Desferal 500 mg

Tratamentul supraîncărcării cronice cu fier

Scopul principal al terapiei chelatoare în supraîncărcarea cu fier la pacienţii bine controlaţi, este de a menţine un echilibru al fierului şi de a preveni hemosiderozele, în timp ce la pacienţii cu supraîncărcare de fier este de dorit o balanţă a fierului negativă, pentru a se realiza o scădere a depozitelor crescute de fier şi pentru a preveni efectele toxice ale fierului.

Copii, adolescenţi şi adulţi

Tratamentul cu Desferal trebuie să înceapă după primele 10-20 de transfuzii sanguine sau atunci când există dovezi provenite din monitorizarea clinică conform cărora este prezentă o supraîncărcare cu fier (de exemplu, feritină serică > 1000 ng/ml). Întârzierea creşterii poate rezulta din supraîncărcarea cu fier sau din dozele foarte mari de Desferal. Dacă chelarea este începută la pacienţi cu vârsta sub 3 ani, creşterea trebuie monitorizată cu atenţie, iar doza zilnică nu trebuie să depăşească 40 mg deferoxamină/kg şi zi.

Doza şi modul de administrare pot fi determinate individual şi adaptate pe parcursul tratamentului, în funcţie de severitatea încărcării cu fier a pacientului. Trebuie utilizată doza minimă eficace. Pentru evaluarea răspunsului la terapia chelatoare, iniţial poate fi monitorizată zilnic eliminarea urinară a fierului în decurs de 24 ore şi stabilit răspunsul la creşterea dozelor de Desferal. Odată ce a fost stabilită doza corespunzătoare, vitezele de eliminare urinară a fierului pot fi evaluate la intervale de câteva săptămâni. Alternativ, doza medie zilnică poate fi ajustată în funcţie de nivelul feritinei, pentru a păstra indicele terapeutic mai mic de 0,025 (doza medie zilnică exprimată (mg/kg şi zi) de Desferal, împărţită la concentraţia plasmatică de feritină (micrograme/l), să fie sub 0,025).

Indicele terapeutic este un instrument util în protejarea pacientului împotriva excesului de chelare, dar nu este un substitut al monitorizării clinice atente.

Media dozei zilnice de Desferal este de obicei între 20-60 mg deferoxamină/kg şi zi.

În general, pacienţii cu concentraţia plasmatică a feritinei mai mică de 2000 ng/ml, necesită aproximativ 25 mg deferoxamină/kg şi zi. Pacienţii cu o concentraţie plasmatică de feritină între 2000-3000 ng/ml, necesită aproximativ 35 mg deferoxamină/kg şi zi. Pacienţii cu o concentraţie plasmatică de feritină mai mare pot necesita până la 55 mg deferoxamină/kg şi zi. Nu se recomandă depăşirea în mod periodic a dozei zilnice de 50 mg deferoxamină/kg şi zi, exceptând cazul în care este necesară o chelare foarte puternică, la pacienţii la care procesul de creştere a încetat. Dacă valorile feritinei scad sub 1000 ng/ml, riscul de intoxicaţie cu Desferal creşte; este importantă monitorizarea atentă, în mod special a acestor pacienţi si, probabil, trebuie avută în vedere, scăderea dozei totale săptămânale. Dozele specificate aici reprezintă media dozei zilnice. Deoarece majoritatea pacienţilor utilizează Desferal mai puţin de 7 zile pe săptămână, doza actuală per perfuzie, diferă de obicei de doza medie zilnică.

De exemplu, dacă este necesară o doză medie zilnică de 40 mg deferoxamină/kg şi zi şi pacientul poartă pompa 5 nopţi pe săptămână, fiecare perfuzie trebuie să conţină 56 mg deferoxamină/kg.

S-a demonstrat că, chelarea cu Desferal efectuată în mod periodic, a îmbunătăţit speranţa de viaţă la pacienţii cu talasemie.

Perfuzia subcutanată lentă Perfuzia subcutanată lentă, prin intermediul unei pompe portabile de perfuzie, uşoare, pe o perioadă de 8-12 ore, este considerată a fi eficace şi mai ales convenabilă pentru pacienţii din ambulator, dar poate fi administrată de asemenea, o perioadă de peste 24 ore.

În mod, normal, Desferal trebuie utilizat cu ajutorul pompei, de 5-7 ori pe săptămână. Desferal nu este conceput pentru administrarea injectabilă subcutanată în bolus.

Pacienţi vârstnici Studiile clinice privind Desferal nu au inclus un număr suficient de subiecţi cu vârsta de 65 de ani şi peste această vârstă, pentru a stabili dacă aceştia răspund diferit, comparativ cu subiecţii mai tineri. În general, selectarea dozei la un pacient vârstnic trebuie să se facă cu precauţie, începându-se, de obicei, de la valorile inferioare ale intervalului de dozare, reflectând frecvenţa mai mare a reducerii funcţiilor hepatice, renale sau cardiace şi frecvenţa afecţiunilor concomitente sau a tratamentului cu alte medicamente la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Insuficienţă hepatică Nu au fost efectuate studii la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Perfuzia intravenoasă în timpul transfuziei sanguine Disponibilitatea abordului venos în timpul transfuziilor sanguine face posibilă administrarea perfuziei intravenoase de exemplu, la pacienţii care suportă mai greu şi/sau nu tolerează perfuziile subcutanate.

Soluţia de Desferal nu trebuie introdusă direct în punga cu sânge, dar poate fi adăugată la linia de transfuzie prin intermediul unui adaptor de tip “Y”, localizat aproape de locul de administrare în venă. Pompa pacientului trebuie utilizată pentru administrarea Desferal în mod obişnuit. Din cauza cantităţii limitate de medicament care poate fi administrată prin perfuzie i.v. în timpul transfuziei de sânge, beneficiul clinic al acestui mod de administrare este limitat. Pacienţii şi asistentele trebuie avertizaţi să nu crească viteza perfuziei, deoarece Desferal administrat intravenos în bolus poate determina colaps circulator (vezi pct. 4.4).

Perfuzia intravenoasă continuă Sistemele intravenoase implantate pot fi utilizate atunci când este efectuată chelarea intensivă. Perfuzia intravenoasă continuă este indicată la pacienţii la care nu se pot administra perfuzii subcutanate continue şi la cei care prezintă afecţiuni cardiace secundare supraîncărcării cu fier. Doza de Desferal depinde de gradul de supraîncărcare cu fier a pacientului.

Eliminarea urinară a fierului în 24 ore trebuie măsurată în mod periodic atunci când este necesară o chelare intensivă (intravenos) şi doza va fi ajustată corespunzator. Se recomandă prudenţă atunci când se spală linia de perfuzare, pentru a evita perfuzarea bruscă a reziduurilor de Desferal care pot fi prezente în spaţiul inert al liniei de perfuzare, deoarece acesta poate determina colaps circulator (vezi pct. 4.4).

Administrarea intramusculară Deoarece perfuziile subcutanate sunt mult mai eficace, injecţiile intramusculare sunt administrate numai atunci când perfuziile subcutanate nu sunt posibile.

Oricare din căile de administrare este aleasă, doza individuală de intreţinere va depinde de viteza eliminării fierului de către pacient.

Utilizarea concomitentă cu vitamina C Pacienţii cu supraîncărcare cu fier dezvoltă de obicei deficienţă de vitamina C, probabil datorită oxidării vitaminei de către fier. Ca adjuvant în terapia chelatoare, poate fi administrată vitamina C în doze de până la 200 mg pe zi, divizat, începând după prima lună de tratament regulat cu Desferal (vezi pct. 4.4).

Vitamina C creşte biodisponibilitatea fierului pentru chelare. În general, o doză de 50 mg vitamina C este suficientă pentru copiii cu vârsta sub 10 ani, şi una de 100 mg pentru copiii cu vârsta peste 10 ani.

Doze mai mari de vitamina C nu produc o creştere adiţională în eliminarea complexului de fier.

Tratamentul intoxicaţiei acute cu fier Desferal este un adjuvant la măsurile standard utilizate în general în tratamentul intoxicaţiei acute cu fier.

Tratamentul cu Desferal este indicat în oricare dintre situaţiile următoare:

• toţi pacienţii simptomatici care prezintă mai mult decât simptome minore tranzitorii (de exemplu mai mult de un episod de emeză sau un scaun moale),

• pacienţi cu dovezi de letargie, durere abdominală semnificativă, hipovolemie sau acidoză,
• pacinţi cu rezultate pe radiografia abdominală pozitive, care demonstrează radioopacităţi multiple (marea majoritate a acestor pacinţi vor dezvolta intoxicaţie simptomatică cu fier),
• orice pacient simptomatic cu o concentraţie plasmatică a fierului mai mare de 300-350 micrograme/dl din punct de vedere al capacităţii totale de legare a fierului (TIBC). S-a sugerat, de asemenea, că o abordare conservatoare, fără tratament cu Desferal trebuie luată în considerare atunci când concentraţiile plasmatice ale fierului sunt între 300-500 micrograme/dl, la pacienţii asimptomatici, cât şi la cei cu simptome auto-limitate de emeză sau diaree fărăhemoragie.

Administrarea intravenoasă continuă de Desferal este calea de administrare preferată.

Viteza de perfuzare recomandată este de 15 mg deferoxamină/kg şi oră şi trebuie redusă imediat ce circumstanţele permit, de obicei, după 4-6 ore, astfel încât doza intravenoasă totală să nu depăşească 80 mg deferoxamină/kg în orice perioadă de 24 ore.

Se crede că următoarele criterii sugerate reprezintă cerinţele corespunzătoare pentru întreruperea tratamentului cu Desferal. Terapia chelatoare trebuie continuată până când toate criteriile următoare sunt îndeplinite:

• pacientul trebuie să nu prezinte semne sau simptome ale intoxicaţiei sistemice cu fier (de exemplu să nu prezinte acidoză, agravarea hepatotoxicităţii),
• în mod ideal, concentraţia plasmatică de fier corectată trebuie să fie normală sau scăzută (de exemplu sub 100 micrograme/dl). Dat fiind faptul că testele de laborator nu pot măsura concentraţiile plasmatice de fier cu acurateţe în prezenţa Desferal, este de acceptat întreruperea tratamentului cu Desferal atunci când toate criteriile sunt întrunite, dacă nivelul de fier determinat nu este crescut,
• trebuie obţinut testul radiologic abdominal repetat la pacienţii care au demnostrat iniţial radioopacităţi multiple, pentru a se asigura că ele au dispărut înainte de întreruperea tratamentului cu Desferal, deoarece acestea reprezintă un indicator pentru absorbţia continuă a fierului,
• dacă iniţial pacientul prezintă o colorare în roz pal a urinei, în timpul tratamentului cu Desferal, este aşteptat ca urina să revină la culoarea normală, înaintea întreruperii tratamentului cu Desferal (absenţa colorării în roz pal a urinei nu este suficientă pentru a garanta întreruperea tratamentului cu Desferal).

Eficacitatea tratamentului depinde de o eliminare adecvată a urinei, pentru a se asigura că, complexul deferoxamină-fier este eliminat din organism. Dacă apare oliguria sau anuria, poate fi necesară dializa peritoneală, hemodializa sau hemofiltrarea.

Tratamentul supraîncărcării cronice cu aluminiu la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiul terminal Complexele formate de Desferal cu fierul sau cu aluminiul sunt dializabile.

La pacienţii cu insuficienţă renală, eliminarea lor va fi crescută prin dializă.

Pacienţii care prezintă dovezi de simptome sau de disfuncţie a organului datorate supraîncărcării cu aluminiu, trebuie să primeasca tratament cu Desferal. Chiar şi la pacienţii asimptomatici, tratamentul cu Desferal trebuie luat în considerare dacă concentraţiile plasmatice de aluminiu sunt în mod constant peste 60 ng/ml şi sunt asociate cu un test pozitiv la perfuzia cu Desferal (vezi mai jos). Acestă situaţie este indicată în particular dacă datele biopsiei osoase prezintă dovezi ale unei afecţiuni osoase datorate supraîncărcării cu aluminiu.

Desferal trebuie administrat într-o doză săptămânală unică de 5 mg deferoxamină/kg (vezi pct. 6.6).

La pacienţii cu concentraţii plasmatice ale aluminiului până la 300 ng/ml după testul deferoxamină (DFO), Desferal trebuie administrat sub formă de perfuzie lentă intravenoasă, pe parcursul ultimelor 60 minute ale şedinţei de dializă. La pacienţii cu concentraţii plasmatice ale aluminiului peste 300 ng/ml după testul DFO, Desferal trebuie administrat în perfuzie lentă intravenoasă, cu 5 ore înaintea şedinţei de dializă. După terminarea primelor 3 luni de tratament cu Desferal, urmate de o perioadă de 4 săptămâni de eliminare, trebuie efectuat un test de perfuzie cu Desferal. Dacă după două teste succesive de perfuzie cu Desferal, efectuate la intervale de o lună, concentraţiile plasmatice ale aluminiului sunt la mai puţin de 50 ng/ml peste valoarea normală, nu se mai recomandă tratament ulterior cu Desferal.

La pacienţii aflaţi în dializă peritoneală ambulatorie continuă (CAPD) sau dializă peritoneală ciclică continuă (CCPD), Desferal trebuie administrat o dată pe săptămână, în doza de 5 mg deferoxamina/kg, anterior ciclului final de dializă al zilei. Calea de administrare intraperitoneală este recomandată la aceşti pacienţi, dar Desferal poate fi administrat intramuscular, intravenos în perfuzie lentă sau subcutanat.

Testul cu Desferal Acest test are la bază principiul că, la subiecţii normali, Desferal nu creşte eliminarea fierului şi a aluminiului peste o anumită limită.

1. Testul cu Desferal pentru supraîncărcarea cu fier la pacienţii cu funcţie renală normală Se injectează intramuscular 500 mg Desferal. Se colectează apoi urina pe parcursul a 6 ore şi se determină conţinutul acesteia în fier. O eliminare de 1-1,5 mg de fier (18-27 micromoli) în timpul acestei perioade de 6 ore este sugestivă pentru supraîncărcarea cu fier; valorile mai mari de 1,5 mg (27 micromoli) pot fi considerate ca fiind patologice. Testul deţine rezultate demne de luat în considerare numai în cazurile în care funcţia renală este normală.

2. Testul perfuziei cu Desferal pentru supraîncărcarea cu aluminiu la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiul terminal Un test de perfuzie cu Desferal este recomandat la pacienţii cu concentraţii plasmatice de aluminiu care depăşesc 60 ng/ml, asociate cu concentraţii plasmatice de feritină de peste 100 ng/ml.

Chiar înaintea începerii şedinţei de hemodializă, se ia o probă de sânge pentru a determina valoarea iniţială a concentraţiei plasmatice a aluminiului.

În ultimele 60 minute ale şedinţei de dializă se administrează o doză de 5 mg/kg (vezi pct. 6.6) sub formă de perfuzie intravenoasă lentă.

La începutul următoarei şedinţe de hemodializă (de exemplu 44 ore după perfuzia de Desferal menţionată mai sus), se va lua o a doua probă de sânge pentru a determina încă o dată concentraţia plasmatică a aluminiului.

Testul cu Desferal este considerat pozitiv dacă creşterea aluminiului plasmatic peste valoarea iniţială depăşeşte 150 ng/ml. Totuşi, un test negativ nu exclude în mod absolut diagnosticarea supraîncărcării cu aluminiu.

Perfuzia intravenoasă rapidă Perfuzia intravenoasă rapidă poate determina hipotensiune şi șoc (de exemplu, înroşirea feţei, tahicardie, colaps circulator şi urticarie).

Afectarea vederii şi auzului Doze mari de Desferal, mai ales la pacienţii cu concentraţii plasmatice de feritină scăzute, pot determina tulburări de vedere şi auz (vezi pct. 4.8). Pacienţii cu insuficienţă renală care efectuează dializa de întreţinere şi care prezintă concentraţii plasmatice de feritină scăzute, pot fi predispuşi în mod special la reacţii adverse, raportându-se simptome vizuale după administrarea unei doze unice de Desferal.

Riscul apariţiei reacţiilor adverse este redus atunci când se ia în considerare tratamentul cu doze scăzute. Dacă apar tulburări vizuale sau auditive, administrarea Desferal trebuie întreruptă imediat. De obicei, modificările determinate de Desferal sunt reversibile dacă sunt identificate precoce.

Tratamentul cu Desferal poate fi reluat apoi, la o doză redusă, cu monitorizarea atentă a funcţiei audio-vizuale.

Se recomandă control oftalmologic şi audiologic de specialitate, înaintea începerii tratamentului cu Desferal şi apoi la intervale regulate (la fiecare 3 luni), mai ales dacă concentraţiile plasmatice de feritină sunt scăzute. Prin păstrarea raportului dozei medii zilnice (mg/kg) de Desferal împărţită la feritină plasmatică (micrograme/l) sub 0,025, riscul anormaliilor audiometrice poate fi scăzut la pacienţii cu talasemie.

Insuficienţă renală Aproximativ jumătate din complexele formate cu metale sunt eliminate pe cale renală, la pacienţii cu supraîncărcare cu fier, cu funcţie renală normală. Corespunzător, la pacienţii cu insuficienţă renală severă se recomandă prudenţă. Complexele cu fier şi cu aluminiu ale deferoxaminei sunt dializabile; la pacienţii cu insuficienţă renală, eliminarea lor va fi crescută prin dializă.

Au fost raportate cazuri izolate de insuficienţă renală acută (vezi şi pct. 4.8). Trebuie avută în vedere monitorizarea pacienţilor cu privire la modificări ale funcţiei renale (de exemplu, creatininemie crescută).

Pediatrie: creşterea întârziată Pacienţii cu concentraţii plasmatice de feritină scăzute la doze ridicate de Desferal sau pacienţii de vârstă mică (< 3 ani la începerea tratamentului) au fost asociaţi cu o întârziere în creştere (vezi pct. 4.2). Trebuie să se facă distincţie între creşterea întârziată asociată cu doze foarte mari de Desferal şi creşterea întârziată cauzată de supraîncărcarea cu fier. Întârzierea creşterii datorată utilizării Desferal este rară, dacă doza este menţinută sub 40 mg deferoxamină/kg şi zi;. Dacă intârzierea creşterii a fost asociată cu doze peste această valoare, atunci reducerea dozei poate determina revenirea vitezei de creştere, deşi înălţimea corespunzătoare pentru adult nu se va atinge.

Pacienţilor copii şi adolescenţi cărora li se administrează Desferal trebuie să li se monitorizeze greutatea corporală şi înălţimea la fiecare 3 luni.

Sindromul de detresă respiratorie acută Sindromul de detresă respiratorie acută a fost descris ulterior tratamentului cu doze intravenoase foarte mari de Desferal, la pacienţii cu intoxicaţie acută cu fier, şi de asemenea, la pacienţii cu talasemie.

Din acest motiv, nu trebuie depăşite dozele zilnice recomandate.

Infecţii La pacienţii cu supraîncărcare cu fier s-a raportat că Desferal creşte susceptibilitatea la infecţii, de exemplu cu Yersinia enterocolitica şi Yersinia pseudotuberculosis. Dacă un pacient aflat în tratament cu Desferal manifestă febră insoţită de enterita/enterocolita acută, durere abdominală difuză sau faringită, se recomandă întreruperea temporara a tratamentului, efectuarea testelor bacteriologice şi începerea imediat a antibioterapiei ţintite. După rezolvarea infecţiei, tratamentul cu Desferal poate fi reluat.

Rare cazuri de mucormicoză, unele finalizate cu deces, au fost raportate la pacienţii care primesc tratament cu Desferal pentru supraîncărcarea cu aluminiu şi/sau supraîncărcarea cu fier. Dacă apar oricare dintre semnele sau simptomele suspectate, Desferal trebuie întrerupt, trebuie efectuate teste micologice şi iniţiat imediat tratamentul corespunzător. Mucormicoza poate apărea, de asemenea, la pacienţii care nu urmează tratament cu Desferal, indicând faptul că alţi factori (cum sunt dializa, diabetul zaharat, tulburările echilibrului acido-bazic, malignităţi hematologice, medicamente imunosupresoare sau un sistem imunitar compromis) pot juca un rol în dezvoltarea acestei infecţii.

Insuficienţa cardiacă la administrarea de doze mari de vitamina C La pacienţii cu supraîncărcare cronică severă cu fier s-a raportat afectarea funcţiei cardiace ulterior tratamentului concomitent cu Desferal şi doze ridicate de vitamina C (mai mult de 500 mg zilnic).

Disfuncţia cardiacă a fost reversibilă atunci când s-a întrerupt administrarea de vitamina C. Trebuie luate următoarele precauţii atunci când Desferal şi vitamina C sunt utilizate concomitent:

• suplimentele cu vitamina C nu trebuie administrate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă;
• tratamentul cu vitamina C se începe numai după prima lună de tratament regulat cu Desferal;
• se administrarează vitamina C numai dacă pacientul primeşte tratament cu Desferal în mod regulat, de preferat cât mai curând după instalarea pompei;
• nu trebuie depaşită doza zilnică de 200 mg vitamina C, administrată în doze divizate;
• se recomandă monitorizarea funcţiei cardiace pe parcursul terapiei combinate.

Pacienţi trataţi pentru supraîncărcare cronică cu aluminiu La pacienţii cu encefalopatie determinată de încărcarea de aluminiu, dozele mari de Desferal pot exacerba disfuncţia neurologică (convulsii), probabil datorită unei creşteri bruşte a aluminiului plasmatic (vezi pct. 4.8). Desferal poate precipita declanşarea demenţei asociate dializei. S-a raportat că tratamentul preventiv cu clonazepam previne deteriorarea neurologică. De asemenea, tratamentul supraîncărcării cu aluminiu poate avea ca rezultat hipocalcemia şi agravarea hiperparatiroidismului.

Decolorarea urinii Eliminarea complexelor cu fier poate determina colorarea urinei în roşu-brun.

Precauţii şi instrucţiuni pentru utilizare şi manipulare Desferal nu trebuie administrat în doze mai mari decât cele recomandate. Medicamentul nu trebuie administrat în concentraţii mai mari de 95 mg/ml când este administrat subcutanat, deoarece aceasta creşte riscul de apariţie a reacţiilor adverse locale când este administrat subcutanat (vezi pct. 6.6). Atunci când utilizarea pe calea intramusculară este singura opţiune, poate fi necesară utilizarea de concentraţii mai mari pentru a facilita administrarea injectabilă.

La concentraţia recomandată de 95 mg/ml, soluţia reconstituită este clară şi incoloră spre uşor gălbuie. Trebuie utilizate numai soluţiile clare. Soluţiile tulburi sau opace trebuie aruncate. Trebuie manifestată prudenţă în ceea ce priveşte tehnica administrării injectabile.

Pentru perfuziile subcutanate, acul nu trebuie introdus prea aproape de derm.

Unele semne şi simptome raportate ca şi reacţii adverse pot fi, de asemenea, manifestări ale afecţiunii de bază (supraîncărcarea cu fier şi/sau aluminiu).

Tabelul 1

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Greaţă. Mai puţin frecvente Vărsături, dureri abdominale. Foarte rare Diaree

• Observaţii Surditatea neurosenzorială şi tinitus-ul sunt mai puţin frecvente dacă dozele sunt menţinute conform recomandărilor şi dacă acestea sunt scăzute atunci când concentraţia plasmatică a feritinei scade (raportul dintre doza zilnică de Desferal împărţită la concentraţia plasmatică de feritină trebuie să fie sub 0,025).

Diversele tulburări oculare sunt rare, cu excepţia cazurilor în care se administrează doze mari (vezi pct. 4.4).

Întârzierea creşterii şi tulburările osoase (de exemplu displazia metafizei osoase) sunt frecvente în cazul administrării de doze mai mari de 60 mg/kg şi zi, în special la pacienţii la care se începe chelarea fierului în primii trei ani din viaţă. Riscul este redus semnificativ la doze de 40 mg/kg sau mai mici.

Au fost raportate convulsii, în principal, la pacienţii supuşi dializei, cu supraîncărcare cu aluminiu (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate cazuri rare de concentraţii crescute ale transaminazelor la pacienţii care au fost trataţi cu Desferal, totuşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate cu medicamentul.

Pacienţii trataţi pentru supraîncărcare cronică cu aluminiu Terapiei de chelare cu Desferal pentru supraîncărcarea cu aluminiu poate conduce la hipocalcemie şi agravarea hiperparatiroidismului.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.