Elontril 150 mg

Doze

Utilizarea la adulţi

Doza iniţială recomandată este de 150 mg o dată pe zi. Doza optimă nu a fost stabilită în studii clinice. Dacă după 4 săptămâni de tratament cu doza de 150 mg nu se obţine nici o ameliorare, doza se poate creşte la 300 mg o dată pe zi. Dozele trebuie administrate la intervale de cel puţin 24 de ore.

Debutul acţiunii bupropionei a fost observat după 14 zile de la începerea tratamentului. Ca în cazul tuturor antidepresivelor, este posibil ca efectul antidepresiv complet al ELONTRIL să nu fie evident decât după câteva săptămâni de tratament.

Pacienţii cu depresie trebuie trataţi o perioadă suficientă de timp, de cel puţin 6 luni, pentru obţinerea remisiunii complete a simptomelor.

Insomnia este un eveniment advers foarte frecvent, adesea tranzitoriu. Insomnia poate fi prevenită prin evitarea administrării dozei înainte de culcare (cu condiţia să existe un interval de timp de minim 24 de ore între administrarea dozelor).

 Trecerea de la tratamentul cu bupropionă sub formă de comprimate cu eliberare prelungită:

Când pacienţii sunt trecuţi de la tratamentul cu bupropionă sub formă de comprimate cu eliberare prelungită, administrate în două prize zilnice, la tratamentul cu ELONTRIL comprimate cu eliberare modificată, se recomandă menţinerea aceleiaşi doze zilnice, dacă acest lucru este posibil.

Copii şi adolescenţi Nu se recomandă administrarea ELONTRIL la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4). Siguranţa şi eficacitatea ELONTRIL la pacienţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Pacienţi vârstnici Eficacitatea a fost demonstrată în mod echivoc la pacienţii vârstnici. Într-un studiu clinic, pacienţilor vârstnici li s-a administrat aceeaşi doză ca şi în cazul pacienţilor adulţi (Vezi „Utilizarea la adulţi”). Nu poate fi exclusă o sensibilitate mai mare la unele persoane vârstnice.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică ELONTRIL trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4). Din cauza variabilităţii crescute a farmacocineticii la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, doza recomandată la aceşti pacienţi este de 150 mg o dată pe zi.

Pacienţi cu insuficienţă renală Doza recomandată la aceşti pacienţi este de 150 mg, o dată pe zi, deoarece, în cazul lor, bupropiona şi metaboliţii săi activi se pot acumula într-o proporţie mai mare decât în mod obişnuit (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Comprimatele ELONTRIL trebuie înghiţite întregi. Comprimatele nu trebuie tăiate, zdrobite sau mestecate deoarece acest lucru poate duce la creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse, inclusiv al convulsiilor.

Comprimatele ELONTRIL se pot administra cu sau fără alimente.

Întreruperea tratamentului Deşi în studiile clinice cu ELONTRIL nu au fost observate reacţii la întreruperea tratamentului (evaluate mai degrabă ca evenimente raportate spontan decât pe scale de evaluare), se recomandă scăderea progresivă a dozelor. Bupropiona este un inhibitor selectiv al recaptării neuronale a catecolaminelor şi, din această cauză, nu poate fi exclusă apariţia unui efect de rebound sau a simptomelor de întrerupere observate la oprirea tratamentului.

Convulsii Nu trebuie depăşită doza recomandată de bupropionă sub formă de comprimate cu eliberare modificată, deoarece bupropiona este asociată cu un risc de convulsii care este dependent de doză. În studiile clinice, incidenţa globală a convulsiilor asociată comprimatelor cu eliberare modificată de bupropionă, la doze de până la 450 mg pe zi, a fost de aproximativ 0,1%.

Riscul de convulsii este crescut în cazul utilizării ELONTRIL în prezenţa factorilor de risc predispozanţi, care scad pragul convulsivant. De aceea, ELONTRIL trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu unul sau mai mulţi factori predispozanţi care scad pragul convulsivant.

Toţi pacienţii trebuie evaluaţi pentru prezenţa factorilor de risc predispozanţi, care includ:

• Administrarea concomitentă cu alte medicamente cunoscute a scădea pragul convulsivant (de exemplu antipsihotice, antidepresive, antimalarice, tramadol, teofilină, steroizi sistemici, chinolone şi antihistaminice cu efect sedativ)
• Abuzul de alcool (vezi şi pct. 4.3)
• Antecedentele de traumatisme craniene
• Diabet zaharat tratat cu antidiabetice orale sau cu insulină
• Utilizarea de medicamente stimulante sau anorexigene

Administrarea de ELONTRIL trebuie întreruptă şi nu este recomandată la pacienţii care prezintă convulsii în timpul tratamentului.

Interacţiuni (vezi pct. 4.5) Din cauza interacţiunilor farmacocinetice, concentraţiile plasmatice de bupropionă sau ale metaboliţilor acesteia pot fi modificate, ceea ce poate creşte potenţialul de apariţie a reacţiilor adverse (de exemplu xerostomie, insomnie, convulsii). De aceea, sunt necesare precauţii în cazul administrării concomitente a bupropionei cu medicamente care pot induce sau inhiba metabolizarea acesteia.

Bupropiona inhibă metabolizarea prin citocromul P450 2D6. Se recomandă precauţie când se administrează concomitent medicamente metabolizate de această enzimă.

În literatură, a fost demonstrat faptul că medicamentele care inhibă CYP2D6 pot determina concentraţii plasmatice reduse de endoxifen, un metabolit activ al tamoxifenului. De aceea, se recomandă ca utilizarea bupropionei, un inhibitor al CYP2D6, să fie evitată ori de câte ori este posibil pe durata tratamentului cu tamoxifen (vezi pct. 4.5).

Simptome neuropsihice

Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice

Depresia este asociată cu un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Riscul persistă până la apariţia unei remisiuni semnificative. Dată fiind

posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni sau mai mult de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.

Pacienţii cu antecedente de comportament suicidar sau ideaţie suicidară sau cei care manifestă un grad semnificativ de ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie sau tentative de suicid, motiv pentru care trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului.

Rezultatul unei meta-analize a unor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi cu tulburări psihice au arătat existenţa unui risc crescut de comportament suicidar asociat cu utilizarea de antidepresive la pacienţii cu vârsta sub 25 ani, comparativ cu placebo.

Se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor şi mai ales a celor cu risc crescut la începutul tratamentului şi după modificările de doză. Pacienţii (şi aparţinătorii) trebuie avertizaţi în legătură cu necesitatea de a monitoriza orice agravare clinică, comportament sau ideaţie suicidară şi modificare neobişnuită a comportamentului şi de a se prezenta la medic imediat dacă apar aceste simptome.

Trebuie reţinut faptul că debutul anumitor simptome neuropsihice poate fi determinat fie de boala subiacentă, fie de tratamentul medicamentos (vezi „Simptome neuropsihice, inclusiv mania şi tulburarea bipolară” mai jos; vezi pct. 4.8).

Trebuie luată în considerare modificarea schemei terapeutice, inclusiv posibilitatea întreruperii medicaţiei la pacienţii care prezintă o agravare a comportamentului/ideaţiei suicidare, în special dacă aceste simptome sunt severe, apar brusc sau nu au făcut parte din simptomele pe care le-a prezentat iniţial pacientul.

Simptome neuropsihice, inclusiv mania şi tulburarea bipolară

A fost raportată apariţia simptomelor neuropsihice (vezi pct. 4.8). Au fost observate, în special, simptome psihotice şi maniacale, în principal la pacienţii cu antecedente de afecţiuni psihice. În plus, un episod depresiv major poate reprezenta prima manifestare a unei tulburări bipolare. În general, se consideră (deşi nu a fost niciodată demonstrat în studii controlate) că tratarea unui astfel de episod numai cu un antidepresiv poate creşte probabilitatea de precipitare a unui episod mixt/maniacal la pacienţii cu risc de apariţie a tulburării bipolare. Date clinice limitate referitoare la utilizarea bupropionei în asociere cu stabilizatori de dispoziţie la pacienţii cu antecedente de tulburări bipolare sugerează o frecvenţă mică de trecere la episoadele maniacale. Înainte de iniţierea tratamentului cu un antidepresiv, pacienţii trebuie evaluaţi în mod adecvat pentru a se stabili dacă au risc de apariţie a unei tulburări bipolare; această evaluare trebuie să includă un istoric psihiatric detaliat, inclusiv antecedente familiale de suicid, tulburare bipolară şi depresie.

Datele din experimentele la animale sugerează existenţa unui potenţial de dependenţă la bupropionă. Cu toate acestea, studiile la om asupra potenţialului de apariţie a dependenţei şi experienţa clinică extensivă indică faptul că bupropiona are un potenţial mic de inducere a dependenţei.

Experienţa clinică cu bupropionă la pacienţii care efectuează tratament electroconvulsivant (TEC) este limitată. Sunt necesare precauţii în cazul pacienţilor care efectuează TEC concomitent cu tratamentul cu bupropionă.

Hipersensibilitate

Tratamentul cu ELONTRIL trebuie întrerupt imediat în cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate. Clinicienii trebuie să cunoască faptul că simptomele pot evolua sau recidiva după întreruperea tratamentului cu ELONTRIL şi trebuie să se asigure că tratamentul simptomatic este administrat o perioadă suficientă de timp (cel puţin o săptămână). Simptomele includ în mod obişnuit: erupţie cutanată tranzitorie, prurit, urticarie sau dureri toracice, dar pot exista şi reacţii mai severe care includ

angioedem, dispnee/bronhospasm, şoc anafilactic, eritem polimorf sau sindrom Stevens-Johnson. De asemenea, au fost raportate artralgii, mialgii şi febră în asociere cu erupţia cutanată tranzitorie sau cu alte simptome sugestive pentru hipersensibilitate de tip tardiv (vezi pct. 4.8). La majoritatea pacienţilor, simptomele s-au ameliorat după oprirea tratamentului cu bupropionă şi iniţierea tratamentului cu antihistaminice sau corticosteroizi şi s-au remis în timp.

Afecţiuni cardiovasculare Experienţa clinică în utilizarea bupropionei pentru tratamentul depresiei la pacienţi cu boli cardiovasculare este limitată. Se recomandă prudenţă în cazul administrării bupropionei la aceşti pacienţi. Totuşi, bupropiona a fost în general bine tolerată în studiile pentru oprirea fumatului la pacienţi cu boală cardiovasculară ischemică (vezi pct. 5.1).

Tensiune arterială

S-a demonstrat că bupropiona nu induce creşteri semnificative ale tensiunii arteriale la pacienţii fără depresie cu hipertensiune arterială stadiul I. Totuşi, în practica clinică, la pacienţii trataţi cu bupropionă a fost raportată apariţia hipertensiunii arteriale, care în unele cazuri poate fi severă (vezi pct. 4.8) şi poate necesita tratament de urgenţă. Acest lucru a fost observat la pacienţi cu sau fără hipertensiune arterială preexistentă.

La începutul tratamentului trebuie măsurată tensiunea arterială la momentul iniţial şi aceasta trebuie monitorizată ulterior, mai ales la pacienţii cu hipertensiune arterială preexistentă. În cazul unei creşteri semnificative clinic a tensiunii arteriale trebuie luată în considerare oprirea tratamentului cu ELONTRIL.

Utilizarea concomitentă a bupropionei cu un plasture transdermic cu nicotină poate determina creşteri ale tensiunii arteriale.

Grupe speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi – Tratamentul cu antidepresive este asociat cu un risc crescut de ideaţie şi comportament suicidar la copiii şi adolescenţii cu tulburări depresive majore şi cu alte afecţiuni psihice.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică – Bupropiona este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic în metaboliţi activi, care sunt metabolizaţi în continuare. La pacienţii cu ciroză hepatică uşoară până la moderată nu au fost observate diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte farmacocinetica bupropionei, comparativ cu voluntarii sănătoşi, dar concentraţiile plasmatice ale bupropionei au prezentat o variabilitate crescută interindividuală. De aceea, ELONTRIL trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.2).

Toţi pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru posibilele reacţii adverse (de exemplu insomnie, xerostomie, convulsii) care ar putea indica concentraţii plasmatice crescute ale bupropionei sau metaboliţilor acesteia.

Pacienţi cu insuficienţă renală – Bupropiona este excretată în special în urină, sub formă de metaboliţi. De aceea, bupropiona şi metaboliţii săi activi se pot acumula la pacienţii cu insuficienţă renală într-o proporţie mai mare decât în mod obişnuit. Pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru apariţia posibilelor reacţii adverse (de exemplu insomnie, xerostomie, convulsii), care ar putea indica concentraţii plasmatice mari ale bupropionei sau metaboliţilor acesteia (vezi pct. 4.2).

Pacienţi vârstnici – Eficacitatea a fost demonstrată în mod echivoc la persoanele vârstnice. Într-un studiu clinic, persoanelor vârstnice li s-a administrat aceeaşi doză ca şi în cazul adulţilor (vezi pct. 4.2 „Utilizarea la adulţi” şi pct. 5.2). Nu poate fi exclusă o sensibilitate mai mare la unele persoane vârstnice.

Interferenţặ cu teste de urină

Având o structură chimică asemănătoare cu amfetamina, bupropiona interferează cu analizele utilizate în unele screening-uri rapide ale urinei pentru medicamente, care poate duce la rezultate fals pozitive, în special pentru amfetamine. De regulă, un rezultat pozitiv trebuie confirmat cu o metodă mai specifică.

Căi de administrare necorespunzătoare

ELONTRIL se administrează doar pe cale orală. A fost raportată inhalarea comprimatelor zdrobite sau injectarea bupropionei dizolvate, acestea putând duce la o eliberare rapidă, la o absorbţie mai rapidă şi la o posibilă supradoză. Atunci când bupropiona a fost administrată intranazal sau prin injectare parenterală, au fost raportate cazuri de convulsii şi/sau deces.

Sindromul serotoninergic

După punerea pe piață a medicamentului, au existat raportări de sindrom serotoninergic, o afecțiune care poate pune viața în pericol, atunci când ELONTRIL este administrat concomitent cu un medicament serotoninergic, cum sunt inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) sau inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (SNRI) (vezi pct. 4.5). Dacă tratamentul concomitent cu alte medicamente serotoninergice este justificat din punct de vedere clinic, se recomandă monitorizarea atentă a pacientului, în special în timpul inițierii tratamentului și al creșterilor dozei.

Sindromul serotoninergic poate include modificări ale statusului mental (de exemplu agitație, halucinații, comă), instabilitate autonomă (de exemplu tahicardie, tensiune arterială oscilantă, hipertermie), anomalii neuromusculare (de exemplu hiperreflexie, lipsă de coordonare, rigiditate) și/sau simptome gastrointestinale (de exemplu greață, vărsături, diaree). Dacă se suspectează sindrom serotoninergic, trebuie luată în considerare o reducere a dozei sau întreruperea tratamentului, în funcție de severitatea simptomelor.

Tulburări Cu frecvenţă Anemie, leucopenie şi trombocitopenie hematologice şi necunoscută limfatice Tulburări ale Frecvente Reacţii de hipersensibilitate, cum este urticaria sistemului imunitar Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate mai severe, inclusiv

angioedem, dispnee / bronhospasm şi şoc anafilactic.

Tulburări Foarte rare Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, hepatobiliare icter, hepatită Afecţiuni Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie, prurit, transpiraţii cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, agravare a psoriazisului Cu frecvență Agravare a sindromului lupusului eritematos sistemic, necunoscută lupus eritematos cutanat

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.