Diurocard 50 mg/20 mg

Pentru administrare orală.

Doze Adulţi: 1-4 capsule pe zi.

Copii şi adolescescenţi

Nu se recomandă administrarea medicamentului la copii şi adolescenţi.

Vârstnici Eliminarea furosemidei şi spironolactonei din organism la această categorie de vârstă se face mai lent.

Mod de administrare Capsulele se înghit întregi la micul dejun şi/sau la prânz cu o cantitate suficientă de lichid (aproximativ un pahar cu apă). Nu se recomandă administrarea seara, datorită creşterii diurezei în timpul nopţii, în special la începutul tratamentului.

Spironolactona poate determina modificări ale vocii. Trebuie acordată o atenţie specială acestei posibilităţi, atunci când se evaluează iniţierea tratamentului la pacienţii la care vocea reprezintă o parte importantă a activităţii profesionale (de exemplu actori, cântăreţi, învăţători).

Cantitatea de urina excretată trebuie controlată. Pacienţii cu obstrucţie parţială a căilor urinare, de exemplu pacienţii cu hipertrofie de prostată sau tulburări de micţiune, au un risc crescut de dezvoltare a retenţiei acute şi necesită o monitorizare atentă, pentru a menţine debitul urinar.

Dacă este cazul, trebuie să se întreprindă măsuri de corectare a hipotensiunii arteriale sau hipovolemiei înainte de începerea terapiei.

În mod particular este necesară o monitorizare atentă la pacienţii cu:

• hipotensiune arterială;
• risc de scădere pronunţată a tensiunii arteriale;
• diabet zaharat latent care poate deveni manifest sau la pacienţii diabetici la care poate creşte necesarul de insulină;
• gută;
• ciroză hepatică asociată cu alterarea funcţiei renale;
• hipoproteinemie, de exemplu asociată cu sindromul nefrotic (efectul furosemidei poate fi micşorat şi poate să crească ototoxicitatea acestuia). Sunt necesare precauţii în titrarea dozelor;
• la pacienţii trataţi cu furosemidă, în special la vârstnici, la pacienţii cu alte medicaţii hipotensoare şi la pacienţii cu alte afecţiuni care au risc de hipotensiune, poate apărea hipotensiune simptomatică cu ameţeli, leşin sau pierderea cunoştinţei.

Utilizarea medicamentelor care pot determina hiperkaliemie în asociere cu spironolactonă poate duce la hiperpotasemie severă.

În prezenţa unui nivel plasmatic crescut de potasiu, administrarea de Diurocard trebuie evitată. Deoarece există riscul de apariţie a hiperpotasemiei nu sunt recomandate administrarea concomitentă de triamteren, amilorid, suplimente de potasiu sau antiinflamatoare nonsteroidiene.

Administrarea concomitentă de medicamente care determină hiperkaliemie cu spironolactonă, poate determina o hiperkaliemie severă.

Sunt necesare precauţii la pacienţii cu predispoziţie de apariţie a deficitelor electrolitice. În timpul tratamentului este recomandată monitorizarea frecventă a nivelelor plasmatice ale sodiului, potasiului, creatininei şi glucozei. Este necesară în mod particular o monitorizare atentă la pacienţii cu risc crescut de dezechilibre electrolitice sau în cazul unei pierderi lichidiene importante. Hipovolemia sau deshidratarea sau orice tulburări electrolitice şi acido-bazice trebuie să fie corectate. Acestea pot necesita întreruperea temporară a administrării de Diurocard.

Sunt necesare verificări frecvente ale potasemiei în cazul pacienţilor cu funcţie renală alterată cu un clearance la creatinină mai mic de 60 ml/minut şi 1,73 m2 suprafaţă corporală şi de asemenea în cazurile de administrare de Diurocard în combinaţie cu anumite medicamente care pot conduce la creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale potasiului.

Ca parte a măsurilor de prevenţie a apariţiei nefropatiei induse de medicamentele care conţin substanţe de contrast, la pacienţii cu risc crescut, furosemida nu este recomandat să fie folosit pentru inducerea diurezei.

Utilizare în asociere cu risperidonă În studiile controlate cu placebo privind risperidona efectuate la pacienţii vârstnici cu demenţă, s-a observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemidă plus risperidonă (7,3%; vârsta medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75-97) în comparaţie cu pacienţii trataţi cu risperidonă în monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70-96) sau cu furosemidă în monoterapie (4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67-90). Folosirea concomitentă a risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice folosite în doze mici) nu a fost asociată cu observaţii asemănătoare.

Nu a fost identificat nici un mecanism fiziopatologic pentru a explica această observaţie şi nu s-a observat un model consecvent pentru cauza decesului. Totuşi, medicamentul trebuie folosit cu precauţie şi trebuie avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament concomitent cu alte diuretice puternice înainte de a se lua decizia de le folosi. Nu a existat o incidenţă crescută a mortalităţii printre pacienţii care luau alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidonă. Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor global de risc al mortalităţii şi de aceea trebuie evitată la pacienţii vârstnici cu demenţă (vezi pct. 4.3 „Contraindicaţii”).

Există posibilitatea exacerbării sau activării lupusului eritematos sistemic.

Atenţionare pentru sportivi Diurocard poate determina o reacţie pozitivă la testele de control antidoping.

Excipienți Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Furosemida este în mod obişnuit bine tolerat.

Tulburări hematologice şi limfatice Cu frecvență necunoscută: Deprimarea măduvei osoase a fost raportată ca şi complicaţie rară – impune oprirea tratamentului.

Ocazional, poate apărea trombocitopenie; în cazuri rare, leucopenie şi în cazuri izolate, agranulocitoză, anemie aplastică sau anemie hemolitică. Eozinofilia este rară.

Tulburări ale sistemului nervos Cu frecvență necunoscută: parestezie. Ameţeli, lipotimie şi pierderea cunoştinţei (determinate de hipotensiune arterială simptomatică).

Poate să apară encefalopatie hepatică la pacienții cu insuficiență hepatocelulară (vezi pct. 4.3).

Tulburări renale și ale căilor urinare: Cu frecvență necunoscută:

Valoarea calciului seric poate fi redusă; în cazuri foarte rare s-a observat tetanie. Nefrocalcinoză/nefrolitiază a fost raportată la prematuri.

Creșterea producției de urină poate provoca sau agrava manifestările la pacienții cu obstrucție a fluxului urinar. Astfel, retenția acută a urinei cu posibile complicații secundare poate să apară, de exemplu, la pacienții cu tulburări de golire a vezicii urinare, cu hiperplazie de prostată sau cu îngustări ale uretrei.

Tulburări acustice şi vestibulare Cu frecvență necunoscută: Tulburări de auz și tinitus, deși de obicei tranzitorii, pot apare în cazuri rare, în special la pacienții cu insuficiență renală, hipoproteinemie (de exemplu, în sindromul nefrotic) și/sau atunci când furosemida a fost administrată prea repede pe cale intravenoasă.

Mai puţin frecvente (≥1/1,000 to <1/100): Au fost raportate cazuri de surditate (uneori ireversibilă) după administrarea orală sau iv a furosemidei.

Tulburări vasculare Cu frecvență necunoscută: Furosemida poate determina scădere a tensiunii arteriale care, în cazul în care este pronunțată, poate determina semne şi simptome cum sunt afectarea concentrării şi reacții precum: senzaţie de leşin, senzație de presiune în cap, cefalee, ameţeli, somnolență, slăbiciune, tulburări de vedere, xerostomie, intoleranță ortostatică.

Tulburări hepatobiliare Cu frecvență necunoscută: În cazuri izolate, poate să apară colestază intrahepatică, o creștere a transaminazelor hepatice sau pancreatită acută.

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Cu frecvență necunoscută:

Incidența reacțiilor alergice, precum: erupţii cutanate, fotosensibilitate, vasculită, febră sau nefrită interstiţială, este foarte mică, dar atunci când acestea apar, tratamentul trebuie întrerupt. Pot să apară ocazional afecțiuni cutanate și mucoase, ca de exemplu: prurit, urticarie, erupţii cutanate sau alte leziuni buloase, eritem polimorf, pemfigoid bulos, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, dermatită exfoliativă şi purpură. Pot apărea pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG) şi DRESS (erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice).

Tulburări metabolice şi de nutriţie Cu frecvență necunoscută: Ca şi în cazul altor diuretice, echilibrul electroliților şi al apei poate fi perturbat ca urmare a diurezei după tratament prelungit.

Furosemida duce la creşterea excreţiei de sodiu şi de clorură și în consecință de apă. În plus excreţia altor electroliți (în special calciu și magneziu) este crescută. Cele două substanțe active exercită influenţe opuse asupra excreției de potasiu. Concentrația serică a potasiului poate scădea, în special la începutul tratamentului (datorită debutului mai devreme a acțiunii furosemidei) deşi în mod particular, concentrația de potasiu crește la continuarea tratamentului (datorită debutului ulterior a acţiunii spironolactonei), în special la pacienţii cu insuficienţă renală.

Tulburările electrolitice simptomatice și alcaloza metabolică pot apare sub forma unui deficit electrolitic crescând treptat sau, de exemplu, în cazul în care doze mai mari de furosemidă sunt administrate la pacienții cu funcție renală normală, sub forma de pierderi electrolitice severe acute. Semnele de avertizare ale tulburărilor electrolitice includ: sete crescută, dureri de cap, hipotensiune arterială, confuzie, crampe musculare, tetanie, slăbiciune musculară, tulburări ale ritmului cardiac și simptome gastro-intestinale. În caz de puls neregulat, oboseală sau slăbiciune musculară (de exemplu în picioare), o atenție deosebită trebuie să se acorde posibilităţii de hiperkaliemie. Alcaloza metabolică pre-existentă (de exemplu în ciroza hepatică decompensată), poate fi agravată de tratamentul cu furosemidă. Sindromul pseudo-Bartter poate apare în contextul abuzului și/sau utilizare pe termen lung a furosemidei.

Tulburările echilibrului electrolitic, în special în cazul în care sunt pronunțate, trebuie corectate.

Acțiunea diuretică poate duce sau contribui la hipovolemie și deshidratare, în special la pacienții vârstnici. Pot apărea amețeli sau crampe la nivelul picioarelor în contextul hipovolemiei, deshidratării sau a hiperkaliemiei.

Pentru a evita acestea, este important să se compenseze eventualele pierderi nedorite de lichid (de exemplu, prin vărsături sau diaree, sau prin transpirație intensă). Depleția severă de lichide poate duce la hemoconcentraţie cu tendință de a dezvolta tromboză.

Nivelul de colesterol și trigliceride plasmatice pot crește în timpul tratamentului cu furosemidă. În timpul tratamentului pe termen lung, acestea vor reveni la normal, de obicei în termen de șase luni.

Toleranța la glucoză poate scădea cu furosemida. La pacienţii cu diabet zaharat acest lucru poate duce la o deteriorare a controlului metabolic; poate deveni manifest diabetul zaharat latent.

Similar altor diuretice, tratamentul cu furosemidă poate duce la creşteri tranzitorii în sânge ale creatininei şi a concentraţiei de uree. Nivelurile serice de acid uric pot creşte şi pot apărea atacuri de gută.

Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvență necunoscută: Rareori apar reacţii severe anafilactice sau anafilactoide (de exemplu cu șoc). Exacerbarea sau activarea lupusului eritematos sistemic.

Tulburări gastro-intestinale

Cu frecvență necunoscută: Pot să apară reacţii secundare minore, cum sunt greață, stare generală de rău sau tulburări gastrice (vărsături sau diaree), dar nu sunt de obicei suficient de severe pentru a necesita întreruperea tratamentului.

S-a raportat că spironolactona induce intoleranță gastrointestinală. Au fost raportate rareori ulcere gastrice (uneori cu sângerare). Spironolactona poate provoca, de asemenea, somnolenţă, dureri de cap, ataxie şi confuzie mentală.

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului Cu frecvență necunoscută: Din cauza asemănării sale chimice cu hormonii sexuali, spironolactona poate determina sensibilitate crescută a mameloanelor la atingere. Mastodinia dependentă de doză și ginecomastia reversibilă pot apare la ambele sexe. Erupții cutanate maculopapulare sau eritematoase au fost raportate rar, ca şi manifestările androgenice ușoare, cum sunt hirsutismul şi tulburările ciclului menstrual. La bărbaţi, potenţa poate fi uneori afectată.

Dacă furosemida este administrat la copiii prematuri în primele săptămâni de viaţă, aceasta poate creşte riscul de persistenţă a canalului arterial.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Cu frecvență necunoscută: Rar, spironolactona poate duce la modificări vocale sub formă de răguşeală şi îngroşarea vocii (la femei) sau creşterea tonalităţii (la bărbaţi). La unii pacienți aceste modificări vocale persistă chiar şi după ce Diurocard a fost întrerupt.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.