Duplecor 10 mg/5 mg

Duplecor este indicat ca terapie de substituţie la acei pacienţi a căror afecţiune este controlată corespunzător cu amlodipină şi atorvastatină, administrate separat, în aceleaşi doze ca în forma farmaceutică care conţine combinaţia, pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (asociată sau nu cu boală coronariană cronică stabilă şi/sau angină Prinzmetal) la pacienţi adulţi diagnosticaţi şi cu una dintre următoarele afecţiuni:

• hipercolesterolemie primară (inclusiv hipercolesterolemie familială (varianta heterozigotă) sau hiperlipidemie combinată (mixtă) (corespunzând tipului IIa şi IIb din clasificarea Frederickson).
• hipercolesterolemie familială homozigotă.
• necesitate de a preveni evenimentele cardiovasculare la pacienţii adulţi la care se estimează prezenţa unui risc crescut pentru primul eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca terapie adăugată pentru corectarea altor factori de risc.

− Hipersensibilitate la substanţele active, la alţi derivaţi de dihidropiridine sau statine sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1, − Hipotensiune arterială severă, − Şoc (inclusiv şoc cardiogen), − Obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică cu grad mare), − Insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic ca urmare a unui infarct miocardic acut, − Boală hepatică activă sau creşteri persistente şi inexplicabile ale concentraţiilor serice de transaminaze, de peste 3 ori faţă de limita superioară a valorilor normale (vezi pct. 4.4), − În timpul sarcinii, alăptării şi la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează metode adecvate de contracepţie (vezi pct. 4.6). − Administrarea concomitentă cu antiviralele glecaprevir/pibrentasvir împotriva hepatitei cu virus C.

În cadrul unui studiu de interacţiune medicamentoasă efectuat la subiecţi sănătoşi, administrarea asocierii de atorvastatină 80 mg şi amlodipină 10 mg a determinat o creştere cu 18% a ASC pentru atorvastatină. Administrarea în asociere de doze repetate de amlodipină 10 mg cu atorvastatină 80 mg nu a dus la modificări semnificative ale parametrilor farmacocinetici ai atorvastatinei, la starea de echilibru. Nu au fost efectuate studii de interacţiune medicamentoasă între combinaţia de atorvastatină

şi amlodipină şi alte medicamente, dar au fost derulate studii pentru componentele individuale amlodipină şi atorvastatină, după cum sunt descrise mai jos.

Interacţiuni cu amlodipina

Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei

Inhibitori ai CYP3A4 Administrarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori puternici sau moderaţi ai CYP3A4 (inhibitori de protează, antifungice de tip azoli, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem), poate determina creşterea semnificativă a expunerii la amlodipină, determinând un risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale. Transpunerea clinică a acestor variaţii cu privire la farmacocinetică poate fi mai pronunţată la vârstnici. Astfel, pot fi necesare monitorizarea clinică şi ajustarea dozei. Claritromicina este un inhibitor al CYP3A4. Există un risc crescut de hipotensiune arterială la pacienții cărora li se administrează claritromicină cu amlodipină. Se recomandă ținerea îndeaproape sub observație a pacienților în cazul administrării amlodipinei concomitent cu claritromicină.

Inductori ai CYP3A4 Concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia în eventualitatea administrării concomitente a inductorilor cunoscuți ai CYP3A4. Drept urmare, este necesară monitorizarea tensiunii arteriale și avută în vedere reglarea dozei, atât în timpul, cât și după administrarea concomitentă de medicamente, în special în cazul inductorilor puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicina, Hypericum perforatum).

Nu se recomandă administrarea amlodipinei cu grepfrut sau cu suc de grepfrut deoarece biodisponibilitatea poate fi crescută la unii pacienţi, având ca rezultat efecte crescute de reducere a tensiunii arteriale.

Dantrolen (perfuzie) La animale, fibrilaţia ventriculară letală şi colapsul cardiovascular au fost observate în asociere cu hiperpotasemia care apare după administrarea intravenoasă de verapamil şi dantrolen. Din cauza riscului de hiperpotasemie, se recomandă evitarea administrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu, cum este amlodipina, la pacienţii susceptibili de hipertermie malignă şi în abordarea terapeutică a hipertermiei maligne.

Efecte ale amlodipinei asupra altor medicamente

Efectul amlodipinei de reducere a tensiunii arteriale este aditiv efectelor de reducere a tensiunii arteriale ale altor medicamente cu proprietăţi antihipertensive.

Tacrolimus Există un risc de creştere a concentraţiilor tacrolimusului în sânge atunci când acesta este administrat concomitent cu amplodipina, dar mecanismul farmacocinetic al acestei interacţiuni nu este pe deplin înţeles. Pentru a evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea de amlodipină la un pacient tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentraţiilor tacrolimusului în sânge şi ajustarea dozelor de tacrolimus, atunci când este adecvat.

Inhibitori ai activării factorului-ţintă al rapamicinei la mamifere (mTOR) Inhibitorii mTOR cum sunt sirolimus, temsirolimus și everolimus sunt substraturi CYP3A. Amlodipina este un inhibitor slab al CYP3A. În cazul utilizării concomitente cu inhibitori ai mTOR, amlodipina poate determina creșterea expunerii la inhibitori ai mTOR.

Ciclosporină Nu au fost efectuate studii de interacţiune medicamentoasă cu ciclosporină şi amlodipină la voluntari sănătoşi sau la alte grupe de pacienţi, cu excepţia pacienţilor cu transplant renal, la care au fost observate creşteri variabile ale concentraţiei plasmatice de ciclosporină (medie 0-40%). Trebuie luată

în considerare monitorizarea concentraţiilor plasmatice de ciclosporină la pacienţii cu transplant renal la care se administrează concomitent amplodipină şi trebuie redusă doza de ciclosporină, conform necesităţilor.

Simvastatină Administrarea concomitentă a unor doze repetate de amlodipină 10 mg cu simvastatină 80 mg a avut ca rezultat o creştere cu 77% a expunerii la simvastatină, în comparaţie cu administrarea de simvastatină în monoterapie. La pacienţii trataţi concomitent cu amlodipină, doza de simvastatină trebuie limitată la 20 mg pe zi.

În studiile clinice de interacţiuni, amlodipina nu a influenţat proprietăţile farmacocinetice ale atorvastatinei, digoxinei sau warfarinei.

Interacţiuni cu atorvastatina

Efecte ale medicamentelor administrate concomitent asupra atorvastatinei

Atorvastatina este metabolizată prin intermediul citocromului P450 3A4 (CYP3A4) şi este substrat al proteinelor hepatice de transport, polipeptidului de transport al anionilor organici 1B1 (OATP1B1) și transportorului 1B3 (OATP1B3). Metaboliții atorvastatinei sunt substraturi ale OATP1B1. Atorvastatina este de asemenea identificată ca substrat al transportorilor de eflux glicoproteina-P (P-gp) și al proteinei de rezistență la cancerul mamar (BCRP), care pot limita absorbția intestinală și clearance-ul biliar al atorvastatinei (vezi pct. 5.2). Administrarea concomitentă cu medicamente care sunt inhibitori ai CYP3A4 sau ai proteinelor transportoare poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale atorvastatinei şi la creşterea riscului de miopatie. Acest risc poate fi crescut şi în cazul administrării concomitente de atorvastatină cu alte medicamente care au un potenţial de inducere a miopatiei, cum sunt derivaţii de acid fibric şi ezetimib (vezi pct. 4.4).

Inhibitori ai CYP3A4 S-a demonstrat că inhibitorii puternici ai CYP3A4 duc la creşterea marcată a concentraţiilor plasmatice de atorvastatină (vezi Tabelul 1 şi informaţiile specifice de mai jos). Administrarea concomitentă cu un inhibitor puternic al CYP3A4 (de exemplu: ciclosporină, telitromicină, claritromicină, delavirdină, stiripentol, ketoconazol, voriconazol, itraconazol, posaconazol, unele antivirale utilizate pentru tratamentul VHC (de exemplu elbasvir/grazoprevir) şi inhibitori ai proteazei HIV, incluzând ritonavir, lopinavir, atazanavir, indinavir, darunavir, etc.) trebuie evitată pe cât posibil. În cazul în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu atorvastatina nu poate fi evitată, pentru atoravastatină trebuie utilizate doze iniţiale şi maxime mai reduse şi se recomandă monitorizarea clinică corespunzătoare a pacientului (vezi Tabelul 1).

Inhibitorii moderaţi ai CYP3A4 (de exemplu: eritromicină, diltiazem, verapamil şi fluconazol) pot creşte concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (vezi Tabelul 1). A fost observată o creştere a riscului de miopatie în cazul administrării concomitente de eritromicină cu statine. Nu au fost efectuate studii de interacţiune care să evalueze efectele amiodaronei sau verapamilului asupra atorvastatinei. Atât amiodarona cât şi verapamilul au o acţiune inhibitorie cunoscută asupra CYP3A4, iar administrarea concomitentă a cu atorvastatină poate duce la creşterea expunerii la atorvastatină. Ca urmare, trebuie avută în vedere utilizarea unei doze maxime reduse de atorvastatină şi se recomandă monitorizarea clinică corespunzătoare a pacientului, în cazul administrării concomitente cu inhibitori moderaţi ai CYP3A4. Se recomandă monitorizarea clinică corespunzătoare la iniţierea tratamentului sau după ajustarea dozelor de inhibitor.

Inductori ai CYP3A4 Administrarea concomitentă a atorvastatinei cu inductori ai izoenzimei 3A a citocromului P450 (de exemplu: efavirenz, rifampicină, sunătoare) poate duce la reduceri variabile ale concentraţiilor plasmatice ale atorvastatinei. Datorită mecanismului dublu de interacţiune al rifampicinei (inducerea izoenzimei 3A a citocromului P450 şi inhibarea recaptării transportorului OATP1B1 la nivelul hepatocitelor), administrarea simultană a atorvastatinei şi rifampicinei este recomandată, deoarece administrarea de atorvastatină la un interval prelungit de timp după administrarea rifampicinei a fost

asociată cu o reducere semnificativă a concentraţiilor plasmatice de atorvastatină. Efectul rifampicinei asupra concentraţiilor plasmatice de atorvastatină la nivelul hepatocitelor este, însă, necunoscut, iar dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie în privinţa eficacităţii.

Inhibitori ai transportorilor Inhibitorii proteinelor transportoare pot creşte expunerea sistemică la atorvastatină. Atât ciclosporina cât și letermovir sunt inhibitori ai transportorilor implicați în dispunerea atorvastatinei, adică OATP1B1/1B3, P-gp și BCRP, ducând la o expunere sistemică crescută la atorvastatină (vezi Tabelul 1). Nu este cunoscut efectul inhibării recaptării hepatice a proteinelor transportoare asupra expunerii atorvastatinei la nivelul hepatocitelor. Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, se recomandă reducerea dozei, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie în privinţa eficacităţii (vezi Tabelul 1). Nu se recomandă utilizarea atorvastatinei la pacienții care utilizează letermovir concomitent cu ciclosporină (vezi pct. 4.4).

Gemfibrozil/derivaţi ai acidului fibric Utilizarea fibraţilor în monoterapie este asociată ocazional cu evenimente musculare, inclusiv rabdomioliză. Riscul de apariţie a acestor evenimente este crescut în cazul utilizării asocierii de derivaţi ai acidului fibric şi atorvastatină. Dacă administrarea asociată nu poate fi evitată, trebuie utilizate dozele minime de atorvastatină necesare pentru atingerea obiectivului terapeutic, iar pacienţii trebuie monitorizaţi corespunzător (vezi pct. 4.4).

Ezetimib Utilizarea ezetimibului în monoterapie este asociată cu evenimente musculare, inclusiv rabdomioliză. Ca urmare, riscul de apariţie a acestor evenimente este crescut în cazul utilizării asociate de ezetimib şi atorvastatină. Se recomandă monitorizarea clinică corespunzătoare a acestor pacienţi.

Colestipol Concentraţiile plasmatice de atorvastatină şi ale metaboliţilor săi activi au fost mai mici (rata concentrației de atorvastatină: 0,74) în cazul administrării concomitente de colestipol şi atorvastatină. Cu toate acestea, efectele asupra lipidelor au fost mai mari în cazul administrării concomitente a colestipolului şi atorvastatinei, decât în cazul monoterapiei cu oricare dintre cele două medicamente.

Acid fusidic Riscul de apariţie a miopatiei, inclusiv rabdomioliză, poate fi crescut de utilizarea acidului fusidic administrat sistemic concomitent cu statine. Mecanismul acestei interacţiuni (fie farmacodinamică, fie farmacocinetică, fie ambele) nu este cunoscut deocamdată. Au existat raportări de rabdomioliză (inclusiv unele decese) la pacienţi cărora li s-au administrat concomitent aceste medicamente. Dacă tratamentul cu acid fusidic administrat sistemic este necesar, tratamentul cu atorvastatină trebuie întrerupt pe întreaga durată a tratamentului cu acid fusidic. Vezi şi pct. 4.4.

Colchicină Deşi nu au fost realizate studii referitoare la interacţiunea dintre atorvastatină şi colchicină, după administrarea concomitentă de atorvastatină şi colchicină au fost raportate cazuri de miopatie; astfel prescrierea atorvastatinei împreună cu colchicina trebuie făcută cu precauţie.

Daptomicină Au fost raportate cazuri de miopatie și/sau rabdomioliză în cazul inhibitorilor de HMG-CoA reductază (de exemplu, atorvastatină) administrați concomitent cu daptomicina. Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, se recomandă monitorizarea clinică adecvată (vezi pct. 4.4).

Efecte ale atorvastatinei asupra medicamentelor administrate concomitent

Digoxină Când au fost administrate concomitent doze repetate de digoxină şi atorvastatină 10 mg, concentraţiile plasmatice la starea de echilibru ale digoxinei au crescut uşor. Pacienţii trataţi cu digoxină trebuie

monitorizaţi cu atenţie.

Contraceptive orale Administrarea concomitentă de atorvastatină şi contraceptive orale a determinat creşterea concentraţiei de noretindronă şi etinilestradiol.

Warfarină În cadrul unui studiu clinic efectuat la pacienţi trataţi pe termen lung cu warfarină, administrarea concomitentă de atorvastatină 80 mg pe zi şi warfarină a determinat scăderea minoră, cu aproximativ 1,7 secunde, a timpului de protrombină în timpul primelor 4 zile de administrare, cu revenire la valorile normale în decurs de 15 zile de tratament concomitent cu atorvastatină. Deşi au fost raportate doar cazuri foarte rare de interacţiuni anticoagulante semnificative clinic, timpul de protrombină trebuie determinat înaintea începerii administrării atorvastatinei la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice şi suficient de frecvent în timpul fazei iniţiale a tratamentului, pentru a preveni apariţia modificărilor semnificative ale timpului de protrombină. Odată ce s-a confirmat că timpul de protrombină este stabil, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice monitorizarea timpului de protrombină se poate face la intervalele uzuale. Dacă doza de atorvastatină este modificată sau administrarea este întreruptă, trebuie repetată aceeaşi procedură. Tratamentul cu atorvastatină nu a fost asociat cu sângerări sau cu modificări ale timpului de protrombină la pacienţii care nu utilizează anticoagulante.

Tabelul 1: Efecte ale medicamentelor administrate concomitent asupra farmacocineticii atorvastatinei

Medicamentul administrat Atorvastatină concomitent şi schema Doza (mg) Rata ASC& Recomandări clinice# terapeutică Tipranavir 2×500 mg pe zi / 40 mg în ziua 1, 9,4 În cazurile în care Ritonavir 2×200 mg pe zi, 10 mg în ziua administrarea concomitentă cu 8 zile (zilele 14 la 21) 20 atorvastatină este necesară, nu Ciclosporină 5,2 mg/kg şi 1×10 mg pe zi 8,7 se va depăşi doza de 10 mg zi, doză stabilă timp de 28 zile atorvastatină pe zi. Se Telaprevir 750 mg la 20 mg, doză 7,9 recomandă monitorizarea interval de 8 ore, 10 zile unică clinică a acestor pacienţi.

Glecaprevir 1×400 mg / 1×10 mg timp 8,3 Este contraindicată Pibrentasvir 1×120 mg, de 7 zile administrarea concomitentă cu 7 zile produse care conțin glecaprevir sau pibrentasvir (vezi pct. 4.3). Lopinavir 2×400 mg pe zi / 1×20 mg pe zi 5,9 În cazurile în care Ritonavir 2×100 mg pe zi, timp de 4 zile administrarea concomitentă cu 14 zile atorvastatină este necesară, se recomandă utilizarea celor mai Claritromicină 2×500 mg 1×80 mg pe zi 4,5 mici doze de întreţinere. Dacă pe zi, 9 zile timp de 8 zile dozele de atorvastatină depăşesc 20 mg, se recomandă monitorizarea clinică a acestor pacienţi. Saquinavir 2×400 mg pe zi/ 1×40 mg pe zi 3,9 În cazurile în care Ritonavir (2×300 mg pe zi timp de 4 zile administrarea concomitentă cu în zilele 5-7, crescută la atorvastatină este necesară, se 2×400 mg pe zi în ziua 8), recomandă utilizarea celor mai zilele 4-18, la 30 minute mici doze de întreţinere. Dacă după administrarea dozele de atorvastatină atorvastatinei depăşesc 40 mg, se recomandă

Medicamentul administrat Atorvastatină concomitent şi schema terapeutică Doza (mg) Rata ASC& Recomandări clinice# Darunavir 2×300 mg pe zi/ 1×10 mg pe zi 3,4 monitorizarea clinică a acestor Ritonavir 2×100 mg pe zi, timp de 4 zile pacienţi. 9 zile Itraconazol 1×200 mg pe zi, 40 mg doză 3,3 4 zile unică Fosamprenavir 2×700 mg 1×10 mg/zi 2,5 pe zi/ timp de 4 zile Ritonavir 2×100 mg pe zi, 14 zile Fosamprenavir 2×1400 mg 1×10 mg pe zi 2,3 pe zi, 14 zile timp de 4 zile Letermovir 1×480 mg, 20 mg, doză 3,29 Doza de atorvastatină nu 10 zile unică trebuie să depășească o doză zilnică de 20 mg în timpul administrării concomitente cu medicamente care conțin letermovir. Boceprevir 3×800 mg pe 40 mg, doză 2,3 Se recomandă doze de iniţiere zi, 7 zile unică mai reduse şi monitorizarea clinică a acestor pacienţi. Doza de atorvastatină nu trebuie să depăşească o doză zilnică de 20 mg în timpul administrării concomitente cu boceprevir. Elbasvir 1×50 mg / 10 mg doză 1,95 Doza de atorvastatină nu Grazoprevir 1×200 mg, unică trebuie să depășească o doză 13 zile zilnică de 20 mg în timpul administrării concomitente cu produse care conțin elbasvir sau grazoprevir. Nelfinavir 2×1250 mg pe 1×10 mg pe zi 1,74 Fără recomandări specifice. zi, 14 zile timp de 28 zile Diltiazem 1×240 mg pe zi, 40 mg, doză 1,51 După iniţierea tratamentului cu 28 zile unică diltiazem sau după ajustarea dozelor, se recomandă monitorizarea clinică a acestor pacienţi. Suc de grepfrut, 1×240 ml 40 mg, doză 1,37% Nu se recomandă ingerarea pe zi unică unor cantităţi mari de suc de grepfrut împreună cu atorvastatină. Gemfibrozil 2×600 mg pe 40 mg, doză 1,35% Se recomandă doze iniţiale mai zi, 7 zile unică reduse şi monitorizarea clinică a acestor pacienţi. Eritromicină 4×500 mg pe 10 mg, doză 1,33 Se recomandă doze maxime zi, 7 zile unică mai reduse şi monitorizarea clinică a acestor pacienţi. Amlodipină 10 mg, doză 80 mg, doză 1,18 Fără recomandări specifice. unică unică Rifampicină 1×600 mg pe 40 mg, doză 1,12 Dacă administrarea zi, 7 zile (administrare unică concomitentă nu poate fi concomitentă) evitată, se recomandă

Medicamentul administrat Atorvastatină concomitent şi schema terapeutică Doza (mg) Rata ASC& Recomandări clinice# Rifampicină 1×600 mg/zi, 40 mg, doză 0,2 administrarea simultană a 5 zile (doze separate) unică rifampicinei şi atorvastatinei, însoţită de monitorizare clinică. Fenofibrat 1×160 mg pe zi, 40 mg, doză 1,03% Se recomandă doze iniţiale mai 7 zile unică reduse şi monitorizarea clinică a acestor pacienţi. Cimetidină 4×300 mg pe zi, 1×10 mg pe zi, 1 Fără recomandări specifice. 2 săptămâni 2 săptămâni Colestipol 2×10 g pe zi, 1×40 mg pe zi, 0,74 Fără recomandări specifice. 24 săptămâni timp de 8 săptămâni Suspensie antiacidă care 1×10 mg pe zi, 0,66 Fără recomandări specifice. conţine hidroxid de 15 zile magneziu şi hidroxid de aluminiu, 4×30 ml pe zi, 17 zile Efavirenz 1×600 mg pe zi, 10 mg timp de 0,59 Fără recomandări specifice. 14 zile 3 zile

& Reprezintă rata tratamentelor (medicamentul administrat concomitent plus atorvastatină comparativ cu atorvastatină în monoterapie). # Vezi pct. 4.4 şi 4.5 pentru semnificaţia clinică.

• Conţine una sau mai multe componente care inhibă CYP3A4 şi poate creşte concentraţiile plasmatice ale medicamentelor metabolizate de CYP3A4. Consumul unui pahar cu 240 ml suc de grepfrut a dus şi la reducerea ASC pentru metabolitul activ ortohidroxilic cu 20,4%. Cantităţile mari de suc de grepfrut (peste 1,2 l pe zi, timp de 5 zile) au crescut ASC a atorvastatinei de 2,5 ori şi ASC a fracţiei active (atorvastatină şi metaboliţi). Inhibitorii reductazei HMG-CoA de 1,3 ori. Rată bazată pe o mostră unică luată după 8-16 ore de la administrarea dozei. Tabelul 2: Efecte ale atorvastatinei asupra farmacocineticii medicamentelor administrate concomitent

Atorvastatină şi Medicamentul administrat concomitent schema terapeutică Doza (mg) Rata ASC& Recomandări clinice# 1×40 mg pe zi, Contraceptive orale Fără recomandări specifice. 22 zile 1 comprimat pe zi, 2 luni

• noretindronă 1 mg 1,28
• etinilestradiol 35 μg 1,19 1×80 mg pe zi, Digoxină 1×0,25 mg pe 1,15% Pacienţii trataţi cu digoxină 10 zile zi, 20 zile trebuie monitorizaţi corespunzător. 1×10 mg pe zi Tipranavir 2×500 mg pe 1,08 Fără recomandări specifice. zi / ritonavir 2x 200 mg pe zi, 7 zile 1×80 mg pe zi, Fenazonă, 600 mg, 1,03% Fără recomandări specifice. 15 zile doză unică 1×10 mg pe zi, Fosamprenavir 0,99 Fără recomandări specifice. 4 zile 2×700 mg pe zi / ritonavir 2×100 mg pe zi, 14 zile 1×10 mg pe zi, Fosamprenavir 0,73 Fără recomandări specifice. 4 zile 2×1400 mg pe zi, 14 zile

& Reprezintă rata tratamentelor (medicamentul administrat concomitent plus atorvastatină comparativ cu atorvastatină în monoterapie).

• Administrarea concomitentă de doze repetate de atorvastatină şi fenazonă a produs efecte mici sau nedetectabile asupra clearance-ului fenazonei.

Duplecor este contraindicat în timpul sarcinii şi alăptării (vezi pct. 4.3).

Femei aflate la vârsta fertilă Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze în timpul tratamentului măsuri contraceptive adecvate (vezi pct. 4.3).

Sarcina Siguranţa utilizării atorvastatinei şi amlodipinei la gravide nu a fost stabilită.

În studiile efectuate la animale, toxicitatea indusă de amplodipină asupra funcţiei de reproducere a fost observată la doze mari (vezi pct. 5.3).

Atorvastatina este contraindicată în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3). Siguranţa la gravide nu a fost stabilită. Nu au fost efectuate studii clinice controlate cu administrare de atorvastatină la gravide. Rareori au fost raportate malformaţii congenitale consecutive expunerii intrauterine la inhibitori de HMG-CoA reductază. Studiile la animale au demonstrat toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Administrarea de atorvastatină la gravide poate reduce concentraţiile fetale de mevalonat, care este un precursor al biosintezei colesterolului. Ateroscleroza este un proces cronic, iar întreruperea tratamentului cu medicamente hipolipemiante pe parcursul sarcinii ar trebui să aibă un impact redus asupra riscului de lungă durată asociat hipercolesterolemiei primare.

Din aceste motive, atorvastatina nu trebuie administrată la gravide, la femei care încearcă să rămână gravide sau la care se presupune o sarcină. Tratamentul cu atorvastatină trebuie întrerupt pe durata sarcinii sau până la excluderea unei posibile sarcini (vezi punctul 4.3).

Alăptarea Amlodipina este excretată în laptele uman. Proporția dozei materne primite de sugar a fost estimată într-un interval intercuartilic de 3-7%, cu o valoare maximă de 15%. Nu se cunoaște efectul amlodipinei asupra sugarului. Nu se ştie dacă atorvastatina şi metaboliţii săi se excretă în laptele matern. La şobolani, concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei şi ale metaboliţilor săi activi sunt similare concentraţiilor din lapte (vezi pct. 5.3). Din cauza potenţialului de apariţie a unor reacţii adverse grave, femeile tratate cu Duplecor nu trebuie să-și alăpteze copiii (vezi punctul 4.3). Atorvastatina este contraindicată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).

Fertilitatea În cadrul studiilor efectuate la animale, atorvastatina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii masculilor sau femelelor (vezi pct. 5.3).

La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice privind efectul potenţial al amlodipinei asupra fertilităţii nu sunt suficiente. În cadrul unui studiu efectuat la şobolani au fost observate reacţii adverse asupra fertilităţii masculilor (vezi pct. 5.3).

Duplecor 10 mg/5 mg comprimate filmate Fiecare comprimat filmat conţine atorvastatină 10 mg (sub formă de atorvastatină L-lizină) şi amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină).

Duplecor 10 mg/10 mg comprimate filmate Fiecare comprimat filmat conţine atorvastatină 10 mg (sub formă de atorvastatină L-lizină) şi amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină).

Duplecor 20 mg/5 mg comprimate filmate Fiecare comprimat filmat conţine atorvastatină 20 mg (sub formă de atorvastatină L-lizină) şi amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină).

Duplecor 20 mg/10 mg comprimate filmate Fiecare comprimat filmat conţine atorvastatină 20 mg (sub formă de atorvastatină L-lizină) şi amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Nucleu: Carbonat de calciu Celuloză microcristalină tip 102 Amidon de porumb parţial pregelatinizat Croscarmeloză sodică Oxid de calciu Amidonglicolat de sodiu tip A Hidroxipropilceluloză Polisorbat 80 Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu.

Film: Alcool polivinilic parţial hidrolizat Dioxid de titan (E 171) Macrogol 4000 Talc.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25 °C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.