Dutazen 0,5 mg/0,4 mg

Doze Adulţi (incluzând vârstnici) Doza recomandată de Dutazen este o capsulă (0,5 mg/0,4 mg) în doză unică zilnică. Acolo unde este indicat, pentru a simplifica tratamentul, Dutazen poate fi utilizat pentru a înlocui administrarea concomitentă de dutasteridă şi clorhidrat de tamsulosin din cadrul schemei duble de tratament curente.

Acolo unde este indicat din punct de vedere clinic, se poate lua în considerare schimbarea directă de la monoterapia cu dutasteridă sau clorhidrat de tamsulosin la Dutazen.

Insuficienţa renală Nu a fost studiat efectul insuficienţei renale asupra farmacocineticii combinaţiei în doză fixă dutasteridă–tamsulosin. La pacienţii cu insuficienţă renală, nu se preconizează ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţa hepatică Nu a fost studiat efectul insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii combinaţiei în doză fixă dutasteridă–tamsulosin, prin urmare, este necesară precauţie în cazul administrării la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4 şi 5.2). La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, utilizarea Dutazen este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Copii şi adolescenţi Combinaţia în doză fixă dutasteridă–tamsulosin este contraindicată la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare Pentru administrare orală. Pacienţii trebuie instruiţi să înghită capsulele întregi, cu aproximativ 30 de minute după aceeaşi masă, în fiecare zi. Capsulele nu trebuie mestecate sau deschise. Contactul cu conţinutul capsulei de dutasteridă din interiorul capsulei cu înveliş tare poate determina iritaţie a mucoasei orofaringiene.

Tratamentul asociat trebuie prescris după o atentă evaluare a raportului beneficiu/risc, din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse (inclusiv insuficienţă cardiacă) şi după ce au fost luate în considerare opţiunile alternative de tratament, inclusiv monoterapia.

Neoplasm de prostată şi tumori cu grad înalt Studiul REDUCE, un studiu clinic controlat cu placebo, dublu-orb, randomizat, multicentric, cu durata de 4 ani, a investigat efectul dutasteridei administrate în doză de 0,5 mg zilnic la pacienţi cu risc crescut de neoplasm de prostată (incluzând bărbaţi cu vârste cuprinse între 50 şi 75 de ani, cu valori ale PSA cuprinse între 2,5 ng/ml şi 10 ng/ml şi cu un rezultat negativ al biopsiei pentru cancer de prostată cu 6 luni înainte de înrolarea în studiu) comparativ cu placebo. Rezultatele studiului au relevat o incidenţă mai mare a neoplasmelor de prostată cu scor Gleason 8-10 la bărbaţii trataţi cu dutasteridă (n=29, 0,9%) comparativ cu placebo (n=19, 0,6%). Nu este clară legătura dintre administrarea de dutasteridă şi neoplasmele de prostată cu scor Gleason 8-10. Bărbaţii la care se administrează dutasteridă-tamsulosin trebuie evaluaţi în mod regulat pentru riscul de apariţie a neoplasmului de prostată (vezi pct. 5.1).

Antigenul prostatic specific (PSA)

Concentraţia plasmatică a antigenului prostatic specific (PSA) reprezintă o componentă importantă în cadrul screening-ului pentru depistarea neoplasmului de prostată. Dutasteridă-tamsulosin determină scăderea concentraţiei plasmatice medii a PSA cu aproximativ 50% după 6 luni de tratament. La pacienţii cărora li se administrează dutasteridă-tamsulosin trebuie stabilită o nouă valoare iniţială a PSA după 6 luni de tratament cu dutasteridă-tamsulosin. Ulterior, se recomandă monitorizarea regulată a valorilor PSA. În timpul tratamentului cu dutasteridă-tamsulosin, orice creştere confirmată de la cea mai scăzută concentraţie plasmatică a PSA poate semnala prezenţa neoplasmului de prostată sau lipsa complianţei la tratamentul cu dutasteridă-tamsulosin şi trebuie evaluată cu atenţie, chiar dacă acele valori se regăsesc în intervalul normal de valori pentru barbaţii la care nu se administrează tratament cu un inhibitor al 5-alfa reductazei (vezi pct. 5.1). În scopul interpretării unei valori a PSA pentru un pacient care este tratat cu dutasteridă, trebuie urmărite şi valorile anterioare ale PSA, pentru a fi comparate. Tratamentul cu dutasteridă-tamsulosin nu interferează cu utilizarea PSA ca instrument ajutător în diagnosticarea neoplasmului de prostată după ce a fost stabilită o nouă valoare iniţială. Concentraţiile plasmatice totale ale PSA revin la valoarea iniţială în decurs de 6 luni de la întreruperea tratamentului. Raportul PSA liber/PSA total rămâne constant, chiar sub influenţa dutasteridă-tamsulosin. La bărbaţii la care se administrează dutasteridă-tamsulosin, dacă medicii aleg evaluarea fracţiei libere a PSA în cadrul screningului de depistare a neoplasmului de prostată, nu pare să fie necesară ajustarea valorilor acestuia. Tuşeul rectal, precum şi alte investigaţii pentru neoplasmul de prostată sau alte afecţiuni care pot determina aceleaşi simptome ca şi HBP, trebuie efectuate pacienţilor înainte de începerea tratamentului cu dutasteridă-tamsulosin şi periodic după aceea.

Evenimente adverse cardiovasculare În două studii clinice cu durata de 4 ani, incidenţa insuficienţei cardiace (un termen compus al evenimentelor raportate, în primul rând insuficienţă cardiacă şi insuficienţă cardiacă congestivă) a fost puţin mai mare în cazul pacienţilor cărora li s-a administrat dutasteridă în asociere cu un antagonist alfa1-adrenergic, în principal tamsulosin, comparativ cu pacienţii cărora nu li s-a administrat această asociere. Pe de altă parte, incidenţa insuficienţei cardiace în cadrul acestor studii a fost mai scăzută la nivelul tuturor grupurilor cu tratament activ, comparativ cu placebo, iar celelalte date disponibile pentru tratamentul cu dutasteridă sau cu antagonişti alfa1-andrenergici nu permit formularea unei concluzii asupra creşterii riscurilor cardiovasculare (vezi pct. 5.1).

Neoplasm de sân Neoplasmul de sân a fost raportat rar la pacienţii de sex masculin la care s-a administrat dutasteridă în timpul studiilor clinice şi în perioada după punerea pe piaţă. Cu toate acestea, studiile epidemiologice nu au evidenţiat nicio creştere a riscului de apariţie a neoplasmului de sân la pacienţii de sex masculin în corelaţie cu utilizarea inhibitorilor 5-alfa reductazei (vezi pct. 5.1). Medicii trebuie să instruiască pacienţii să raporteze imediat orice modificări la nivelul ţesutului mamar, cum este turgescenţa sânilor sau scurgeri ale mameloanelor.

Insuficienţă renală Tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min) trebuie abordat cu prudenţă, deoarece nu s-au efectuat studii la aceşti pacienţi.

Hipotensiune arterială Hipotensiune arterială ortostatică: Ca şi în cazul altor antagonişti alfa1-adrenergici, poate apărea o reducere a tensiunii arteriale pe parcursul tratamentului cu tamsulosin, care rareori poate să ducă la apariţia sincopei. Pacienţii care încep tratamentul cu dutasteridă-tamsulosin trebuie sfătuiţi să se aşeze sau să se întindă la primele semne ale hipotensiunii arteriale ortostatice (ameţeli, slăbiciune), până când simptomele se remit. Înainte de iniţierea tratamentului cu inhibitori ai 5-PDE, pacienţii trataţi cu antagonişti alfa1-adrenergici trebuie să fie stabilizaţi hemodinamic pentru a scădea riscul de apariţie a hipotensiunii ortostatice.

Hipotensiune arterială simptomatică: Se recomandă precauţie atunci când se administrează alfa-blocante adrenergice incluzând tamsulosin, împreună cu inhibitori ai 5-PDE (de ex. sildenafil, tadalafil, vardenafil). Atât antagoniştii alfa1-adrenergici, cât şi inhibitorii 5-PDE sunt medicamente vasodilatatoare care pot scădea tensiunea arterială. Administrarea concomitentă de medicamente aparţinând acestor două clase poate duce la apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice (vezi pct. 4.5).

Sindromul de Iris Flasc Intraoperator Sindromul de Iris Flasc Intraoperator (IFIS, o variantă de sindrom cu micşorare a pupilei) a fost observat în timpul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă în cazul unor pacienţi trataţi anterior cu tamsulosin sau care utilizează tratament cu tamsulosin. IFIS poate creşte riscul complicaţiilor la nivel ocular în timpul şi după intervenţie. Drept urmare, iniţierea tratamentului cu dutasteridă-tamsulosin la pacienţii programaţi pentru o intervenţie chirurgicală pentru cataractă nu este recomandată. În timpul evaluării preoperatorii, chirurgii care operează cataracta şi echipele de oftalmologie trebuie să ia în considerare dacă pacienţilor programaţi pentru intervenţia chirurgicală pentru cataractă li s-a administrat sau utilizează tratament cu dutasteridă-tamsulosin, pentru a se asigura că vor avea la îndemână toate măsurile necesare pentru abordarea terapeutică a unui posibil IFIS în timpul intervenţiei. Se consideră a fi utilă întreruperea tratamentului cu tamsulosin cu 1–2 săptămâni înainte de operaţia pentru cataractă, dar beneficiul şi durata întreruperii tratamentului înainte de intervenţia pentru cataractă nu au fost încă stabilite.

Inhibitori ai izoenzimelor CYP3A4 şi CYP2D6 Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu inhibitori puternici ai izoenzimei CYP3A4 (de exemplu ketoconazol) sau, într-un grad mic, cu inhibitori puternici ai izoenzimei CYP2D6 (de exemplu paroxetină) poate creşte expunerea la tamsulosin (vezi pct. 4.5). Prin urmare, clorhidratul de tamsulosin nu este recomandat la pacienţi la care se administrează un inhibitor puternic al izoenzimei CYP3A4 şi trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi la care se administrează un inhibitor moderat al izoenzimei CYP3A4, un inhibitor puternic sau moderat al izoenzimei CYP2D6, o combinaţie de inhibitori ai izoenzimelor CYP3A4 şi CYP2D6 sau în cazul pacienţilor la care se cunoaşte faptul că au un metabolism redus al izoenzimei CYP2D6.

Insuficienţă hepatică Dutasteridă-tamsulosin nu a fost studiat la pacienţii cu boală hepatică. Se recomandă precauţie în cazul administrării dutasteridă-tamsulosin la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 şi pct. 5.2).

Capsule care prezintă scurgeri Dutasterida se absoarbe cutanat, ca urmare femeile, copiii şi adolescenţii trebuie să evite contactul cu capsulele care prezintă scurgeri (vezi pct. 4.6). Dacă se realizează contactul cu capsulele care prezintă scurgeri, zona de contact trebuie spălată imediat cu apă şi săpun.

Excipienţi Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per capsulă, adică practic „nu conţine sodiu”. Dutazen conţine monocaprilat de propilenglicol 299,46 mg (echivalent cu propilenglicol 112,80 mg) în fiecare capsulă şi urme de propilenglicol în cerneala neagră. Acest medicament poate conţine urme de lecitină de soia. Dacă sunteţi alergic la arahide sau soia, nu utilizaţi acest medicament (vezi pct. 4.3).

Datele prezentate la acest punct fac legătura între administrarea concomitentă a dutasteridei cu tamsulosin din analiza cu durata de 4 ani a studiului CombAT (Asocierea dintre Dutasteridă şi Tamsulosin), o comparaţie între administrarea concomitentă a unei doze de dutasteridă 0,5 mg cu o doză de tamsulosin 0,4 mg o dată pe zi, timp de 4 ani, sau în monoterapie. A fost demonstrată bioechivalenţa dutasteridă-tamsulosin cu dutasterida administrată concomitent cu tamsulosin (vezi pct. 5.2). De asemenea, sunt disponibile informaţiile asupra profilului reacţiilor adverse pentru fiecare

Erupţie cutanată Mai puţin

Alte date Studiul clinic REDUCE a arătat o mai mare incidenţă a neoplasmelor de prostată cu scor Gleason 8 – 10 la bărbaţii trataţi cu dutasteridă comparativ cu placebo (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Nu s-a stabilit dacă rezultatele acestui studiu au fost influenţate de efectul dutasteridei de reducere a volumului prostatei sau de factorii asociaţi studiului. În timpul studiilor clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă a fost raportată următoarea reacţie adversă: neoplasm de sân la pacienţii de sex masculin (vezi pct. 4.4).

Date obţinute după punerea pe piaţă Evenimentele adverse rezultate din experienţa la nivel mondial de după punerea pe piaţă a medicamentului provin din raportările spontane după punerea pe piaţă; prin urmare, incidenţa reală nu este cunoscută.

necunoscută Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin Alopecie (în principal căderea părului de pe suprafaţa ţesutului subcutanat frecvente corpului), hipertricoză Tulburări ale aparatului Cu Durere şi edem la nivelul testiculelor genital şi sânului frecvenţă necunoscută

Tamsulosin În cursul supravegherii de după punerea pe piaţă, cazurile de Sindrom de Iris Flasc Intraoperator (IFIS), o variantă de sindrom cu pupilă mică, apărute în timpul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă, au fost asociate cu antagonişti alfa1 adrenergici, incluzând tamsulosin (vezi pct. 4.4). În plus, în asociere cu administrarea tamsulosinului au fost raportate fibrilaţie atrială, aritmie, tahicardie, dispnee, epistaxis, vedere înceţoşată, afectare a vederii, eritem multiform, dermatită cu exfoliere, tulburări de ejaculare, ejaculare retrogradă, anejaculare şi xerostomie. Frecvenţa evenimentelor adverse şi rolul tamsulosinului în apariţia acestora nu au putut fi determinate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro