Acasă/ Medicamente/ Depakine
N03AG01 · Antiepileptice derivati de acizi grasi Prescripție, valabilă 6 luni

Depakine 57,64 mg/ml

Sirop · DCI: Acidum Valproicum + Saruri

Depakine sirop aparţine unei clase de medicamente numite antiepileptice.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Depakine sirop aparţine unei clase de medicamente numite antiepileptice.

Epilepsia este o boală neurologică. Ea este expresia unei funcţionări anormale, acute şi tranzitorii, a activităţii electrice a creierului şi se manifestă prin convulsii. Convulsiile se pot repeta pe parcursul unei anumite perioade din viaţa unei persoane.

Mecanismul de acţiune nu este bine cunoscut, dar se presupune că Depakine previne sau inhibă impulsurile din creier care declanşează convulsiile.

Tratamentul epilepsiei, în monoterapie sau în asociere cu alt tratament antiepileptic:

  • convulsii generalizate clonice, tonice, tonico-clonice, absenţe, convulsii mioclonice, atonice şi sindrom Lennox-Gastaut;
  • convulsii parţiale cu sau fără generalizare secundară.
Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Copii de sex feminin, adolescente și femei cu potenţial fertil Administrarea Depakine trebuie iniţiată şi supravegheată de către un medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei.

Pacienți de sex masculin Se recomandă ca administrarea Depakine să fie inițiată și supravegheată de către un medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei sau tulburării bipolare – vezi punctul 2 Recomandări importante pentru pacienții de sex masculin.

Asiguraţi-vă că efectuaţi vizitele medicale regulate, care sunt foarte importante, deoarece poate fi necesară modificarea dozei recomandate pentru dumneavoastră.

Doza este stabilită de către medic, în mod individual, pentru fiecare pacient în parte.

Mod şi cale de administrare Administrare orală. Flaconul cu sirop este însoţit de o seringă pentru administrare orală care este gradată în mg sau o linguriţă dozatoare. Administraţi siropul numai cu seringa pentru administrare orală sau cu linguriţa dozatoare, disponibile în cutie.

Deschiderea flaconului Pentru a deschide flaconul, capacul cu închidere securizată pentru copii trebuie apăsat şi rotit. Flaconul trebuie închis după fiecare utilizare.

Frecvenţa şi momentul administrării Trebuie să respectaţi recomandările medicului dumneavoastră. De obicei, doza zilnică trebuie administrată în timpul meselor, după cum urmează:

  • fracţionată în 2 prize la pacienţii cu vârsta sub un an;
  • fracţionată în 3 prize la pacienţii cu vârsta peste un an.

Durata tratamentului Nu trebuie să întrerupeţi tratamentul fără să discutaţi în prealabil cu medicul dumneavoastră. Altfel, boala dumneavoastră se poate agrava. Luaţi Depakine sirop atât timp cât v-a recomandat medicul dumneavoastră.

Dacă luaţi mai mult Depakine sirop decât trebuie O doză mai mare decât cea recomandată de Depakine sirop poate fi periculoasă. Dacă aţi luat prea mult din acest medicament, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat spital.

Dacă uitaţi să luaţi Depakine sirop Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Continuaţi să luaţi medicamentul conform recomandărilor medicului dumneavoastră. Dacă aţi uitat să luaţi mai multe doze, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră. Dacă încetaţi să luaţi Depakine sirop Nu întrerupeţi tratamentul cu Depakine sirop şi nu modificaţi doza fără a vă adresa în prealabil medicului dumneavoastră. Dacă întrerupeţi tratamentul fără recomandarea medicului dumneavoastră, starea dumneavoastră se poate înrăutăţi.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Doza zilnică medie:

  • sugari şi copii cu vârsta sub 6 ani: doza recomandată este de 30 mg valproat de sodiu/kg/zi (se recomandă utilizarea formelor farmaceutice Depakine sirop, soluţie orală sau granule cu eliberare prelungită);
  • copii cu vârsta de minim 6 ani: doza recomandată este de 30 mg valproat de sodiu/kg/zi;
  • adolescenţi şi adulţi: doza recomandată este de 20-30 mg valproat de sodiu/kg (se recomandă utilizarea formelor farmaceutice Depakine comprimate, Depakine Chrono comprimate cu eliberare prelungită sau granule cu eliberare prelungită).

Concentraţia de medicament prescrisă se va exprima în miligrame.

Începerea tratamentului cu Depakine sirop La pacienţii care au utilizat în prealabil alte medicamente antiepileptice, introducerea valproatului de sodiu trebuie să se facă progresiv, astfel încât doza optimă să fie atinsă în aproximativ două săptămâni. Ulterior, doza medicamentului administrat anterior se poate micşora treptat, în funcţie de controlul obţinut asupra afecţiunii.

La pacienţii care nu au utilizat alte medicamente antiepileptice, este preferabil ca tratamentul să se înceapă cu o doză mică, iar creşterea să se facă treptat, la intervale de 2-3 zile, astfel încât doza optimă să fie atinsă în aproximativ o săptămână.

Atunci când este necesar, asocierea altor medicamente antiepileptice trebuie să se facă progresiv (vezi pct. 4.5).

Copii şi adolescenţi: Dintre formele farmaceutice cu administrare orală, pentru administrare la copii cu vârsta sub 11 ani este mai adecvată forma de sirop.

Copii de sex feminin, adolescente și femei cu potenţial fertil Administrarea Depakine trebuie iniţiată şi supravegheată de către un medic specialist cu experienţă în tratamentul epilepsiei. Valproatul nu trebuie utilizat la copii de sex feminin, adolescente și la femei cu potențial fertil, cu excepția cazului în care alte tratamente nu sunt eficace sau nu sunt tolerate. Valproatul este prescris și eliberat din farmacie conform cu Programul de Prevenire a Sarcinii pentru valproat (pct. 4.3 și 4.4). Beneficiul şi riscul trebuie atent reevaluate cu ocazia revizuirilor periodice ale tratamentului.

Este de preferat ca valproatul să fie prescris în monoterapie şi în doza minimă eficace, iar, dacă este posibil, într-o formă farmaceutică cu eliberare prelungită. Doza zilnică trebuie administrată divizat, în cel puţin două prize (vezi pct. 4.6).

Pacienți de sex masculin Se recomandă ca administrarea Depakine să fie inițiată și supravegheată de către un medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei (vezi pct. 4.4 și 4.6).

Pacienți cu insuficiență renală Poate fi necesară scăderea dozei la pacienții cu insuficiență renală sau creșterea dozei la pacienții cărora li se efectuează hemodializă. Valproatul de sodiu este dializabil (vezi pct. 4.9). Doza trebuie modificată în funcție de monitorizarea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare Administrare orală. Siropul se administrează numai cu seringa pentru administrare orală sau cu linguriţa dozatoare, disponibile în cutie. Doza zilnică trebuie administrată de preferinţă în timpul meselor:

  • divizată în 2 prize la pacienţii cu vârsta sub un an;
  • divizată în 3 prize la pacienţii cu vârsta peste un an.
Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • dacă sunteți gravidă nu trebuie să utilizați Depakine ca tratament pentru epilepsie, decât dacă orice alt tratament nu funcționează în cazul dumneavoastră.
  • dacă sunteți o femeie cu potențial fertil, nu trebuie să luați Depakine ca tratament pentru epilepsie, decât dacă utilizați metode eficace de prevenire a sarcinii (contracepție) pe întreaga durată a tratamentului cu Depakine. Nu încetați să luați Depakine și nu renunțați la contracepție, decât dacă ați discutat despre aceste lucruri cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va sfătui ce să faceți (vezi mai jos la punctul „Sarcina, alăptarea și fertilitatea – Recomandări importante pentru femei”).
  • dacă sunteţi alergic la valproatul de sodiu (substanţa activă din Depakine sirop) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6).
  • dacă aveţi hepatită sau o boală activă a ficatului.
  • dacă dumneavoastră (sau oricare dintre rudele apropiate) aţi avut hepatită severă, în special dacă a fost determinată de medicamente.
  • dacă aveţi porfirie hepatică (o boală metabolică foarte rară, caracterizată prin excreţia crescută a anumitor pigmenţi în sânge).
  • dacă aveţi o boală genetică care determină o modificare la nivel mitocondrial (de exemplu, sindromul Alpers-Huttenlocher).
  • dacă aveţi o tulburare metabolică cunoscută, cum este tulburarea ciclului ureei.
  • dacă aveți deficiență de carnitină (o boală metabolică foarte rară) care este netratată.

Dacă credeţi că oricare dintre situaţiile de mai sus este valabilă în cazul dumneavoastră sau nu sunteţi sigur, adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a lua Depakine sirop.

Depakine este contraindicat în următoarele situații:

  • în sarcină, doar dacă nu există o alternativă adecvată de tratament (vezi pct. 4.4 și 4.6).
  • la femeile cu potențial fertil, dacă nu sunt respectate condițiile Programului de Prevenire a Sarcinii (vezi pct. 4.4 și 4.6).
  • hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
  • hepatită acută sau cronică
  • pacienţi cu antecedente personale sau heredocolaterale de hepatită severă, în special de hepatită de etiologie medicamentoasă
  • porfirie hepatică
  • pacienţi diagnosticaţi cu tulburări mitocondriale cauzate de mutaţii la nivelul genei nucleare care codifică enzima mitocondrială polimerază γ (POLG), de exemplu pacienţi cu sindrom Alpers-Huttenlocher, precum şi la copiii cu vârsta sub doi ani suspectaţi a avea o tulburare asociată POLG (vezi pct. 4.4)
  • pacienţi diagnosticaţi cu tulburări ale ciclului ureei (vezi pct. 4.4).
  • pacienți cu deficiență sistemică primară necorectată de carnitină (vezi pct. 4.4 Pacienții cu risc de hipocarnitinemie).
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să luaţi Depakine sirop, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

SPUNEȚI MEDICULUI DUMNEAVOASTRĂ IMEDIAT:

  • dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră dezvoltaţi o boală neaşteptată, în special în primele şase luni de tratament şi mai ales, dacă apar vărsături repetate, oboseală marcată, durere abdominală, somnolenţă, slăbiciune, pierderea poftei de mâncare, durere în partea superioară a stomacului, greaţă, icter (îngălbenirea pielii sau a albului ochilor), umflarea picioarelor, înrăutăţirea epilepsiei sau o stare generală de rău, TREBUIE SĂ SPUNEŢI MEDICULUI DUMNEAVOASTRĂ IMEDIAT. Depakine sirop poate afecta ficatul (şi rar pancreasul) la un număr foarte mic de pacienţi.
  • dacă Depakine sirop este luat de către copilul dumneavoastră cu vârsta sub 3 ani, în acelaşi timp cu un alt medicament antiepileptic, sau în cazul în care copilul are o altă boală neurologică, metabolică sau o formă severă de epilepsie
  • copilul dumneavoastră nu trebuie să ia Depakine sirop împreună cu acid acetilsalicilic, în special dacă are vârsta sub 3 ani
  • dacă aveţi lupus eritematos sistemic (o boală rară)
  • dacă sunteţi suspectat că suferiţi de orice fel de tulburări metabolice, în particular tulburări datorate deficitului enzimatic ereditar, cum este tulburarea ciclului ureei, deoarece există riscul de creştere a valorilor concentraţiei amoniacului în sânge
  • dacă aveţi probleme ale funcţiei rinichilor, medicul dumneavoastră va putea dori să vă supravegheze concentraţia valproatului în sânge sau să vă modifice doza
  • dacă creşteţi în greutate, datorită faptului că puteţi avea poftă de mâncare crescută
  • un număr mic de persoane tratate cu medicamente antiepileptice, cum este valproatul de sodiu/acidul valproic, au avut gânduri de autovătămare sau de sinucidere. Dacă vă apar astfel de gânduri, în orice moment al tratamentului, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
  • dacă aveţi diabet zaharat şi vi s-a recomandat efectuarea unor teste de determinare a corpilor cetonici în urină, medicul dumneavoastră va avea în vedere că Depakine poate determina rezultate fals pozitive.
  • dacă aveţi un deficit al enzimei carnitin-palmitoil-transferază tip II
  • dacă ştiţi sau suspectaţi că în familia dumneavoastră sunt persoane cu o boală genetică care determină o modificare la nivel mitocondrial.
  • similar altor medicamente antiepileptice, în timpul administrării acestui medicament, convulsiile se pot agrava sau pot apărea mai des. Dacă se întâmplă aşa, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
  • au fost raportate reacții cutanate grave, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), eritem multiform și angioedem în asociere cu tratamentul cu valproat. Solicitați imediat asistență medicală dacă observați oricare dintre simptomele asociate acestor reacții cutanate grave descrise la punctul 4.
  • dacă ați dezvoltat vreodată o erupție cutanată severă sau descuamarea pielii, apariția de vezicule și/sau ulcerații la nivelul gurii după ce ați luat valproat.

Atenţionări

Programul de Prevenire a Sarcinii Medicamentul valproat are un potențial teratogen ridicat, iar copiii expuși in utero la valproat au un risc crescut de apariție a malformațiilor congenitale și a tulburărilor de dezvoltare neurologică (vezi pct. 4.6).

Depakine este contraindicat în următoarele situații:

  • în sarcină, cu excepția cazului în care nu există o alternativă adecvată de tratament (vezi pct. 4.3 și 4.6).
  • la femeile cu potențial fertil, dacă nu sunt respectate condițiile Programului de Prevenire a Sarcinii (vezi pct. 4.3 și 4.6).

Condițiile Programului de Prevenire a Sarcinii: Medicul prescriptor trebuie să se asigure că

  • în fiecare caz în parte sunt analizate circumstanțele individuale, invitând pacienta să participe la discuție pentru a-și garanta angajamentul, sunt discutate opțiunile de tratament, iar pacienta înțelege riscurile și măsurile care trebuie luate pentru a reduce la minimum aceste riscuri.
  • potențialul de apariție a unei sarcini este evaluat pentru toate pacientele.
  • pacienta a înțeles și a luat la cunoștință riscul de apariție a malformațiilor congenitale și a tulburărilor de dezvoltare neurologică, inclusiv însemnătatea acestor riscuri pentru copiii expuși la valproat in utero.
  • pacienta înțelege necesitatea de a efectua un test de sarcină înainte de inițierea tratamentului, precum și în timpul acestuia, de câte ori este nevoie.
  • pacienta este sfătuită în ceea ce privește contracepția și este capabilă să se conformeze necesității de a utiliza mijloace eficace de contracepție (pentru mai multe detalii vă rugăm să citiți subpct. Contracepția al acestui avertisment încadrat în chenar), fără întrerupere pe întreaga durată a tratamentului cu valproat.
  • pacienta înțelege necesitatea reevaluării periodice a tratamentului (cel puțin anual) de către un medic cu experiență în abordarea terapeutică a epilepsiei.
  • pacienta înțelege necesitatea de a se adresa medicului imediat ce intenționează să rămână gravidă, pentru a se asigura faptul că are loc o discuție în timp util și se va schimba tratamentul cu unul alternativ, înainte de concepție și înainte de a renunța la contracepție.
  • pacienta înțelege necesitatea de se adresa imediat medicului său în caz de sarcină.
  • pacienta a primit ghidul pacientei
  • pacienta a confirmat că a înțeles riscurile și precauțiile necesare asociate cu utilizarea valproatului (Formularul anual de luare la cunoștință a riscurilor).

Aceste condiții sunt valabile și în cazul femeilor care nu sunt active din punct de vedere sexual la momentul respectiv, cu excepția situației în care medicul prescriptor consideră că sunt argumente ferme care să indice că nu există un risc de apariție a sarcinii.

Copii de sex feminin și adolescente

  • Medicii prescriptori trebuie să se asigure că părinții/ tutorii copiilor de sex feminin și adolescentelor înțeleg că trebuie să se adreseze medicului specialist imediat ce apare menarha la copiii de sex feminin și adolescentele care utilizează valproat.
  • Medicul prescriptor trebuie să se asigure că părinților/tutorilor copiilor de sex feminin și adolescentelor care au avut menarhă le sunt furnizate informații complete despre riscurile de apariție a malformațiilor congenitale și tulburărilor de dezvoltare neurologică, inclusiv însemnătatea acestor riscuri pentru copiii expuși la valproat in utero.
  • La pacientele care au avut menarhă, medicul prescriptor trebuie să reevalueze anual necesitatea tratamentului cu valproat și să ia în considerare opțiuni alternative de tratament. Dacă tratamentul cu valproat este singurul potrivit, este necesară o discuție despre necesitatea de a utiliza metode eficace de contracepție și despre toate celelalte condiții ale programului de prevenire a sarcinii. Medicul specialist trebuie să depună toate eforturile pentru a găsi o alternativă de tratament pentru copiii de sex feminin și adolescente, până ca acestea să ajungă la vârsta adultă.

Test de sarcină Înainte de inițierea tratamentului cu valproat trebuie exclusă o sarcină. Tratamentul cu valproat nu trebuie inițiat la femeile cu potențial fertil care nu au un rezultat negativ la testul de sarcină (testul de sarcină din plasmă), confirmat de către un specialist din domeniul sănătății, pentru a elimina posibilitatea utilizării accidentale în sarcină.

Contracepție Femeile cu potențial fertil cărora li se prescrie tratament cu valproat trebuie să utilizeze metode eficace de contracepție, fără întrerupere pe întreaga durată a tratamentului cu valproat. Acestor paciente trebuie să li se furnizeze informații complete în ceea ce privește prevenirea sarcinii și trebuie să fie îndrumate către medicul specialist pentru sfaturi legate de contracepție, dacă nu utilizează metode de contracepție eficace. Trebuie utilizată cel puțin o metodă eficace de contracepție (de preferat o metodă independentă de utilizator, cum este un dispozitiv intrauterin sau un implant) sau două metode complementare de contracepție, dintre care o metodă tip barieră. În fiecare caz în parte trebuie analizate circumstanțele individuale, atunci când se alege metoda contraceptivă, invitând pacienta să participe la discuție, pentru a-și garanta angajamentul și complianța la metoda contraceptivă aleasă. Chiar dacă este amenoreică, pacienta trebuie să respecte toate recomandările legate de contracepția eficace. Medicamente care conţin estrogeni Utilizarea simultană a medicamentelor care conţin estrogeni, inclusiv a contraceptivelor care conţin estrogeni, este posibil să determine scăderea eficacităţii valproatului (vezi pct. 4.5). Medicii prescriptori trebuie să monitorizeze răspunsul clinic (controlul convulsiilor sau controlul dispoziţiei) atunci când iniţiază sau întrerup tratamentul cu medicamente care conţin estrogeni. Pe de altă parte, valproatul nu reduce eficacitatea contraceptivelor hormonale.

Reevaluările anuale ale tratamentului realizate de către medicul specialist Medicul specialist trebuie să reevalueze cel puțin anual dacă tratamentul cu valproat este cel mai potrivit pentru pacientă. Medicul specialist trebuie să discute despre Formularul anual de luare la cunoștință a riscurilor, atât la inițierea tratamentului, cât și cu ocazia fiecărei reevaluări anuale și să se asigure că pacienta a înțeles conținutul său.

Planificarea sarcinilor În ceea ce privește indicația de tratament pentru epilepsie, dacă o femeie intenționează să rămână gravidă, tratamentul cu valproat trebuie reevaluat de către un medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei, care să ia în considerare alte alternative de tratament. Trebuie depuse toate eforturile pentru ca, înainte de concepție și înainte de întreruperea contracepției, să fie schimbat tratamentul cu o alternativă adecvată (vezi pct. 4.6). Dacă nu este posibilă schimbarea tratamentului, pacienta trebuie consiliată în ceea ce privește riscurile tratamentului cu valproat pentru făt, pentru a o ajuta să ia o decizie informată legată de planificarea familială.

În caz de sarcină Dacă o femeie care utilizează valproat rămâne gravidă, trebuie să se adreseze imediat unui medic specialist pentru reevaluarea tratamentului cu valproat și luarea în considerare a unor alternative de tratament. Pacientele a căror sarcină a fost expusă la valproat și partenerii lor trebuie trimiși la un medic specialist în genetică medicală pentru evaluare și consiliere în ceea ce privește sarcina expusă (vezi pct. 4.6).

Farmacistul trebuie să se asigure că

  • cardul pentru pacientă este furnizat de fiecare dată când este eliberată rețeta de valproat și că pacientele înțeleg conținutul acestui card.
  • pacientele sunt sfătuite să nu oprească tratamentul cu valproat și să se adreseze imediat unui medic specialist în caz de sarcină planificată sau suspectată.

Materiale educaționale Pentru a veni în ajutorul profesioniștilor din domeniul sănătății și pacientelor astfel încât să fie evitată expunerea la valproat în timpul sarcinii, deținătorul autorizației de punere pe piață furnizează materiale educaționale pentru a accentua avertismentele și pentru a oferi îndrumare cu privire la utilizarea tratamentului cu valproat de către femeile cu potențial fertil și detaliile Programului de Prevenire a Sarcinii. Tuturor femeilor cu potențial fertil care utilizează valproat trebuie să li se ofere ghidul pentru pacientă și cardul pentru pacientă.

În momentul inițierii tratamentului și cu ocazia fiecărei reevaluări anuale a tratamentului cu valproat realizată de către un medic specialist trebuie utilizat un Formular anual de luare la cunoștință a riscurilor.

Utilizarea la pacienții de sex masculin

Un studiu observațional retrospectiv sugerează un risc crescut de apariție a tulburărilor de neurodezvoltare (TND) la copiii concepuți de bărbați care urmau tratament cu medicamente care conțin valproat în cele trei luni dinaintea momentului concepției, comparativ cu cei concepuți de bărbați tratați cu lamotrigină sau levetiracetam (vezi pct. 4.6).

Ca măsură de precauție, medicii prescriptori trebuie să informeze pacienții de sex masculin cu privire la acest risc potențial (vezi pct. 4.6) și să discute despre necesitatea de a lua în considerare mijloace eficiente de contracepție, inclusiv pentru partenerele acestora, în timp ce utilizează medicamente care conțin valproat și timp de cel puțin 3 luni după întreruperea tratamentului. Pacienții de sex masculin nu trebuie să doneze spermă în timpul tratamentului și timp de cel puțin 3 luni după întreruperea acestuia.

Pacienții de sex masculin tratați cu medicamente care conțin valproat trebuie evaluați în mod regulat de către medicul prescriptor, pentru a stabili dacă tratamentul cu valproat rămâne cel mai potrivit pentru pacient. Pentru pacienții de sex masculin care intenționează să conceapă un copil, trebuie luate în considerare și discutate alternativele de tratament adecvate pentru aceștia. Trebuie evaluate circumstanțele individuale în fiecare caz. Se recomandă să se solicite sfatul unui medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei.

Materialele educaționale sunt disponibile pentru profesioniștii din domeniul sănătății și pentru pacienții de sex masculin. Pacienților de sex masculin care utilizează valproat li se va furniza un ghid al pacientului.

Tulburări hepatice severe

Condiţii de apariţie: Au fost raportate leziuni hepatice severe, care în unele cazuri au avut o evoluţie letală. Experienţa a demonstrat că pacienţii cu cel mai mare risc, mai ales în cazurile în care se administrează terapie anticonvulsivantă cu mai multe medicamente, sunt sugarii şi copiii cu vârsta sub 3 ani, cu boli convulsive severe, în special cei cu leziuni cerebrale, retard mintal şi/sau tulburări metabolice congenitale incluzând tulburări mitocondriale cum este deficiența de carnitină, tulburări ale ciclului ureei, mutaţii ale genei pentru enzima mitocondrială polimerază γ (POLG) (vezi pct. 4.3 sau 4.4) sau boli degenerative. După vârsta de 3 ani, riscul este semnificativ redus şi scade progresiv cu vârsta. În cele mai multe cazuri, astfel de leziuni hepatice au apărut în decursul primelor 6 luni de tratament.

Semne sugestive: Simptomele clinice sunt esenţiale pentru diagnosticul precoce. În mod deosebit, trebuie luate în considerare următoarele stări care preced icterul, în special la pacienţii cu risc (vezi mai sus paragraful „Condiţii de apariţie”):

  • simptome nespecifice, de obicei cu debut brusc, cum sunt astenia, anorexia, letargia, somnolenţa, care sunt uneori asociate cu vărsături repetate şi dureri abdominale.
  • la pacienţii cu epilepsie, reapariţia convulsiilor. Pacienţii (sau în cazul copiilor, familia lor) trebuie instruiţi să se adreseze imediat unui medic, dacă apare orice simptom dintre cele descrise mai sus. Trebuie efectuate imediat investigaţii, incluzând examinare clinică şi evaluare paraclinică a funcţiei hepatice.

Depistare: Testele funcţiei hepatice trebuie efectuate înaintea începerii tratamentului şi apoi, periodic în timpul primelor 6 luni de tratament, în special pentru pacienții la risc. În cazul unor modificări în medicația asociată (creșterea dozei sau adăugarea unui medicament), cunoscută pentru efectele asupra ficatului, monitorizarea ficatului trebuie să fie reîncepută în mod adecvat (vezi, de asemenea, pct. 4.5 cu privire la riscul de afectare a ficatului din cauza salicilaților, a altor anticonvulsivante inclusiv canabidiolul). Printre investigaţiile uzuale, testele care reflectă sinteza proteică, în special timpul de protrombină, sunt cele mai relevante. Confirmarea unui timp mic de protrombină, în special asociat cu alte valori anormale ale testelor de laborator (scăderea semnificativă a fibrinogenului şi a factorilor de coagulare, valori crescute ale bilirubinei şi transaminazelor), necesită întreruperea tratamentului cu Depakine sirop. Ca măsură de precauţie şi în cazul în care se administrează concomitent salicilaţi, tratamentul cu aceştia trebuie întrerupt, deoarece salicilaţii urmează aceeaşi cale de metabolizare.

Pancreatită Pancreatita severă, care poate fi letală, a fost raportată foarte rar. Copiii mici au un risc deosebit, dar acest risc scade cu înaintarea în vârstă. Convulsiile severe, afectarea neurologică sau tratamentul anticonvulsivant pot fi factori de risc. Asocierea insuficienţei hepatice cu pancreatită creşte riscul pentru evoluţie letală. Pacienţii care prezintă dureri abdominale acute trebuie evaluaţi medical cu promptitudine. În caz de pancreatită, tratamentul cu valproat de sodiu trebuie întrerupt.

Pacienţii suspectaţi sau diagnosticaţi cu boală mitocondrială Valproatul poate declanşa sau agrava semnele clinice ale bolilor mitocondriale preexistente cauzate de mutaţii la nivelul ADN-ului mitocondrial, cum sunt mutaţiile la nivelul genei nucleare care codifică POLG. Au fost raportate, în special, insuficienţă hepatică acută indusă de valproat şi decese de cauze hepatice cu o frecvenţă mai mare la pacienţii cu sindroame neurometabolice ereditare cauzate de mutaţii ale genei pentru enzima mitocondrială polimerază γ (POLG), de exemplu pacienţi cu sindromul Alpers-Huttenlocher. Tulburările asociate POLG trebuie suspectate la pacienţii cu antecedente familiale sau cu simptome caracteristice unei tulburări asociate POLG, incluzând, dar fără a se limita la encefalopatie de etiologie necunoscută, epilepsie refractară la tratament (focală, mioclonică), status epilepticus la prezentare, întârzieri de dezvoltare, regresie psihomotorie, neuropatie senzitivo-motorie axonală, miopatie, ataxie cerebeloasă, oftalmoplegie sau migrenă complicată cu aură occipitală. Testarea mutaţiei genei POLG trebuie realizată în conformitate cu practica clinică actuală pentru evaluarea din cadrul diagnosticării unor astfel de tulburări (vezi pct. 4.3).

Agravarea convulsiilor Similar altor medicamente antiepileptice, la administrarea de valproat, unii pacienţi pot prezenta, în loc de ameliorare, o agravare reversibilă a frecvenţei şi severităţii convulsiilor (inclusiv status epilepticus) sau apariția de noi tipuri de convulsii. Pacienţii trebuie sfătuiţi ca, în cazul agravării convulsiilor, să se adreseze imediat medicului lor (vezi pct. 4.8).

Precauții

Testele funcţiei hepatice trebuie efectuate înaintea începerii tratamentului (vezi pct. 4.3) şi apoi, periodic în timpul primelor 6 luni de terapie, în special la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.4, paragraful Atenţionări). Similar majorităţii medicamentelor antiepileptice, se poate observa o creştere uşoară a valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special la începutul tratamentului, dar aceste creşteri sunt tranzitorii şi izolate. La aceşti pacienţi sunt recomandate investigaţii de laborator suplimentare (incluzând timpul de protrombină). Atunci când este cazul, poate fi luată în considerare ajustarea dozelor şi testele de laborator trebuie repetate ori de câte ori este nevoie.

Se recomandă efectuarea testelor sanguine (hemoleucograma, incluzând numărătoarea trombocitelor, timpul de sângerare şi testele de coagulare) înainte de iniţierea tratamentului sau înainte de intervenţii chirurgicale şi în cazul apariţiei de echimoze sau sângerări spontane (vezi pct. 4.8).

Deşi în timpul tratamentului cu Depakine sirop au fost observate tulburări ale sistemului imunitar numai în mod excepţional, beneficiul potenţial al Depakine sirop trebuie evaluat comparativ cu riscul potenţial la pacienţii cu lupus eritematos sistemic.

Tulburări ale ciclului ureei și riscul de hiperamoniemie

Dacă se suspectează un deficit enzimatic în ciclul ureei, înainte de iniţierea tratamentului trebuie efectuate investigaţii ale metabolismului, deoarece în timpul tratamentului cu valproat există risc de hiperamoniemie (vezi pct. 4.3 și 4.4 Pacienți cu risc de hiperamoniemie și Tulburări hepatice severe). Pacienți cu risc de hipocarnitinemie

Administrarea valproatului poate declanșa apariția sau agravarea hipocarnitinemiei, care poate duce la hiperamonemie (care poate duce la encefalopatie hiperamonemică). Au fost observate și alte simptome, cum sunt toxicitatea hepatică, hipoglicemia hipocetotică, miopatia inclusiv cardiomiopatia, rabdomioliza, sindromul Fanconi, în principal la pacienții cu factori de risc de hipocarnitinemie sau hipocarnitinemie preexistentă. Pacienții cu risc crescut de hipocarnitinemie simptomatică tratați cu valproat includ pacienți cu tulburări metabolice, inclusiv tulburări mitocondriale legate de carnitină (vezi și pct. 4.4 Pacienți cu boală mitocondrială cunoscută sau suspectată și Tulburări ale ciclului ureei și Riscul de hiperamoniemie), afectare a aportului nutrițional de carnitină, pacienți cu vârsta sub 10 ani, utilizare concomitentă de medicamente conjugate cu pivalat sau alte antiepileptice.

Pacienții trebuie avertizați să raporteze imediat orice semne de hiperamoniemie, cum sunt ataxia, afectarea conștienței, vărsăturile. Suplimentarea cu carnitină trebuie luată în considerare atunci când se observă simptome de hipocarnitinemie.

Pacienții cu deficit sistemic primar de carnitină cunoscut și corectați pentru hipocarnitinemie pot fi tratați cu valproat numai dacă beneficiile tratamentului cu valproat depășesc riscurile la acești pacienți și nu există o alternativă terapeutică. La acești pacienți trebuie implementată monitorizarea carnitinei.

Pacienții cu deficit subiacent de carnitină palmitoiltransferază (CPT) tip II trebuie avertizați cu privire la riscul mai mare de rabdomioliză atunci când iau valproat. La acești pacienți trebuie luată în considerare suplimentarea cu carnitină. Vezi de asemenea și pct. 4.5, 4.8 și 4.9.

Copii

La copiii cu vârsta sub 6 ani se recomandă alte forme farmaceutice, adecvate vârstei.

La copii cu vârsta sub 3 ani este indicată monoterapia atunci când este prescris valproat, dar, la acești pacienți, beneficiul potențial al valproatului trebuie să fie evaluat în raport cu riscul de afectare hepatică sau pancreatită înainte de inițierea terapiei (vezi pct. 4.4 Tulburări hepatice severe și, de asemenea, pct. 4.5).

Utilizarea concomitentă a salicilaților trebuie să fie evitată la copii cu vârsta sub 3 ani, din cauza riscului de toxicitate hepatică (vezi de asemenea pct. 4.5).

Ideaţie şi comportament suicidar Ideaţia suicidară şi comportamentul suicidar au fost raportate la pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice, în câteva indicaţii. O metaanaliză a studiilor randomizate, placebo-controlate cu medicamente antiepileptice a arătat, de asemenea, un risc uşor crescut de ideaţie şi comportament suicidar. Mecanismul acestui efect nu este cunoscut şi datele disponibile nu exclud posibilitatea existenţei unui risc crescut la valproatul de sodiu/acidul valproic. Ca urmare, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semnele de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie luat în considerare tratamentul adecvat. Pacienţii (şi cei care îi îngrijesc) trebuie avertizaţi să solicite sfatul medicului dacă apar semne de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.

Reacții adverse cutanate severe și angioedem Au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), cum sunt sindrom Stevens Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET) și reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), eritem multiform și angioedem, în asociere cu tratamentul cu valproat. Pacienții trebuie informați cu privire la semnele și simptomele manifestărilor cutanate grave și trebuie monitorizați îndeaproape. În cazul în care se observă semne de RACS sau angioedem, este necesară evaluarea promptă și tratamentul trebuie întrerupt dacă se confirmă diagnosticul de RACS sau angioedem. Carbapenemi Nu este recomandată utilizarea concomitentă a valproatului de sodiu şi a carbapenemilor (vezi pct. 4.5).

Pacienţii trebuie atenţionaţi asupra riscului de creştere în greutate la începutul tratamentului şi trebuie adoptate strategii adecvate pentru a reduce la minimum acest risc (vezi pct. 4.8).

Consumul de alcool etilic nu este recomandat în timpul tratamentului cu valproat.

Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală, poate fi necesară scăderea dozelor. Deoarece monitorizarea concentraţiei plasmatice poate induce în eroare, dozele trebuie ajustate pe baza monitorizării clinice.

Influenţarea rezultatelor testelor de laborator şi diagnostice Deoarece valproatul se excretă mai ales pe cale renală sub formă de corpi cetonici, testul de determinare a excreţiei de corpi cetonici poate avea rezultate fals pozitive la pacienţii cu diabet zaharat.

Sorbitol Acest medicament conține 105 mg sorbitol în fiecare mililitru sirop. Sorbitolul este o sursă de fructoză. Pacienții cu intoleranţă ereditară la fructoză (HFI), o afecțiune genetică rară, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Zahăr Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Trebuie să fie luat în considerare efectul aditiv al administrării concomitente al produselor care conțin sorbitol (sau fructoză) și consumul alimentar de sorbitol (sau fructoză). Conținutul în sorbitol al medicamentelor de uz oral poate afecta biodisponibilitatea altor medicamente de uz oral administrate concomitent.

Para-hidroxibenzoat de metil (E218) şi para-hidroxibenzoat de propil (E216) Excipienţii para-hidroxibenzoat de metil (E218) şi para-hidroxibenzoat de propil (E216) pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).

Etanol Acest medicament conține 0,00027 mg etanol în fiecare mililitru sirop, care este echivalent cu 0,00135 mg/5 ml sirop. Cantitatea mică de etanol din acest medicament nu va avea niciun efect notabil.Sodiu Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține sodiu”.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Unele medicamente pot influenţa efectul valproatului sau acesta poate influenţa efectul altor medicamente. Aceste medicamente includ:

  • neuroleptice (utilizate pentru tratamentul unor tulburări psihice)
  • medicamente pentru tratamentul depresiei
  • benzodiazepine, utilizate ca hipnotice sau pentru tratamentul anxietăţii
  • quetiapină, olanzapină (utilizată pentru tratamentul unor tulburări psihice)
  • zidovudină (utilizată pentru tratamentul infecţiilor cu HIV şi a SIDA)
  • meflochină (utilizată pentru tratamentul sau prevenirea malariei)
  • medicamente anticoagulante (utilizate pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge)
  • cimetidină (utilizată pentru tratamentul ulcerului gastric)
  • eritromicină, rifampicină
  • rufinamidă
  • acetazolamidă
  • inhibitori de protează, cum sunt lopinavir, ritonavir (utilizate pentru tratarea infecţiilor cu HIV)
  • colestiramină
  • propofol (utilizat pentru anestezie)
  • nimodipină. Asocierea cu valproatul de sodiu poate creşte efectul nimodipinei
  • carbapenemi (antibiotice utilizate pentru tratamentul infecțiilor bacteriene)
  • medicamente care conţin estrogeni (inclusiv anumite medicamente folosite pentru contracepţie).
  • metamizol (utilizat pentru tratarea durerii și febrei).
  • salicilaţi (acid acetilsalicilic)
  • alte medicamente utilizate pentru tratamentul epilepsiei: fenobarbital, fenitoină, primidonă, lamotrigină, carbamazepină, topiramat, felbamat
  • canabidiol (utilizat pentru tratarea epilepsiei și a altor boli).
  • metotrexat (utilizat pentru tratarea cancerului și a bolilor inflamatorii)
  • anumite medicamente antiinfecțioase care conțin pivalat (de exemplu pivampicilin, adefovir dipivoxil)
  • clozapină (pentru tratamentul afecțiunilor mintale).

Efectul acestor medicamente şi al altora poate fi influenţat de Depakine sirop sau aceste medicamente pot influenţa acţiunea acestuia. Puteţi avea nevoie de doze diferite de medicament sau poate fi nevoie să luaţi alte medicamente. Medicul dumneavoastră sau farmacistul vă vor sfătui. Medicul dumneavoastră sau farmacistul vă pot da mai multe informaţii despre medicamentele cu care trebuie să fiţi atent sau pe care să le evitaţi dacă luaţi Depakine sirop.

Depakine sirop împreună cu alimente, băuturi şi alcool În timpul tratamentului nu trebuie să consumaţi alcool etilic, deoarece Depakine sirop creşte efectul alcoolului etilic.

Efectele valproatului asupra altor medicamente

Neuroleptice, inhibitori MAO, antidepresive şi benzodiazepine Depakine sirop poate potenţa efectul altor psihotrope cum sunt neurolepticele, inhibitorii MAO, antidepresivele şi benzodiazepinele; de aceea, se recomandă monitorizarea clinică şi atunci când este necesar, trebuie ajustate dozele.

Litiu Depakine sirop nu are niciun efect asupra concentraţiei plasmatice a litiului.

Fenobarbital Depakine sirop creşte concentraţia plasmatică a fenobarbitalului (datorită inhibării catabolizării hepatice a fenobarbitalului) şi poate apărea sedare, în special la copii. De aceea, este recomandată monitorizarea clinică în primele 15 zile de tratament asociat, cu reducerea imediată a dozelor de fenobarbital dacă apare sedarea şi cu determinarea concentraţiei plasmatice a fenobarbitalului, dacă este cazul.

Primidonă Depakine sirop determină creşterea concentraţiei plasmatice a primidonei, cu exacerbarea reacţiilor adverse determinate de aceasta (cum este sedarea); aceste semne dispar în tratamentul de lungă durată. Monitorizarea clinică este recomandată în special la începutul unei terapii asociate, iar dozele trebuie ajustate, dacă este cazul.

Fenitoină Depakine sirop scade concentraţia plasmatică totală a fenitoinei. Mai mult, Depakine sirop creşte concentraţia plasmatică a formei libere a fenitoinei ceea ce face posibilă apariţia simptomelor de supradozaj (acidul valproic deplasează fenitoina de pe situs-urile de legare de proteinele plasmatice şi reduce catabolizarea hepatică a acesteia). Ca urmare, se recomandă monitorizarea clinică; dacă se determină concentraţia plasmatică a fenitoinei, trebuie evaluată forma liberă.

Carbamazepină S-a raportat toxicitate clinică atunci când valproatul s-a administrat concomitent cu carbamazepină, deoarece valproatul poate potenţa efectul toxic al carbamazepinei. Se recomandă monitorizare clinică, în special la începutul tratamentului asociat şi ajustarea dozelor, dacă este cazul.

Lamotrigină Depakine sirop scade metabolizarea lamotriginei şi creşte timpul mediu de înjumătăţire plasmatică a lamotriginei de aproximativ două ori. Această interacţiune poate conduce la creşterea toxicităţii lamotriginei, în mod particular la erupţii cutanate grave. Prin urmare, este recomandată monitorizare clinică şi trebuie ajustate dozele (scăderea dozelor de lamotrigină), atunci când este cazul.

Zidovudină Valproatul poate creşte concentraţia plasmatică a zidovudinei, ceea ce determină creşterea toxicităţii acesteia.

Felbamat Acidul valproic poate scădea clearance-ul mediu al felbamatului cu până la 16%.

Olanzapină Acidul valproic poate scădea concentraţia plasmatică a olanzapinei.

Rufinamidă Acidul valproic poate conduce la o creştere a concentrației plasmatice a rufinamidei. Această creştere este dependentă de concentraţia acidului valproic. De aceea, se recomandă prudenţă, în special la copii, deoarece acest efect este mai mare la această grupă de pacienţi.

Propofol Acidul valproic poate conduce la o concentrație crescută a propofolului în sânge. În cazul administrării concomitente cu valproat, trebuie luată în considerare o scădere a dozei de propofol.

Nimodipină La pacienţii cărora li se administrează tratament în asociere cu valproat de sodiu şi nimodipină, expunerea la nimodipină poate fi crescută cu 50%. Prin urmare, în cazul apariţiei hipotensiunii arteriale, trebuie scăzută doza de nimodipină. Clozapină Tratamentul concomitent cu valproat și clozapină poate crește riscul de neutropenie și miocardită indusă de clozapină. Dacă este necesară utilizarea concomitentă a valproatului cu clozapina, este necesară monitorizarea atentă a ambelor evenimente.

Depakine sirop poate potenţa efectul sedativ al alcoolului etilic.

Efecte ale altor medicamente asupra valproatului

Antiepilepticele cu efect inductor enzimatic (incluzând fenitoina, fenobarbitalul şi carbamazepina) scad concentraţia plasmatică a acidului valproic. Ca urmare, în cazul tratamentului asociat dozele trebuie ajustate în funcţie de răspunsul clinic şi de concentraţia plasmatică.

Pe de altă parte, asocierea dintre felbamat şi valproat scade clearance-ul acidului valproic cu 22% până la 50% şi, consecutiv, creşte concentraţia plasmatică a acidului valproic. Trebuie monitorizat tratamentul cu valproat.

În cazul tratamentului concomitent cu fenitoină sau fenobarbital, concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor acidului valproic pot creşte. De aceea, pacienţii trataţi cu aceste două medicamente trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia semnelor şi simptomelor de hiperamoniemie.

Meflochina creşte metabolizarea acidului valproic şi are efect convulsivant. Ca urmare, pot să apară convulsii în cazul tratamentului asociat.

În cazul administrării concomitente de valproat şi medicamente care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (acid acetilsalicilic) poate creşte concentraţia plasmatică de acid valproic liber.

În cazul utilizării concomitente a anticoagulantelor dependente de vitamina K, este necesară monitorizarea atentă a timpului de protrombină.

În cazul administrării concomitente de cimetidină sau eritromicină, concentraţiile plasmatice ale acidului valproic pot fi crescute (ca rezultat al diminuării metabolizării hepatice).

Medicamente care conţin estrogeni, inclusiv contraceptive hormonale care conţin estrogeni Estrogenii sunt inductori ai izoformelor de UDP-glucuronozil transferazei (UGT) implicate în glucuronidarea valproatului şi pot creşte clearance-ul valproatului, ceea ce ar duce la scăderea concentraţiei plasmatice de valproat şi la posibila scădere a eficacităţii valproatului (vezi pct. 4.4). Trebuie să fie luată în considerare monitorizarea concentraţiei plasmatice a valproatului.

Pe de altă parte, valproatul nu are efect inductor enzimatic; ca urmare, valproatul nu reduce eficacitatea medicamentelor estroprogestative la femeile cărora li se administrează contraceptive hormonale.

Carbapenemi În cazul administrării concomitente cu carbapenemi (cum sunt panipenem, meropenem, imipenem etc.), a fost raportată scăderea concentraţiei plasmatice a acidului valproic, conducând la scăderea cu 60-100%, după două zile, a concentraţiei plasmatice a acidului valproic, asociată uneori cu convulsii. Din cauza debutului rapid şi a gradului scăderii, trebuie evitată administrarea concomitentă de carbapenemi la pacienţii stabili sub tratamentul cu acid valproic (vezi pct. 4.4). Dacă nu poate fi evitat tratamentul cu aceste antibiotice, trebuie monitorizată atent concentraţia plasmatică a acidului valproic. Rifampicină Rifampicina poate să determine scăderea concentraţiei plasmatice a acidului valproic, ceea ce duce la absenţa efectului terapeutic. Ca urmare, în cazul administrării concomitente cu rifampicină, poate fi necesară ajustarea dozelor de valproat.

Inhibitori de protează Inhibitorii de protează, cum sunt lopinavir, ritonavir, pot scădea concentraţia plasmatică a acidului valproic atunci când se administrează concomitent.

Colestiramina Colestiramina poate duce la o scădere a concentraţiei plasmatice a valproatului atunci când se administrează concomitent.

Metamizol Metamizolul poate scădea concentrațiile serice ale valproatului atunci când este administrat concomitent cu acesta, ceea ce poate duce la scăderea potențială a eficacității clinice a valproatului. Medicii prescriptori trebuie să monitorizeze răspunsul clinic (controlul convulsiilor sau controlul dispoziției) și să ia în considerare monitorizarea concentrațiilor serice ale valproatului, după caz.

Metotrexat Unele rapoarte de caz descriu o scădere semnificativă a concentrațiilor serice de valproat după administrarea metotrexatului, cu apariția crizelor epileptice. Medicii prescriptori trebuie să monitorizeze răspunsul clinic (controlul crizelor sau controlul dispoziției) și să ia în considerare monitorizarea concentrațiilor serice de valproat, după caz.

Alte interacţiuni

Administrarea concomitentă de valproat şi topiramat sau acetazolamidă, a fost asociată cu encefalopatie şi/sau hiperamoniemie. Pacienţii trataţi cu aceste două medicamente trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia semnelor şi simptomelor de encefalopatie hiperamonemică.

Administrarea concomitentă de valproat şi quetiapină poate creşte riscul de neutropenie/leucopenie.

De regulă, valproatul nu are efect inductor enzimatic, în consecinţă nu reduce eficacitatea medicamentelor estro-progestative la femeile care utilizează contracepţie hormonală.

Risc de afectare hepatică Utilizarea în asociere a salicilaților trebuie să fie evitată la copii cu vârsta sub 3 ani, din cauza riscului de toxicitate hepatică (vezi pct. 4.4). Utilizarea simultană a valproatului și a terapiei anticonvulsivante multiple crește riscul de afectare hepatică, în special la copiii mici (vezi pct. 4.4). Utilizarea în asociere cu canabidiol crește incidența creșterii transaminazelor. În studiile clinice efectuate la pacienți de toate vârstele cărora li s-a administrat concomitent canabidiol în doze de 10 până la 25 mg/kg și valproat, la 19% dintre pacienți au fost raportate creșteri ale alanintransaminazei (ALT) de peste 3 ori limita superioară a normalului. Trebuie efectuată o monitorizare hepatică adecvată atunci când valproatul este utilizat concomitent cu alte convulsivante cu hepatotoxicitate potențială, inclusiv canabidiol, și trebuie luată în considerare reducerea dozei sau întreruperea tratamentului în cazul unor anomalii semnificative ale parametrilor hepatici (vezi pct. 4.4).

Medicamente conjugate cu pivalat Administrarea concomitentă de valproat și medicamente conjugate cu pivalat (cum sunt cefditoren pivoxil, adefovir dipivoxil, pivmecilinam și pivampicilină) trebuie evitată din cauza riscului crescut de depleție a carnitinei (vezi pct. 4.4 Pacienți cu risc de hipocarnitinemie). Pacienții la care administrarea concomitentă nu poate fi evitată trebuie monitorizați cu atenție pentru depistarea semnelor și simptomelor de hipocarnitinemie.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Sarcina Recomandări importante pentru femei

  • Dacă sunteți gravidă nu trebuie să utilizați Depakine ca tratament pentru epilepsie, decât dacă orice alt tratament nu funcționează în cazul dumneavoastră.
  • Dacă sunteți o femeie cu potențial fertil, nu trebuie să luați Depakine ca tratament pentru epilepsie, decât dacă utilizați metode eficace de prevenire a sarcinii (contracepție) pe întreaga durată a tratamentului cu Depakine. Nu încetați să luați Depakine și nu renunțați la contracepție, decât dacă ați discutat despre aceste lucruri cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va sfătui ce să faceți.

Riscurile valproatului atunci când este luat în timpul sarcinii (indiferent de boala pentru care valproatul este utilizat)

  • Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă intenționați să ramâneți gravidă sau dacă sunteți gravidă.
  • Administrarea valproatului în timpul sarcinii implică un risc. Cu cât este mai mare doza utilizată, cu atât sunt mai mari riscurile, însă administrarea oricărei doze implică un risc, inclusiv atunci când valproatul se utilizează în asociere cu alte medicamente care tratează epilepsia.
  • Poate provoca malformații congenitale grave și poate afecta dezvoltarea fizică și mentală a copilului pe măsură ce crește, după naștere.
  • Malformațiile congenitale cel mai frecvent raportate includ spina bifida (atunci când oasele coloanei vertebrale nu sunt dezvoltate în mod corespunzător); malformații ale feței și craniului; malformații la nivelul inimii, rinichilor, tractului urinar și organelor genitale; malformații ale membrelor și multiple malformații asociate care afectează mai multe organe și părți ale corpului. Malformațiile congenitale pot duce la dizabilități care pot fi severe.
  • Au fost raportate probleme de auz sau surditate la copiii expuși la valproat în timpul sarcinii.
  • Au fost raportate malformații oculare la copiii expuși la valproat în timpul sarcinii, în asociere cu alte malformații congenitale. Aceste malformații oculare pot afecta vederea.
  • Dacă luați valproat în timpul sarcinii, aveți un risc mai mare decât alte femei de a avea un copil cu malformaţii congenitale care să necesite tratament medical. Deoarece valproatul a fost utilizat timp de mulţi ani, se cunoaşte faptul că, la femeile tratate cu valproat, aproximativ 11 copii din 100 vor prezenta malformaţii congenitale, comparativ cu 2-3 copii din 100, născuţi de femei care nu au epilepsie.
  • Se estimează că până la 30-40% din copiii preşcolari ale căror mame au luat valproat în timpul sarcinii pot avea probleme de dezvoltare în primii ani ai copilăriei. Copiii afectaţi pot vorbi şi merge mai târziu, pot fi mai puţin capabili din punct de vedere intelectual decât alţi copii şi pot avea dificultăţi de vorbire şi de memorie.
  • Tulburările din spectrul autist sunt diagnosticate mai frecvent la copiii expuşi la valproat în timpul sarcinii şi există unele dovezi că copiii expuşi la valproat în timpul sarcinii prezintă un risc crescut de apariţie a tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD).
  • Dacă luați valproat în timpul sarcinii, copilul dumneavoastră poate avea o greutate mai mică decât cea așteptată pentru vârsta sa la naștere. În cazul femeilor care iau valproat în timpul sarcinii, aproximativ 11 până la 15 copii din 100 pot avea o greutate mai mică decât cea normală pentru vârsta lor la naștere. Prin comparație, acest lucru se întâmplă la aproximativ 5 până la 10

Sarcina și femei cu potențial fertil Depakine nu trebuie utilizat la copii de sex feminin, adolescente, femei aflate la vârsta fertilă şi gravide, cu excepţia cazului în care alte tratamente nu sunt eficace sau nu sunt tolerate. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului. La femeile care intenţionează să rămână gravide, trebuie depuse toate eforturile pentru ca, înaintea concepţiei, să le fie schimbată terapia cu un tratament alternativ adecvat, dacă este posibil.

Tratamentul epilepsiei

  • Valproatul este contraindicat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care nu există un tratament alternativ adecvat
  • Valproatul este contraindicat la femeile cu potențial fertil dacă nu sunt îndeplinite condițiile programului de prevenire a sarcinii (vezi pct. 4.3 și 4.4)

Teratogenitate și efecte asupra dezvoltării în urma expunerii in utero

Riscul de expunere în timpul sarcinii asociat cu administrarea valproatului La femei, administrarea valproatului atât în monoterapie, cât şi în politerapie care include și alte antiepileptice, este asociată frecvent cu rezultate anormale cu privire la evoluţia sarcinii. Datele disponibile sugerează că politerapia antiepileptică care include valproatul poate fi asociată cu un risc mai mare de malformaţii congenitale, comparativ cu monoterapia cu valproat. S-a demonstrat că valproatul traversează bariera placentară atât la speciile animale, cât și la om (vezi pct. 5.2). La animale: a fost demonstrat efectul teratogen la şoarece, şobolan şi iepure (vezi pct. 5.3). În studiile preclinice s-a demonstrat o scădere a greutății fetale în funcție de doză la animalele expuse in utero la valproat, comparativ cu animalele care nu au fost expuse (vezi pct. 5.3).

Malformaţii congenitale cauzate de expunerea in utero O meta-analiză (inclusiv din registre şi studii de cohortă) a evidenţiat faptul că aproximativ 11% dintre copiii femeilor cu epilepsie, expuse la valproat administrat în monoterapie în timpul sarcinii, au avut malformaţii congenitale majore. Acesta este mai mare decât riscul de malformații majore din populaţia generală (aproximativ 2-3%). Riscul de malformații congenitale la copii după expunerea in utero la politerapie antiepileptică care include valproat este mai mare decât riscul după expunerea in utero la politerapie antiepileptică care nu conține valproat. Acest risc este dependent de doză în monoterapia cu valproat, iar datele disponibile sugerează că este dependent de doză și în politerapia cu valproat. Oricum, nu poate fi stabilită o doză prag, sub care nu există niciun risc. Datele disponibile arată o incidenţă crescută a malformaţiilor minore şi majore. Cele mai frecvente tipuri de malformaţii includ defecte de tub neural, dismorfism facial, cheilopalatoschizis, craniostenoză, malformaţii cardiace, renale şi urogenitale, malformaţii ale membrelor (inclusiv aplazie bilaterală a radiusului) şi multiple anomalii care implică diferite sisteme ale organismului. Expunerea in utero la valproat poate duce, de asemenea, la afectarea auzului sau la surditate, ca urmare a malformațiilor auriculare și/sau nazale (efect secundar) și/sau la toxicitate directă asupra funcției auditive. Cazurile descriu atât surditatea unilaterală, cât și bilaterală, sau afectarea auzului. Rezultatele nu au fost raportate pentru toate cazurile. Atunci când rezultatele au fost raportate, în majoritatea cazurilor nu a existat recuperare. Expunerea in utero la valproat poate duce la malformații oculare (inclusiv coloboame, microftlamii) care au fost raportate împreună cu alte malformații congenitale. Aceste malformații oculare pot afecta vederea. Tulburări de neurodezvoltare cauzate de expunerea in utero Datele au arătat că expunerea in utero la valproat poate avea reacţii adverse asupra dezvoltării mintale şi fizice a copiilor expuşi. Riscul de tulburări de neurodezvoltare (inclusiv acela de autism) pare să fie dependent de doză atunci când valproatul este utilizat în monoterapie, dar, din datele disponibile, nu poate fi stabilită o doză prag, sub care nu există niciun risc. Atunci când valproatul este administrat în politerapie împreună cu alte medicamente antiepileptice în timpul sarcinii, riscurile de apariție a tulburărilor de neurodezvoltare la descendenți au fost de asemenea semnificativ crescute în comparație cu cele la copiii din populația generală sau născuți din mame epileptice netratate. Perioada gestaţională exactă în care există riscul de apariţie a acestor reacţii este incertă şi nu se poate exclude posibilitatea unui risc pe întreaga durată a sarcinii. Când valproatul este administrat în monterapie, studiile efectuate la copii preşcolari care au fost expuşi in utero la valproat au arătat că până la 30-40% dintre aceştia au prezentat întârzieri ale dezvoltării timpurii, cum sunt întârzieri în vorbire şi mers, capacitate intelectuală redusă, abilităţi lingvistice deficitare (vorbire şi înţelegere) şi probleme cu memoria. Coeficientul de inteligenţă (IQ) determinat la copiii şcolari (6 ani), cu antecedente de expunere in utero la valproat, a fost în medie cu 7-10 puncte mai mic decât cel al copiilor expuşi la alte medicamente antiepileptice. Cu toate că rolul factorilor asociaţi nu poate fi exclus, există dovezi că riscul de afectare a capacităţii intelectuale la copiii expuşi la valproat poate să nu fie dependent de IQ-ul matern. Există date limitate cu privire la rezultatele pe termen lung. Datele disponibile dintr-un studiu în cadrul populației arată că la copiii expuşi in utero la valproat există un risc mai mare de apariţie a tulburărilor din sfera autismului (risc aproximativ de 3 ori mai mare) şi a autismului infantil (risc aproximativ de 5 ori mai mare), comparativ cu populaţia care nu a fost expusă din studiu. Datele disponibile dintr-un alt studiu în cadrul populației arată că la copiii expuşi in utero la valproat există un risc crescut să dezvolte deficit de atenţie/tulburare hiperkinetică (ADHD) (risc aproximativ de 1,5 ori mai mare), comparativ cu populația din studiu care nu a fost expusă.

Greutate fetală mică pentru vârsta gestațională la expunerea in utero Unele studii epidemiologice au sugerat un risc crescut de naștere cu greutate fetală mică pentru vârsta gestațională (SGA, definită ca greutatea la naștere sub percentila 10, corectată pentru vârsta gestațională și stratificată în funcție de sex) la copiii expuși la valproat in utero, comparativ cu cei care nu au fost expuși la valproat sau au fost expuși la lamotrigină. Incidența SGA a fost observată la aproximativ 11–15% dintre copiii expuși la valproat, față de 8–9% la copiii expuși la lamotrigină și 5– 10% la copiii care nu au fost expuși la valproat. Datele disponibile la om nu permit formularea unei concluzii privind existența unui efect dependent de doză.

Copii de sex feminin, adolescente și femei cu potenţial fertil (vezi mai sus și pct. 4.4) Medicamentele care conţin estrogeni, inclusiv contraceptivele hormonale, pot creşte clearance-ul valproatului, ceea ce ar duce la scăderea concentraţiei plasmatice de valproat şi la posibila scădere a eficacităţii valproatului (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Dacă o femeie intenționează să rămână gravidă În ceea ce privește indicația de tratament pentru epilepsie, dacă o femeie intenționează să rămână gravidă, tratamentul cu valproat trebuie reevaluat de către un medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei, care să ia în considerare alte alternative de tratament. Trebuie depuse toate eforturile pentru ca, înainte de concepție și înainte de întreruperea contracepției să fie schimbat tratamentul cu o alternativă adecvată (vezi pct. 4.4). Dacă nu este posibilă schimbarea tratamentului, pacienta trebuie consiliată în ceea ce privește riscurile tratamentului cu valproat pentru făt, pentru a o ajuta să ia o decizie informată legată de planificarea familială. Femei gravide Dacă o femeie care utilizează valproat ramâne gravidă, trebuie îndrumată imediat către un medic specialist care să aibă în vedere opțiuni alternative de tratament. În timpul sarcinii, convulsiile tonico-clonice materne și statusul epileptic asociat cu hipoxie pot avea un risc deosebit de deces pentru mamă și pentru făt. Dacă, în ciuda riscurilor asociate cu utilizarea valproatului în sarcină și după o analiză atentă a variantelor alternative de tratament, în situații excepționale, o femeie gravidă trebuie să utilizeze valproat ca tratament pentru epilepsie, se recomandă ca:

  • să se utilizeze doza minimă eficace, iar doza zilnică să fie divizată în câteva prize mai mici, care să fie administrate pe parcursul zilei. Este de preferat utilizarea unei forme farmaceutice cu eliberare prelungită, în detrimentul altor forme farmaceutice, pentru a evita atingerea unor concentrații plasmatice mari (vezi pct. 4.2). Toate pacientele a căror sarcină a fost expusă la valproat și partenerii lor trebuie trimiși la un medic specialist în genetică medicală pentru evaluare și consiliere în ceea ce privește sarcina expusă. Trebuie efectuată monitorizare prenatală specializată pentru detectarea posibilei apariții a defectelor de tub neural sau a altor malformații. Administrarea suplimentelor de folat înainte de sarcină poate scădea riscul de apariție a defectelor de tub neural, care pot apărea în toate sarcinile. Cu toate acestea, dovezile disponibile nu arată că folatul previne defectele congenitale sau malformațiile cauzate de expunerea la valproat.

Riscul pentru nou-născut

  • Au fost raportate foarte rar cazuri de sindrom hemoragic la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul sarcinii. Acest sindrom hemoragic este corelat cu trombocitopenie, hipofibrinogenemie şi/sau cu scădere a valorilor altor factori ai coagulării. De asemenea, a fost raportată afibrinogenemie, care poate fi letală. Cu toate acestea, acest sindrom trebuie diferenţiat de scăderea factorilor coagulării dependenţi de vitamina K, indusă de fenobarbital şi inductorii enzimatici. Prin urmare, la nou-născuţi trebuie investigate numărul trombocitelor, fibrinogenemia, coagulograma şi factorii coagulării.
  • Au fost raportate cazuri de hipoglicemie la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul trimestrului al treilea de sarcină.
  • Au fost raportate cazuri de hipotiroidie la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul sarcinii.
  • Poate apărea sindrom de sevraj (cu manifestări cum sunt, în special, agitaţie, iritabilitate, hiperexcitabilitate, nervozitate, hiperkinezie, tulburări ale tonusului, tremor, convulsii şi tulburări de hrănire) la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul ultimului trimestru de sarcină.

Pacienții de sex masculin și riscul potențial de tulburări de neurodezvoltare la copiii concepuți de bărbați care urmau tratament cu medicamente care conțin valproat în cele 3 luni dinaintea momentului concepției

Un studiu observațional retrospectiv efectuat în 3 țări nordice sugerează un risc crescut de apariție a tulburărilor de neurodezvoltare (TND) la copiii (cu vârste cuprinse între 0 și 11 ani) concepuți de bărbați care urmau tratament în monoterapie cu medicamente care conțin valproat în cele 3 luni dinaintea momentului concepției, comparativ cu cei concepuți de bărbați tratați în monoterapie cu lamotrigină sau levetiracetam, cu un risc relativ (RR) cumulativ ajustat de 1,50 (95% IÎ: 1,09-2,07). Riscul cumulativ ajustat de TND a variat între 4,0% și 5,6% în grupul tratat cu valproat față de 2,3% și 3,2% în grupul compus tratat cu lamotrigină/levetiracetam în monoterapie. Studiul nu a fost suficient de amplu pentru a investiga asocierile cu subtipuri specifice de TND, iar limitările studiului au inclus o potențială confuzie cauzată de indicație și de diferențele în timpul de urmărire între grupurile de expunere. Durata medie de urmărire a copiilor din grupul valproat a variat între 5,0 și 9,2 ani, comparativ cu 4,8 și 6,6 ani pentru copiii din grupul lamotrigină/levetiracetam. În general, este posibil să existe un risc crescut de apariție a TND la copiii concepuți de bărbați care urmau tratament cu medicamente care conțin valproat în cele 3 luni dinaintea momentului concepției, cu toate acestea, rolul cauzal al valproatului nu este confirmat. În plus, studiul nu a evaluat riscul de apariție a TND la copiii concepuți de bărbați care urmau tratament cu medicamente care conțin valproat în cele 3 luni dinaintea momentului concepției (de exemplu, mai exact permițând o nouă spermatogeneză fără expunere la valproat).

Ca măsură de precauție, medicii prescriptori trebuie să informeze pacienții de sex masculin cu privire la acest risc potențial și să discute despre necesitatea de a lua în considerare mijloace eficiente de contracepție, inclusiv pentru partenerele de sex feminin ale acestora, în timp ce utilizează medicamente care conțin valproat și timp de cel puțin 3 luni după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4). Pacienții de sex masculin trebuie să nu doneze spermă în timpul tratamentului și timp de cel puțin 3 luni după întreruperea acestuia.

Pacienții de sex masculin tratați cu medicamente care conțin valproat trebuie evaluați în mod periodic de către medicul prescriptor, pentru a stabili dacă valproatul rămâne cel mai potrivit pentru pacient. Pentru pacienții de sex masculin care intenționează să conceapă un copil, trebuie luate în considerare și discutate alternativele de tratament adecvate pentru aceștia. Trebuie evaluate circumstanțele individuale în fiecare caz. Se recomandă să se solicite sfatul unui medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei sau tulburării bipolare, după caz.

Alăptarea La om, valproatul se excretă în lapte, în care atinge o concentraţie cuprinsă între 1% şi 10% din concentraţia plasmatică maternă. Au fost evidenţiate tulburări hematologice la nou-născuţii/sugarii alăptaţi de femei tratate (vezi pct. 4.8). Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe temporar/opri tratamentul cu Depakine având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.

Fertilitatea La femeile care utilizează valproat s-a raportat apariţia amenoreei, ovarelor polichistice şi creşterea concentraţiilor plasmatice de testosteron (vezi pct. 4.8). De asemenea, administrarea valproatului poate afecta fertilitatea la bărbaţi (vezi pct. 4.8). Disfuncțiile fertilității sunt, în unele cazuri, reversibile la cel puțin 3 luni după întreruperea tratamentului. Un număr limitat de rapoarte de caz sugerează că o reducere a dozei puternice poate îmbunătăți funcția fertilității. Cu toate acestea, în alte cazuri, reversibilitatea infertilității masculine nu a fost cunoscută.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse grave. Este posibil să aveți nevoie de îngrijire medicală de urgenţă:

  • amețeală, modificarea stării de conştienţă (inclusiv comă), confuzie, lentoare sau comportament anormal asociat sau nu cu convulsii care sunt mai frecvente sau mai severe, în special dacă se administrează în acelaşi timp fenobarbital şi topiramat sau dacă doza de Depakine sirop a fost crescută brusc.
  • confuzie, care poate fi determinată de scăderea valorilor concentraţiei sodiului din sânge sau de o afecțiune numită ”SIADH” sau sindrom de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic.
  • probleme cu echilibrul și de coordonare, stare de letargie sau scădere a vigilenței, asociate cu vărsături. Acestea pot fi cauzate de creşterea cantităţii de amoniac din sânge.
  • creşterea numărului şi severităţii convulsiilor.
  • vărsături repetate, oboseală marcată, durere abdominală, somnolenţă, slăbiciune, pierderea poftei de mâncare, durere severă în partea superioară a stomacului, greaţă, icter (îngălbenirea pielii şi a albului ochilor), umflarea picioarelor, agravarea epilepsiei sau o stare generală de rău, care pot fi semne de tulburări severe la nivelul ficatului sau pancreasului.
  • reacții alergice care se pot manifesta sub formă de: o formare de băşici pe piele, însoţite de detaşarea pielii (vezicule, peeling sau sângerări pe orice parte a pielii (inclusiv buzele, ochii, gura, nasul, organele genitale, mâinile sau picioarele) cu sau fără o erupție cutanată, cu simptome uneori asemănătoare gripei, cum ar fi febra, frisoanele sau dureri musculare – acestea pot fi semne ale unor afecțiuni numite “necroliză epidermică toxică” sau “sindromul Stevens Johnson”). o erupții cutanate sau leziuni ale pielii, care au o zonă/un inel de culoare roz/roșie și un centru deschis la culoare; acestea pot determina mâncărimi, pot fi solzoase sau umplute cu lichid. Erupția cutanată poate apărea în special pe palme sau pe tălpi. Acestea pot fi semne ale unei afecțiuni numite “eritem multiform”. o sindrom de erupţie cutanată, febră, mărirea ganglionilor limfatici şi afectare posibilă a altor organe (acestea pot fi semne ale unei afecțiuni numite ”DRESS – erupție cutanată determinată de medicamente cu eozinofilie și simptome sistemice”.
  • vânătăi sau sângerări spontane, cauzate de problemele de coagulare ale sângelui, relevate prin analizele de sânge.
  • scăderea severă a numărului de globule albe din sânge sau insuficienţă a măduvei osoase, determinate prin analizele de sânge, uneori descoperite prin febră şi dificultăţi la respiraţie.
  • glandă tiroidă cu funcţie mai scăzută decât normal, care poate determina oboseală sau creştere în greutate (hipotiroidie).
  • dureri ale articulaţiilor, febră, oboseală și erupţii pe piele.Acestea pot fi semnele unei reacții alergice numite lupus eritematos sistemic.
  • tremurături (tremor), somnolenţă, contracții necontrolabile ale muşchilor, instabilitate la mers (parkinsonism, tulburări extrapiramidale, ataxie).
  • mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 de persoane – dificultăți de respirație, durere sau presiune în piept (în special la respirație), dispnee și tuse uscată din cauza acumulării de lichid în jurul plămânilor (efuziune pleurală).
  • dureri musculare şi slăbiciune musculară (rabdomioliză).
  • boli de rinichi (insuficiență renală, nefrită tubulointerstițială), care se pot manifesta prin nevoia redusă de a urina.

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă oricare dintre următoarele reacţii adverse devin grave sau durează mai mult de câteva zile; puteţi avea nevoie de tratament medical:

  • scăderea numărului de trombocite sau a numărului de globule roşii din sânge sau o creștere anormală a mărimii globulelor roșii, sau tulburări ale măduvii osoase (determinate prin analizele de sânge)
  • reducerea nivelului de vitamină B8 din organism (deficit de biotină)
  • dureri de cap
  • mişcări necontrolate şi rapide ale ochilor
  • ameţeală
  • furnicături şi amorţeli la nivelul mâinilor sau picioarelor
  • vedere dublă
  • probleme de auz și surditate
  • vărsături, greaţă sau dureri de stomac, diaree, în special la începutul tratamentului
  • probleme la nivelul gingiilor (în special hipertrofie)
  • durere, umflare, ulceraţii şi senzaţie de arsură la nivelul gurii (stomatită)
  • urinare în timpul nopții sau creşterea nevoii de a urina, incontinență urinară (pierderi involuntare de urină),
  • reacţii cutanate cum este erupţia trecătoare pe piele
  • cădere trecătoare a părului, creştere anormală a părului, textură anormală a părului, schimbări de culoare a părului
  • tulburări ale unghiilor şi ale patului unghial
  • pilozitate excesivă, în special la femei, virilism, acnee (hiperandrogenism)
  • menstruaţie neregulată sau absentă, dureri menstruale, chisturi ovariene (ovare polichistice)
  • infertilitate la bărbat (poate fi reversibilă la reducerea dozei sau la întreruperea tratamentului)
  • creştere în greutate
  • obezitate
  • reacţii pe piele provocate de îngustarea sau înfundarea vaselor mici de sânge (vasculită)
  • scăderea temperaturii corpului
  • umflarea picioarelor (edeme)
  • agresivitate, agitaţie, afectarea atenţiei, comportament anormal şi hiperactivitate psihomotorie
  • tulburări ale capacităţii de învăţare
  • vederea, simţirea sau auzirea unor lucruri care nu există (halucinaţii)
  • afectarea memoriei şi tulburări cognitive
  • comportament anormal și pierderea memoriei
  • cu frecvență rară: pierdere în cantitate mare a urinei și senzație de sete (sindrom Fanconi)
  • cu frecvență necunoscută: scăderea nivelului de carnitină (depistată prin testele de sânge sau ale mușchilor)
  • cu frecvență necunoscută (fecvența nu poate fi estimată din datele disponibile): zone mai întunecate ale pielii și mucoaselor (hiperpigmentare).

Tulburări la nivelul oaselor Au fost raportate tulburări la nivelul oaselor, inclusiv osteopenie şi osteoporoză (fragilitate a oaselor) și fracturi. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă aveţi un tratament antiepileptic de lungă durată, aveţi antecedente de osteoporoză sau luaţi corticosteroizi (medicamente cu efect puternic în tratamentul inflamaţiei).

Reacții adverse suplimentare la copii și adolescenți Anumite reacții adverse ale valproatului apar mai frecvent la copii și adolescenți sau sunt mai severe comparativ cu cele apărute la adulți. Acestea includ leziuni ale ficatului, inflamație a pancreasului (pancreatită), agresivitate, agitație, tulburări ale atenției, comportament anormal, hiperactivitate și tulburări ale capacității de învățare.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Afecţiuni congenitale, familiale şi genetice (vezi pct. 4.6)

  • Malformaţii congenitale şi tulburări de dezvoltare (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

Tulburări hematologice şi limfatice Frecvente:

Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente:

  • Tremor. Frecvente:
  • Tulburări extrapiramidale, stupor, somnolenţă, convulsii, afectarea memoriei, cefalee, nistagmus, ameţeală. Mai puţin frecvente:
  • Comă, encefalopatie, letargie (vezi mai jos), parkinsonism reversibil, ataxie, parestezii.
  • Agravarea convulsiilor (vezi pct. 4.4). Rare
  • Demenţă reversibilă, asociată cu atrofie cerebrală reversibilă, tulburări cognitive.

Stupor şi letargie, care determină, uneori, comă tranzitorie (encefalopatie); acestea au fost izolate sau au fost asociate cu o creştere a incidenţei convulsiilor în timpul tratamentului şi au scăzut la întreruperea tratamentului sau reducerea dozelor. Aceste cazuri au apărut, în special, în timpul tratamentului asociat (în special cu fenobarbital sau topiramat) sau după o creştere bruscă a dozelor de valproat.

  • Sedare.
  • Diplopie.

Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente:

  • Surditate.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puţin frecvente:

  • Pleurezie (eozinofilică).

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente:

  • Greaţă. Frecvente:
  • Vărsături, tulburări gingivale (în principal, hiperplazie gingivală), stomatită, durere abdominală superioară, diaree apar frecvent la unii pacienţi la începutul tratamentului, dar de obicei dispar după câteva zile, fără întreruperea tratamentului. Mai puţin frecvente:
  • Pancreatită, uneori letală (vezi pct. 4.4).

Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente:

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Mai puţin frecvente:

  • Scăderea densităţii osoase, osteopenie, osteoporoză şi fracturi la pacienţii cu tratament prelungit cu Depakine sirop. Mecanismul prin care Depakine sirop afectează metabolismul osos nu a fost identificat. Rare:
  • Lupus eritematos sistemic (vezi pct. 4.4), rabdomioliză (vezi pct. 4.4).

Tulburări endocrine Mai puţin frecvente:

  • Sindrom de secreţie inadecvată a ADH (SIADH), hiperandrogenism (care include semne clinice cum sunt: hirsutism, virilism, acnee, alopecie de tip masculin şi/sau semne paraclinice cum sunt: valori crescute ale hormonilor androgeni). Rare:
  • Hipotiroidie (vezi pct. 4.6).

Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente:

  • Hiponatremie, creştere în greutate.

Creşterea în greutate trebuie supravegheată cu atenţie, deoarece este un factor pentru apariţia sindromului de ovar polichistic (vezi pct. 4.4).

Rare:

  • Hiperamoniemie (vezi pct. 4.4), obezitate.
  • Pot să apară cazuri de hiperamoniemie izolată şi moderată, fără modificarea testelor funcţionale hepatice şi care nu necesită întreruperea tratamentului. De asemenea, a fost raportată hiperamoniemie asociată cu simptome neurologice. În astfel de cazuri, trebuie luate în considerare investigaţii suplimentare (vezi pct. 4.3 și 4.4 Tulburări ale ciclului ureei și Risc de hiperamonemie și Pacienți cu risc de hipocarnitinemie). Cu frecvență necunoscută: hipocarnitinemie (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi) Rare:

  • Sindrom mielodisplazic.

Tulburări vasculare Frecvente:

  • Hemoragii (vezi pct. 4.4 şi 4.6). Mai puţin frecvente:
  • Vasculită. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente:
  • Hipotermie, edem periferic non-sever.

Tulburări hepatobiliare Frecvente:

  • Leziuni hepatice (vezi pct. 4.4).

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Frecvente:

  • Dismenoree. Mai puţin frecvente:
  • Amenoree. Rare:
  • Infertilitate masculină (vezi pct. 4.6), ovare polichistice.

Tulburări psihice Frecvente:

  • Stare confuzională, halucinaţii, agresivitate, agitaţie, afectarea atenţiei. Rare:
  • Comportament anormal, hiperactivitate psihomotorie, tulburări ale capacităţii de învăţare.

Aceste reacţii adverse au fost observate, în special, la copii şi adolescenţi.

Copii și adolescenți Profilul de siguranță al valproatului la copii și adolescenți este comparabil cu cel al adulților, însă unele reacții adverse sunt mai severe sau sunt observate, cu precădere, la copii și adolescenți. Există un risc deosebit de leziuni hepatice severe la sugari și copii mici, în special la cei cu vârsta sub 3 ani. De asemenea, copiii mici au un risc deosebit de pancreatită. Aceste riscuri scad odată cu înaintarea în vârstă (vezi pct. 4.4). Tulburările psihice, cum sunt agresivitatea, agitația, tulburări ale atenției, comportamentul anormal, hiperactivitatea psihomotorie și tulburări ale capacității de învățare sunt observate, cu precădere, la copii și adolescenți.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Depakine sirop

  • Substanţa activă este valproatul de sodiu. Fiecare mililitru sirop conţine valproat de sodiu 57,64 mg.
  • Celelalte componente sunt: para-hidroxibenzoat de metil (E218), para-hidroxibenzoat de propil (E216), sucroză lichidă (zahăr) (exprimată ca produs uscat), sorbitol soluţie 70% (E420), glicerol, aromă artificială de cireşe (conține etanol), acid clorhidric concentrat sau hidroxid de sodiu soluţie concentrată, apă purificată.

Cum arată Depakine sirop şi conţinutul ambalajului Depakine sirop se prezintă sub formă de sirop limpede, de culoare slab gălbuie şi este disponibil în următoarele tipuri de ambalaje:

  • Cutie cu un flacon din sticlă brună care conţine 150 ml sirop, prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii, însoţit de o seringă pentru administrarea orală, gradată pentru măsurarea volumelor corespunzătoare dozelor de 10 mg până la 260 mg valproat de sodiu
  • Cutie cu un flacon din sticlă brună care conţine 150 ml sirop, prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii, însoţit de o linguriţă dozatoare pentru măsurarea volumelor corespunzătoare dozelor de 100 mg şi 200 mg valproat de sodiu.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Sanofi Romania SRL Str. Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, etajele 8-9 Sector 2, București, România

Fabricantul Unither Liquid Manufacturing Zone Industrielle d’En Sigal, 1-3 allée de la Neste 31770 Colomiers Franţa

sau

Sanofi Winthrop Industrie 30-36 avenue Gustave Eiffel, Tours, 37100, Franța

Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă:

Sanofi Romania SRL Tel: 021 317 31 36

Acest prospect a fost revizuit în Februarie 2026.

Informaţii detaliate și actualizate privind acest medicament sunt disponibile prin scanarea codului QR (Quick Response) inclus în acest Prospect, cu ajutorul unui smartphone (telefon inteligent)/dispozitiv. Aceleași informații sunt disponibile și la următoarea adresă web: www.qr.valproatsieu.ro și pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România: http://www.anm.ro/.

[„cod QR de inclus” + www.qr.valproatsieu.ro]

SFATURI GENERALE

Epilepsia este o boală neurologică. Ea este datorată unei funcţionări anormale, acute şi tranzitorii a activităţii electrice a creierului şi se manifestă prin crize epileptice. Crizele se pot repeta pe parcursul unei anumite perioade din viaţa persoanei bolnave.

Formele de manifestare ale crizelor şi evoluţia acestora sunt diferite: de aceea nu se poate vorbi despre un singur tip de epilepsie, ci despre mai multe tipuri de epilepsie. De asemenea, nu există un singur tip de tratament, ci diferite tratamente: medicul dumneavoastră vă va recomanda tratamentul adecvat pentru dumneavoastră.

Pentru ca medicamentul care v-a fost recomandat să aibă efect, este obligatoriu să urmaţi recomandările medicului dumneavoastră şi să respectaţi:

  • doza zilnică recomandată;
  • schema de administrare;
  • durata tratamentului care, în general, este lungă;
  • recomandările referitoare la stilul de viaţă: să evitaţi stresul, lipsa somnului şi consumul de băuturi alcoolice.

Modificarea dozelor şi, în special, întreruperea bruscă a tratamentului pot să determine reapariţia tulburărilor.

Nu uitaţi să luaţi medicamentul cu dumneavoastră dacă plecaţi în călătorie.

100 ml sirop conţin valproat de sodiu 5764 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: 100 ml sirop conţin: para-hidroxibenzoat de metil (E218) 0,1 g, para-hidroxibenzoat de propil (E216) 0,02 g, sucroză (zahăr) soluţie 67%: 60 g, sorbitol soluţie 70% (E420): 15 g, și etanol (din aroma artificială de cireșe).

Sorbitol (E420): 105 mg în fiecare mililitru sirop (vezi pct. 4.4).

Etanol: 0,00027 mg în fiecare mililitru de sirop (vezi pct. 4.4).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

para-hidroxibenzoat de metil (E218) para-hidroxibenzoat de propil (E216) Sucroză (zahăr) soluţie 67% Sorbitol soluţie 70% (E420) Glicerol Aromă artificială de cireşe (conține etanol) Acid clorhidric concentrat sau hidroxid de sodiu soluţie concentrată Apă purificată

para-hidroxibenzoat de metil (E218) · excipient
para-hidroxibenzoat de propil (E216) · excipient
Sucroză (zahăr) soluţie 67% · excipient
Sorbitol soluţie 70% (E420) · excipient
Glicerol · excipient
Aromă artificială de cireşe (conține etanol) · excipient
Acid clorhidric concentrat sau hidroxid de sodiu soluţie concentrată · excipient
Apă purificată · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. După prima deschidere a flaconului: a se păstra la temperaturi sub 25°C, timp de cel mult 30 de zile.

Nu utilizaţi Depakine sirop după data de expirare înscrisă pe cutie, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ȘI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. După prima deschidere a flaconului: a se păstra la temperaturi sub 25˚C, timp de cel mult 30 de zile.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie x 1 flacon x 150 ml sirop+ 1 seringa pt. admin. orala · 11541/2019/01
150 ml
Cutie x 1 flacon x 150 ml sirop + 1 lingurita dozatoare · 11541/2019/02
150 ml

Documente oficiale