Enalapril Slavia 20 mg

Doze

Absorbția comprimatelor de Enalapril Slavia nu este afectată de alimente.

Doza trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi punctul. 4.4) şi de răspunsul terapeutic.

Utilizarea la copii şi adolescenţi Experienţa din studiile clinice este limitată în ceea ce priveşte utilizarea Enalapril Slavia la copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială (vezi punctele. 4.4, 5.1 şi 5.2). Hipertensiune arterială Doza iniţială este 5 mg până la maximum 20 mg, în funcţie de gradul hipertensiunii arteriale şi de starea clinică a pacientului (vezi mai jos). Enalapril Slavia se administrează zilnic, în priză unică. În hipertensiune arterială uşoară, doza iniţială recomandată este 5-10 mg. Pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (de exemplu în cazul: hipertensiunii arteriale renovasculare, depleţiei de sare şi/sau volemică, decompensării cardiace sau hipertensiunii arteriale severe) pot prezenta scăderea marcată a tensiunii arteriale după administrarea dozei iniţiale. La aceşti pacienţi se recomandă o doză iniţială maximă de 5 mg, iar tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală.

Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi creşterea riscului de producere a hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril. La aceşti pacienţi se recomandată administrarea unei doze iniţiale maxime de 5 mg. Dacă este posibil, tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu Enalapril Slavia. Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate.

Doza uzuală de întreţinere este 20 mg pe zi. Doza maximă de întreţinere este 40 mg pe zi.

Insuficienţă cardiacă/Disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică

În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, Enalapril Slavia se utilizează în asociere cu diuretice şi, atunci când este indicat, cu digitalice sau beta-blocante. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică doza iniţială de enalapril este 2,5 mg şi trebuie administrată sub supraveghere medicală atentă, pentru a observa răspunsul la tratament al tensiunii arteriale. În absenţa sau după tratamentul eficace al hipotensiunii arteriale determinate de iniţierea tratamentului, doza trebuie crescută treptat până la doza de întreţinere uzuală de 20 mg, administrată în doză unică sau divizată în 2 prize, în funcţie de tolerabilitatea pacientului. Se recomandă creşterea treptată a dozei într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Doza zilnică maximă este de 40 mg, divizată în 2 prize.

Săptămâna Doza (mg/zi) Zilele 1 – 3: 2,5 mg pe zi în doză unică Săptămâna 1 Zilele 4 – 7: 5 mg pe zi divizată în 2 prize Săptămâna 2 10 mg pe zi în doză unică sau divizată în 2 prize Săptămânile 3 şi 4 20 mg pe zi în doză unică sau divizată în 2 prize Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează diuretice (vezi pct. 4.4). Presiunea arterială şi funcţia renală trebuie monitorizate atent, atât înainte cât şi după iniţierea tratamentului cu Enalapril Slavia (vezi pct. 4.4), deoarece s-au raportat hipotensiune arterială şi, mai

rar, insuficienţă renală consecutive. La pacienţii trataţi cu diuretice, doza de diuretic trebuie redusă, pe cât posibil, înainte de iniţierea tratamentului cu Enalapril Slavia. Apariţia hipotensiunii arteriale, consecutivă iniţierii tratamentului cu Enalapril Slavia nu presupune reapariţia hipotensiunii arteriale în timpul terapiei cronice cu Enalapril Slavia şi nu reprezintă o contraindicaţie pentru continuarea tratamentului. De asemenea, trebuie monitorizate potasemia şi funcţia renală.

Utilizarea la pacienți cu insuficienţa renală În general, se recomandă prelungirea intervalului dintre doze şi/sau administrarea unor doze mai mici de enalapril.

) Vezi punctul. 4.4 – Pacienţi hemodializaţi. Enalaprilatul poate fi eliminat prin hemodializă. În zilele în care nu se efectuează şedinţe de dializă, doza de enalapril trebuie ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic.

Enalapril Slavia nu se administrează la nou-născuţi şi la copii sau adolescenţi cu rata filtrării glomerulare <30 ml/min/1,73 m2, deoarece nu sunt date disponibile pentru aceste grupe speciale de pacienţi.

Utilizarea la vârstnici La vârstnici, doza trebuie ajustată conform funcţiei renale (vezi punctul. 4.4 – Insuficienţă renală).

La pacienţii care pot înghiţi comprimate, doza trebuie individualizată în funcţie de caracteristicile pacientului şi răspunsul terapeutic. La pacienţii cu greutate de 20 până la 50 kg, doza iniţială recomandată este 2,5 mg enalapril, iar la pacienţii cu greutate peste 50 kg doza iniţială recomandată este 5 mg enalapril. Enalapril Slavia se administrează zilnic, în priză unică. Doza trebuie ajustată în funcţie de necesarul pacientului, până la maximum 20 mg pe zi la pacienţii cu greutate de 20 până la 50 kg şi de maximum 40 mg enalapril la pacienţii cu greutate peste 50 kg (vezi punctul. 4.4).

Mod de administrare Enalapril Slavia comprimate se administrează doar oral.

Deoarece doza de 2,5 mg nu poate fi obţinută dintr-un comprimat de Enalapril Slavia 5 mg, trebuie utilizat un alt comprimat de enalapril existent pe piaţă pentru a obţine această doză.

Hipotensiune arterială simptomatică Hipotensiunea arterială simptomatică este rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială fără complicaţii. Este mai probabil ca hipotensiunea arterială simptomatică să apară la pacienţii hipertensivi trataţi cu enalapril, dacă aceştia prezintă hipovolemie (de exemplu: după tratament diuretic, regim hiposodat, dializă, diaree sau vărsături) (vezi punctele 4.5 şi 4.8). La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, s-a raportat apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice. Aceasta apare cel mai probabil la pacienţii cu insuficienţă cardiacă în stadiu avansat şi este determinată de utilizarea unor doze mari de diuretice de ansă, de hiponatremie sau de insuficienţa renală funcţională. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală şi este necesară urmărirea atentă a acestora ori de câte ori doza de enalapril şi/sau de diuretic este ajustată. Se recomandă supravegherea atentă şi în cazul pacienţilor cu cardiopatie ischemică sau boli cerebrovasculare la care o scădere accentuată a presiunii arteriale poate determina infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral.

Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este necesar, se administrează soluţie salină izotonă în perfuzie intravenoasă. Un răspuns hipotensiv tranzitor nu constituie contraindicaţie pentru continuarea tratamentului, de obicei, fără dificultate, după ce tensiunea arterială a crescut prin corectarea hipovolemiei.

La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă care prezintă tensiune arterială normală sau mică, enalaprilul poate determina o scădere suplimentară a tensiunii arteriale. Acest efect este previzibil şi, de obicei, nu reprezintă un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a tratamentului cu enalapril.

Stenoză de valvă aortică sau mitrală/Cardiomiopatie hipertrofică Similar tuturor vasodilatatoarelor, IECA trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu stenoză mitrală sau aortică şi trebuie evitate în caz de şoc cardiogen şi obstrucţie hemodinamică semnificativă.

Insuficienţă renală În caz de afectare a funcţiei renale (clearance-ul creatininei < 80 ml/min) doza iniţială de enalapril trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul plasmatic al creatininei (vezi punctul 4.2) şi ulterior, în funcţie de răspunsul pacientului la tratament. La aceşti pacienţi, trebuie monitorizate de rutină potasemia şi concentraţia plasmatică a creatininei.

S-a raportat apariţia insuficienţei renale asociată tratamentului cu enalapril, în special la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă sau afecţiuni renale preexistente, inclusiv stenoză de arteră renală. Insuficienţa renală asociată tratamentului cu enalapril este, de obicei, reversibilă dacă este diagnosticată prompt şi tratată corespunzător.

La unii pacienţi cu hipertensiune arterială fără afectare renală preexistentă, administrarea enalaprilului concomitent cu un diuretic, a determinat creşterea uremiei şi a creatininemiei. La aceşti pacienţi poate fi necesară reducerea dozei de enalapril şi/sau întreruperea administrării diureticului. În acest caz, trebuie avută în vedere posibilitatea existenţei unei stenoze de arteră renală preexistentă (vezi punctul 4.4 – Hipertensiune arterială renovasculară).

Hipertensiune arterială renovasculară Pacienţii cu stenoză de arteră renală bilaterală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic funcţional trataţi cu IECA, prezintă risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale şi insuficienţă renală consecutivă. Pierderea funcţiei renale poate fi însoţită numai de modificări uşoare ale creatininemiei.

La aceşti pacienţi tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală strictă, cu doze mici, creşterea treptată a dozelor şi monitorizarea funcţiei renale.

Transplant renal Nu există date referitoare la administrarea enalaprilului la pacienţi cu transplant renal recent. Ca urmare, nu se recomandă administrarea enalaprilului la aceşti pacienţi.

Insuficienţă hepatică Administrarea IECA a fost asociată, rar, cu apariţia unui sindrom care debutează cu icter colestatic sau hepatită şi poate evolua spre necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul etiologic al acestui sindrom nu este pe deplin înţeles. La pacienţii trataţi cu IECA care dezvoltă icter sau creşteri marcate ale valorilor serice ale enzimelor hepatice trebuie întrerupt tratamentul cu IECA şi trebuie să se iniţieze monitorizarea medicală corespunzătoare.

Neutropenie/Agranulocitoză La pacienţii trataţi cu IECA s-au raportat neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi anemie. La pacienţii cu funcţie renală normală fără afecţiuni asociate, administrarea de IECA determină, rar, neutropenie. Enalaprilul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţi cu boli de colagen cu afectare vasculară, tratament imunosupresor, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau o asociere a acestor factori care pot determina complicaţii, în special în caz de insuficienţă renală preexistentă. Unii dintre aceşti pacienţi au dezvoltat infecţii grave care, în unele cazuri, nu au răspuns la tratamentul intensiv cu antibiotice. Dacă enalaprilul este administrat la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizarea periodică a numărului de leucocite, iar pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn al infecţiei.

Hipersensibilitate/Angioedem La pacienţii trataţi cu IECA, inclusiv enalapril, s-au raportat cazuri de angioedem al feţei, al extremităţilor, al buzelor, al limbii, al glotei şi/sau al laringelui. Angioedemul poate să apară oricând pe durata tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu enalapril trebuie întrerupt imediat şi, înainte de externarea pacientului, trebuie asigurată monitorizarea corespunzătoare până la remiterea simptomelor. Chiar şi în situaţia în care edemul este localizat numai la nivelul limbii, fără afectare respiratorie, pacienţii trebuie supravegheaţi o perioadă mai lungă de timp, deoarece tratamentul cu antihistaminice şi corticosteroizi poate fi insuficient.

Foarte rar s-au raportat cazuri letale ca urmare a angioedemului însoţit de edem laringian sau edem la nivelul limbii. Pacienţii cu angioedem la nivelul limbii, glotei sau laringelui, în special cei cu intervenţii chirurgicale la nivelul căilor respiratorii, prezintă risc de producere a obstrucţiei căilor respiratorii. La aceştia, trebuie instituit prompt tratamentul adecvat care poate include administrarea subcutanată a 0,3 ml până la 0,5 ml soluţie de adrenalină 1:1000 şi/sau măsuri care să asigure permeabilitatea căilor respiratorii.

S-a raportat faptul că pacienţii de rasă neagră trataţi cu IECA prezintă o incidenţă mai mare a angioedemului, comparativ cu pacienţii de alte rase.

Pacienţii cu antecedente de angioedem, fără legătură cu tratamentul cu IECA pot prezenta risc crescut de apariţie a angioedemului atunci când li se administrează medicamente din clasa IECA (vezi şi punctul 4.3).

Utilizarea concomitentă a IECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată datorită riscului crescut de angioedem. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de enalapril. Tratamentul cu enalapril nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi punctele 4.3 și 4.5).

Utilizarea concomitentă a IECA cu inhibitori ai racecadotrilului, inhibitori ai factorului țintă al rapamicinei la mamifere (mTOR – mammalian target of rapamycin) (de exemplu: sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (de exemplu: umflarea căilor respiratorii sau a limbii, cu sau fără tulburări respiratorii) (vezi punctul 4.5). Se

recomandă prudență la inițierea racecadotrilului, inhibitorilor mTOR (de exemplu: sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin la un pacient la care se administrează deja un IECA.

Reacţii anafilactice în timpul desensibilizării faţă de hymenoptere Pacienţii trataţi cu IECA în timpul desensibilizării faţă de veninul de hymenoptere au prezentat, rar, reacţii anafilactice care au pus viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi prevenite prin întreruperea temporară a administrării IECA înaintea fiecărei desensibilizări.

Reacţii anafilactice în timpul aferezei LDL Pacienţii trataţi cu IECA în timpul aferezei cu dextran sulfat a lipoproteinelor de densitate joasă (LDL) au prezentat, rar, reacţii anafilactice care au pus viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi prevenite prin întreruperea temporară a administrării IECA înaintea fiecărei şedinţe de afereză.

Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă Au fost raportate reacţii anafilactice la pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă cu membrane cu flux crescut (de exemplu: AN69®) trataţi concomitent cu un IECA. La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a altor clase de antihipertensive.

Hipoglicemie Pacienţilor cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină, care încep tratamentul cu IECA, ar trebui să li se spună să își monitorizeze cu atenție glicemia pentru a depista eventualele hipoglicemii, în special în timpul primei luni de tratament concomitent (vezi punctul 4.5).

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi care atestă că administrarea concomitentă a IECA, a blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a IECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi punctele 4.5 şi 5.1).

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, a valorilor electroliţilor şi a tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II, nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Tuse În timpul administrării IECA s-a raportat tuse. În mod caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi dispare după întreruperea tratamentului. În cadrul diagnosticului diferenţial al tusei trebuie avută în vedere şi tusea determinată de IECA.

Chirurgie/anestezie La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul administrării anestezicelor care determină hipotensiune arterială, enalaprilul blochează formarea angiotensinei II, secundară eliberării compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este determinată prin acest mecanism, aceasta poate fi corectată prin expansiune volemică.

Potasiu seric (hiperkaliemie) Inhibitorii ECA pot provoca hiperkaliemie deoarece inhibă eliberarea aldosteronului. Efectul nu este de obicei semnificativ la pacienții cu funcție renală normală. Cu toate acestea, la pacienții cu insuficiență renală și/sau la pacienții tratați cu suplimente de potasiu (inclusiv înlocuitori de sare), diuretice care economisesc potasiul, trimetoprim sau cotrimoxazol cunoscute și sub denumirea de trimetoprim/sulfametoxazol, alte medicamente asociate cu creşteri ale potasiului seric (de exemplu: heparină) și în special antagoniști ai aldosteronului sau blocantelor receptorilor de angiotensină, poate apărea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiul și blocantele receptorilor pentru angiotensină ar trebui utilizate cu prudență la pacienții cărora li se administrează IECA și să li se monitorizeze nivelul de potasiu și funcția renală serică (vezi punctul 4.5).

Litiu În general, nu se recomandă utilizarea concomitentă a litiului şi a enalaprilului (vezi punctul 4.5).

Lactoză Enalapril Slavia conţine lactoză. Ca urmare, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Copii şi adolescenţi Există o experienţă limitată în eficacitatea şi siguranţa la copiii hipertensivi cu vârsta peste 6 ani, dar nicio experiență în alte indicații. Datele de farmacocinetică sunt limitate la copii cu vârsta de peste 2 luni (vezi și punctele 4.2, 5.1 şi 5.2). Nu se recomandă administrarea Enalapril Slavia la copii şi adolescenţi în alte indicaţii decât hipertensiunea arterială.

Enalaprilul nu se administrează la nou-născuţi sau la copii care au rata filtrării glomerulare < 30 ml/min/1,73 m2, (vezi punctul 4.2), deoarece nu există date disponibile.

Sarcina şi alăptarea Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul sarcinii. În cazul în care, continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ, cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi punctele 4.3 şi 4.6). Utilizarea Enalapril Slavia nu este recomandată în timpul alăptării (vezi punctele 4.6 şi 5.2)

Diferenţe de rasă Similar altor medicamente din clasa IECA, enalaprilul pare a fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la rasa neagră, comparativ cu alte rase, probabil datorită prevalenţei crescute a hiporeninemiei la populaţia hipertensivă aparţinând rasei neagre.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate pentru enalapril în studii clinice şi în experienţa după punerea pe piaţă:

Tabelul 3. Reacțiile adverse pentru enalapril

Aparate, Foarte Mai puţin Foarte Cu frecvenţă sisteme şi Frecvente Rare frecvente frecvente rare necunoscută organe Neutropenie, scăderea concentraţiei plasmatice de hemoglobină, Anemie scăderea Tulburări (incluzând hematocritului, hematologice şi anemie trombocitopenie, limfatice aplastică şi agranulocitoză, hemolitică) supresie medulară, pancitopenie, limfadenopatie, boli autoimune Sindrom de secreţie Tulburări inadecvată de endocrine hormon antidiuretic (SIHAD) Tulburări Hipoglicemie metabolice şi de (vezi pct. 4.4) nutriţie Confuzie, Vise anormale, Tulburări Depresie nervozitate, tulburări ale psihice insomnie somnului Tulburări ale Cefalee, Somnolenţă, sistemului Ameţeli sincopă, parestezii, nervos modificări vertij

ale percepţiei gustului Tulburări Vedere oculare înceţoşată Tulburări acustice şi Tinitus vestibulare Palpitaţii, infarct miocardic sau accident Dureri vascular toracice, cerebral, Tulburări tulburări de posibil cardiace ritm, angină datorat pectorală, hipotensiunii tahicardie arteriale marcate la pacienţii cu risc crescut (vezi pct. 4.4) Hipotensiune Înroşirea arterială feţei, Tulburări (incluzând Fenomen hipotensiune vasculare hipotensiune Raynaud arterială arterială ortostatică ortostatică) Rinoree, Infiltrate Tulburări dureri pulmonare, rinită, respiratorii, faringiene şi Tuse Dispnee alveolită alergică/ toracice şi răguşeală, pneumonie mediastinale bronhospasm eozinofilică /astm bronşic Ileus, pancreatită, vărsături, dispepsie, Diaree, Stomatită/ Tulburări constipaţie, Angioedem Greaţă dureri ulceraţii aftoase, gastrointestinale anorexie, intestinal abdominale glosită iritaţie gastrică, xerostomie, ulcer peptic Insuficienţă hepatică, hepatită fie hepatocelulară, Tulburări fie colestatică, hepatobiliare care poate evolua cu necroză hepatică, colestază (inclusiv icter) Afecţiuni Erupţii Diaforeză, Eritem polimorf, S-a raportat un cutanate şi ale cutanate prurit, sindrom Stevens-sindrom care ţesutului tranzitorii, urticarie, Johnson, poate include subcutanat hipersensibili alopecie dermatită câteva sau toate tate/ exfoliativă, reacţiile angioedem: necroliză adverse au fost epidermică următoare: raportate toxică, pemfigus, febră, serozită, cazuri de eritrodermie vasculită, angioedem al mialgii/ feţei, miozită, extremităţilor artralgii/ artrită,, buzelor, prezenţa limbii, glotei anticorpilor şi/sau antinucleari, laringelui VSH crescut, (vezi pct. 4.4) eozinofilie şi leucocitoză. Pot să apară erupţii cutanate tranzitorii, fotosensibilitat e sau alte manifestări dermatologice. Tulburări musculo-scheletice, ale Crampe ţesutului musculare conjunctiv şi osoase Afectare a funcţiei Tulburări renale, renale şi ale Oligurie insuficienţă căilor urinare renală, proteinurie Tulburări ale aparatului Impotenţă Ginecomastie genital şi ale sânului Tulburări Stare generale şi la Astenie Fatigabilitate generală de nivelul locului rău, febră de administrare Hiperpotase Creştere a mie, creştere valorilor serice Creştere a Investigaţii a ale enzimelor uremiei, diagnostice concentraţiei hepatice, hiponatremie plasmatice a creştere a creatininei bilirubinemieiRatele de incidenţă au fost comparabile cu cele din grupurile placebo şi active de control în studiile clinice.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.