Diptivil Duo 50 mg/1000 mg

Doze Adulţi cu funcție renală normală (RFG ≥ 90 ml/minut) Pentru tratamentul hiperglicemiei doza de Diptivil Duo trebuie individualizată luând în considerare schema de tratament a pacientului, eficacitatea şi tolerabilitatea, fără a depăşi doza zilnică maximă recomandată de 100 mg vildagliptin. Tratamentul cu Diptivil Duo poate fi iniţiat, fie cu un comprimat

de 50 mg/850 mg, fie cu un comprimat de 50 mg/1000 mg de două ori pe zi, un comprimat administrat dimineaţa şi celălalt seara.

• Pentru pacienţii controlaţi necorespunzător sub tratament cu doza maximă tolerată de metformină în monoterapie: Doza iniţială de Diptivil Duo trebuie să asigure vildagliptin 50 mg de două ori pe zi (100 mg doză zilnică totală) plus doza de metformin deja administrată.

• Pentru pacienţii care trec de la administrarea concomitentă de vildagliptin şi metformin sub formă de comprimate separate: Administrarea Diptivil Duo trebuie iniţiată cu doza de vildagliptin şi metformin deja administrată.

• Pentru pacienţii controlaţi necorespunzător cu combinaţia dintre metformin şi o sulfoniluree: Dozele de Diptivil Duo trebuie să asigure vildagliptin 50 mg de două ori pe zi (100 mg doza zilnică totală) şi o doză de metformin similară dozei deja administrate. Atunci când Diptivil Duo se utilizează în asociere cu o sulfoniluree, poate fi avută în vedere o doză mai mică de sulfoniluree pentru a reduce riscul apariţiei hipoglicemiei.

• Pentru pacienţii controlaţi necorespunzător cu combinaţia dintre insulină şi doza maximă tolerată de metformin: Doza de Diptivil Duo trebuie să asigure 50 mg de două ori pe zi (100 mg doză zilnică totală) plus doza de metformin similară dozei deja administrate.

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea vildagliptinei şi metforminei ca tratament oral triplu în asociere cu o tiazolidindionă.

Grupurile speciale de pacienţi Vârstnici (≥ 65 ani) Deoarece metformina se excretă pe cale renală, iar pacienţii în vârstă au tendinţa de a avea funcţia renală diminuată, pacienţilor în vârstă care utilizează Diptivil Duo trebuie să li se monitorizeze periodic funcţia renală (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă renală RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformin și cel puțin anual după aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la vârstnici, funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3-6 luni.

Este de preferat ca doza zilnică maximă de metformin să fie împărțită în 2-3 doze pe zi. Înainte de a lua în considerare inițierea tratamentului cu metformin la pacienții cu RFG < 60 ml/minut, trebuie evaluați factorii care pot crește riscul de acidoză lactică (vezi pct. 4.4).

Dacă nu este disponibilă o concentrație adecvată de Diptivil Duo, în locul combinației în doză fixă trebuie utilizate monocomponentele individuale.

GFR ml/minut Metformină Vildagliptin 60-89 Doza maximă zilnică este de 3000 mg Poate fi avută în vedere reducerea dozei în Fără ajustarea dozei. asociere cu diminuarea funcției renale.

45-59 Doza maximă zilnică este de 2000 mg Doza inițială este de cel mult jumătate din doza maximă. Doza zilnică maximă este de 50 mg.

30-44 Doza maximă zilnică este de 1000 mg. Doza inițială este de cel mult jumătate din doza maximă.

<30 Metformina este contraindicată

Insuficienţă hepatică Diptivil Duo nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficienţă hepatică, inclusiv la pacienţii cu valori pretratament ale alanin aminotransferazei (ALT) sau aspartat aminotransferazei (AST) > 3x limita superioară a valorii normale (LSVN) (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 4.8).

Copii şi adolescenţi Diptivil Duo nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi (< 18 ani). Siguranţa şi eficacitatea Diptivil Duo la copii şi adolescenţi (< 18 ani) nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Administrare orală. Administrarea Diptivil Duo cu sau imediat după consumul de alimente poate reduce simptomele gastrointestinale asociate metforminei (vezi şi pct. 5.2).

Generalităţi

Diptivil Duo nu este un substitut al insulinei la pacienţii dependenţi de insulină şi nu trebuie utilizat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1.

Acidoză lactică

Acidoza lactică, o complicație metabolică foarte rară, dar gravă, survine cel mai adesea în caz de deteriorare acută a funcției renale, de boală cardio-respiratorie sau sepsis. Acumularea de metformin survine la deteriorarea acută a funcției renale și crește riscul de acidoză lactică.

În caz de deshidratare (diaree severă sau vărsături, febră sau aport redus de lichide), administrarea metforminei trebuie întreruptă temporar și se recomandă contactarea unui profesionist din domeniul sănătății.

Administrarea medicamentelor care pot afecta în mod acut funcția renală (de exemplu antihipertensivele, diureticele și AINS) trebuie inițiată cu prudență la pacienții tratați cu metformin. Alți factori de risc pentru acidoză lactică sunt consumul de alcool etilic în exces, insuficiența hepatică, diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit și orice afecțiuni asociate cu hipoxie, precum și utilizarea concomitentă de medicamente care pot cauza acidoză lactică (vezi pct. 4.3 și 4.5).

Pacienții și/sau îngrijitorii acestora trebuie informați în privința riscului de acidoză lactică. Acidoza lactică se caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale, crampe musculare, astenie şi hipotermie urmată de comă. În caz de simptome suspectate, pacientul trebuie să oprească administrarea metforminei și să solicite imediat un consult medical. Rezultatele investigațiilor diagnostice de laborator indică o scădere a pH-ului sanguin ( 5 mmol/l) și o creștere a deficitului anionic și a raportului lactat/piruvat.

Administrarea de substanțe de contrast iodate Administrarea intravasculară de substanțe de contrast iodate poate duce la nefropatie indusă de substanța de contrast, ceea ce determină acumularea de metformină și creșterea riscului de acidoză lactică. Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la momentul acesteia și nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă (vezi pct. 4.2 și 4.5).

Funcția renală

RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului și periodic după aceea, (vezi pct. 4.2.). Metformina este contraindicată la pacienții cu RFG < 30 ml/minut și administrarea acesteia trebuie întreruptă temporar în prezența afecțiunilor care influențează funcția renală, vezi pct. 4.3.

Medicamentele concomitente care pot afecta funcția renală, pot determina modificări hemodinamice semnificative sau inhiba transportul renal și cresc expunerea sistemică la metformin, trebuie utilizate cu precauție (vezi pct. 4.5).

Insuficienţă hepatică

Pacienţii cu insuficienţă hepatică, inclusiv cei cu valori pre-tratament ale ALT sau AST > 3x LSVN nu trebuie trataţi cu vildagliptină/metformin (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.8).

Monitorizarea enzimelor hepatice Au fost raportate rare cazuri de disfuncţie hepatică (inclusiv hepatită) la vildagliptin. În aceste cazuri, pacienţii au fost, în general, asimptomatici, fără sechele clinice şi valorile testelor funcţiei hepatice (TFH) au revenit la normal după întreruperea tratamentului. TFH trebuie efectuate înainte de iniţierea tratamentului cu vildagliptină/metformin pentru a cunoaşte valorile iniţiale ale pacienţilor. În timpul tratamentului cu vildagliptină/metformin funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale de trei luni în primul an şi periodic după aceea. Pacienţii la care apar valori crescute ale transaminazelor trebuie monitorizaţi printr-o a doua evaluare a funcţiei hepatice pentru a confirma rezultatul şi trebuie urmăriţi ulterior prin frecvente TFH până la revenirea la normal a valorii(lor) crescute. În cazul în care persistă o creştere a valorilor AST sau ALT de 3x LSVN sau mai mare, se recomandă întreruperea tratamentului cu vildagliptină/metformin. Pacienţii care dezvoltă icter sau alte semne sugestive de disfuncţie hepatică trebuie să întrerupă administrarea vildagliptină/metformin.

După renunţarea la tratamentul cu Diptivil Duo şi normalizarea valorilor TFH, tratamentul cu Diptivil Duo nu trebuie reiniţiat.

Boli dermatologice

În cadrul studiilor non-clinice toxicologice, la nivelul extremităţilor maimuţelor, pentru vildagliptin s-a raportat apariţia de leziuni cutanate, incluzând pustule şi ulceraţii (vezi pct. 5.3). Deşi nu a fost observată o incidenţă crescută a leziunilor cutanate în studiile clinice, există experienţă limitată la pacienţii cu complicaţii cutanate diabetice. Cu toate acestea, au existat raportări după punerea pe piaţă privind apariţia leziunilor cutanate buloase şi exfoliative. Astfel, în conduita de îngrijire a pacientului cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea bolilor cutanate, cum sunt pustulele sau ulceraţia.

Pancreatită acută

Administrarea vildagliptinei a fost asociată cu riscul apariţiei pancreatitei acute. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la simptomul caracteristic al pancreatitei acute.

Dacă se suspectează pancreatita, tratamentul cu vildagliptin trebuie întrerupt; dacă se confirmă diagnosticul de pancreatită acută, tratamentul cu vildagliptin nu trebuie reluat. Trebuie acordată atenție pacienţilor cu antecedente de pancreatită acută.

Hipoglicemie

Se cunoaşte că administrarea de sulfoniluree cauzează hipoglicemie. La pacienţii cărora li se administrează vildagliptin în asociere cu o sulfoniluree poate exista riscul apariţiei hipoglicemiei. Prin urmare, poate fi avută în vedere o doză mai mică de sulfoniluree pentru a reduce riscul apariţiei hipoglicemiei.

Intervenţii chirurgicale

Administrarea metforminei trebuie întreruptă la momentul intervenției chirurgicale, sub anestezie generală, spinală sau epidurală. Tratamentul poate fi reluat după cel puțin 48 ore de la intervenția chirurgicală sau la reînceperea hrănirii pe cale orală și cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată și să se fi constatat că este stabilă.

Rezumatul profilului de siguranţă Datele de siguranță au fost obținute de la un total de 6 197 de pacienți expuși la vildagliptină /metformin în studii randomizate controlate cu placebo. Dintre acești pacienți, 3 698 pacienți au primit vildagliptină/metformin și 2 499 pacienți au primit placebo/metformin.

Nu au existat studii clinice terapeutice efectuate cu vildagliptină/metformin. Cu toate acestea, a fost demonstrată bioechivalenţa vildagliptină/metformin cu vildagliptina şi metformina administrate concomitent (vezi pct. 5.2).

Majoritatea reacţiilor adverse au fost uşoare şi trecătoare şi nu au necesitat întreruperea tratamentului. Nu s-a constatat nicio asociere între reacţiile adverse şi vârstă, etnie, durata de expunere sau doza zilnică. Utilizarea vildagliptinului este asociată cu riscul de dezvoltare a pancreatitei. Acidoză lactică a fost raportată în urma utilizării metforminei, în special la pacienţii cu insuficienţă renală subiacentă (vezi pct. 4.4).

Lista reacţiilor adverse prezentate sub formă de tabel

Tabelul 1 Reacții adverse raportate la pacienții cărora li s-a administrat vildagliptin și metformin (sub formă de monocomponente sau în combinație cu doză fixă) sau în asociere cu alte tratamente antidiabetice, în studiile clinice și în experiența de după punerea pe piață

• Reacții adverse raportate la pacienții cărora li sa administrat metformin în monoterapie și care nu au fost observate la pacienții cărora li s-a administrat vildalgiptin+metformin în doză fixă. Consultați rezumatul caracteristicilor produsului pentru metformină pentru informații suplimentare. † Pe baza experienței postmarketing.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Vildagliptin

Insuficiență hepatica Au fost raportate cazuri rare de disfuncție hepatică (inclusiv hepatită) cu vildagliptin. În aceste cazuri, pacienții au fost în general asimptomatici, fără sechele clinice, iar funcția hepatică a revenit la normal după întreruperea tratamentului. În datele din studiile controlate cu monoterapie și terapie suplimentară cu o durată de până la 24 de săptămâni, incidența creșterilor ALT sau AST ≥ 3x LSN (clasificată ca prezentă la cel puțin 2 măsurători consecutive sau la vizita finală în timpul tratamentului) a fost de 0,2 %, 0,3% și 0,2% pentru vildagliptin 50 mg o dată pe zi, vildagliptin 50 mg de două ori pe zi și, respectiv, toți comparatorii. Aceste creșteri ale transaminazelor au fost în general asimptomatice, de natură neprogresivă și nu sunt asociate cu colestază sau icter.

Angioedem Au fost raportate cazuri rare de angioedem la vildagliptin la o rată similară cu cea a grupului de control. O proporție mai mare de cazuri a fost raportată când vildagliptin a fost administrat în asociere cu un inhibitor ECA. Majoritatea evenimentelor au fost de severitate uşoară şi s-au rezolvat cu tratamentul continuu cu vildagliptin.

Hipoglicemie Hipoglicemia a fost mai puțin frecventă când vildagliptin (0,4%) a fost utilizat ca monoterapie în studii comparative controlate de monoterapie cu un comparator activ sau placebo (0,2%). Nu au fost raportate evenimente severe sau grave de hipoglicemie. Când a fost utilizat ca adjuvant la metformină, hipoglicemia a apărut la 1% dintre pacienții tratați cu vildagliptin și la 0,4% dintre pacienții tratați cu placebo. Când a fost adăugată pioglitazonă, hipoglicemia a apărut la 0,6% dintre pacienții tratați cu vildagliptin și la 1,9% dintre pacienții tratați cu placebo. Când a fost adăugată sulfoniluree, hipoglicemia a apărut la 1,2% dintre pacienții tratați cu vildagliptin și la 0,6% dintre pacienții tratați cu placebo. Când s-au adăugat sulfoniluree și metformină, a apărut hipoglicemie la 5,1% dintre pacienții tratați cu vildagliptin și la 1,9% dintre pacienții tratați cu placebo. La pacienţii care au luat vildagliptin în asociere cu insulină, incidenţa hipoglicemiei a fost de 14% pentru vildagliptin şi de 16% pentru placebo.

Metformin Scăderea absorbției vitaminei B12 O scădere a absorbției vitaminei B12 cu scăderea nivelurilor serice a fost observată foarte rar la pacienții care au fost tratați cu metformină pe o perioadă lungă de timp. Se recomandă luarea în considerare a unei astfel de etiologii dacă un pacient prezintă anemie megaloblastică.

Funcția hepatică Au fost raportate cazuri izolate de anomalii ale testelor funcției hepatice sau de hepatită care se rezolvă la întreruperea tratamentului cu metformin.

Tulburări gastrointestinale Reacțiile adverse gastrointestinale apar cel mai frecvent în timpul inițierii terapiei și se remit spontan în majoritatea cazurilor. Pentru a le preveni, se recomandă ca metforminul să fie administrat în 2 doze zilnice în timpul sau după mese. O creștere lentă a dozei poate îmbunătăți, de asemenea, tolerabilitatea gastrointestinală.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro