N03AG01 · Antiepileptice derivati de acizi grasi Prescripție, valabilă 6 luni

Convulex 150 mg

Capsule moi gastrorezistente · DCI: Acidum Valproicum + Saruri

Convulex este un medicament pentru tratamentul epilepsiei (așa-numitele medicamente antiepileptice) și al maniei.

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Convulex este un medicament pentru tratamentul epilepsiei (așa-numitele medicamente antiepileptice) și al maniei. Mai mult, Convulex are un efect preventiv împotriva migrenei.

Convulex este un medicament utilizat pentru tratamentul:

diferitelor tipuri de epilepsie (convulsii)
episodului maniacal, caz în care vă puteţi simţi foarte excitat, euforic, agitat, entuziasmat sau hiperactiv. Episodul maniacal apare într-o boală denumită „tulburare afectivă bipolară”. Convulex poate fi administrat atunci când nu poate fi utilizat litiul.
pentru profilaxia durerii de cap intense de tipul migrenei, dacă utilizarea altor medicamente nu a avut efect.

Epilepsie Tratamentul convulsiilor parţiale simple şi complexe, secundar generalizate, convulsii epileptice generalizate

Tulburări bipolare Tratamentul episodului maniacal din tulburarea bipolară, atunci când tratamentul cu litiu este contraindicat sau nu este tolerat. Continuarea tratamentului după episodul maniacal poate fi luată în considerare la pacienţii care au răspuns la tratamentul cu valproat pentru episodul maniacal acut.

Migrenă Profilaxia cefaleei migrenoase, dacă alte medicamente nu au fost eficace.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Copii de sex feminin, adolescente și femei cu potenţial fertil Tratamentul cu Convulex trebuie inițiat şi supravegheat de un medic cu experiență în tratamentul epilepsiei, tulburării bipolare sau migrenei. Pacienți de sex masculin Se recomandă ca administrarea Convulex să fie inițiată și supravegheată de către un medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei sau tulburării bipolare sau migrenei – vezi punctul 2 Recomandări importante pentru pacienții de sex masculin

Utilizaţi întotdeauna Convulex exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Medicul dumneavoastră va stabili doza şi durata tratamentului în mod individual pentru fiecare pacient. Pentru stabilirea dozei individuale, în special pentru tratamentul de lungă durată, sunt disponibile şi alte forme şi concentraţii de Convulex.

Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid, în timpul sau după mese. Nu mestecaţi capsulele.

Epilepsie: În general, tratamentul se începe cu o doză iniţială mică, apoi medicul va creşte gradat doza până la doza optimă. În general, se recomandă administrarea dozei zilnice fracţionate în mai multe prize. Totuşi, dacă este utilizat numai acidul valproic pentru tratamentul epilepsiei, medicul dumneavoastră vă poate spune să utilizaţi doza totală zilnică o dată pe zi, seara.

Tratament în monoterapie (tratamentul epilepsiei numai cu acid valproic) Adulţi: se utilizează iniţial 600 mg acid valproic pe zi. Ulterior, doza este crescută gradat cu 5-10 mg acid valproic/kg la intervale de 3-7 zile, până la obţinerea răspunsului terapeutic optim, care, în general, se obţine la 1000 – 2000 mg acid valproic pe zi. În cazul în care nu se obţine efectul terapeutic dorit cu acest regim de dozaj, se poate creşte doza (până la 2500 mg acid valproic pe zi).

Copii şi adolescenţi: se utilizează iniţial o doză zilnică de 10-20 mg acid valproic/kg, apoi doza se creşte gradat până la o doză de întreţinere de 20-30 mg acid valproic/kg şi zi. În cazuri selecţionate, medicul dumneavoastră vă poate recomanda doze mai mari de 40 mg acid valproic/kg şi zi.

La copiii care utilizează doze mai mari de 40 mg acid valproic/kg şi zi, medicul poate recomanda efectuarea periodică a unor teste de laborator.

La copiii cu greutatea sub 20 kg, sunt recomandate forme alternative de prezentare pentru Convulex în locul capsulelor (cum ar fi sirop sau soluţie orală).

Vârsta	Greutatea corporală (kg)	Doza medie (mg/zi)
3 – 6 luni	 5,5 – 7,5	150
6 – 12 luni	 7,5 – 10	150 – 300
1 – 3 ani	 10 – 15	300 – 450
3 – 6 ani	 15 – 20	450 – 600
7 – 11 ani	 20 – 40	600 – 1200
12 – 17 ani	 40 – 60	1000 – 1500
Adulţi (inclusiv pacienţi vârstnici)	 60	1200 – 2100

Pacienți cu afecțiuni ale rinichilor Medicul dumneavoastră poate decide să vă ajusteze doza.

Tratament în asociere Dacă Convulex este adăugat de curând unui tratament antiepileptic, recomandările medicului dumneavoastră trebuie atent urmate.

Episod maniacal Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată în mod individual de către medicul dumneavoastră.

Doza iniţială Doza iniţială zilnică recomandată este de 750 mg.

Doza medie zilnică Dozele zilnice recomandate sunt cuprinse, de obicei, între 1000 mg şi 2000 mg.

Profilaxia migrenei (numai pentru pacienţi adulţi) Doza iniţială este 300 mg pe zi, apoi se creşte lent, în funcţie de recomandările medicului dumneavoastră. Pentru cei mai mulţi pacienţi poate fi eficace doza cuprinsă între 600 – 900 mg pe zi.

Dacă utilizaţi mai mult Convulex decât trebuie Simptome ale supradozajului acut pot include: greaţă, vărsături, ameţeală şi uneori reacţii adverse severe la nivelul sistemului nervos central şi dificultăţi la respiraţie. În cazurile grave se recomandă asistenţă medicală de urgenţă.

Informaţii pentru medicii prescriptori: Recomandări pentru managementul supradozajului se regăsesc la sfârşitul prospectului.

Dacă uitaţi să utilizaţi Convulex Dacă aţi uitat să luaţi o doză la momentul potrivit, luaţi-o imediat ce vă amintiţi, apoi continuaţi cu administrarea, conform recomandărilor medicului dumneavoastră. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să utilizaţi Convulex Oprirea bruscă a Convulex poate duce la o creștere a convulsiilor. Prin urmare, trebuie să vă adresați medicului dumneavoastră când și cum să opriți tratamentul cu acest medicament.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Doze Pentru stabilirea dozajului individual, Convulex este disponibil în diferite concentraţii şi doze.

Copii de sex feminin, adolescente și femei cu potențial fertil

Administrarea valproatului trebuie iniţiată şi supravegheată de către un medic cu experienţă în tratamentul epilepsiei, tulburării bipolare sau migrenei. Valproatul nu trebuie utilizat la copii de sex feminin, adolescente și femei cu potențial fertil, cu excepția cazului în care alte tratamente nu sunt eficace sau nu sunt tolerate (vezi pct. 4.4 şi 4.6), iar beneficiul şi riscul trebuie reevaluate cu atenţie în cadrul revizuirilor regulate ale tratamentului. Valproatul este prescris și eliberat din farmacie conform cu Programul de prevenire a sarcinii pentru valproat (pct. 4.3 și 4.4). Pacienți de sex masculin Se recomandă ca administrarea Convulex să fie inițiată și supravegheată de către un medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei sau tulburării bipolare sau migrenei (vezi pct. 4.4 și 4.6).

Epilepsie Este de preferat ca valproatul să fie prescris în monoterapie şi în doza minimă eficace, iar, dacă este posibil, într-o formă farmaceutică cu eliberare prelungită. Doza zilnică trebuie administrată divizat, în cel puţin două prize (vezi pct. 4.6). În timpul monoterapiei cu acid valproic, doza totală zilnică poate fi administrată, de asemenea, în priză unică seara (până la doza maximă de 15 mg acid valproic/kg şi zi).

Regimul de dozaj variază în funcţie de vârstă şi de greutatea corporală. Doza optimă este stabilită în principal prin controlul crizelor convulsive; în general, nu este necesară determinarea de rutină a concentraţiei plasmatice a acidului valproic. Cu toate acestea, determinarea concentraţiei plasmatice a acidului valproic poate fi utilă în cazul în care nu se obţine efectul terapeutic dorit sau când se suspectează apariţia efectelor adverse (vezi pct. 5.2).

Tratament în monoterapie

Adulţi Se recomandă iniţierea tratamentului cu 600 mg acid valproic (5-10 mg acid valproic/kg) pe zi, după care se măreşte gradat doza cu 5-10 mg acid valproic/kg, la intervale de 3-7 zile, până la obţinerea răspunsului terapeutic optim care, în general, se obţine la 1000 – 2000 mg acid valproic (20-30 mg acid valproic/kg) pe zi. În cazul în care nu se obţine efectul terapeutic dorit cu acest regim de dozaj, poate fi necesară creşterea dozei zilnice până la 2500 mg acid valproic pe zi.

Copii şi adolescenţi Se recomandă iniţierea tratamentului cu 10-20 mg acid valproic/kg şi zi, după care se măreşte gradat doza cu 5-10 mg acid valproic/kg la intervale de 3-7 zile, până la obţinerea răspunsului terapeutic optim care, în general, se obţine la doze de 20 – 30 mg acid valproic/kg şi zi (vezi de asemenea, pentru orientare, tabelul regimului de dozaj). În cazul în care nu se obţine efectul terapeutic dorit cu acest regim de dozaj, poate fi necesară creşterea dozei zilnice până la 35 mg acid valproic/kg şi zi. În cazuri selecţionate, pot fi necesare doze mai mari de 40 mg acid valproic/kg şi zi.

La copiii care necesită doze mai mari de 40 mg acid valproic/kg şi zi, trebuie efectuată monitorizarea de rutină a parametrilor biochimici şi hematologici.

Copii cu greutatea peste 20 kg: doza iniţială recomandată de obicei este 300 mg acid valproic pe zi.

În cazul în care este necesară titrarea dozei, sunt recomandate forme farmaceutice lichide de Convulex pentru copii.

Pacienţi vârstnici Proprietăţile farmacocinetice ale valproatului pot fi modificate la pacienţii vârstnici. Doza trebuie stabilită în funcţie de răspunsul clinic (vezi de asemenea pct. 5.2).

Se recomandă următoarele doze zilnice de valproat: (tabel orientativ)

Vârsta	Greutatea corporală (kg)	Doza medie (mg pe zi)
3 – 6 luni	 5,5 – 7,5	150
6 – 12 luni	 7,5 – 10	150 – 300
1 – 3 ani	 10 – 15	300 – 450
3 – 6 ani	 15 – 20	450 – 600
7 – 11 ani	 20 – 40	600 – 1200
12 – 17 ani	 40 – 60	1000 – 1500
Adulţi (inclusiv pacienţi vârstnici)	 60	1200 – 2100

Pacienţi cu insuficienţă renală şi/sau disfuncţie hepatică Poate fi necesară scăderea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală sau creşterea dozei la pacienţii cărora li se efectuează hemodializă. Valproatul este dializabil (vezi pct. 4.9). Doza trebuie modificată în funcţie de monitorizarea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4). Doza trebuie adaptată în funcţie de răspunsul clinic, deoarece monitorizarea concentraţiei plasmatice poate determina erori (vezi de asemenea pct. 5.2).

Tratament în asociere Când se iniţiază tratamentul cu Convulex la pacienţi aflaţi în tratament cu alte antiepileptice, doza celorlalte antiepileptice trebuie ajustată treptat. Iniţierea tratamentului cu Convulex trebuie făcută treptat, astfel încât doza optimă să fie atinsă după aproximativ 2 săptămâni. Când Convulex este utilizat în asociere cu anticonvulsivante cu efect inductor enzimatic hepatic, cum sunt: fenitoina, fenobarbitalul sau carbamazepina, poate fi necesară creşterea dozei cu 5-10 mg acid valproic/kg şi zi (vezi pct. 4.5). După întreruperea altor antiepileptice cu efect inductor enzimatic hepatic, poate fi posibil controlul adecvat al crizelor cu o doză mică de Convulex. Dacă barbituricele sunt administrate concomitent cu acidul valproic şi, mai ales, dacă se observă sedarea (în special la copii), doza de barbiturice trebuie redusă.

Durata terapiei în epilepsie Tratamentul epilepsiei este întotdeauna o terapie de lungă durată. Ajustarea dozei, durata terapiei și întreruperea tratamentului cu Convulex trebuie să fie stabilite de un specialist (neurolog / neuro-pediatru) în funcție de fiecare situație individuală. De regulă, reducerea dozei sau întreruperea completă a medicamentului poate fi luată în considerare numai după cel puțin 2 – 3 ani de libertate convulsivă. Reducerea treptată trebuie făcută treptat pe o perioadă de unu până la doi ani. Copiilor li se poate permite să „depășească” doza pe kg de greutate corporală, mai degrabă decât să-și ajusteze doza în funcție de vârstă; cu toate acestea, înregistrările EEG nu trebuie să se deterioreze în timpul acestui proces. Experiența disponibilă este limitată în cazul utilizării pe termen lung a valproatului, în special pentru copiii cu vârsta sub 6 ani.

Episoade maniacale din tulburarea bipolară Adulţi Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată de către medicul curant pentru fiecare pacient în parte. Doza zilnică iniţială recomandată este de 750 mg. În plus, în studiile clinice, administrarea unei doze iniţiale de 20 mg acid valproic/kg a demonstrat, de asemenea, un profil de siguranţă acceptabil. Formele farmaceutice cu eliberare prelungită pot fi administrate o dată sau de două ori pe zi. Doza trebuie crescută cât mai repede posibil, pentru a se atinge doza minimă eficace care determină efectul clinic dorit. Pentru a stabili doza minimă eficace pentru fiecare pacient în mod individual, doza zilnică trebuie ajustată în funcţie de răspunsul clinic. Doza medie zilnică este cuprinsă, în general, între 1000 mg şi 2000 mg acid valproic. Pacienţii la care se administrează doze zilnice mai mari de 45 mg/kg şi zi trebuie monitorizaţi cu atenţie. Continuarea tratamentului episoadelor maniacale din tulburarea afectivă bipolară trebuie adaptată individual, utilizând doza minimă eficace.

Copii şi adolescenţi Eficacitatea Convulex pentru tratamentul episoadelor maniacale din tulburarea afectivă bipolară nu a fost stabilită la pacienţii cu vârsta sub 18 ani. Pentru informaţii privind siguranţa la copii vezi pct. 4.8.

Durata tratamentului este stabilită de medicul curant.

Migrena (numai pacienţi adulţi)

Femei aflate la vârsta fertilă şi gravide Administrarea Convulex trebuie iniţiată şi supravegheată numai de către un medic cu experienţă în tratamentul migrenei. Tratamentul trebuie iniţiat numai dacă alte terapii nu sunt eficace sau nu sunt tolerate (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 4.6), iar beneficiul şi riscul trebuie reevaluate cu atenţie în cadrul revizuirilor regulate ale tratamentului.

Tratamentul se iniţiază cu doza de 300 mg pe zi, fracţionată în mai multe prize, după care se măreşte treptat doza până la obţinerea efectului terapeutic dorit sau până la apariţia reacţiilor adverse. Pentru cei mai mulţi pacienţi poate fi eficace doza cuprinsă între 600 – 900 mg acid valproic pe zi.

Mod de administrare Administrare orală. Capsulele trebuie luate de preferat cu puțin lichid, în timpul sau după mese.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

dacă sunteţi alergic la acidul valproic sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
dacă aveţi în prezent o boală hepatică (de exemplu, hepatită);
dacă membrii apropiaţi ai familiei au sau au avut afectări severe ale funcţiei hepatice;
dacă aveți o afecțiune severă a funcției pancreasului;
dacă aveţi porfirie hepatică (o afecţiune metabolică rară);
dacă aveţi tulburări ale ciclului ureei (o tulburare metabolică);
dacă aveţi o boală genetică care determină o modificare la nivel mitocondrial (de exemplu, sindromul Alpers-Huttenlocher).

Tulburare bipolară și migrenă

Dacă sunteți gravidă nu trebuie să utilizați Convulex ca tratament pentru tulburarea bipolară și migrenă.
Dacă sunteţi o femeie cu potențial fertil nu trebuie să luați Convulex ca tratament pentru tulburarea bipolară și migrenă, decât dacă utilizați metode eficace de prevenire a sarcinii (contracepţie) pe întreaga durată a tratamentului cu Convulex. Nu încetați să luați Convulex și nu renunțați la contracepție, decât dacă ați discutat despre aceste lucruri cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va sfătui ce să faceți (vezi mai jos la punctul “Sarcina, alăptarea și fertilitatea – Recomandări importante pentru femei”).

Epilepsie

Dacă sunteți gravidă nu trebuie să utilizați Convulex ca tratament pentru epilepsie, decât dacă orice alt tratament nu funcționează în cazul dumneavoastră.
Dacă sunteţi o femeie cu potențial fertil, nu trebuie să luați Convulex ca tratament pentru epilepsie, decât dacă utilizați metode eficace de prevenire a sarcinii (contracepţie) pe întreaga durată a tratamentului cu Convulex. Nu încetați să luați Convulex și nu renunțați la contracepție, decât dacă ați discutat despre aceste lucruri cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va sfătui ce să faceți (vezi mai jos la punctul “Sarcina, alăptarea și fertilitatea – Recomandări importante pentru femei”).

Convulex este contraindicat în următoarele situaţii:

hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
hepatită acută sau cronică
antecedente personale sau heredocolaterale de disfuncţii hepatice severe, în special de etiologie medicamentoasă (în special de valproat)
manifestă disfuncție pancreatică severă
porfirie hepatică – pacienți cu tulburări cunoscute ale ciclului ureei (vezi pct. 4.4)
la pacienţii diagnosticaţi cu tulburări mitocondriale cunoscute, cauzate de mutaţii la nivelul genei nucleare care codifică enzima mitocondrială polimeraza  (POLG), de exemplu: la pacienţi cu sindrom Alpers-Huttenlocher, precum şi la copiii cu vârsta sub 2 ani suspectaţi a avea o tulburare asociată POLG (vezi pct. 4.4).

Tratamentul epilepsiei

în sarcină, doar dacă nu există o alternativă adecvată de tratament (vezi pct. 4.4 și 4.6).
la femei cu potențial fertil, dacă nu sunt respectate condițiile programului de prevenire a sarcinii (vezi pct. 4.4 și 4.6).

Tratamentul tulburării bipolare și profilaxia crizelor de migrenă

în sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).
la femeile cu potențial fertil, dacă nu sunt respectate condițiile programului de prevenire a sarcinii (vezi pct. 4.4 și 4.6).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să utilizaţi Convulex, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului:

dacă urmează să vi se efectueze intervenţii chirurgicale, trebuie să vă informaţi medicul despre tratamentul cu Convulex, deoarece acidul valproic poate prelungi timpul de sângerare.
dacă aveţi „lupus eritematos sistemic“ (o tulburare rară a sistemului imunitar care afectează pielea, oasele și articulațiile, plămânii, rinichii), Convulex trebuie utilizat numai după ce discutaţi cu medicul dumneavoastră.
dacă ştiţi că în familia dumneavoastră sunt persoane cu o boală genetică care determină o modificare la nivel mitocondrial.
dacă aveţi un deficit al enzimei carnitin-palmitoil-transferază (CPT) de tip II, deoarece există un risc mai mare de apariție a rabdomiolizei dacă sunteți tratat cu acid valproic.

Alte informații pe care trebuie să le știți înainte să utilizați Convulex În rare cazuri, au fost raportate afectări hepatice severe cu evoluţie letală. Pacienţii cei mai expuşi riscului sunt copiii cu vârsta sub 3 ani şi cei care suferă de tulburări metabolice congenitale, afectări cerebrale sau convulsii severe, în special dacă acestea se asociază cu retard mintal. În majoritatea cazurilor, afectarea hepatică a apărut în primele 6 luni de tratament, în special între săptămânile 2 şi 12 şi, în general, când au fost utilizate în acelaşi timp alte medicamente antiepileptice.

Simptomele nespecifice ale afectării hepatice severe includ: creşterea activităţii convulsive, stare de rău general, stare de slăbiciune, pierderea apetitului, vărsături, durere în partea superioară a abdomenului, edem (acumulare de lichid în ţesuturi determinând umflare), apatie sau somnolenţă, icter. Pot apare simptome similare la pacienții cu pancreatită (inflamaţie a pancreasului). Dacă aveţi vreunul dintre aceste simptome, vă rugăm să spuneţi imediat medicului dumneavoastră, deoarece poate fi necesară efectuarea unor teste de laborator.

Un număr mic de persoane tratate cu medicamente antiepileptice, cum este Convulex, au avut gânduri de autovătămare sau de sinucidere. Dacă vă apar astfel de gânduri, în orice moment al tratamentului, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

În timpul tratamentului este posibilă creșterea în greutate. Adresați-vă medicului pentru a lua cele mai bune decizii în vederea minimizării acestui risc.

Dacă sunteți tratat cu o combinație de antiepileptice (în special împreună cu fenitoină) pentru o perioadă mai lungă de timp, acest lucru poate duce la apariția de leziuni cerebrale. Următoarele simptome ar putea fi semne care indică astfel de leziuni: creșterea frecvenței convulsiilor, lipsa capacității de a conduce, imobilitate, slăbiciune musculară, tulburări motorii. De asemenea, pot apărea modificări importante în aspectul înregistrarii EEG (electroencefalogramă).

Pot fi simptome ale unui nivel crescut de amoniac în sânge (hiperamoniemie) apatia, somnolența, vărsături repetate, scăderea sau creșterea bruscă a tensiunii arteriale sau reapariția convulsiilor. Medicul dumneavoastră vă va spune să efectuați, dacă este cazul, testele de laborator corespunzătoare.

Anumite teste urinare pentru diagnosticul diabetului zaharat pot fi fals pozitive pentru corpii cetonici, datorită acidului valproic. Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră că utilizaţi Convulex înainte de efectuarea acestor teste.

Acidul valproic poate să deplaseze hormonii tiroidieni de pe locurile lor de legare de proteinele plasmatice, crescându-le metabolizarea şi determinând un fals diagnostic de hipotiroidie.

Dacă sunteţi gravidă sau doriţi să rămâneţi gravidă, vă rugăm să-l întrebaţi imediat pe medicul dumneavoastră despre acest lucru.

Copii şi adolescenţi Convulex nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani pentru tratamentul episodului maniacal şi al migrenei.

Programul de Prevenire a Sarcinii

Medicamentul valproat are un potențial teratogen ridicat, iar copiii expuși in utero la valproat au un risc crescut de apariție a malformațiilor congenitale și a tulburărilor de dezvoltare neurologică (vezi pct. 4.6).

Convulex este contraindicat în următoarele situații:

Tratamentul epilepsiei

în sarcină, cu excepția cazului în care nu există o alternativă adecvată de tratament (vezi pct. 4.3 și 4.6).
la femeile cu potențial fertil, dacă nu sunt respectate condițiile programului de prevenire a sarcinii (vezi pct. 4.3 și 4.6).

Tratamentul tulburării bipolare și profilaxia crizelor de migrenă

în sarcină (vezi pct. 4.3 și 4.6).
la femeile cu potențial fertil, dacă nu sunt respectate condițiile programului de prevenire a sarcinii (vezi pct. 4.3 și 4.6).

Condițiile Programului de prevenire a sarcinii: Medicul prescriptor trebuie să se asigure că

în fiecare caz în parte sunt analizate circumstanțele individuale, invitând pacienta să participe la discuție pentru a garanta angajamentul, sunt discutate opțiunile de tratament, iar pacienta înțelege riscurile și măsurile care trebuie luate pentru a reduce la minim aceste riscuri.
potențialul de apariție a unei sarcini este evaluat la toate pacientele.
pacienta a înțeles și a luat la cunoștință riscul de apariție a malformațiilor congenitale și a tulburărilor de dezvoltare neurologică, inclusiv însemnătatea acestor riscuri pentru copiii expuși la valproat in utero.
pacienta înțelege necesitatea de a efectua un test de sarcină înainte de inițierea tratamentului, precum și în timpul acestuia, de câte ori este nevoie.
pacienta este sfătuită în ceea ce privește contracepția și este capabilă să se conformeze necesității de a utiliza mijloace eficace de contracepție (pentru mai multe detalii va rugăm să citiți subpct. Contracepția al acestui avertisment încadrat în chenar), fără întrerupere pe întreaga durată a tratamentului cu valproat.
pacienta înțelege necesitatea reevaluării periodice a tratamentului (cel puțin anual) de către un medic cu experiență în abordarea terapeutică a epilepsiei, tulburării bipolare sau migrenei.
pacienta înțelege necesitatea de a se adresa medicului imediat ce intenționează să rămână gravidă, pentru a se asigura faptul că are loc o discuție în timp util și se va schimba tratamentul cu unul alternativ, înainte de concepție și înainte de a renunța la contracepție.
pacienta înțelege necesitatea de a se adresa imediat medicului său în caz de sarcină.
pacienta a primit ghidul pentru pacientă.
pacienta a confirmat că a înțeles riscurile și precauțiile necesare asociate cu utilizarea valproatului (Formularul anual de luare la cunoștință a riscurilor). Aceste condiții sunt valabile și în cazul femeilor care nu sunt active din punct de vedere sexual la momentul respectiv, cu excepția situației în care medicul prescriptor consideră că sunt argumente ferme care să indice că nu există un risc de apariție a sarcinii.

Copii de sex feminin și adolescente

Medicii prescriptori trebuie să se asigure că părinții/tutorii copiilor de sex feminin și adolescentelor înțeleg că trebuie să se adreseze medicului specialist imediat ce apare menarha la copiii de sex feminin și adolescentele care utilizează valproat.
Medicul prescriptor trebuie să se asigure că părinții/ tutorii copiilor de sex feminin și adolescentelor care au avut menarhă le sunt furnizate informații complete despre riscurile de apariție a malformațiilor congenitale și tulburărilor de dezvoltare neurologică, inclusiv însemnătatea acestor riscuri pentru copiii expuși la valproat in utero.
La pacientele care au avut menarhă, medicul prescriptor trebuie să reevalueze anual necesitatea tratamentului cu valproat și să ia în considerare opțiuni alternative de tratament. Dacă tratamentul cu valproat este singurul potrivit, este necesară o discuție despre necesitatea de a utiliza metode eficace de contracepție și despre toate celelalte condiții ale programului de prevenire a sarcinii. Medicul specialist trebuie să depună toate eforturile pentru a găsi o alternativă de tratament pentru copiii de sex feminin și adolescente, până ca acestea să ajungă la vârsta adultă.

Test de sarcină Înainte de inițierea tratamentului cu valproat trebuie exclusă o sarcină. Tratamentul cu valproat nu trebuie inițiat la femeile cu potențial fertil care nu au un rezultat negativ la testul de sarcină (test de sarcină din plasmă), confirmat de către un specialist din domeniul sănătății, pentru a elimina posibilitatea utilizării accidentale în sarcină.

Contracepție Femeile cu potențial fertil cărora li se prescrie tratament cu valproat trebuie să utilizeze metode eficace de contracepție, fără întrerupere pe întreaga durată a tratamentului cu valproat. Acestor paciente trebuie să li furnizeze informații complete în ceea ce privește prevenirea sarcinii și trebuie să fie îndrumate către medicul specialist pentru sfaturi legate de contracepție, dacă nu utilizează metode contraceptive eficace. Trebuie utilizată cel puțin o metodă eficace de contracepție (de preferat o metodă independentă de utilizator, cum este un dispozitiv intrauterin sau un implant) sau două metode complementare de contracepție, dintre care o metodă de tip barieră. În fiecare caz în parte trebuie analizate circumstanțele individuale, atunci când se alege metoda contraceptivă, invitând pacienta să participe la discuție, pentru a-și garanta angajamentul și complianța la metoda contraceptivă aleasă. Chiar dacă este amenoreică, pacienta trebuie să respecte toate recomandările legate de contracepție eficace.

Medicamente care conţin estrogeni Utilizarea simultană a medicamentelor care conţin estrogeni, inclusiv a contraceptivelor care conţin estrogeni, este posibil să determine scăderea eficacităţii valproatului (vezi pct. 4.5). Medicii prescriptori trebuie să monitorizeze răspunsul clinic (controlul convulsiilor sau controlul dispoziţiei) atunci când iniţiază sau întrerup tratamentul cu medicamente care conţin estrogeni.

Reevaluările anuale ale tratamentului realizate de către medicul specialist Medicul specialist trebuie să reevalueze cel puțin anual dacă tratamentul cu valproat este cel mai potrivit pentru pacientă. Medicul specialist trebuie să discute Formularul anual de luare la cunoștință a riscurilor, atât la inițierea tratamentului, cât și cu ocazia fiecărei reevaluări anuale și să se asigure că pacienta a înțeles conținutul său.

Planificarea sarcinilor În ceea ce privește indicația de tratament pentru epilepsie, dacă o femeie intenționează să rămână gravidă, tratamentul cu valproat trebuie reevaluat de către un medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei, care să ia în considerare alte alternative de tratament. Trebuie depuse toate eforturile pentru ca, înainte de concepție și înainte de întreruperea contracepției, să fie schimbat tratamentul cu o alternativă adecvată (vezi pct. 4.6). Dacă nu este posibilă schimbarea tratamentului, pacienta trebuie consiliată în ceea ce privește riscurile tratamentului cu valproat pentru făt, pentru a o ajuta să ia o decizie informată legată de planificarea familială.

În ceea ce privește indicațiile de tratament pentru tulburarea bipolară și migrenă, dacă o femeie intenționează să rămână gravidă trebuie să se adreseze unui medic specialist cu experianță în tratamentul tulburării bipolare și al migrenei, iar tratamentul cu valproat trebuie întrerupt și, dacă este necesar, schimbat cu un alt tratament înainte de contracepție și înainte de întreruperea contracepției.

În caz de sarcină Dacă o femeie care utilizează valproat rămâne gravidă, trebuie să se adreseze imediat unui medic specialist pentru reevaluarea tratamentului cu valproat și luarea în considerare a unor alternative de tratament. Pacientele a căror sarcină a fost expusă la valproat și partenerii lor trebuie trimiși la un medic specialist în genetică medicală pentru evaluare și consiliere în ceea ce privește sarcina expusă (vezi pct. 4.6).

Farmacistul trebuie să se asigure că

de fiecare dată când este eliberată rețeta de valproat, este furnizat cardul pentru pacientă și că pacientele înțeleg conținutul acestui card.
pacientele sunt sfătuite să nu oprească tratamentul cu valproat și să se adreseze imediat unui medic specialist în caz de sarcină planificată sau suspectată.

Materiale educaționale Pentru a veni în ajutorul profesioniștilor din domeniul sănătății și pacientelor astfel încât să fie evitată expunerea la valproat în timpul sarcinii, deținătorul autorizației de punere pe piață furnizează materiale educaționale pentru a accentua adverstismentele și pentru a oferi îndrumare cu privire la utilizarea tratamentului cu valproat de către femeile cu potențial fertil și detaliile programului de prevenire a sarcinii. Tuturor femeilor cu potențial fertil care utilizează valproat trebuie să li se ofere ghidul pentru pacientă și cardul pentru pacientă. În momentul inițierii tratamentului și cu ocazia fiecărei reevaluări anuale a tratamentului cu valproat realizată de către un medic specialist trebuie utilizat Formularul anual de luare la cunoștință a riscurilor.

Utilizarea la pacienții de sex masculin Un studiu observațional retrospectiv sugerează un risc crescut de apariție a tulburărilor de neurodezvoltare (TND) la copiii concepuți de bărbați care urmau tratament cu medicamente care conțin valproat în cele trei luni dinaintea momentului concepției, comparativ cu cei concepuți de bărbați tratați cu lamotrigină sau levetiracetam (vezi pct. 4.6).

Ca măsură de precauție, medicii prescriptori trebuie să informeze pacienții de sex masculin cu privire la acest risc potențial (vezi pct. 4.6) și să discute despre necesitatea de a lua în considerare mijloace eficiente de contracepție, inclusiv pentru partenerele acestora, în timp ce utilizează medicamente care conțin valproat și timp de cel puțin 3 luni după întreruperea tratamentului. Pacienții de sex masculin nu trebuie să doneze spermă în timpul tratamentului și timp de cel puțin 3 luni după întreruperea acestuia.

Pacienții de sex masculin tratați cu medicamente care conțin valproat trebuie evaluați în mod regulat de către medicul prescriptor, pentru a stabili dacă tratamentul cu valproat rămâne cel mai potrivit pentru pacient. Pentru pacienții de sex masculin care intenționează să conceapă un copil, trebuie luate în considerare și discutate alternativele de tratament adecvate pentru aceștia. Trebuie evaluate circumstanțele individuale în fiecare caz. Se recomandă să se solicite sfatul unui medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei tulburării bipolare sau migrenei, după caz.

Materialele educaționale sunt disponibile pentru profesioniștii din domeniul sănătății și pentru pacienții de sex masculin. Pacienților de sex masculin care utilizează valproat li se va furniza un ghid al pacientului.

Disfuncţia hepatică Măsuri pentru depistarea precoce a leziunilor hepatice Înainte de iniţierea tratamentului, şi apoi periodic în primele 6 luni în timpul tratamentului, trebuie determinaţi de rutină parametrii funcţiei hepatice, în special la pacienţii cu risc crescut şi la cei cu istoric de afecţiune hepatică; aceşti pacienţi trebuie atent supravegheaţi clinic (vezi pct. 4.8). Testele funcţionale hepatice trebuie să includă determinarea timpului de protrombină, a transaminazelor şi/sau bilirubinei şi/sau produşilor de degradare ai fibrinogenului. Iniţial, poate apare o creştere a transaminazelor, de regulă, tranzitorie şi care răspunde la reducerea dozei. La pacienţii cu anomalii ale parametrilor de biochimie sanguină trebuie efectuate evaluări clinice periodice şi monitorizată funcţia hepatică (inclusiv timp de protrombină), până la normalizarea acestor anomalii. Cu toate acestea, un timp de protrombină prelungit anormal, în special asociat cu valori anormale ale altor teste relevante (scăderea semnificativă a fibrinogenului și a factorilor de coagulare; creșterea nivelului de bilirubină și creșterea transaminazelor), impune întreruperea tratamentului.

Medicul nu trebuie să se bazeze exclusiv pe biochimia sângelui, deoarece rezultatele de laborator nu sunt neapărat modificate. Istoricul medical și starea clinică sunt esențiale pentru evaluarea clinică. Dacă este necesar, pot fi luate în considerare ajustările dozei. Orice utilizare concomitentă de salicilați trebuie oprită, deoarece aceștia utilizează aceeași cale metabolică și cresc astfel riscul de insuficiență hepatică (vezi pct. 4.5). Medicul curant ar trebui să ia în considerare faptul că, în cazuri izolate, enzimele hepatice pot fi crescute tranzitoriu chiar și fără nicio tulburare a funcției hepatice, în special la inițierea tratamentului.

Disfuncţia hepatică, incluzând insuficienţa hepatică, cu evoluţie letală, a apărut la pacienţi al căror tratament a inclus acidul valproic. Pacienţii cu riscul cel mai mare sunt copiii, în special cei cu vârsta sub 3 ani şi cei cu tulburări metabolice ereditare sau degenerative, afectări cerebrale sau crize convulsive severe asociate cu retard mintal. La acest grup de pacienţi se recomandă tratamentul în monoterapie şi precauţie specială.

Majoritatea acestor complicaţii au apărut în primele 6 luni de tratament, în special între săptămânile 2 – 12, cel mai frecvent când acidul valproic este asociat cu alte antiepileptice. S-a observat că incidența scade semnificativ la copiii cu vârsta peste 3 ani. Rezultatul acestor tulburări poate fi fatal. Dezvoltarea concomitentă a hepatitei și pancreatitei crește riscul de rezultat fatal. Pentru stabilirea diagnosticului corect al stadiilor incipiente ale insuficienţei hepatice este mai utilă observarea simptomatologiei clinice decât investigaţiile de laborator. Dacă se suspectează o tulburare severă a funcției hepatice sau leziuni pancreatice, valproatul trebuie întrerupt imediat. Ca măsură de precauție, ar trebui întreruptă și alte medicamente concomitente, dacă pot provoca reacții adverse similare datorită căilor metabolice comune. În cazuri izolate, starea clinică se poate agrava în ciuda precauțiilor menționate mai sus.

Simptome potențiale Conștientizarea potențialelor simptome clinice este esențială pentru diagnosticarea precoce. Următoarele simptome și semne care pot preceda leziuni hepatice trebuie luate în considerare în special în cazul pacienților cu risc:

-simptome nespecifice de debut brusc, cum sunt: stare generală de rău, astenie, pierderea poftei de mâncare, letargie, edem, anorexie, somnolenţă, uneori asociate cu vărsături repetate şi dureri abdominale, icter; -la pacienţii cu epilepsie, reapariţia convulsiilor.

Apariţia acestor simptome este o indicaţie pentru întreruperea imediată a administrării medicamentului. Pacienţii (sau familia lor, pentru copii) trebuie sfătuiţi să raporteze imediat medicului apariţia acestor simptome, în vederea investigării clinice. În acest caz, examinarea clinică și evaluarea funcției hepatice trebuie efectuate imediat.

Pancreatită Foarte rar, au fost raportate pancreatite severe, cu evoluţie letală. La copii există un risc mai crescut de apariţie a pancreatitei cu consecinţe letale, care scade odată cu vârsta. Pacienţii cu crize convulsive severe sau cu afectare neurologică severă, trataţi cu mai multe antiepileptice, au risc crescut pentru apariţia pancreatitei severe. Asocierea insuficienţei hepatice cu pancreatita creşte riscul letal. Dacă apar simptome sugestive de pancreatită (cum sunt: durere abdominală, greaţă, vărsături), pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului. La aceşti pacienţi trebuie efectuată o evaluare medicală atentă (incluzând determinarea amilazei serice); în caz de pancreatită, tratamentul cu acid valproic trebuie întrerupt. Pacienţii cu antecedente de pancreatită trebuie atent supravegheaţi clinic (vezi pct. 4.8).

Creştere în greutate Foarte frecvent, valproatul determină creşterea în greutate, care poate fi marcantă şi progresivă. Pacienţii trebuie atenţionaţi asupra acestui risc la iniţierea tratamentului şi trebuie adoptate strategii adecvate pentru minimalizarea acestuia.

Lupus eritematos sistemic Deşi rar, valproatul poate induce lupus eritematos sistemic sau poate agrava un lupus eritematos existent. La pacienții cu lupus eritematos sistemic, valproatul trebuie utilizat numai după o evaluare riguroasă a raportului beneficiu-risc.

Agenți carbapenemici Nu este recomandată utilizarea concomitentă de acid valproic / valproat de sodiu și agenți carbapenemici (vezi pct. 4.5).

Hiperamoniemie Dacă se suspectează prezenţa unei tulburări enzimatice a ciclului ureic, trebuie efectuate investigaţii privind metabolismul aminoacizilor şi proteinelor înainte de iniţierea tratamentului datorită riscului de hiperamoniemie al valproatului (vezi și pct. 4.8). La pacienții care dezvoltă simptome precum: apatie,

somnolență, vărsături, hipotensiune arterială sau creșterea frecvenței convulsiilor, trebuie verificate nivelurile serice de amoniac și valproat, iar dozele de valproat trebuie să fie reduse.

Hormoni tiroidieni În funcţie de concentraţia plasmatică, valproatul poate deplasa hormonii tiroidieni de pe locurile lor de legare de proteinele plasmatice, crescându-le metabolizarea şi determinând un fals diagnostic de hipotiroidie.

Suicid/Ideaţie suicidară Ideaţia suicidară şi comportamentul suicidar au fost raportate la pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice în câteva indicaţii. O metaanaliză a studiilor randomizate, placebo-controlate cu medicamente antiepileptice a arătat, de asemenea, un risc uşor crescut de ideaţie şi comportament suicidar (vezi pct. 5.1). Mecanismul acestui efect nu este cunoscut şi datele disponibile nu exclud posibilitatea existenţei unui risc crescut la acidul valproic. Ca urmare, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semnele de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie luat în considerare tratamentul adecvat. Pacienţii (şi cei care îi îngrijesc) trebuie avertizaţi să solicite sfatul medicului dacă apar semne de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.

Pacienţi cu diabet zaharat Deoarece valproatul este excretat în principal pe cale renală, parţial sub formă de corpi cetonici, poate determina reacţii fals pozitive pentru corpi cetonici la testele urinare efectuate pacienţilor suspectaţi de diabet zaharat.

Epilepsie Întreruperea bruscă a valproatului poate determina creşterea frecvenţei crizelor epileptice.

Terapia pe termen lung În timpul terapiei de lungă durată în asociere cu alte antiepileptice, în special fenitoină, se pot dezvolta simptome și semne de afectare a creierului (encefalopatie) (frecvență crescută a convulsiilor, lipsă de impuls, stupoare, slăbiciune musculară, tulburări motorii (parkinsonism, distonie, diskinezii coreatiforme), modificări severe ale EEG) (vezi pct. 4.5).

Investigații hematologice Înainte de inițierea terapiei și, de asemenea, înainte de intervenția chirurgicală și în caz de hematom sau sângerare spontană, ar trebui efectuate analize de sânge adecvate (hemoleucogramă completă, inclusiv număr de trombocite, timp de sângerare, teste de coagulare) pentru a clarifica dacă există un potențial crescut de complicații hemoragice (vezi pct. 4.8). Trebuie acordată precauție dacă timpul de tromboplastină clar prelungit (timpul redus al lui Quick) este asociat cu alte rezultate modificate de laborator, cum ar fi: scăderea nivelului de fibrinogen, scăderea factorilor de coagulare, creșterea bilirubinei sau creșterea enzimelor hepatice.

Afectarea măduvei osoase Pacienții cu antecedente de afectare a măduvei osoase trebuie monitorizați îndeaproape.

Insuficiență renală La pacienții cu insuficiență renală poate fi necesară reducerea dozei. Dozele trebuie ajustate în funcție de răspunsul clinic, deoarece monitorizarea concentrațiilor plasmatice poate fi înșelătoare.

Deficitul de carnitină-palmitoil transferază (CPT-) II Pacienții cu deficit preexistent de carnitină-palmitoil transferază (CPT-) II ar trebui avertizați asupra unui risc crescut de rabdomioliză care se dezvoltă prin terapia cu valproat.

Sugari mai mici de 3 ani La sugarii mai mici de 3 ani se recomandă monoterapie cu valproat. Înainte de începerea terapiei, beneficiul tratamentului antiepileptic trebuie să fie cântărit în raport cu riscul de leziuni hepatice sau pancreatită. Utilizarea concomitentă a salicilaților trebuie evitată la acești pacienți din cauza riscului de hepatotoxicitate (vezi pct. 4.5).

Pacienţii suspectaţi sau diagnosticaţi cu boală mitocondrială Valproatul poate declanşa sau agrava semnele clinice ale bolilor mitocondriale preexistente cauzate de mutaţii la nivelul ADN-ului mitocondrial, precum şi la nivelul genei nucleare care codifică POLG. Au fost raportate, în special, insuficienţă hepatică acută indusă de valproat şi decese de cauze hepatice cu o frecvenţă mai mare la pacienţii cu sindroame neurometabolice ereditare cauzate de mutaţii ale genei pentru enzima mitocondrială polimerază γ (POLG), de exemplu pacienţi cu sindromul Alpers- Huttenlocher. Tulburările asociate POLG trebuie suspectate la pacienţii cu antecedente familiale sau cu simptome caracteristice unei tulburări asociate POLG, incluzând, dar fără a se limita la, encefalopatie de etiologie necunoscută, epilepsie refractară la tratament (focală, mioclonică), status epilepticus la prezentare, întârzieri de dezvoltare, regresie psihomotorie, neuropatie senzitivo-motorie axonală, miopatie, ataxie cerebeloasă, oftalmoplegie sau migrenă complicată cu aură occipitală. Testarea mutaţiei genei POLG trebuie realizată în conformitate cu practica clinică actuală pentru evaluarea din cadrul diagnosticării unor astfel de tulburări (vezi pct. 4.3).

Convulsii agravate Ca și în cazul altor antiepileptice, unii pacienți pot prezenta, în loc de o îmbunătățire, o înrăutățire reversibilă a frecvenței și severității convulsiilor (inclusiv starea epileptică) sau apariția unor noi tipuri de convulsii, cu valproat. În caz de convulsii agravate, pacienții trebuie sfătuiți să consulte imediat medicul (vezi pct. 4.8).

Sorbitol Convulex 150 mg capsule moi gastrorezistente Acest medicament conține 4,7 mg de sorbitol per fiecare capsulă.

Convulex 300 mg capsule moi gastrorezistente Acest medicament conţine 7,7 mg de sorbitol per fiecare capsulă.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente. Dacă utilizaţi acest medicament împreună cu altele, îşi pot influenţa reciproc efectele.

Acidul valproic poate potenţa efectul

medicamentelor utilizate pentru tratamentul depresiei, anestezice generale sau sedative (medicamente care acționează asupra sistemului nervos, benzodiazepine, cum ar fi: diazepam, lorazepam, propofol), alcoolului, altor anticonvulsivante (cum sunt: fenobarbitalul, primidona, fenitoina, carbamazepina, lamotrigina, felbamatul, rufinamida), anumitor medicamente anticoagulante (care împiedică coagularea sângelui), zidovudinei (utilizată în tratamentul infecţiei cu HIV), precum și nimodipinei (pentru tratamentul tulburărilor funcțiilor cerebrale și îngustării de natură spasmodică a vaselor cerebrale).

Utilizarea concomitentă a acidului valproic cu topiramat și acetazolamidă a fost asociată cu encefalopatie și/sau hiperamoniemie.

Efectul acidului acetilsalicilic (utilizat în tratamentul durerii și/sau febrei şi împotriva anumitor tulburări ale inimii) poate fi crescut de acidul valproic. Din cauza riscului de afectare a ficatului, nu trebuie utilizat împreună cu Convulex la copii cu vârsta sub 12 ani.

Acidul valproic poate scădea efectul medicamentelor antipsihotice (de exemplu, olanzapină).

Următoarele medicamente pot potenţa efectul acidului valproic

anumite antiepileptice (felbamat), acidul acetilsalicilic, unele antibiotice (cum este eritromicina), cimetidina (utilizată în tratamentul ulcerului gastric).

Următoarele medicamente pot reduce efectul acidului valproic

anumite antiepileptice (cum sunt: fenitoina, fenobarbitalul, primidona şi carbamazepina), medicamente antimalarice (meflochina, clorochina), antibiotice de tip carbapenemi, rifampicina (utilizate în tratamentul infecțiilor bacteriene și tuberculozei), colestiramina (utilizată pentru tratamentul valorii crescute a lipidelor din sânge), metamizol (un medicament indicat împotriva durerilor și a febrei), precum și medicamente care conţin estrogeni (inclusiv anumite medicamente folosite pentru contracepţie).

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi antibiotice de tip carbapenemi (pentru tratamentul infecţiilor bacteriene). Trebuie evitată combinaţia între acidul valproic şi carbapenemi, deoarece poate să diminueze semnificativ efectul acidului valproic.

Utilizarea concomitentă a acidului valproic cu inhibitori de protează, cum ar fi lopinavir și ritonavir (utilizaţi în tratamentul infecțiilor cu HIV) poate scădea nivelul metaboliților acidului valproic.

Alte interacțiuni

Dacă se utilizează în același timp fluoxetină (un medicament împotriva depresiilor), concentrația de acid valproic în sânge și, astfel, efectul acestuia poate fi crescut sau, în unele cazuri, diminuat.
Dacă Convulex este utilizat în asociere cu topiramat sau acetazolamidă (pentru tratamentul epilepsiei) medicul dumneavoastră vă va monitoriza cu atenție tratamentul pentru a detecta orice simptome și semne ale tulburărilor cerebrale și/sau așa-numitei „hiperamonemii” (tulburări ale ureei sau a producției aminoacizilor).
Dacă se utilizează quetiapină și Convulex în același timp, poate crește riscul așa-numitei „neutropenii / leucopenii” (o scădere a anumitor celule sanguine).

Convulex împreună cu alimente, băuturi şi alcool În timpul tratamentului cu Convulex trebuie să evitaţi ingestia de alcool, deoarece Convulex poate să intensifice efectul alcoolului etilic.

Efecte ale valproatului asupra altor medicamente

Neuroleptice, inhibitori de monoaminoxidază (IMAO), antidepresive şi benzodiazepine Valproatul poate potenţa efectul sedativ şi hipnotic al altor medicamente psihotrope, cum sunt: neuroleptice, inhibitori de monoaminoxidază, antidepresive şi benzodiazepine; prin urmare, se recomandă monitorizarea clinică atentă şi ajustarea corespunzătoare a dozelor acestor medicamente atunci când este necesar. Asocierea cu clonazepam poate determina apariţia absenţelor.

Litiu Valproatul nu afectează concentrațiile serice de litiu.

Diazepam La voluntarii sănătoși, valproatul a deplasat diazepamul de la locurile sale de legare a plasmei și i-a inhibat metabolismul. În terapia concomitentă, concentrația diazepamului nelegat poate crește, iar clearance-ul plasmatic și volumul de distribuție al fracției diazepam nelegate pot scădea (cu 25 și, respectiv, 20%). Cu toate acestea, timpul de înjumătățire rămâne neschimbat.

Lorazepam O scădere a clearance-ului plasmatic al lorazepamului cu până la 40% a apărut la persoanele sănătoase după administrarea concomitentă de valproat și lorazepam.

Alcool etilic Valproatul poate potenţa efectele alcoolului etilic, de aceea consumul de alcool trebuie evitat în timpul tratamentului cu valproat.

Fenobarbital Valproatul de sodiu creşte concentraţia plasmatică a fenobarbitalului (prin inhibarea metabolizării hepatice a acestuia) şi poate să apară sedare, în special la copii. Din acest motiv se recomandă monitorizare clinică permanentă în primele 15 zile ale tratamentului asociat, cu reducerea imediată a dozei de fenobarbital dacă apare sedarea. Dacă este necesar, trebuie determinate concentraţiile plasmatice ale fenobarbitalului.

Primidona Valproatul de sodiu creşte concentraţiile plasmatice ale primidonei, cu exacerbarea reacţiilor sale adverse (cum este sedarea), efecte care dispar în cazul tratamentului de lungă durată. Se recomandă atentă monitorizare clinică, în special la începutul tratamentului asociat, cu ajustarea dozei atunci când este necesar.

Fenitoina Valproatul de sodiu scade concentraţia plasmatică totală a fenitoinei. În plus, valproatul creşte concentraţia de fenitoină liberă, cu apariţia unor simptome de supradozaj (valproatul deplasează fenitoina de pe locurile de legare de proteinele plasmatice şi îi reduce metabolizarea hepatică). De aceea, se recomandă atentă monitorizare clinică. Când se determină concentraţia plasmatică a fenitoinei, trebuie evaluată în special concentraţia plasmatică de fenitoină liberă (vezi pct. 4.2 „Tratament în asociere“ şi pct. 4.4 „Terapia pe termen lung“).

Carbamazepina A fost raportată toxicitate clinică atunci când valproatul a fost administrat concomitent cu carbamazepină, deoarece valproatul poate potenţa efectele toxice ale carbamazepinei. Se recomandă atentă monitorizare clinică, în special la începutul tratamentului asociat, cu ajustarea dozei atunci când este necesar.

Lamotrigina Valproatul poate reduce metabolizarea lamotriginei şi îi poate creşte timpul de înjumătăţire plasmatică. Doza trebuie ajustată (doza de lamotrigină scăzută), când este necesar. Asocierea lamotriginei cu valproatul poate creşte riscul reacţiilor cutanate (severe), în special la copii. Prin urmare, se recomandă monitorizarea clinică și reducerea dozei de lamotrigină (după caz).

Zidovudina Valproatul poate creşte concentraţia plasmatică a zidovudinei, ducând la creşterea toxicităţii zidovudinei.

Factorii de coagulare dependenţi de vitamina K şi acidul acetilsalicilic Efectul anticoagulant al warfarinei, al altor anticoagulante cumarinice şi efectul antiplachetar al acidului acetilsalicilic pot fi crescute datorită deplasării lor de pe locurile de legare de proteinele plasmatice, determinate de valproat. Timpul de protrombină trebuie monitorizat frecvent în timpul administrării anticoagulantelor orale.

Felbamate Valproatul poate crește nivelul seric al felbamatului cu până la 50% prin reducerea clearance-ului mediu al felbamatului cu până la 16%. Dozajul trebuie ajustat în conformitate cu monitorizarea clinică.

Temozolomid Administrarea concomitentă cu temozolomid poate determina o uşoară scădere a clearance-ului temozolomidului, efect care însă nu este clinic semnificativ.

Topiramat, acetazolamidă Administrarea concomitentă de valproat cu topiramat și acetazolamidă a fost asociată cu encefalopatie și/sau hiperamoniemie. Prin urmare, pacienții trebuie monitorizați după caz.

Olanzapină Valproatul poate reduce concentrațiile plasmatice de olanzapină.

Rufinamida Valproatul poate determina creșterea concentrațiilor plasmatice de rufinamidă. Acest efect depinde de valorile plasmatice ale valproatului. Trebuie acordată precauție, în special la copii, deoarece acest grup de pacienți este mai probabil să fie afectat de această interacțiune.

Propofol Valproatul poate determina creșterea concentrațiilor sanguine de propofol. În cazul utilizării concomitente cu valproat, doza de propofol trebuie redusă.

Nimodipină La pacienții tratați concomitent cu valproat de sodiu și nimodipină, expunerea la nimodipină poate fi crescută cu 50%.

Efectele altor medicamente asupra valproatului

Antiepilepticele inductoare enzimatice Antiepilepticele inductoare enzimatice (cum sunt: fenitoină, fenobarbital, primidonă, carbamazepină) scad concentraţiile plasmatice ale valproatului. În caz de tratament asociat, dozele trebuie ajustate, în funcţie de concentraţia plasmatică. La utilizarea concomitentă de valproat cu fenitoină sau fenobarbital, nivelurile plasmatice ale metaboliților acidului valproic pot crește. Prin urmare, pacienții aflați sub tratament combinat cu aceste substanțe trebuie monitorizați îndeaproape pentru semne sau simptome de hiperamonemie (vezi mai sus).

Felbamat Asocierea valproatului cu felbamatul scade clerance-ul valproatului cu 22-50 % și poate creşte concentraţia plasmatică a valproatului. Doza valproatului trebuie ajustată pe baza monitorizării.

Meflochina/clorochina Este necesară precuție, deaorece atât meflochina, cât şi clorochina, pot reduce pragul de apariţie a convulsiilor. În plus, meflochina poate scade concentraţia plasmatică a valproatului și există astfel posibilitatea precipitării crizelor epileptice în timpul tratamentului concomitent. Doza de acid valproic trebuie ajustată corespunzător.

Medicamente care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice În cazul administrării concomitente a acidului valproic cu medicamente care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, cum este acidul acetilsalicilic, poate deplasa acidul valproic de pe locurile sale de legare de proteinele plasmatice și poate crește concentraţia plasmatică a acidului valproic liber. Trebuie evitată utilizarea concomitentă a medicamentelor care conțin valproat cu cele care conțin acid acetilsalicilic la copiii cu vârsta sub 12 ani și poate fi luată în considerare la adolescenți numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc.

Cimetidina, eritromicina În cazul administrării concomitente cu cimetidina sau eritromicina, concentraţia plasmatică a valproatului poate creşte, ca rezultat al metabolizării hepatice reduse.

Antibiotice de tip carbapenemi (cum sunt: panipenem, meropenem, imipenem) La administrarea concomitentă de valproat cu agenţi carbapenemici s-a raportat o scădere a concentraţiilor plasmatice ale acidului valproic, care determină în 2 zile o scădere cu 60-100% a nivelului plasmatic al acidului valproic. Datorită instalării rapide şi a scăderii accentuate care nu poate fi controlată, trebuie evitată administrarea concomitentă de carbapenemi la pacienţii stabilizaţi pe acid valproic (vezi pct. 4.4). Dacă administrarea unui medicament din acest tip de antibiotice este esențială, trebuie efectuată o monitorizare atentă a nivelului plasmatic al acidului valproic.

Rifampicina Rifampicina poate scădea nivelul sanguin al acidului valproic, rezultând o scădere a efectului terapeutic. Prin urmare, poate fi necesară ajustarea dozei de valproat în cazul administrării concomitente cu rifampicină

Colestiramina Colestiramina poate să scadă absorbţia acidului valproic. Fluoxetina Se recomandă prudență, deoarece utilizarea concomitentă a fluoxetinei poate modifica (crește sau reduce) nivelurile serice ale acidului valproic. Prin urmare, se recomandă monitorizarea nivelului seric al acidului valproic.

Inhibitori de protează Utilizarea concomitentă a valproatului cu inhibitori de protează, cum ar fi lopinavir și ritonavir, poate determina scăderea nivelului metaboliților acidului valproic.

Produse care conțin estrogen, inclusiv contraceptive hormonale care conțin estrogen Estrogenii sunt inductori ai izoformelor UDP-glucuronosil transferază (UGT) implicate în glucuronoconjugarea valproatului și pot crește clearance-ul valproatului, ceea ce ar duce la scăderea concentrației serice a valproatului și potențial scăderea eficacității valproatului (vezi pct. 4.4). Luați în considerare monitorizarea nivelurilor serice de valproat. Dimpotrivă, valproatul nu are efect inductor enzimatic; în consecință, valproatul nu reduce eficacitatea agenților estroprogestativi la femeile care primesc contracepție hormonală.

Metamizol Administrarea concomitentă cu metamizol, care este un inductor pentru enzimele metabolizante, inclusiv CYP2B6 și CYP3A4, poate determina o diminuare a concentrațiilor plasmatice ale acestor medicamente, cu o potențială scădere a eficacității clinice. Prin urmare, se recomandă prudență atunci când metamizolul este administrat concomitent; trebuie monitorizate răspunsul clinic și/sau concentrațiile plasmatice ale medicamentelor, după cum se consideră adecvat.

Alte interacţiuni

Se recomandă prudenţă la administrarea acidului valproic cu antiepilepticele noi a căror farmacodinamie nu este bine stabilită.

Nu se poate exclude faptul că medicamentele potențial hepatotoxice, precum și alcoolul, pot spori toxicitatea hepatică a valproatului.

Deoarece valproatul este excretat preponderent pe cale renală sub formă de corpuri cetonice, trebuie luată în considerare posibilitatea rezultatelor fals pozitive ale unui test pentru excreția corpului cetonic la pacienții diabetici testați pentru cetoacidoză.

Utilizarea concomitentă de valproat și quetiapină poate crește riscul de neutropenie / leucopenie.

Acidul valproic poate provoca deplasarea hormonilor tiroidieni de la locurile de legare a proteinelor, sporind metabolizarea acestora. Acest lucru poate duce la o presupunere falsă a diagnosticului de hipotiroidism.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Sarcina

Recomandări importante pentru femei

Tulburare bipolară și migrenă

Dacă sunteți gravidă nu trebuie să utilizați Convulex ca tratament pentru tulburarea bipolară și migrenă.
Dacă sunteţi o femeie cu potențial fertil nu trebuie să luați Convulex ca tratament pentru tulburarea bipolară și migrenă, decât dacă utilizați metode eficace de prevenire a sarcinii (contracepţie) pe întreaga durată a tratamentului cu Convulex. Nu încetați să luați Convulex și nu renunțați la contracepție, decât dacă ați discutat despre aceste lucruri cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va sfătui ce să faceți.

Epilepsie

Dacă sunteți gravidă nu trebuie să utilizați Convulex ca tratament pentru epilepsie, decât dacă orice alt tratament nu funcționează în cazul dumneavoastră.
Dacă sunteţi o femeie cu potențial fertil, nu trebuie să luați Convulex ca tratament pentru epilepsie, decât dacă utilizați metode eficace de prevenire a sarcinii (contracepţie) pe întreaga durată a tratamentului cu Convulex. Nu încetați să luați Convulex și nu renunțați la contracepție, decât dacă ați discutat despre aceste lucruri cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va sfătui ce să faceți.

