Eligard 45 mg

Doze Bărbaţi adulţi

ELIGARD 45 mg trebuie administrat la indicaţia medicului specialist, având la îndemână posibilitatea monitorizării răspunsului la tratament.

ELIGARD 45 mg se administrează sub forma unei singure injecţii subcutanate, o dată la şase luni. Soluţia injectată formează un depozit solid cu eliberare prelungită, care va elibera continuu acetat de leuprorelină, timp de şase luni.

Ca regulă, tratamentul cancerului de prostată în stadiu avansat cu ELIGARD 45 mg trebuie efectuat pe termen lung şi nu trebuie întrerupt când apar semne ale remisiei sau ameliorări.

ELIGARD 45 mg poate fi utilizat ca tratament neoadjuvant sau adjuvant în asociere cu radioterapia în cancerul de prostată în stadiu localizat cu risc crescut de progresie și în stadiu local avansat.

Răspunsul la ELIGARD 45 mg trebuie monitorizat pe baza parametrilor clinici şi prin măsurarea concentraţiei plasmatice a Antigenului Specific al Prostatei (PSA). Studiile clinice au arătat că valorile concentraţiei plasmatice a testosteronului cresc în primele 3 zile de tratament la majoritatea pacienţilor ne-orhiectomizaţi şi apoi scad, în 3-4 săptămâni, sub valorile care se întâlnesc în cazul castrării medicale. Odată atinse, aceste valori scăzute se menţin cât timp se continuă terapia (procentul de creşteri izolate ale testosteronului sanguin < 1%). Dacă răspunsul pacientului la tratament este nesatisfăcător, este necesară confirmarea faptului că valorile concentraţiei serice de testosteron au atins ori s-au menţinut la nivelul valorilor care se întâlnesc în cazul castrării medicale. Deoarece lipsa de eficacitate poate fi rezultatul preparării, reconstituirii sau administrării incorecte, în cazul unor erori suspectate sau cunoscute de manipulare (vezi pct. 4.4), trebuie evaluate valorile concentraţiei plasmatice a testosteronului.

La pacienții cu cancer de prostată în stadiu metastatic rezistent la castrare, care nu au fost castrați chirurgical, aflati în tratament cu un agonist al GnRH, cum este leuprorelina, și eligibili pentru tratamentul cu inhibitori androgenici de biosinteză sau inhibitori ai receptorului de androgen, tratamentul cu un agonist de GnRH poate fi continuat.

Copii şi adolescenţi Siguranța și eficacitatea administrării ELIGARD 45 mg la copii cu vârsta de la 0 până la 18 ani nu au fost stabilite (vezi și pct. 4.3).

Grupe speciale de pacienţi Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală.

Mod de administrare ELIGARD 45 mg trebuie preparat, reconstituit şi administrat doar de către profesionişti din domeniul sănătăţii care sunt familiarizaţi cu aceste proceduri. Instrucțiunile de reconstituire și administrare trebuie urmate cu strictețe (vezi pct. 4.4 și 6.6). Dacă medicamentul nu este preparat corespunzător, el nu trebuie administrat.

Conţinutul celor două seringi preumplute sterile trebuie amestecat imediat înaintea administrării de ELIGARD 45 mg sub formă de injecţie subcutanată.

Pe baza datelor provenind de la animalele de experiență, injectarea accidentală intraarterială sau intravenoasă trebuie strict evitată.

Asemenea altor medicamente care se administrează prin injectare subcutanată, locul de injectare trebuie schimbat periodic.

Reconstituire corectă: Au fost raportate cazuri de erori de manipulare, care pot apărea în timpul oricărei etape din procesul de preparare, și care ar putea duce la lipsă de eficacitate. Instrucțiunile de reconstituire și administrare trebuie urmate cu strictețe (vezi pct. 6.6). În cazurile de eroare de manipulare suspectată sau cunoscută, pacienții trebuie monitorizați corespunzător (vezi pct. 4.2).

Terapia de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT: La pacienții cu prelungirea intervalului QT în antecedente sau care prezintă factori de risc pentru prelungirea intervalului QT și la pacienți cărora li se administrează concomitent medicamente care ar putea prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.5) medicii trebuie să evalueze raportul beneficiu risc incluzând potențialul de apariție al torsadei vârfurilor înainte de începerea tratamentului cu ELIGARD 45 mg.

Bolile cardiovasculare: a fost raportat un risc crescut de infarct miocardic, moarte subită de cauză cardiacă și de accident vascular cerebral în asociere cu utilizarea de agoniști de GnRH la bărbați. Pe baza raportului cotelor, acest risc pare scăzut, și de aceea trebuie să fie evaluat cu atenție, împreună cu factorii de risc cardiovascular atunci când se stabilește un tratament pentru pacienții cu cancer de prostată. Pacienții care primesc agoniști de GnRH trebuie monitorizați pentru semne și simptome sugestive de dezvoltare a bolilor cardiovasculare și gestionați în conformitate cu practica clinică curentă.

Creștere tranzitorie a testosteronului seric: similar altor agonişti ai GnRH, acetatul de leuprorelină determină o creştere tranzitorie a concentraţiei plasmatice de testosteron, dihidrotestosteron şi fosfatază acidă în timpul primei săptămâni de tratament. Pacienţii pot prezenta agravarea simptomatologiei sau apariţia unor noi simptome, cum sunt dureri osoase, neuropatie, hematurie sau obstrucţie vezicală sau ureterală (vezi pct. 4.8.). De obicei, aceste simptome se ameliorează la continuarea tratamentului.

Administrarea suplimentară a unui antiandrogen adecvat trebuie luată în considerare cu 3 zile înaintea începerii tratamentului cu acetat de leuprorelină şi continuată în timpul primelor două sau trei săptămâni de tratament. S-a raportat că aceasta previne efectele unei creşteri iniţiale a concentraţiei plasmatice de testosteron.

După castrarea chirurgicală, administrarea de ELIGARD 45 mg nu a determinat scăderi suplimentare ale concentraţiei plasmatice de testosteron la pacienţii de sex masculin.

Densitatea osoasă: scăderea densităţii osoase a fost raportată în literatura medicală la bărbaţii cărora li s-a efectuat orhiectomia şi care au fost trataţi cu un agonist de GnRH (vezi pct. 4.8). Terapia antiandrogenică creşte semnificativ riscul apariţiei fracturilor datorate osteoporozei. Există date limitate cu privire la această situaţie. Fracturile datorate osteoporozei au fost observate la 5% dintre pacienţii care au urmat timp de 22 luni tratament farmacologic de privare androgenică şi la 4% dintre pacienţii care au urmat 5 până la 10 ani acelaşi tratament. Riscul fracturilor datorate osteoporozei este în general mai mare decât riscul fracturilor patologice. În afară de deficitul de testosteron de lungă durată, vârsta înaintată, fumatul şi consumul băuturilor alcoolice, obezitatea şi sedentarismul pot influenţa de asemenea dezvoltarea osteoporozei.

Apoplexie hipofizară: în timpul supravegherii după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri rare de apoplexie hipofizară (sindrom clinic secundar infarctului hipofizar) după administrarea de agonişti GnRH, majoritatea cazurilor apărând în interval de 2 săptămâni de la administrarea primei doze şi câteva în prima oră de la administrare. În aceste cazuri apoplexia hipofizară s-a manifestat prin cefalee cu debut brusc, vărsături, modificări de vedere, oftalmoplegie, alterarea statusului mintal şi uneori colaps cardio-vascular. Este necesară intervenţie medicală de urgenţă.

Modificările metabolice: au fost raportate hiperglicemie şi un risc crescut de a dezvolta diabet zaharat la bărbaţii care au urmat tratament cu agonişti de GnRH. Hiperglicemia poate fi cauzată de apariţia diabetului zaharat sau de un control glicemic insuficient la pacienții cu diabet zaharat. Se recomandă monitorizarea periodică a glicemiei şi/sau a hemoglobinei glicozilate (HbA1c) la pacienţii trataţi cu un agonist de GnRH și de asemenea monitorizarea conform practicilor curente a tratamentului hiperglicemiei sau diabetului zaharat. Modificările metabolice asociate cu un agonist GnRH pot include, de asemenea, boala ficatului gras.

Convulsii: raportări post marketing de convulsii au fost observate la pacienți în tratament cu acetat de leuprorelină cu sau fără istoric de factori predispozanți. Convulsiile trebuie tratate în conformitate cu practica clinică curentă.

Hipertensiune arterială intracraniană idiopatică: la pacienţii cărora li s-a administrat leuprorelină a fost raportată hipertensiune arterială intracraniană idiopatică (pseudotumor cerebri). Pacienții trebuie avertizați cu privire la semnele și simptomele hipertensiunii intracraniene idiopatice, inclusiv dureri de cap severe sau recurente, tulburări de vedere și tinitus. Dacă apare hipertensiune arterială intracraniană idiopatică, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu leuprorelină

Reacții adverse cutanate severe: în asociere cu tratamentul cu leuprorelină au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv Sindromul Stevens-Johnson (SSJ) și necroliza epidermică toxică (NET), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale. La momentul prescrierii, pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați îndeaproape pentru reacții cutanate severe. Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, leuprorelina trebuie întreruptă imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ (după caz).

Alte reacții adverse: cazuri de obstrucție ureterală și compresie medulară, care pot contribui la paralizii cu sau fără complicații letale au fost raportate cu agoniști de GnRH. În cazul în care apare compresie medulară sau insuficiență renală, trebuie instituit tratamentul standard al acestor complicații. Pacienții cu metastaze vertebrale și/sau cerebrale, precum și pacienții cu obstrucție a tractului urinar trebuie monitorizați cu atenție în timpul primelor câteva săptămâni de terapie.

Tabelul 1: Reacții adverse în studiile clinice cu ELIGARD Infecţii şi infestări frecvente rinofaringite mai puţin frecvente infecţii de tract urinar, infecţii localizate ale pielii Tulburări metabolice şi de nutriţie mai puţin frecvente agravarea diabetului zaharat Tulburări psihice mai puţin frecvente vise anormale, depresie, scăderea libidoului Tulburări ale sistemului nervos mai puţin frecvente ameţeli, cefalee, hipoestezie, insomnie, modificări ale gustului şi mirosului, vertij rare mişcări involuntare anormale

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv frecvente artralgii, dureri de membre, mialgii, frisoane severe, slăbiciune mai puţin frecvente dureri de spate, crampe musculare

Alte reacţii adverse care au fost raportate că au apărut în general la tratamentul cu acetat de leuprorelină: edeme periferice, embolie pulmonară, palpitaţii, mialgie, alterarea sensibilității cutanate, hipotonie musculară, frisoane, erupţii cutanate tranzitorii, amnezie și tulburări de vedere. A fost observată atrofie musculară la utilizarea pe termen lung a medicamentelor din aceasta clasă. Infarctizarea în cazul apoplexiei hipofizare pre-existente a fost raportată rar după administrarea de agonişti de GnRH cu acţiune de lungă şi scurtă durată. Au fost raportate cazuri rare de trombocitopenie şi leucopenie. Au fost raportate modificări ale toleranţei la glucoză.

După administrarea analogilor de agoniști de GnRH au fost raportate convulsii (vezi pct. 4.4).

Evenimentele adverse locale raportate după injectarea de ELIGARD 45 mg sunt de acelaşi tip cu cele care apar la injectarea subcutanată de substanţe similare.

În general, aceste evenimente adverse locale care apar după injectarea subcutanată sunt de intensitate mică şi sunt descrise ca fiind de scurtă durată.

După administrarea analogilor de agoniști de GnRH au fost rar raportate reacții anafilactice/anafilactoide.

Modificări ale densităţii osoase Scăderea densităţii osoase a fost raportată în literatura medicală la bărbaţii care au făcut orhiectomie sau la bărbaţii care au fost trataţi cu un analog de GnRH. Se poate anticipa că tratamentul pe termen lung cu acetat de leuprorelină poate determina accentuarea semnelor de osteoporoză. Cu privire la creşterea riscului apariţiei fracturilor datorate osteoporozei (vezi pct. 4.4).

Exacerbarea semnelor şi simptomelor bolii Tratamentul cu acetat de leuprorelină poate determina agravarea semnelor şi simptomelor bolii în timpul primelor săptămâni de tratament. Dacă agravarea se referă la metastaze vertebrale şi/sau obstrucţie urinară sau hematurie, pot să apară probleme neurologice cum sunt: slăbiciune şi/sau parestezia membrelor inferioare sau agravarea simptomatologiei urinare.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro