Acasă/ Medicamente/ Doloxib
M01AH05 · Antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene coxibi Prescripție restrictivă

Doloxib 90 mg

Comprimate filmate · DCI: Etoricoxibum

Doloxib conţine substanţa activă etoricoxib.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Doloxib conţine substanţa activă etoricoxib. Doloxib face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori selectivi de COX-2. Acestea aparţin unei clase de medicamente denumite medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Doloxib ajută la reducerea durerii şi tumefacţiei (inflamaţiei) de la nivelul articulaţiilor şi muşchilor la persoane cu vârsta de 16 ani şi peste, cu boală artrozică, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă şi gută.

Doloxib este utilizat şi pentru tratamentul de scurtă durată al durerii de intensitate moderată apărută după intervenţiile chirurgicale dentare, la persoane cu vârsta de 16 ani şi peste.

Ce este boala artrozică? Boala artrozică este o boală a articulaţiilor. Ea este determinată de distrugerea gradată a cartilajelor care protejează extremităţile oaselor. Aceasta produce tumefacţie (inflamaţie), durere, sensibilitate, blocare articulară şi impotenţă funcţională.

Ce este poliartrita reumatoidă?

Poliartrita reumatoidă este o boală inflamatoare a articulaţiilor, de lungă durată. Aceasta produce durere, blocare articulară, tumefacţie şi reducerea progresivă a mişcării în articulaţiile pe care le afectează. Ea poate produce, de asemenea, inflamaţie la nivelul altor zone ale corpului.

Ce este guta? Guta este o boală caracterizată prin accese bruşte, recurente de inflamaţie foarte dureroasă şi înroşire la nivelul articulaţiilor. Ea este provocată de depozitarea de cristale minerale în articulaţie.

Ce este spondilita anchilozantă? Spondilita anchilozantă este o afecţiune inflamatoare la nivelul coloanei vertebrale şi articulaţiilor mari.

Doloxib este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 16 ani şi peste, pentru tratamentul simptomatic al bolii artrozice (BA), poliartritei reumatoide (PR), spondilitei anchilozante şi al durerii şi semnelor de inflamaţie asociate cu artrita gutoasă acută. Doloxib este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 16 ani şi peste, pentru tratamentul de scurtă durată al durerii de intensitate moderată asociată intervenţiilor chirurgicale dentare. Decizia de a prescrie un inhibitor selectiv de COX-2 trebuie să se bazeze pe o evaluare a riscurilor globale, individuale ale pacientului (vezi pct. 4.3, 4.4).

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Nu luaţi mai mult decât doza recomandată pentru boala dumneavoastră. Din când în când, este necesar să discutaţi cu medicul dumneavoastră despre tratamentul efectuat. Este important să utilizaţi cea mai mică doză care să vă controleze durerea şi nu trebuie să luaţi Doloxib mai mult timp decât este necesar. Se recomandă aceste lucruri deoarece riscul de infarct miocardic şi accidente vasculare cerebrale poate să crească după tratament prelungit, în special cu doze mari.

Există diferite concentraţii disponibile pentru acest medicament şi, în funcţie de boală, medicul dumneavoastră vă va prescrie comprimatul cu concentraţia potrivită pentru dumneavoastră.

Doza recomandată este:

Boală artrozică Doza recomandată este de 30 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută până la maxim 60 mg o dată pe zi, dacă este necesar.

Poliartrită reumatoidă Doza recomandată este de 60 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută până la maxim 90 mg o dată pe zi, dacă este necesar.

Spondilită anchilozantă Doza recomandată este de 60 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută până la maxim 90 mg o dată pe zi, dacă este necesar.

Afecţiuni dureroase acute

Doloxib trebuie utilizat doar pentru perioada dureroasă acută.

Gută Doza recomandată este de 120 mg o dată pe zi, care trebuie administrată doar în perioada dureroasă acută, limitată la o perioadă maximă de 8 zile de tratament.

Dureri după intervenţii chirurgicale dentare Doza recomandată este de 90 mg o dată pe zi, limitată la o perioadă maximă de 3 zile de tratament.

Persoane cu afecţiuni ale ficatului Dacă aveţi boală uşoară a ficatului, nu trebuie să luaţi mai mult de 60 mg pe zi. Dacă aveţi boală a ficatului moderată, nu trebuie să luaţi mai mult de 30 mg pe zi.

Utilizarea la copii şi adolescenţi Doloxib nu trebuie luat de către copii sau adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici. Ca şi în cazul altor medicamente, este necesară prudenţă la pacienții vârstnici.

Mod de administrare Doloxib se administrează pe cale orală. Luaţi comprimatele o dată pe zi. Doloxib poate fi utilizat cu sau fără alimente.

Dacă luaţi mai mult Doloxib decât trebuie Nu trebuie să luaţi niciodată mai multe comprimate decât vă recomandă medicul dumneavoastră. În cazul în care aţi luat prea multe comprimate de Doloxib, trebuie să vă prezentaţi imediat pentru consult medical.

Dacă uitaţi să luaţi Doloxib Este important să luaţi Doloxib aşa cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Dacă uitaţi să luaţi o doză, urmaţi tratamentul în continuare, conform schemei recomandate, în ziua următoare. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa comprimatul uitat.

Dacă aveţi întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Doze

Deoarece riscurile cardiovasculare ale etoricoxibului pot creşte cu doza şi cu durata expunerii, trebuie utilizate cea mai scurtă durată posibil şi cea mai mică doză zilnică eficace. Necesitatea administrării

medicamentului pentru ameliorarea simptomelor pacientului şi răspunsul terapeutic trebuie reevaluate periodic, în special la pacienţii cu boală artrozică (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.8 şi 5.1).

Boală artrozică Doza recomandată este de 30 mg o dată pe zi. La unii pacienţi cu o ameliorare insuficientă a simptomelor, creşterea dozei la 60 mg o dată pe zi poate creşte eficacitatea medicamentului. În absenţa unei creşteri a beneficiului terapeutic, trebuie luate în considerare alte opţiuni terapeutice.

Poliartrită reumatoidă Doza recomandată este de 60 mg o dată pe zi. La unii pacienţi cu ameliorare insuficientă a simptomelor, o doză crescută de 90 mg o dată pe zi poate mări eficacitatea. După ce pacientul este stabilizat din punct de vedere clinic, poate fi indicată scăderea dozei la 60 mg o dată pe zi. Ȋn lipsa unui beneficiu terapeutic sporit, trebuie luate în considerare alte opţiuni terapeutice.

Spondilită anchilozantă Doza recomandată este de 60 mg o dată pe zi. La unii pacienţi cu ameliorare insuficientă a simptomelor, o doză crescută de 90 mg o dată pe zi poate mări eficacitatea. După ce pacientul este stabilizat din punct de vedere clinic, poate fi indicată scăderea dozei la 60 mg o dată pe zi. Ȋn lipsa unui beneficiu terapeutic sporit, trebuie luate în considerare alte opţiuni terapeutice.

Afecţiuni dureroase acute În afecţiunile dureroase acute, etoricoxibul trebuie utilizat doar pentru perioada simptomatică acută.

Artrită gutoasă acută Doza recomandată este de 120 mg o dată pe zi. În studiile clinice privind artrita gutoasă acută, etoricoxib a fost administrat timp de 8 zile.

Dureri după intervenţii chirurgicale dentare Doza recomandată este de 90 mg o dată pe zi, limitată la o perioadă maximă de 3 zile. În timpul perioadei de trei zile de tratament, unii pacienţi pot necesita alte tipuri de analgezie post-operatorie, suplimentară administrării Doloxib.

Doze mai mari decât cele recomandate pentru fiecare indicaţie în parte, fie nu au demonstrat eficacitate suplimentară, fie nu au fost studiate. Ca urmare: Doza pentru BA nu trebuie să depăşească 60 mg pe zi. Doza pentru PR şi spondilita anchilozantă nu trebuie să depăşească 90 mg pe zi. Doza pentru artrita gutoasă acută nu trebuie să depăşească 120 mg pe zi şi durata tratamentului trebuie să fie de maxim 8 zile. Doza pentru durerile apărute după intervenţii chirurgicale dentare nu trebuie să depăşească 90 mg pe zi, limitată la o perioadă maximă de 3 zile de tratament.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici La pacienţii vârstnici, nu este necesară ajustarea dozelor. Este necesară prudenţă la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică Indiferent de indicaţie, la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară (scor 5-6 în clasificarea Child-Pugh) nu trebuie depăşită o doză de 60 mg o dată pe zi. La pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată (scor 7- 9 în clasificarea Child-Pugh), indiferent de indicaţie, nu trebuie depăşită doza de 30 mg o dată pe zi. Experienţa clinică este limitată mai ales la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată, de aceea se recomandă prudenţă. Nu există experienţă clinică la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă (scor ≥ 10 în clasificarea Child-Pugh); de aceea, este contraindicată administrarea medicamentului la acest grup de pacienţi (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă renală La pacienţii cu clearance al creatininei ≥30 ml/min nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2). Administrarea etoricoxibului la pacienţii cu clearance al creatininei <30 ml/min este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Copii şi adolescenţi Etoricoxib este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare Doloxib se administrează pe cale orală şi poate fi administrat cu sau fără alimente. Efectul medicamentului poate avea un debut mai rapid atunci când Doloxib este administrat fără alimente. Acest lucru trebuie avut în vedere când este necesară ameliorarea rapidă a simptomelor.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la etoricoxib sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
  • dacă sunteţi alergic la medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acid acetilsalicilic şi inhibitori de COX-2 (vezi Reacţii adverse posibile, pct. 4).
  • dacă aveţi în prezent un ulcer gastric sau sângerări la nivelul stomacului sau intestinului.
  • dacă aveţi boală gravă a ficatului.
  • dacă aveţi boală gravă a rinichilor.
  • dacă sunteţi sau aţi putea fi gravidă sau dacă alăptaţi (vezi „Sarcina, alăptarea şi fertilitatea”)
  • dacă aveţi vârsta sub 16 ani.
  • dacă aveţi boală inflamatorie intestinală, cum sunt boala Crohn, colita ulcerativă sau colita.
  • dacă aveţi tensiune arterială mare care nu este controlată prin tratament (verificaţi împreună cu medicul dumneavoastră sau asistenta medicală în cazul în care nu sunteţi sigur dacă tensiunea dumneavoastră arterială este controlată adecvat).
  • dacă medicul dumneavoastră v-a diagnosticat cu probleme ale inimii, inclusiv insuficienţă cardiacă (formă moderată sau severă), angină pectorală (durere în piept).
  • dacă aţi avut în trecut infarct miocardic, bypass chirurgical, boală arterială periferică (circulaţie deficitară la nivelul gambelor sau picioarelor din cauza arterelor îngustate sau blocate).
  • dacă aţi avut în trecut orice fel de accident vascular cerebral (inclusiv accident vascular cerebral minor, accident ischemic tranzitor sau AIT). Etoricoxib poate creşte uşor riscul dumneavoastră de infarct miocardic şi accident vascular cerebral şi, de aceea, nu trebuie utilizat la cei care au avut deja tulburări cardiace sau accident vascular cerebral.

Dacă credeţi că vă aflaţi în oricare dintre aceste situaţii, nu utilizaţi comprimatele până nu discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Ulcer gastro-duodenal activ sau hemoragie gastro-intestinală (GI) activă.

Pacienţi care, în urma administrării acidului acetilsalicilic sau a altor AINS, inclusiv inhibitori de COX-2 (ciclooxigenază 2), prezintă bronhospasm, rinită acută, polipi nazali, angioedem, urticarie sau reacţii de tip alergic.

Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6 şi 5.3).

Disfuncţie hepatică severă (albuminemie <25 g/l sau scor ≥ 10 în clasificarea Child-Pugh).

Clearance renal al creatininei estimat <30 ml/min.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.

Boală intestinală inflamatorie.

Insuficienţă cardiacă congestivă (clasa II-IV în clasificarea NYHA).

Pacienţi cu hipertensiune arterială, la care tensiunea arterială este persistent crescută peste valoarea de 140/90 mmHg şi nu este controlată adecvat.

Diagnostic de cardiopatie ischemică, boală arterială periferică şi/sau boală cerebrală vasculară.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să luaţi Doloxib discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă:

  • aveţi istoric de sângerări la nivelul stomacului sau de ulcere.
  • sunteţi deshidratat, de exemplu din cauza unui episod prelungit de vărsături sau diaree.
  • prezentaţi edeme din cauza retenţiei de lichide.
  • aveţi istoric de insuficienţă cardiacă sau orice altă formă de boală a inimii.
  • aveţi istoric de tensiune arterială mare. Doloxib, în special în doze mari, poate creşte tensiunea arterială la unii pacienţi, iar, din când în când, medicul dumneavoastră va dori să vă verifice tensiunea arterială.
  • aveţi istoric de boală de ficat sau de rinichi.
  • sunteţi în tratament pentru o infecţie. Doloxib poate masca sau ascunde febra, care este un semn al infecţiei.
  • aveţi diabet zaharat, valori crescute ale colesterolului în sânge sau sunteţi fumător. Acestea pot creşte riscul dumneavoastră de boală de inimă.
  • sunteţi o femeie care încearcă să rămână gravidă.
  • aveţi vârsta peste 65 ani.

În cazul în care nu sunteţi sigur dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile de mai sus, adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a lua Doloxib pentru a vedea dacă acest medicament este potrivit pentru dumneavoastră. Doloxib este la fel de eficace atât la pacienţii vârstnici, cât şi la adulţii mai tineri. Dacă aveţi vârsta peste 65 ani, poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să vă urmărească corespunzător. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu vârsta peste 65 ani.

Efecte gastro-intestinale La pacienţii trataţi cu etoricoxib au apărut complicaţii la nivelul tractului gastro-intestinal superior [perforaţii, ulcere sau hemoragii (PUH)], unele dintre ele cu evoluţie letală. Se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor cu risc de a dezvolta complicaţii gastro-intestinale în cazul administrării AINS: vârstnici, pacienţi care utilizează concomitent orice alt AINS sau acid acetilsalicilic sau pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală, cum sunt ulceraţii şi hemoragii gastro-intestinale. Atunci când etoricoxibul este administrat concomitent cu acid acetilsalicilic (chiar şi în doze mici), există o creştere suplimentară a riscului de apariţie a reacţiilor adverse gastro-intestinale (ulceraţii gastro-intestinale sau alte complicaţii gastro-intestinale). În studiile clinice pe termen lung nu s-a demonstrat o diferenţă semnificativă în profilul de siguranţă la nivel gastro-intestinal în cazul

administrării asocierii inhibitori selectivi de COX-2 şi acid acetilsalicilic, comparativ cu utilizarea asocierii AINS şi acid acetilsalicilic (vezi pct. 5.1).

Efecte cardiovasculare Studiile clinice sugerează că, în comparaţie cu placebo şi unele AINS, clasa de medicamente inhibitori selectivi de COX-2 poate fi asociată cu risc de evenimente trombotice (în special infarct miocardic (IM) şi accident vascular cerebral). Deoarece riscurile cardiovasculare induse de etoricoxib pot creşte cu doza şi cu durata expunerii, etoricoxibul trebuie utilizat pe durata cea mai scurtă posibil şi în cea mai mică doză zilnică eficace. Necesitatea administrării medicamentului pentru ameliorarea simptomelor şi răspunsul terapeutic trebuie reevaluate periodic, în special la pacienţii cu boală artrozică (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.8 şi 5.1). Pacienţii cu factori de risc semnificativi pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu etoricoxib numai după o evaluare atentă (vezi pct. 5.1). Inhibitorii selectivi de COX-2 nu sunt substituenţi ai acidului acetilsalicilic în profilaxia bolilor tromboembolice cardiovasculare, din cauza lipsei de efect antiagregant plachetar. De aceea, terapia antiagregantă plachetară nu trebuie întreruptă (vezi mai sus pct. 4.5 şi 5.1).

Efecte renale Prostaglandinele renale pot juca un rol compensator în menţinerea perfuziei renale. De aceea, în cazul în care perfuzia renală este disfuncţională, administrarea de etoricoxib poate determina scăderea formării de prostaglandine şi, ulterior, reducerea fluxului sanguin renal, astfel putând modifica funcţia renală. Riscul cel mai mare pentru un asemenea răspuns clinic îl prezintă pacienţii care anterior tratamentului aveau insuficienţă renală semnificativă, insuficienţă cardiacă decompensată sau ciroză hepatică. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale.

Retenţie de lichide, edeme şi hipertensiune arterială Similar altor medicamente care inhibă sinteza de prostaglandine, la pacienţii trataţi cu etoricoxib au fost observate retenţie de lichide, edeme şi hipertensiune arterială. Toate medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv etoricoxib, se pot asocia cu insuficienţă cardiacă congestivă nou apărută sau recurentă. Pentru informaţii privind răspunsul la etoricoxib în funcţie de doză, vezi pct. 5.1. Este necesară precauţie la pacienţii cu antecedente de insuficienţă cardiacă, insuficienţă ventriculară stângă sau hipertensiune arterială, precum şi la cei care prezentau edeme anterior începerii tratamentului, indiferent de cauza acestora. Dacă la aceşti pacienţi apar semne evidente de deteriorare a stării clinice, trebuie luate în considerare măsuri adecvate, inclusiv întreruperea tratamentului cu etoricoxib.

Administrarea de etoricoxib, în special în doze mari, se poate asocia mai frecvent cu hipertensiune arterială, care poate fi severă comparativ cu alte AINS şi inhibitori selectivi de COX-2. De aceea, hipertensiunea arterială trebuie controlată înaintea tratamentului cu etoricoxib (vezi pct. 4.3), iar în timpul tratamentului cu etoricoxib trebuie acordată o atenţie specială monitorizării tensiunii arteriale. Este necesară monitorizarea tensiunii arteriale pe parcursul a două săptămâni după iniţierea tratamentului şi în mod periodic după aceea. Dacă tensiunea arterială creşte semnificativ, trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Efecte hepatice În studiile clinice, la aproximativ 1% dintre pacienţii trataţi cu etoricoxib în doze de 30 mg, 60 mg şi 90 mg zilnic, timp de până la un an, s-au raportat creşteri ale valorilor serice ale alaninaminotransferazei (ALT) şi/sau aspartataminotransferazei (AST) (de aproximativ trei ori sau mai mult faţă de limita superioară a valorilor normale). Se recomandă monitorizarea oricărui pacient care prezintă simptome şi/sau semne sugestive de disfuncţie hepatică sau la care testele hepatice indică o disfuncţie. Dacă apar semne de insuficienţă hepatică, sau dacă testele funcţionale hepatice au valori persistent crescute (de trei ori peste limita superioară a valorilor normale), tratamentul cu etoricoxib trebuie întrerupt.

Informaţii generale Dacă în timpul tratamentului apare o disfuncţie a oricărui organ sau aparat descris mai sus, se vor lua măsuri adecvate şi trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu etoricoxib. Pacienţii vârstnici, cei cu tulburări ale funcţiei renale, hepatice şi cardiace trebuie ţinuţi sub observaţie medicală adecvată în timpul tratamentului cu etoricoxib.

Iniţierea tratamentului cu etoricoxib la pacienţii cu deshidratare trebuie făcută cu prudenţă. Se recomandă rehidratarea pacienţilor înainte de începerea tratamentului cu etoricoxib.

În timpul supravegherii după punerea pe piaţă au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică determinate de utilizarea AINS şi a unor inhibitori selectivi COX-2 (vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul perioadei de tratament, în majoritatea cazurilor debutul reacţiei fiind în cursul primei luni de tratament. La pacienţi trataţi cu etoricoxib au fost raportate reacţii de hipersensibilitate severe (cum sunt anafilaxie şi angioedem) (vezi pct. 4.8). Unii inhibitori selectivi COX-2 au fost asociaţi cu un risc crescut de reacţii cutanate la pacienţi cu antecedente de alergie medicamentoasă de orice tip. Administrarea de etoricoxib trebuie întreruptă la prima apariţie a erupţiilor cutanate tranzitorii, a leziunilor mucoaselor sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Etoricoxib poate masca febra şi alte semne de inflamaţie.

Se recomandă prudenţă în administrarea etoricoxibului concomitent cu warfarină sau cu alte anticoagulante orale (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă administrarea de etoricoxib, ca de altfel a oricărui medicament care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor, la femei care încearcă să devină gravide (vezi pct. 4.6, 5.1 şi 5.3).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.

După ce începeţi să utilizaţi Doloxib, este posibil să fie necesar ca medicul dumneavoastră să vă urmărească îndeaproape pentru a verifica dacă medicamentele pe care le luaţi acţionează adecvat, îndeosebi dacă luaţi vreunul dintre medicamentele enumerate mai jos:

  • medicamente care vă subţiază sângele (anticoagulante), cum este warfarina
  • rifampicină (un antibiotic)
  • metotrexat (un medicament utilizat pentru supresia sistemului imunitar, folosit adesea în poliartrita reumatoidă)
  • ciclosporină sau tacrolimus (medicamente utilizate pentru supresia sistemului imunitar)
  • litiu (un medicament utilizat pentru tratamentul anumitor tipuri de depresie)
  • medicamente utilizate pentru controlul tensiunii arteriale mari şi insuficienţei cardiace denumite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) şi antagonişti ai receptorilor de angiotensină, exemplele incluzând enalapril şi ramipril, losartan şi valsartan
  • diuretice (medicamente care cresc eliminarea de apă)
  • digoxină (un medicament pentru tratamentul insuficienţei cardiace şi ritmului neregulat al bătăilor inimii)
  • minoxidil (un medicament utilizat pentru tratamentul tensiunii arteriale mari)
  • comprimate sau soluţie orală de salbutamol (un medicament pentru astmul bronşic)
  • comprimate contraceptive (administrarea în acelaşi timp poate creşte riscul dumneavoastră de reacţii adverse)
  • terapie de substituţie hormonală (administrarea în acelaşi timp poate creşte riscul dumneavoastră de reacții adverse)
  • acid acetilsalicilic, riscul de ulcere gastrice fiind mai mare dacă luaţi Doloxib împreună cu acid acetilsalicilic.
  • acid acetilsalicilic pentru prevenirea infarctelor miocardice sau accidentului vascular cerebral: Doloxib poate fi luat împreună cu doze mici de acid acetilsalicilic. Dacă în prezent luaţi doze mici de acid acetilsalicilic pentru a preveni infarctele miocardice sau accidentul vascular cerebral, nu trebuie să opriţi administrarea acestuia fără să discutaţi în prealabil cu medicul dumneavoastră
  • acid acetilsalicilic şi alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): nu utilizaţi doze mari de acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare în timpul tratamentului cu Doloxib.

Doloxib împreună cu alimente şi băuturi Efectul medicamentului poate avea un debut mai rapid atunci când Doloxib este administrat fără alimente.

Interacţiuni farmacodinamice

Anticoagulante orale La subiecţii cu stare clinică stabilizată în cadrul tratamentului cronic cu warfarină, administrarea dozei de etoricoxib 120 mg zilnic a fost asociată cu creşterea cu aproximativ 13% a timpului de protrombină „International Normalised Ratio” (INR). De aceea, la pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizat cu atenţie timpul de protrombină INR, mai ales în primele zile de la începerea tratamentului cu etoricoxib sau atunci când doza de etoricoxib este modificată (vezi pct. 4.4).

Diuretice, inhibitori ai ECA şi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi care prezintă disfuncţie renală (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu disfuncţie renală) administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA sau a unui antagonist al receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate duce la deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, inclusiv posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. Aceste interacţiuni trebuie luate în considerare la pacienţii trataţi concomitent cu etoricoxib şi inhibitori ai ECA sau antagonoşti ai receptorilor angiotensinei II. Prin urmare, administrarea concomitentă trebuie efectuată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie acordată o atenţie deosebită monitorizării funcţiei renale după iniţierea terapiei concomitente şi apoi în mod periodic.

Acid acetilsalicilic Într-un studiu efectuat la subiecţi sănătoşi, după atingerea stării de echilibru, doza de etoricoxib 120 mg administrată o dată pe zi nu a prezentat efect asupra acţiunii antiagregante plachetare a acidului acetilsalicilic (81 mg o dată pe zi). Etoricoxib poate fi administrat concomitent cu acidul acetilsalicilic

utilizat în dozele indicate pentru profilaxia cardiovasculară (doze mici de acid acetilsalicilic). Cu toate acestea, administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic cu etoricoxib poate duce la creşterea incidenţei ulceraţiilor gastro-intestinale sau a altor complicaţii, comparativ cu administrarea de etoricoxib în monoterapie. Nu este recomandată administrarea concomitentă a etoricoxibului cu doze de acid acetilsalicilic mai mari decât cele indicate în profilaxia cardiovasculară sau cu alte AINS (vezi pct. 5.1 şi 4.4).

Ciclosporină şi tacrolimus Cu toate că această interacţiune nu a fost studiată pentru etoricoxib, administrarea concomitentă de ciclosporină sau de tacrolimus cu orice AINS poate amplifica efectul nefrotoxic al ciclosporinei sau tacrolimusului. Funcţia renală trebuie monitorizată atunci când etoricoxib se administrează concomitent cu oricare dintre aceste medicamente.

Interacţiuni farmacocinetice

Efectul etoricoxibului asupra farmacocineticii altor medicamente:

Litiu AINS reduc excreţia renală de litiu, crescând astfel concentraţiile plasmatice ale litiului. Dacă este necesar, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozei de litiu pe durata tratamentului concomitent şi la întreruperea administrării de AINS.

Metotrexat Două studii au investigat efectele dozelor de etoricoxib 60 mg, 90 mg sau 120 mg administrate o dată pe zi, timp de şapte zile, la pacienţi trataţi o dată pe săptămână cu metotrexat în doze de 7,5 mg până la 20 mg pentru poliartrită reumatoidă. Administrarea dozelor de etoricoxib de 60 mg şi 90 mg nu a avut efect asupra concentraţiilor plasmatice sau clearance-ului renal al metotrexatului. Într-unul dintre studii, administrarea dozei de etoricoxib 120 mg nu a prezentat efect, dar în celălalt studiu, utilizarea dozei de etoricoxib 120 mg a dus la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului cu 28% şi la reducerea clearance-ului renal al metotrexatului cu 13%. Atunci când etoricoxib se administrează concomitent cu metotrexat se recomandă monitorizarea corespunzătoare a toxicităţii legate de administrarea metotrexatului.

Contraceptive orale Administrarea concomitentă a dozei de etoricoxib 60 mg cu un contraceptiv oral care conţine 35 micrograme etinilestradiol (EE) şi 0,5 până la 1 mg noretindronă timp de 21 zile a dus la creşterea la starea de echilibru a ASC0-24ore a EE cu 37%. Administrarea concomitentă a dozei de etoricoxib 120 mg cu acelaşi contraceptiv oral, fie în acelaşi timp, fie la interval de 12 ore unul faţă de celălalt, a dus la creşterea la starea de echilibru a ASC0-24ore a EE cu 50 până la 60%. Această creştere a concentraţiilor plasmatice ale EE trebuie luată în considerare atunci când se alege un contraceptiv oral în cazul administrării concomitente cu etoricoxib. O creştere a expunerii la EE poate determina creşterea incidenţei reacţiilor adverse asociate utilizării contraceptivelor orale (de exemplu, evenimente trombo-embolice venoase la femeile cu risc).

Terapie de substituţie hormonală (TSH) Administrarea asociată de etoricoxib 120 mg cu terapia de substituţie hormonală care constă în estrogeni conjugaţi (0,625 mg PREMARIN) timp de 28 zile, a dus la creşterea la starea de echilibru a ASC0-24ore medie de estronă neconjugată (41%), estrogeni equini conjugaţi (76%) şi 17-β-estradiol (22%). Nu s-a studiat efectul dozelor de etoricoxib recomandate pentru tratament cronic (30 mg, 60 mg şi 90 mg). Efectele administrării dozei de etoricoxib 120 mg asupra expunerii (ASC0-24ore) la aceste componente estrogenice ale PREMARIN au fost mai mici decât jumătatea celor observate atunci când PREMARIN a fost administrat în monoterapie şi doza a fost crescută de la 0,625 la 1,25 mg. Semnificaţia clinică a acestor creşteri nu este cunoscută şi nu au fost studiate efectele administrării concomitente cu etoricoxib a unor doze mai mari de PREMARIN. Aceste creşteri ale concentraţiilor estrogenice trebuie luate în considerare atunci când se alege terapia hormonală în perioada de după

menopauză în cazul administrării concomitente cu etoricoxib, deoarece creşterea expunerii la estrogen poate determina creşterea riscului reacţiilor adverse asociate cu TSH.

Prednison/prednisolon În studiile privind interacţiunile medicamentoase, etoricoxib nu a prezentat efecte importante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii prednisonului/prednisolonului.

Digoxină Doza de etoricoxib 120 mg administrată o dată pe zi, timp de 10 zile, la voluntari sănătoşi nu a modificat ASC0-24ore plasmatică la starea de echilibru sau eliminarea renală a digoxinei. S-a constatat creşterea Cmax a digoxinei (cu aproximativ 33%). În general, la majoritatea pacienţilor această creştere nu este importantă. Cu toate acestea, pacienţii cu risc crescut de toxicitate digitalică trebuie monitorizaţi din acest punct de vedere atunci când se administrează concomitent etoricoxib şi digoxină.

Efectele etoricoxibului asupra medicamentelor metabolizate de sulfotransferaze Etoricoxib este un inhibitor al activităţii sulfotransferazelor umane, în mod special al SULT1E1 şi s-a demonstrat că duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale etinilestradiolului. Deşi cunoştinţele referitoare la efectele numeroaselor sulfotransferaze sunt în prezent limitate, iar consecinţele clinice pentru numeroase medicamente sunt încă în studiu, se recomandă prudenţă atunci când etoricoxib se administrează concomitent cu alte medicamente metabolizate în principal de sulfotransferaze umane (de exemplu, salbutamol administrat oral şi minoxidil).

Efectul etoricoxibului asupra medicamentelor metabolizate de izoenzimele CYP Pe baza studiilor in vitro, nu este de aşteptat ca etoricoxib să inhibe izoenzimele citocromului P450 (CYP) 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 sau 3A4. Într-un studiu la subiecţi sănătoşi, administrarea zilnică a dozei de etoricoxib 120 mg nu a influenţat activitatea CYP3A4 la nivel hepatic aşa cum a fost confirmat de testul respirator cu eritromicină.

Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii etoricoxibului Calea principală de metabolizare a etoricoxibului este dependentă de izoenzimele CYP. CYP3A4 pare să contribuie la metabolizarea etoricoxibului in vivo. Studiile in vitro au arătat că CYP2D6, CYP2C9, CYP1A2 şi CYP2C19 pot, de asemenea, cataliza calea metabolică principală, însă rolul lor cantitativ nu a fost studiat in vivo.

Ketoconazol Ketoconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4, administrat în doză de 400 mg o dată pe zi timp de 11 zile la voluntari sănătoşi nu a prezentat niciun efect clinic important asupra farmacocineticii etoricoxibului administrat în doză unică de 60 mg (creştere cu 43% a ASC).

Voriconazol şi miconazol Administrarea concomitentă de etoricoxib, fie cu voriconazol administrat pe cale orală, fie cu miconazol gel oral administrat local, poate determina o uşoară creştere a expunerii la etoricoxib, dar pe baza datelor publicate aceasta nu este considerată a fi clinic semnificativă.

Rifampicină Administrarea concomitentă de etoricoxib cu rifampicină, un inductor puternic al enzimelor CYP, a dus la scăderea cu 65% a concentraţiilor plasmatice de etoricoxib. Această interacţiune poate duce la recurenţa simptomelor atunci când etoricoxib se administrează concomitent cu rifampicină. Cu toate că această informaţie ar putea sugera creşterea dozei, utilizarea unor doze de etoricoxib mai mari decât cele stabilite pentru fiecare dintre indicaţii nu a fost studiată în cazul administrării concomitente cu rifampicină şi, de aceea, nu este recomandată (vezi pct. 4.2).

Antiacide Antiacidele nu influenţează farmacocinetica etoricoxibului în mod relevant clinic.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Sarcina Doloxib nu trebuie administrat în timpul sarcinii. Nu luaţi comprimatele dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă, sau dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă. Dacă rămâneţi gravidă, întrerupeţi administrarea comprimatelor şi informaţi-l pe medicul dumneavoastră. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă nu sunteţi sigură sau dacă aveţi nevoie de sfaturi suplimentare.

Alăptarea Nu se cunoaşte dacă Doloxib se excretă în laptele uman. Dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi, adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a lua Doloxib. În cazul în care utilizaţi Doloxib, nu trebuie să alăptaţi.

Fertilitatea Doloxib nu este recomandat la femeile care încearcă să rămână gravide.

Sarcina Nu sunt disponibile date clinice referitoare la tratamentul cu etoricoxib în timpul sarcinii. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om în ceea ce priveşte sarcina nu este cunoscut. Etoricoxib, similar altor medicamente care inhibă sinteza prostaglandinelor, poate determina atonie uterină şi închidere prematură a canalului arterial în timpul ultimului trimestru de sarcină. Etoricoxibul este contraindicat în sarcină (vezi pct. 4.3). Dacă o femeie rămâne gravidă în timpul tratamentului cu etoricoxib, acesta trebuie întrerupt.

Alăptarea Nu se cunoaşte dacă etoricoxib se excretă în laptele uman. Etoricoxibul este excretat în laptele femelelor de şobolan. Femeile tratate cu etoricoxib nu trebuie să alăpteze (vezi pct. 4.3 şi 5.3).

Fertilitatea Administrarea etoricoxibului, la fel ca a altor medicamente cunoscute ca inhibitori ai COX-2, nu este recomandată la femeile care încearcă să rămână gravide.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Dacă prezentaţi oricare dintre aceste manifestări, trebuie să opriţi administrarea Doloxib şi să discutaţi imediat cu medicul dumneavoastră (vezi pct. 2 Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Doloxib):

  • respiraţie dificilă, dureri în piept sau umflare a gleznelor, care apar sau se agravează,
  • colorare în galben a pielii şi a albului ochilor (icter) – acestea sunt semne ale problemelor ficatului,
  • dureri de stomac severe sau continue sau scaunele dumneavoastră devin de culoare neagră,
  • o reacţie alergică – care poate include probleme ale pielii cum sunt ulceraţii sau vezicule, sau umflare a feţei, buzelor, limbii sau gâtului care poate determina dificultăţi la respiraţie.

Următoarele reacţii adverse pot să apară în timpul tratamentului cu Doloxib:

Rezumat al profilului de siguranţă În studiile clinice, etoricoxibul a fost evaluat cu privire la siguranţă la 9295 subiecţi, incluzând 6757 pacienţi cu BA, PR, dureri lombare cronice sau spondilită anchilozantă (aproximativ 600 pacienţi cu BA sau PR au fost trataţi timp de un an sau mai mult). În studiile clinice, profilul reacţiilor adverse a fost similar la pacienţii cu BA sau PR trataţi cu etoricoxib timp de un an sau mai mult. Într-un studiu clinic pentru indicaţia de artrită gutoasă acută, pacienţii au fost trataţi cu doza de etoricoxib 120 mg o dată pe zi, timp de opt zile. În acest studiu, profilul reacţiilor adverse a fost în general similar celui raportat în studiile asociate pentru BA, PR şi dureri lombare cronice. Într-un program de urmărire a profilului de siguranţă cardiovasculară, cu date colectate din trei studii clinice controlate cu comparator activ, 17412 pacienţi cu BA sau PR au fost trataţi cu etoricoxib (60 mg sau 90 mg) pe o durată medie de aproximativ 18 luni. Datele privind siguranţa şi detaliile acestui program sunt prezentate la pct. 5.1. În studiile clinice efectuate la 614 pacienţi trataţi cu etoricoxib (90 mg sau 120 mg) pentru durerile acute apărute după intervenţii chirurgicale dentare, profilul reacţiilor adverse apărute a fost în general similar celor raportate în studiile clinice combinate efectuate pentru BA, PR şi durerile lombare cronice.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în studiile clinice cu o incidenţă mai mare decât la placebo, la pacienţi cu BA, PR, dureri lombare cronice sau spondilită anchilozantă, trataţi cu doze de etoricoxib de 30 mg, 60 mg sau 90 mg până la doza recomandată, timp de până la 12 săptămâni; în studiile Programului MEDAL timp de până la 3½ ani; în studiile clinice de scurtă durată efectuate pentru durerea acută timp de până la 7 zile; sau în experienţa de după punerea pe piaţă (vezi tabelul 1):

ß Hipersensibilitatea include termenii “alergie”, “alergie medicamentoasă”, “hipersensibilitate la medicament”, “hipersensibilitate”, “alte tipuri de hipersensibilitate nespecificate anterior”, “reacţie de hipersensibilitate” şi ” alergie nespecifică”. § Pe baza analizelor studiilor clinice de lungă durată, controlate cu placebo şi substanţă activă, inhibitorii selectivi de COX-2 au fost asociaţi cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale grave, inclusiv infarct miocardic și accident vascular cerebral ischemic. Creşterea riscului total pentru astfel de evenimente este puţin probabil să depăşească 1% per an (mai puţin frecvente), pe baza datelor existente.

Următoarele reacţii adverse grave au fost raportate în legătură cu administrarea de AINS şi nu pot fi excluse pentru etoricoxib: nefrotoxicitate, inclusiv nefrită interstiţială şi sindrom nefrotic.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Doloxib Substanţa activă este etoricoxib. Fiecare comprimat filmat conţine etoricoxib 60, 90 sau 120 mg.

Celelalte componente sunt: Nucleu: hidrogenofosfat de calciu anhidru, celuloză microcristalină, croscarmeloză sodică, dioxid de siliciu coloidal anhidru, talc, stearat de magneziu Film: hipromeloză 5 mPa s, hidroxipropilceluloză, macrogol 6000, talc, dioxid de titan. Comprimatul de 60 mg conţine şi oxid brun de fer (E 172), comprimatul de 90 mg conţine şi oxid galben de fer (E 172) şi comprimatul de 120 mg conţine şi oxid roşu de fer (E 172).

Cum arată Doloxib şi conţinutul ambalajului

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare brun deschis, cu diametrul de aproximativ 8 mm.

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galben deschis, cu diametrul de aproximativ 9 mm.

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz deschis, cu diametrul de aproximativ 10 mm.

Mărimi de ambalaj:

Cutii cu 7, 14, 20, 28, 50, 100 comprimate filmate

Cutii cu 5, 7, 14, 20, 28, 50, 100 comprimate filmate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă ZENTIVA k.s. U kabelovny 130, Dolnì Měcholupy, 102 37, Praga 10, Republica Cehă

Fabricanţii ZENTIVA k.s. U kabelovny 130, Dolnì Měcholupy, 102 37, Praga 10, Republica Cehă

Winthrop Arzneimittel GmbH, Brüningstraße 50, 65926 Frankfurt am Main Germania

S.C. Zentiva S.A. B-dul Theodor Pallady nr. 50, sector 3, 032266 București România

Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European și în Regatul Unit (Irlanda de Nord) sub următoarele denumiri comerciale:

Estonia Etoricoxib Zentiva 60 mg Etoricoxib Zentiva 90 mg Etoricoxib Zentiva 120 mg Bulgaria Долоксиб 60 mg филмирани таблетки Долоксиб 90 mg филмирани таблетки Долоксиб 120 mg филмирани таблетки Germania Etoricoxib Zentiva 60 mg Filmtabletten Etoricoxib Zentiva 90 mg Filmtabletten Etoricoxib Zentiva 120 mg Filmtabletten Italia, Portugalia Etoricoxib Zentiva Lituania Etoricoxib Zentiva 60 mg plėvele dengtos tabletės Etoricoxib Zentiva 90 mg plėvele dengtos tabletės Etoricoxib Zentiva 120 mg plėvele dengtos tabletės Letonia Etoricoxib Zentiva 90 mg apvalkotās tabletes Etoricoxib Zentiva 120 mg apvalkotās tabletes Polonia Doloxib România Doloxib 60 mg comprimate filmate Doloxib 90 mg comprimate filmate Doloxib 120 mg comprimate filmate Regatul Unit (Irlanda de Nord) Etoricoxib 60 mg film-coated tablets Etoricoxib 90 mg film-coated tablets Etoricoxib 120 mg film-coated tablets

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă: ZENTIVA S.A. Tel: +4 021.304.72.00 e-mail: zentivaRO@zentiva.com

Acest prospect a fost revizuit în martie 2024.

Fiecare comprimat filmat conţine etoricoxib 60, 90 sau 120 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Nucleu: Hidrogenfosfat de calciu anhidru Celuloză microcristalină Croscarmeloză sodică Dioxid de siliciu coloidal anhidru Talc Stearat de magneziu

Film: Hipromeloză 5 mPa s Hidroxipropilceluloză Macrogol 6000 Talc Dioxid de titan

Comprimatul de 60 mg conţine şi oxid brun de fer (E172), comprimatul de 90 mg conţine şi oxid galben de fer (E172) şi comprimatele de 120 mg conţin şi oxid roşu de fer (E172).

etoricoxib 60, 90 sau 120 mg · substanță activă
Nucleu: · excipient
Hidrogenfosfat de calciu anhidru · excipient
Celuloză microcristalină · excipient
Croscarmeloză sodică · excipient
Dioxid de siliciu coloidal anhidru · excipient
Talc · excipient
Stearat de magneziu · excipient
Hipromeloză 5 mPa s · excipient
Hidroxipropilceluloză · excipient
Macrogol 6000 · excipient
Dioxid de titan · excipient
Comprimatul de 60 mg conţine şi oxid brun de fer (E172) · excipient
comprimatul de 90 mg conţine şi oxid · excipient
galben de fer (E172) şi comprimatele de 120 mg conţin şi oxid roşu de fer (E172) · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data expirării se referă la ultima zi a lunii respective. Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare. Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

2 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 7 compr. film. · 13475/2020/01
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 14 compr. film. · 13475/2020/02
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 20 compr. film. · 13475/2020/03
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 28 compr. film. · 13475/2020/04
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 50 compr. film. · 13475/2020/05
Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/Al x 100 compr. film. · 13475/2020/06

Documente oficiale