Edoxaban Teva 60 mg

Doze

Prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice Doza recomandată este de 60 mg edoxaban o dată pe zi. Tratamentul cu edoxaban la pacienţii cu FANV trebuie continuat pe termen lung.

Tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi EP recurente (TEV) Doza recomandată este de 60 mg edoxaban o dată pe zi, după administrarea iniţială de anticoagulante parenterale timp de cel puţin 5 zile (vezi pct. 5.1). Edoxaban şi anticoagulantul parenteral iniţial nu trebuie administrate concomitent. Durata tratamentului pentru TVP şi EP (tromboembolismului venos, TEV) şi pentru prevenirea TEV recurente trebuie individualizată după evaluarea atentă a beneficiului tratamentului raportat la riscul hemoragic (vezi pct. 4.4). O durată scurtă a tratamentului (de cel puţin 3 luni) trebuie să se bazeze pe factorii de risc tranzitorii (de exemplu intervenţie chirurgicală recentă, traumatism, imobilizare), iar tratamentele mai lungi trebuie să se bazeze pe factorii de risc permanenţi sau pe caracterul idiopatic al TVP sau EP.

Pentru FANV şi TEV, doza recomandată este de 30 mg edoxaban o dată pe zi la pacienţii cu unul sau mai mulţi dintre următorii factori clinici:

• Insuficienţă renală moderată sau severă (clearance al creatininei (ClCr) 15 – 50 ml/minut)
• Greutate corporală scăzută ≤ 60 kg
• Utilizarea concomitentă a următorilor inhibitori ai glicoproteinei P (gp-P): ciclosporină, dronedaronă, eritromicină sau ketoconazol.

Ghid rezumativ privind administrarea dozelor Doza recomandată 60 mg o dată pe zi Doze recomandate pentru pacienţii cu unul sau mai mulţi dintre următorii factori clinici: Insuficienţă renală Moderată sau severă (ClCr 15 – 50 ml/minut) 30 mg o dată pe zi Greutate corporală scăzută ≤ 60 kg Inhibitori ai gp-P Ciclosporină, dronedaronă, eritromicină, ketoconazol

Omiterea administrării unei doze Dacă o doză de Edoxaban este omisă, aceasta trebuie administrată imediat, iar apoi trebuie să se continue în ziua următoare cu schema de administrare de o dată pe zi, conform recomandărilor. Pacientul nu trebuie să utilizeze dublul dozei prescrise în aceeaşi zi pentru a compensa o doză omisă.

Trecerea la şi de la edoxaban Tratamentul anticoagulant continuu este important la pacienţii cu FANV şi TEV. Pot exista situaţii care să justifice o modificare a tratamentului anticoagulant (Tabelul 2).

Trecerea la edoxaban De la La Recomandare

Opţiunea orală: Pentru pacienţii care iau în prezent o doză de 60 mg, administrați o doză de edoxaban de 30 mg o dată pe zi, împreună cu o doză adecvată de AVK.

Pentru pacienţii care iau în prezent o doză de 30 mg (pentru unul sau mai mulţi dintre următorii factori clinici: insuficienţă renală moderată până la severă (ClCr 15 – 50 ml/minut), greutate corporală scăzută sau utilizarea împreună cu anumiţi inhibitori ai gp-P), administrați o doză de edoxaban de 15 mg o dată pe zi împreună cu o doză

corespunzătoare de AVK.

Pacienţii nu trebuie să ia o doză de încărcare de AVK pentru a atinge rapid un INR stabil între 2 şi 3. Se recomandă să luați în considerare doza de întreţinere de AVK şi dacă pacientul a luat înainte o AVK sau utilizați algoritmul de tratament cu AVK în funcţie de INR-ul valid, în conformitate cu ghidurile de practică locale.

Odată ce INR ≥ 2,0, doxabanul trebuie întrerupt. Majoritatea pacienţilor (85%) trebuie să poată atinge un INR ≥ 2,0 în decurs de 14 zile de administrare concomitentă de edoxaban şi AVK. După 14 zile, se recomandă oprirea edoxaban şi titrarea în continuare a dozei de AVK pentru a obține un INR între 2 şi 3.

Se recomandă ca, în primele 14 zile de tratament concomitent, INR să fie determinat de cel puţin 3 ori, chiar înainte de a lua doza zilnică de edoxaban, pentru a reduce la minimum influenţa edoxaban asupra determinărilor INR. Administrarea concomitentă de edoxaban şi AVK poate creşte INR-ul după doza de edoxaban cu până la 46%.

Categorii speciale de pacienţi Vârstnici Nu este necesară scăderea dozei (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală Funcţia renală trebuie evaluată în cazul tuturor pacienţilor, prin calcularea clearance-ului creatininei (ClCr) înainte de iniţierea tratamentului cu edoxaban, pentru a exclude pacienţii cu boală renală în stadiu terminal (adică, ClCr 50 ml/minut (60 mg o dată pe zi), precum şi pentru a decide asupra utilizării edoxaban la pacienţi cu valori crescute ale clearance-ului creatininei (vezi pct. 4.4).

De asemenea, funcţia renală trebuie evaluată atunci când se suspectează o modificare a funcţiei renale în timpul tratamentului (de exemplu, hipovolemie, deshidratare, precum şi în cazul utilizării concomitente a anumitor medicamente).

Metoda utilizată pentru a estima funcţia renală (ClCr în ml/minut) în timpul dezvoltării clinice a edoxaban a fost metoda Cockcroft-Gault. Formula este următoarea:

• Pentru creatinină în μmol/l: 1,23 × (140-vârstă [ani]) × greutate [kg] (× 0,85 la femeie) creatinină serică [µmol/l]
• Pentru creatinină în mg/dl: (140-vârstă [ani]) × greutate [kg] (× 0,85 la femeie) 72 x creatinină serică [µmol/l]

Această metodă este recomandată pentru evaluarea valorilor ClCr ale pacienţilor înainte şi în timpul tratamentului cu edoxaban.

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (ClCr > 50 – 80 ml/minut), doza de edoxaban recomandată este de 60 mg o dată pe zi.

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă (ClCr 15 – 50 ml/minut), doza de edoxaban recomandată este de 30 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2).

La pacienţii cu boală renală în stadiu terminal (BRST) (ClCr < 15 ml/minut) sau care fac dializă, administrarea edoxaban nu este recomandată (vezi pct. 4.4. şi 5.2).

Insuficienţă hepatică Edoxaban este contraindicat la pacienţii cu afecţiuni hepatice asociate cu coagulopatie şi risc hemoragic semnificativ clinic (vezi pct. 4.3).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, administrarea edoxaban nu este recomandată (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, doza de edoxaban recomandată este de 60 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2). Edoxaban trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4).

Pacienţii cu enzime hepatice crescute (alanin aminotransferază (ALT) sau aspartat aminotransferază (AST) > 2 x limita superioară a normalului [LSN)]) sau bilirubină totală ≥1,5 x LSN au fost excluşi din studiile clinice. Prin urmare, edoxaban trebuie utilizat cu precauţie la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Înainte de iniţierea tratamentului cu edoxaban, trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice.

Sex Nu este necesară scăderea dozei (vezi pct. 5.2).

Utilizarea concomitentă a Edoxaban Teva cu inhibitori ai glicoproteinei P (gp-P) La pacienţii cărora li se administrează concomitent Edoxaban Teva şi următorii inhibitori ai gp P: ciclosporină, dronedaronă, eritromicină sau ketoconazol, doza de edoxaban recomandată este de 30 mg o dată pe zi (vezi pct. 4.5). Nu este necesară reducerea dozei în cazul administrării concomitente de amiodaronă, chinidină sau verapamil (vezi pct. 4.5). Utilizarea Edoxaban Teva împreună cu alţi inhibitori ai gp-P, care includ inhibitori ai proteazei HIV nu a fost studiată.

Pacienţi supuşi cardioversiei Edoxaban Teva poate fi iniţiat sau continuat la pacienţii care ar putea necesita cardioversie. Pentru cardioversia ghidată cu ecocardiogramă transesofagiană (ETE) la pacienţii netrataţi anterior cu anticoagulante, tratamentul cu Edoxaban Teva trebuie început cu cel puţin 2 ore înainte de cardioversie,

pentru a asigura anticoagularea adecvată (vezi pct. 5.1 şi 5.2). Cardioversia trebuie să se efectueze la nu mai târziu de 12 ore după administrarea dozei de Edoxaban Teva în ziua procedurii. Pentru toţi pacienţii supuşi cardioversiei: Trebuie să se solicite confirmarea că pacientul a luat Edoxaban Teva conform prescripţiei, înainte de cardioversie. Deciziile cu privire la iniţierea şi durata tratamentului trebuie să respecte ghidurile de practică existente pentru tratamentul cu anticoagulante la pacienţii supuşi cardioversiei.

Copii şi adolescenţi Edoxaban nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți, începând de la naștere până la vârsta de 18 ani cu eveniment confirmat de TEV (EP și/sau TVP), deoarece eficacitatea nu a fost stabilită. Datele disponibile la pacienții cu TEV sunt descrise în secțiunile 4.8, 5.1 și 5.2.

Mod de administrare Administrare orală. Edoxaban poate fi administrat împreună cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).

În cazul pacienților care nu pot înghiți comprimate întregi, comprimatele de Edoxaban Teva pot fi zdrobite și amestecate cu apă sau cu piure de mere și administrate imediat pe cale orală (vezi pct. 5.2).

Ca alternativă, comprimatele de Edoxaban Teva pot fi zdrobite și suspendate într-o cantitate mică de apă și administrate imediat prin intermediul unei sonde nazogastrice sau sonde gastrice de alimentare, după care trebuie purjate cu apă (vezi pct. 5.2). Comprimatele zdrobite de Edoxaban Teva sunt stabile în apă și în piure de mere timp de până la 4 ore.

Edoxaban 15 mg nu este indicat ca monoterapie, întrucât această administrare poate avea ca rezultat scăderea eficacității. Acest medicament este indicat numai în procesul de trecere de la edoxaban 30 mg (pacienții cu unul sau mai mulți dintre factorii clinici de expunere crescută; vezi tabelul 1) la AVK, împreună cu o doză corespunzătoare de AVK (vezi tabelul 2, pct. 4.2).

Risc hemoragic Edoxaban crește riscul de sângerare și poate cauza sângerare gravă, potențial letală. Similar altor anticoagulante, se recomandă ca edoxaban să fie utilizat cu precauție la pacienții cu risc crescut de hemoragie. Administrarea edoxaban trebuie întreruptă dacă apare hemoragie severă (vezi pct. 4.8 și 4.9).

În studiile clinice au fost observate hemoragii ale mucoaselor (de exemplu epistaxis, hemoragie gastro-intestinală, genito-urinară) și anemie mai frecvent în timpul tratamentului de lungă durată cu edoxaban comparativ cu tratamentul cu AVK. Astfel, pe lângă supravegherea clinică adecvată, testarea în laborator a hemoglobinei / hematocritului ar putea avea valoare în detectarea hemoragiilor oculte, dacă se consideră necesar.

Așa cum se detaliază în continuare, câteva subgrupe de pacienți sunt la risc crescut de sângerare. Acești pacienți trebuie monitorizați cu atenție pentru semne și simptome de complicații hemoragice și anemie, care pot apărea după inițierea tratamentului (vezi pct. 4.8). Orice scădere inexplicabilă a hemoglobinei sau a tensiunii arteriale trebuie să ducă la identificarea sursei sângerării.

Efectul anticoagulant al edoxabanului nu poate fi monitorizat adecvat prin teste standard de laborator. Nu este disponibil un antagonist specific al efectului anticoagulant al edoxabanului (vezi pct. 4.9).

Hemodializa nu contribuie în mod semnificativ la clearance-ul edoxaban (vezi pct. 5.2).

Vârstnici Administrarea concomitentă de edoxaban cu acid acetilsalicilic (AAS) la pacienții vârstnici trebuie utilizată cu precauție, din cauza unui risc de sângerare potențial crescut (vezi pct. 4.5).

Insuficiență renală Aria de sub curbă a concentrației plasmatice în funcție de timp (ASC) pentru subiecții cu insuficiență renală ușoară (ClCr > 50 – 80 ml/minut), moderată (ClCr 30 – 50 ml/minut) și severă (ClCr < 30 ml/minut, dar fără dializă) a crescut cu 32%, 74% și, respectiv, 72%, comparativ cu subiecții cu funcție renală normală (vezi pct. 4.2 pentru informații privind reducerea dozei).

La pacienții cu boală renală în stadiu terminal sau care fac dializă, Edoxaban Teva nu este recomandat (vezi pct. 4.2 și 5.2).

Funcția renală în FANV S-a observat o tendință de reducere a eficacității direct proporțională cu creșterea ClCr în cazul edoxabanului, comparativ cu warfarina bine-gestionată (vezi pct. 5.1 pentru ENGAGE AF-TIMI 48 și datele suplimentare provenite din studiile E314 și ETNA-AF).

Edoxabanul trebuie utilizat la pacienții cu FANV și ClCr crescut numai după o evaluare atentă a riscului de sângerare și tromboembolic individual.

Evaluarea funcției renale: ClCr trebuie monitorizat la începutul tratamentului la toți pacienții pacienții și ulterior când este indicat clinic (vezi pct. 4.2).

Insuficiență hepatica Edoxaban nu este recomandat pacienților cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.2 și 5.2).

Edoxaban trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată (vezi pct. 4.2).

Pacienții cu enzime hepatice crescute (ALT/AST >2 x LSN) sau bilirubină totală ≥1,5 x LSN au fost excluși din studiile clinice. Prin urmare, edoxabanul trebuie utilizat cu precauție la această grupă de pacienți (vezi pct. 4.4 și 5.2). Înainte de inițierea tratamentului cu edoxaban, trebuie efectuate teste ale

funcției hepatice. La pacienții tratați cu edoxaban pe o perioadă mai lungă de 1 an, se recomandă monitorizarea periodică a funcției hepatice.

Întreruperea administrării pentru intervenție chirurgicală și alte intervenții Dacă anticoagularea trebuie întreruptă pentru a reduce riscul de sângerare asociat cu intervențiile chirurgicale și alte proceduri, administrarea edoxabanului trebuie întreruptă cât mai curând posibil și, preferabil, cu cel puțin 24 ore înainte de procedură.

În luarea deciziei de a amâna o procedură până la 24 ore după ultima doză de edoxaban, trebuie evaluat riscul crescut de sângerare în raport cu urgența intervenției. Administrarea edoxabanului trebuie reluată după intervenția chirurgicală sau după alte proceduri, imediat după ce a fost obținută hemostaza adecvată, reținând faptul că durata până la instalarea efectului anticoagulant terapeutic al edoxabanului este de 1 – 2 ore. Dacă nu pot fi administrate medicamente orale în timpul sau ulterior intervenției chirurgicale, se va lua în considerare administrarea unui anticoagulant parenteral și apoi trecerea la administrarea edoxabanului, pe cale orală, o dată pe zi (vezi pct. 4.2).

Interacțiunea cu alte medicamente care afectează hemostaza Utilizarea concomitentă de medicamente care afectează hemostaza poate crește riscul de sângerare. Acestea includ AAS, inhibitori ai trombocitelor P2Y12, alți agenți antitrombotici, terapia fibrinolitică, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSN) și medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) administrate cronic (vezi pct. 4.5).

Valve cardiace protetice și stenoză mitrală moderată până la severă Edoxaban nu a fost studiat la pacienții cu valve cardiace mecanice, la pacienții în primele 3 luni după implantarea unei valve cardiace bioprotetice, cu sau fără fibrilație atrială, sau la pacienții cu stenoză mitrală moderată până la severă. Prin urmare, utilizarea edoxabanului la acești pacienți nu este recomandată.

Pacienți cu EP instabili hemodinamic sau pacienți care necesită tromboliză sau embolectomie pulmonară Edoxaban nu este recomandat ca alternativă la HNF în cazul pacienților cu embolie pulmonară care sunt instabili hemodinamic sau care ar putea fi supuși trombolizei sau embolectomiei pulmonare, întrucât siguranța și eficacitatea edoxabanului nu au fost stabilite în aceste situații clinice.

Pacienți cu cancer activ Eficacitatea și siguranța edoxaban în tratamentul și/sau profilaxia TEV la pacienții cu neoplasm activ nu au fost stabilite.

Pacienți cu sindrom antifosfolipidic

Anticoagulantele orale cu acțiune directă (AOAD), incluzând edoxabanul, nu sunt recomandate la pacienții cu antecedente de tromboză diagnosticați cu sindrom antifosfolipidic. În special la pacienții care sunt cu teste triplu pozitive (la anticoagulant lupic, anticorpi anticardiolipinici și anticorpi anti– beta 2-glicoproteina I), tratamentul cu AOAD poate fi asociat cu frecvențe mai mari ale evenimentelor trombotice recurente, comparativ cu terapia cu antagoniști ai vitaminei K.

Parametri de laborator ai coagulării Cu toate că tratamentul cu edoxaban nu necesită monitorizare de rutină, poate fi efectuată o estimare a efectului anticoagulant cu o determinare cantitativă calibrată de anti-factor Xa (anti-FXa), ceea ce poate ajuta deciziile clinice în situații particulare, de exemplu supradozajul și intervenția chirurgicală de urgență (vezi și pct. 5.2).

Edoxaban prelungește testele de coagulare standard, cum sunt timpul de protrombină (TP), INR-ul și timpul de tromboplastină parțial activat (aPTT), ca rezultat al inhibării factorului Xa (FXa). Cu toate acestea, modificările observate în aceste teste de coagulare, la doza terapeutică așteptată, sunt mici, au un grad mare de variabilitate și nu sunt utile în monitorizarea efectului anticoagulant al edoxabanului.

Lactoză Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau malabsorbție de glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

Sodiu Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per doză, adică este practic „fără sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranță

Profilul de siguranță al edoxaban se bazează pe două studii de fază 3 (21105 pacienți cu FANV și 8292 de pacienți cu TEV [TVP și EP]) și pe experiența după punerea pe piață. Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent în asociere cu tratamentul cu edoxaban sunt epistaxis (7,7%), hematurie (6,9%) și anemie (5,3%). Sângerarea poate apărea în orice zonă a corpului, putând fi severă și chiar letală (vezi pct. 4.4).

Tabelul 3: Lista reacțiilor adverse pentru FANV și TEV

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Anemie hemoragică Din cauza modului farmacologic de acțiune, utilizarea edoxabanului poate fi asociată cu un risc crescut de sângerare evidentă sau ascunsă din orice țesut sau organ, cu determinarea unei anemii posthemoragice. Semnele, simptomele și severitatea (inclusiv un final letal) vor varia în funcție de localizarea, intensitatea sau gradul de extindere al hemoragiei/anemiei (vezi pct. 4.9 Controlul sângerării). În studiile clinice, în timpul tratamentului pe termen lung cu edoxaban, comparativ cu tratamentul cu AVK, au fost observate mai frecvent sângerări la nivelul mucoaselor (de exemplu epistaxis, sângerări gastro-intestinale, genito-urinare) și anemie. Prin urmare, pe lângă supravegherea clinică adecvată, testarea în laborator a hemoglobinei/hematocritului poate fi utilă pentru detectarea hemoragiilor oculte, după cum se consideră adecvat. Riscul de sângerare poate fi crescut la anumite categorii de pacienți, de exemplu cei cu hipertensiune arterială severă necontrolată și/sau sub tratament concomitent cu medicamente ce influențează hemostaza (vezi pct. 4.4 Risc hemoragic). Sângerarea menstruală poate fi intensificată și/sau prelungită. Complicațiile hemoragice se pot prezenta sub formă de slăbiciune, paloare, amețeală, cefalee sau edeme inexplicabile, dispnee și șoc de etiologie neprecizată. În urma utilizării edoxabanului s-au raportat complicații cunoscute secundare sângerării severe cum sunt sindromul de compartiment și insuficiența renală cauzate de hipoperfuzie sau nefropatia asociată cu anticoagulante. Prin urmare, în evaluarea stării oricărui pacient sub tratament anticoagulant trebuie luată în considerare posibilitatea de hemoragie.

Copii și adolescenți Siguranța edoxabanului a fost evaluată în cadrul a două studii de fază 3 (Hokusai VTE PEDIATRICS și ENNOBLE-ATE) la copii și adolescenți, începând de la naștere până la vârsta sub 18 ani, cu TEV (286 de pacienți, 145 de pacienți tratați cu edoxaban) și boli cardiace cu risc de apariție a evenimentelor trombotice (167 de pacienți, 109 pacienți tratați cu edoxaban). În general, profilul de siguranță la copii a fost similar cu cel observat la populația de pacienți adulți (vezi Tabelul 3). În total, 16,6% din pacienții copii și adolescenți tratați cu edoxaban pentru TEV au manifestat reacții adverse.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro