Cutaquig 165 mg/ml

Terapia de substituţie trebuie iniţiată şi monitorizată sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul imunodeficienţei.

Doze Doza şi schema de administrare depind de indicaţie.

Terapie de substituţie Medicamentul trebuie administrat subcutanat.

În terapia de substituţie, poate fi necesar ca doza să fie individualizată pentru fiecare pacient, în funcţie de farmacocinetică şi răspunsul clinic. Cutaquig poate fi administrat la intervale regulate, de la zilnic până la o dată la două săptămâni. Următoarele scheme de administrare sunt prezentate în scop orientativ.

Terapia de substituție în sindroamele de imunodeficiență primară (conform definiției de la pct. 4.1) Schema de administrare trebuie să asigure o concentraţie minimă de IgG (măsurată înainte de următoarea perfuzie) de cel puţin 5 până la 6 g/l şi să aibă ca obiectiv încadrarea în intervalul de referinţă al valorilor serice ale IgG pentru vârsta respectivă. Este posibil să fie necesară o doză de încărcare de cel puţin 0,2 până la 0,5 g/kg (1,2 până la 3,0 ml/kg) corp. Poate fi necesară divizarea acesteia pe parcursul mai multor zile, cu o doză zilnică maximă de 0,1 până la 0,15 g/kg.

După ce au fost obţinute concentraţii la starea de echilibru de IgG, se administrează doze de întreţinere la intervale repetate, pentru a atinge o doză lunară cumulativă de aproximativ 0,4-0,8 g/kg (2,4 până la 4,8 ml/kg). Poate fi necesar ca fiecare doză individuală să fie injectată în zone anatomice diferite.

Concentraţiile plasmatice minime trebuie măsurate şi evaluate coroborat cu incidenţa infecţiei. Pentru a reduce frecvenţa infecţiilor, poate fi necesară creşterea dozelor şi atingerea unor concentraţii plasmatice minime mai mari.

Terapia de substituție în imunodeficiențele secundare (conform definiției de la pct. 4.1.) Doza recomandată administrată la intervale repetate (aproximativ o dată pe săptămână) este de a ajunge la o doză lunară cumulată de ordinul a 0,2-0,4 g/kg (1,2 – 2,4 ml/kg). Este posibil ca fiecare doză unică să trebuiască să fie injectată în locuri anatomice diferite.

Nivelurile de IgG trebuie măsurate și evaluate în funcție de incidența infecției. Doza trebuie ajustată după cum este necesar pentru a obține o protecție optimă împotriva infecțiilor, o creștere poate fi necesară la pacienții cu infecție persistentă; o scădere a dozei poate fi luată în considerare atunci când pacientul rămâne fără infecție.

Copii şi adolescenţi Schema terapeutică pentru copii şi adolescenţi (0-18 ani) nu este diferită de cea pentru adulţi, deoarece dozele pentru fiecare indicaţie sunt exprimate în funcţie de greutatea corporală şi ajustate în funcţie de rezultatul clinic în indicaţiile terapiei de substituţie.

Vârstnici Deoarece doza este administrată în funcţie de greutatea corporală şi ajustată în funcţie de evoluţia clinică a afecţiunilor menţionate mai sus, nu se consideră ca doza pentru vârstnici să fie diferită de cea pentru subiecţii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 65 ani. În cadrul studiilor clinice, Cutaquig a fost evaluat la 17 pacienţi cu vârsta peste 65 ani. Nu au fost necesare cerinţe speciale privind dozele pentru a se atinge concentraţiile serice dorite de IgG.

Mod de administrare Numai pentru administrare subcutanată.

Perfuzia subcutanată pentru tratamentul la domiciliu trebuie iniţiată şi monitorizată de un profesionist din domeniul sănătăţii, experimentat în îndrumarea pacienţilor privind tratamentul la domiciliu. Pacientul şi/sau persoana care are grijă de pacienţi trebuie instruiţi cu privire la utilizarea dispozitivului de perfuzie, tehnicile de perfuzie, tehnica de manipulare aseptică, păstrarea jurnalului de tratament, recunoaşterea reacţiilor adverse grave şi măsurile necesare în cazul apariţiei acestora.

Cutaquig poate fi injectat în zone precum abdomenul, coapsa, braţul şi zona laterală a şoldului.

Viteza de perfuzie Ajustarea vitezei de perfuzie şi a volumului de perfuzie se bazează pe tolerabilitatea subiectului.

Se recomandă utilizarea unei viteze iniţiale de administrare de 15 ml/oră/zonă la pacienții care nu au mai urmat tratament cu SCIG. La pacienții care urmează deja tratament cu SCIG și efectuează conversia la Cutaquig, se recomandă utilizarea vitezelor de administrare utilizate anterior pentru perfuziile inițiale. Pentru perfuziile ulterioare, dacă este bine tolerată (vezi pct. 4.4), viteza de perfuzie poate fi crescută treptat cu aproximativ 10 ml/oră/zonă o dată la 2-4 săptămâni la adulți (≥40 kg) și cu până la 10 ml/oră/zonă o dată la 4 săptămâni la copii și adolescenți (<40 kg) (vezi pct. 5.1).

Ulterior, dacă pacientul tolerează perfuziile inițiale la doza completă în fiecare zonă și la viteza maximă, poate fi avută în vedere o creștere a vitezei de administrare a perfuziilor succesive până când se atinge un debit maxim de 67,5 ml/oră/zonă la adulți și 25 ml/oră/zonă la copii și adolescenți (vezi pct. 5.1).

Pot fi utilizate simultan mai multe dispozitive de perfuzie.

Volumul de perfuzie per loc de administrare Cantitatea de medicament perfuzată într-un anumit loc de administrare variază. La sugari şi copii, locurile de administrare pot fi schimbate la fiecare 5-15 ml. La adulţi, dozele mai mari de 30 ml pot fi divizate în funcţie de preferinţele pacientului. Nu există o limită a numărului de locuri de administrare. Locul de administrare trebuie să fie la o distanţă de cel puţin 5 cm unul faţă de celălalt.

Se recomandă insistent ca de fiecare dată când Cutaquig este administrat unui pacient, numele acestuia şi numărul lotului medicamentului să fie înregistrate, în vederea menţinerii unei legături între pacient şi lotul medicamentului.

Acest medicament conţine maltoză maximum 90 mg per ml ca excipient. Interferenţa maltozei în analiza glicemiei poate duce la determinări fals crescute ale glucozei şi, prin urmare, la administrarea necorespunzătoare a insulinei, ducând la hipoglicemie care poate pune viaţa în pericol şi deces. De asemenea, cazurile de hipoglicemie adevărată pot trece netratate dacă starea hipoglicemică este mascată de determinări fals crescute ale glucozei (vezi pct. 4.5). Pentru insuficienţa renală acută, vezi mai jos.

Cutaquig este utilizat numai pentru administrare subcutanată. Dacă Cutaquig este administrat din greşeală într-un vas de sânge, pacienţii pot dezvolta şoc.

Viteza de perfuzie recomandată prezentată la pct. 4.2 trebuie respectată cu stricteţe. Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape şi observaţi cu atenţie pentru decelarea oricăror simptome pe parcursul perioadei de administrare.

Anumite reacţii adverse pot să apară mai frecvent la pacienţii cărora li se administrează pentru prima dată imunoglobulină umană normală sau, în cazuri rare, atunci când medicamentul care conţine imunoglobulină umană normală umană este schimbat cu un altul, sau atunci când a trecut o perioadă mai lungă de timp de la ultima administrare.

Complicaţiile potenţiale pot fi evitate dacă:

• medicamentul este administrat iniţial prin perfuzie lentă (vezi pct. 4.2).
• se asigură că pe întreaga durată a perfuziei, pacientul este atent supravegheat pentru orice simptom. În mod special, pacienţii care nu au mai fost trataţi cu imunoglobulină umană normală, pacienţii la care s-a schimbat tratamentul efectuat cu un medicament alternativ pe bază de imunoglobulină sau când a trecut un interval lung de timp de la administrarea anterioară, trebuie monitorizaţi în timpul primei administrări şi în prima oră după prima administrare, pentru a detecta potenţialele semne de reacţii adverse. Toţi ceilalţi pacienţi trebuie supravegheaţi pentru cel puţin 20 minute după administrare.

În cazul unei reacţii adverse, trebuie redusă viteza de administrare sau trebuie oprită perfuzia. Suspiciunea unor reacţii alergice sau de tip anafilactic necesită încetarea imediată a injecţiei. Tratamentul necesar depinde de natura şi severitatea reacţiei adverse. În caz de şoc, trebuie implementat tratamentul medical standard pentru şoc.

Hipersensibilitate Reacţiile de hipersensibilitate adevărate sunt rare. Acestea pot să apară în mod deosebit la pacienţii cu anticorpi anti-IgA, care trebuie trataţi cu precauţie deosebită. Pacienţii cu anticorpi anti-IgA, la care tratamentul cu medicamente cu IgG cu administrare subcutanată rămâne singura opţiune, trebuie trataţi cu Cutaquig numai sub supraveghere medicală atentă. Rareori, imunoglobulina umană normală poate determina o scădere a tensiunii arteriale cu reacţie anafilactică, chiar şi la pacienţii care au tolerat anterior tratamentul cu imunoglobulină umană normală.

Tromboembolism Evenimente tromboembolice arteriale şi venoase, inclusiv infarct miocardic, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă şi embolie pulmonară, au fost asociate cu utilizarea imunoglobulinelor. Pacienţii trebuie să fie hidrataţi suficient înainte de administrarea imunoglobulinelor. Trebuie să fie luate măsuri de precauţie la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru evenimente trombotice (cum sunt vârsta avansată, hipertensiune arterială, diabet zaharat şi antecedente de boli vasculare sau episoade trombotice, pacienţi cu afecţiuni trombofilice dobândite sau ereditare, pacienţi cu perioade prelungite de imobilizare, pacienţi cu hipovolemie severă, pacienţi cu afecţiuni care cresc vâscozitatea sângelui).

Pacienţii trebuie informaţi cu privire la primele simptome ale evenimentelor tromboembolice, inclusiv dispnee, durere şi edem la nivelul unui membru, deficite neurologice focale şi dureri toracice şi trebuie sfătuiţi să contacteze imediat medicul, după declanşarea simptomelor.

Sindrom de meningită aseptică (SMA) Sindromul de meningită aseptică a fost raportat în asociere cu tratamentul cu imunoglobulină administrată subcutanat; simptomele debutează de obicei în decurs de câteva ore până la 2 zile după tratament. Întreruperea administrării tratamentului cu imunoglobulină ar putea determina remiterea SMA în câteva zile, fără sechele.

Pacienţii trebuie informaţi cu privire la primele simptome, care includ cefalee severă, rigiditate a gâtului, somnolenţă, febră, fotofobie, greaţă şi vărsături.

Disfuncţie/insuficienţă renală Au fost raportate reacţii adverse renale severe la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu imunoglobuline, în special produse care conţin sucroză (Cutaquig nu conţine sucroză). Acestea includ insuficienţă renală acută, necroză tubulară acută, nefropatie tubulară proximală şi nefroză osmotică. Factorii care cresc riscul complicaţiilor renale includ, dar nu se limitează la: insuficienţă renală preexistentă, diabet zaharat, hipovolemie, administrare concomitentă cu medicamente nefrotoxice, vârsta peste 65 ani, hipervâscozitate şi paraproteinemie.

Hemoliză Produsele IgG pot conține anticorpi de grupă sanguină care pot acționa ca hemolizine și pot induce acoperirea in vivo a globulelor roșii (RBC) cu imunoglobulină, provocând un rezultat pozitiv la testul direct antiglobulină (Coombs) și, rareori, pot provoca hemoliză. Monitorizați beneficiarii de produse de imunoglobulină pentru semne și simptome clinice de hemoliză.

Conţinutul de sodiu Acest medicament conţine sodiu 33,1 mg per flacon de 48 ml şi 13,8 mg per flacon de 20 ml, echivalent cu 1,7% şi respectiv 0,7% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Interferenţa cu testarea serologică După administrarea de imunoglobulină, creşterea tranzitorie a diverşilor anticorpi transmişi pasiv în sângele pacientului poate determina rezultate fals pozitive ale testării serologice.

Transmiterea pasivă a anticorpilor faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu, A, B, D, poate interfera cu anumite teste serologice pentru determinarea anticorpilor la eritrocite, de exemplu, testul antiglobulinic direct (TAD, testul Coombs direct).

Agenţi transmisibili Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor ca urmare a utilizării medicamentelor preparate din sânge sau plasmă umană includ selecţia donatorilor, screening-ul fiecărei donări şi a rezervelor de plasmă pentru depistarea markerilor specifici de infecţie şi includerea în procesul de fabricaţie a unor etape eficace pentru inactivarea/eliminarea virusurilor. Cu toate acestea, atunci când se administrează medicamente preparate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea de transmitere a unor agenţi infecţioşi nu poate fi exclusă în totalitate. Acest lucru este valabil şi pentru virusurile necunoscute sau nou apărute şi pentru alte microorganisme patogene.

Măsurile adoptate sunt considerate eficace în cazul virusurilor încapsulate cum sunt virusul imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitic B (VHB) şi virusul hepatitic C (VHC).

Măsurile adoptate pot avea o valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate, cum sunt virusul hepatitic A (VHA) şi parvovirusul B19.

Există o experienţă clinică relevantă cu privire la absenţa transmiterii hepatitei A sau a parvovirusului B19 prin imunoglobuline şi, de asemenea, se presupune că acest conţinut de anticorpi are o contribuţie importantă în asigurarea siguranţei virale.

Copii şi adolescenţi Atenţionările şi precauţiile enumerate se aplică atât pentru adulţi, cât şi pentru copii.

Rezumatul profilului de siguranţă Pot apărea ocazional reacţii adverse, cum sunt frisoane, cefalee, febră, vărsături, reacţii alergice, greaţă, artralgie, hipotensiune arterială şi durere lombară moderată.

Rareori, imunoglobulinele umane normale pot cauza o scădere bruscă a tensiunii arteriale şi, în cazuri izolate, şoc anafilactic, chiar atunci când pacientul nu a prezentat hipersensibilitate la administrarea precedentă.

Pot să apară frecvent reacţii locale la locurile de administrare: tumefiere, durere, eritem, induraţie, căldură locală, prurit, echimoze şi erupţie cutanată tranzitorie. În mod normal, aceste reacţii scad ca frecvenţă sub tratament continuu.

Pentru informaţii de siguranţă referitoare la agenţii transmisibili, vezi pct. 4.4.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel Datele clinice privind siguranţa asociate cu Cutaquig la subiecți cu SIP se bazează pe studiul pivot de fază III, în regim deschis, cu un singur braţ, prospectiv, multicentric (n=75, 4 462 perfuzii), pe studiul de extensie de fază III, prospectiv, în regim deschis, cu un singur braț, multicentric (n=27, 2 777 perfuzii) și pe studiul de fază III, în regim deschis, cu trei brațe, multicentric (n=64, 1 338 perfuzii).

Frecvenţa reacţiilor adverse (RAM) per subiect şi per perfuzie în studiile clinice cu Cutaquig:

Afecțiuni cutanate și ale Erupție cutanată Rare Mai puțin frecvente țesutului subcutanat tranzitorie Reacție cutanată Rare Mai puțin frecvente Tulburări musculo-scheletice Mialgie Rare Frecvente şi ale ţesutului conjunctiv Artralgie Rare Mai puțin frecvente

Următoarele reacții adverse au fost identificate în timpul utilizării după punerea pe piață a Cutaquig. Deoarece aceste reacții adverse sunt raportate voluntar de către o populație de mărime incertă, nu este întotdeauna posibil să se estimeze cu certitudine frecvența acestora sau să se stabilească o relație cauzală cu expunerea la medicament. Această listă nu include reacții raportate deja în studiile clinice efectuate cu Cutaquig:

Următoarele reacţii adverse suplimentare au fost raportate în timpul utilizării după autorizarea medicamentelor pe bază de imunoglobulină cu administrare subcutanată: edem facial, tremor, paloare, bronhospasm, dispnee, tuse, diaree, bufeuri, senzație de căldură, senzație de frig, astenie, durere la nivelul locului de injectare, constricție faringiană, meningită aseptică.

Copii şi adolescenţi Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii se aşteaptă să fie aceleaşi ca pentru adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro