).

Prezentarea reacțiilor adverse sub formă de tabel

Tabelul 1: Reacții adverse identificate în studii clinice şi după punerea pe piață Clasificarea MeDRA pe organe, Reacție adversă și frecvență aparate și sisteme

Tulburări hematologice și Mai puțin frecvente: leucopenie, neutropenie limfatice Cu frecvență necunoscută: trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvență necunoscută: edemul feței, edemul limbii, edemul buzei, edemfaringian

Tulburări psihice Frecvente: anxietate Mai puțin frecvente: halucinații vizuale

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee, tulburări de memorie, amnezie, tulburări de atenție, disgeuzie, sindromul picioarelor neliniștite Mai puțin frecvente: tulburări cognitive, convulsii¥ Cu frecvență necunoscută: sindromul encefalopatiei posterioare reversibile Tulburări cardiace Frecvente: boală cardiacă ischemicㆠCu frecvență necunoscută: prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4 și 4.5)

• Raportări spontane din experiența după punerea pe piață ¥ Așa cum au fost evaluate după SMQ-uri Convulsii, inclusiv convulsii, convulsii grand mal, convulsii parțiale complexe, convulsii parțiale și stare epileptică. Acestea includ cazuri rare de convulsii cu complicații care duc la deces. † Așa cum au fost evaluate după SMQ-uri Infarct miocardic și Alte boli cardiace ischemice, incluzând următorii termeni preferați, observați la cel puțin doi pacienți în studii randomizate, controlate cu placebo, în faza 3: angina pectorală, boala arterială coronariană, infarcturi miocardice, infarct miocardic acut, sindrom coronarian acut, angină instabilă, ischemie miocardică și arterioscleroză coronariană. ‡ Includ toți termenii preferați legați de cuvântul „fractură” a oaselor.

Descrierea anumitor reacții adverse

Convulsii

În studiile clinice controlate, 22 de pacienți (0,5%) au prezentat convulsii din 4168 pacienți tratați cu o doză zilnică de 160 mg enzalutamidă, în timp ce trei pacienți (0,1%) care au administrat placebo și un pacient (0,3%) care a administrat bicalutamidă au prezentat convulsii. Doza pare a fi un factor de prognostic important al riscului de apariție a convulsiilor, așa cum se reflectă în datele preclinice și datele dintr-un studiu de creștere a dozei. În studiile clinice controlate, au fost excluși pacienții cu convulsii anterioare sau factori de risc pentru convulsii.

În studiul 9785-CL-0403 (UPWARD), cu un singur braț de tratament, pentru evaluarea incidenței convulsiilor la pacienții cu predispoziție pentru convulsii (din care 1,6% au avut antecedente de convulsii), 8 din 366 (2,2%) pacienți tratați cu enzalutamidă au prezentat un episod de convulsii. Durata medie a tratamentului a fost de 9,3 luni.

Mecanismul prin care enzalutamida poate scădea pragul convulsiilor este necunoscut, dar ar putea fi legat de datele obținute din studii in vitro care arată că enzalutamida și metabolitul său activ se leagă de activitatea canalului pentru ionii de clor cuplat cu receptori GABA la poarta de intrare, activitate pe care o pot inhiba.

Boala cardiacă ischemică În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, boala cardiacă ischemică a apărut la 3,7% dintre pacienții tratați cu enzalutamidă plus ADT, comparativ cu 1,5% pacienți tratați cu placebo plus ADT. Cincisprezece (0,4%) pacienți tratați cu enzalutamidă și 2 (0,1%) pacienți tratați cu placebo au prezentat un eveniment cardiac ischemic care a dus la deces.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.