Riscurile valproatului atunci când este luat în timpul sarcinii (indiferent de boala pentru care valproatul este utilizat)

Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă intenționați să rămâneți gravidă sau dacă sunteți gravidă.
Administrarea valproatului în timpul sarcinii implică un risc. Cu cât este mai mare doza utilizată, cu atât sunt mai mari riscurile, însă administrarea oricărei doze implică un risc.
Poate provoca malformaţii congenitale grave şi poate afecta modul în care copilul se dezvoltă pe măsură ce creşte. Cel mai frecvent raportate malformaţii congenitale includ spina bifida (atunci când oasele coloanei vertebrale nu sunt dezvoltate în mod corespunzător); malformaţii ale feţei şi craniului; malformaţii la nivelul inimii, rinichilor, tractului urinar şi organelor genitale; malformaţii ale membrelor şi multiple malformaţii asociate care afectează mai mult organe şi părţi ale corpului. Malformaţiile congenitale pot duce la dizabilităţi care pot fi severe.
Au fost raportate probleme de auz sau surditate la copiii expuși la valproat în timpul sarcinii.
Au fost raportate malformații oculare la copiii expuși la valproat în timpul sarcinii în asociere cu alte malformații congenitale. Aceste malformații oculare pot afecta vederea.
Dacă luaţi valproat în timpul sarcinii, aveţi un risc mai mare decât alte femei de a avea un copil cu malformaţii congenitale care să necesite tratament medical. Deoarece valproatul a fost utilizat timp de mulţi ani, se cunoaşte faptul că, la femeile tratate cu valproat, aproximativ 10 copii din 100 vor prezenta malformaţii congenitale, comparativ cu 2-3 copii din 100, născuţi de femei care nu au epilepsie.
Se estimează că până la 30-40% din copiii preşcolari ale căror mame au luat valproat în timpul sarcinii pot avea probleme de dezvoltare în primii ani ai copilăriei. Copiii afectaţi pot vorbi şi merge mai târziu, pot fi mai puţin capabili din punct de vedere intelectual decât alţi copii şi pot avea dificultăţi de limbaj şi de memorie.
Tulburările din spectrul autismului sunt mai frecvent diagnosticate la copiii expuşi la valproat şi există unele dovezi că aceşti copii sunt mai susceptibili la apariţia simptomelor tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie (ADHD).
Înainte de a vă prescrie acest medicament, medicul dumneavoastră vă va explica ce se poate întâmpla copilului dumneavoastră în cazul în care rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu valproat. Dacă decideţi ulterior că vreţi să rămâneţi gravidă, nu trebuie să întrerupeţi administrarea medicamentului sau utilizarea metodei de contracepție înainte de a discuta mai întâi despre aceasta cu medicul dumneavoastră.
Dacă sunteți părintele sau persoana care are în îngrijire un copil de sex feminin sau o adolescentă în tratament cu valproat, trebuie să vă adresați medicului de îndată ce copilul dumneavoastră care utilizează valproat are prima menstruație.
Unele medicamente contraceptive (medicamentele contraceptive care conțin estrogen) pot să scadă nivelul de valproat din sânge. Asigurați-vă că discutați cu medicul dumneavoastră despre metoda de contracepție (prevenție a sarcinii) care este cea mai adecvată pentru dumneavoastră.
Atunci când vreţi să rămâneţi gravidă, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră despre administrarea de acid folic. Acidul folic poate diminua riscul general de spina bifida şi de avort precoce, care există în cazul tuturor sarcinilor. Cu toate acestea, este puţin probabil că va reduce riscul de apariţie a malformaţiilor congenitale, asociat cu utilizarea de valproat.

Vă rugăm să alegeți și să citiți situațiile care se aplică în cazul dumneavoastră dintre cele descrise mai jos:

o ÎNCEP TRATAMENTUL CU CONVULEX o IAU TRATAMENT CU CONVULEX ȘI NU INTENȚIONEZ SĂ RĂMÂN GRAVIDĂ o IAU TRATAMENT CU CONVULEX ȘI INTENȚIONEZ SĂ RĂMÂN GRAVIDĂ o SUNT GRAVIDĂ ȘI IAU TRATAMENT CU CONVULEX

ÎNCEP TRATAMENTUL CU CONVULEX

Dacă aceasta este prima dată când vi s-a prescris Convulex, medicul dumneavoastră vă va explica care sunt riscurile pentru făt în cazul în care rămâneţi gravidă. Odată ce ajungeţi la vârsta fertilă, trebuie să vă asiguraţi că utilizaţi o metodă eficace de contracepţie pe întreaga durată a tratamentului cu Convulex. Dacă aveţi nevoie de recomandări cu privire la contracepţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau clinicii de planificare familială.

Mesaje cheie:

Înainte de începerea tratamentului cu Convulex, trebuie exclusă prezența unei sarcini, prin intermediul unui test de sarcină al cărui rezultat trebuie confirmat de către medicul dumneavoastră.

Trebuie să utilizaţi o metodă de control a sarcinii (contracepţie) eficace pe întreaga durată a tratamentului cu Convulex.

Trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră despre metodele potrivite de control al sarcinii (contracepție). Medicul dumneavoastră vă va oferi informații despre prevenirea sarcinii și vă poate trimite la un specialist care să vă facă recomandări în ceea ce privește contracepția.

Trebuie să mergeți regulat (cel puțin anual) la control la un medic specialist cu experiență în tratamentul tulburării bipolare, epilepsiei sau migrenei. În timpul acestei vizite, medicul dumneavoastră se va asigura că ați luat la cunoștință și ați înțeles toate riscurile și recomandările legate de utilizarea valproatului în timpul sarcinii.

Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă intenționați să rămâneți gravidă.

Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă.

IAU TRATAMENT CU CONVULEX ȘI NU INTENȚIONEZ SĂ RĂMÂN GRAVIDĂ ĂMÂN GRAVIDĂ

În cazul în care continuaţi tratamentul cu Convulex, dar nu intenţionaţi să rămâneţi gravidă, asiguraţi-vă că utilizaţi o metodă de contracepţie eficace, fără întrerupere pe întreaga durată a tratamentului cu Convulex. Dacă aveţi nevoie de recomandări cu privire la contracepţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau clinicii de planificare familială.

Mesaje cheie:

Trebuie să utilizaţi o metodă de prevenire a sarcinii (contracepţie) pe întreaga durată a tratamentului cu Convulex.

Trebuie să discutați despre contracepție (prevenirea sarcinii) cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va oferi informații despre prevenirea sarcinii și vă poate trimite la un specialist care să vă facă recomandări în ceea ce privește contracepția.

Trebuie să mergeți regulat (cel puțin anual) la control la un medic specialist cu experiență în tratamentul tulburării bipolare, epilepsiei sau migrenei. În timpul acestei vizite, medicul dumneavoastră se va asigura că ați luat la cunoștință și ați înțeles toate riscurile și recomandările legate de utilizarea valproatului în timpul sarcinii.

Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă intenționați să rămâneți gravidă.

Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă. IAU TRATAMENT CU CONVULEX ȘI INTENȚIONEZ SĂ RĂMÂN GRAVIDĂ

Dacă intenționați să rămâneţi gravidă, trebuie să programați mai întâi o consultație la medicul dumneavoastră.

Nu trebuie să opriţi nici administrarea de Convulex, nici utilizarea metodei contraceptive, înainte de a discuta mai întâi despre aceasta cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va face recomandări ulterioare.

Copiii născuți de mame tratate cu valproat prezintă riscuri grave de malformații congenitale și probleme de dezvoltare, care pot fi grav invalidante. Medicul dumneavoastră vă va trimite la specialist cu experiență în tratamentul tulburării bipolare, sau migrenei, sau epilepsiei, astfel încât să poată fi evaluate din vreme alte alternative de tratament. Medicul dumneavoastră va lua câteva măsuri, astfel încât sacina dumneavoastră să decurgă cât mai bine posibil și orice riscuri pentru dumneavoastră și pentru copilul dumneavoastră să fie reduse cât mai mult posibil.

Medicul dumneavoastră poate decide să schimbe doza de Convulex sau să vă schimbe tratamentul cu un alt medicament, sau să oprească tratamentul cu Convulex, cu mult timp înainte de a rămâne gravidă – aceasta pentru a fi sigur că boala dumneavoastră este stabilă.

Atunci când încercaţi să rămâneţi gravidă, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră despre administrarea de acid folic. Acidul folic poate diminua riscul general de spina bifida şi de avort precoce, care există pentru toate sarcinile. Cu toate acestea, este puţin probabil că va diminua riscul de apariţie a malformaţiilor congenitale, asociat cu utilizarea de valproat.

Mesaje cheie:

Nu opriți utilizarea de Convulex decât dacă vă recomandă medicul.

Nu opriţi utilizarea măsurilor de prevenire a sarcinii (contracepţie) înainte de a discuta mai întâi cu medicul dumneavoastră şi de a conveni asupra unui plan care să asigure că boala dumneavoastră este controlată şi riscurile pentru copilul dumneavoastră sunt diminuate.

Programați mai întâi o consultație la medicul dumneavoastră. În timpul acestei vizite, medicul dumneavoastră se va asigura că ați luat la cunoștință și ați înțeles toate riscurile și recomandările legate de utilizarea valproatului în timpul sarcinii.
Cu mult timp înainte de a încerca să rămâneți gravidă, medicul dumneavoastră va încerca să vă schimbe tratamentul cu un alt medicament sau să vă oprească tratamentul cu Convulex.

Faceți o programare urgentă la medicdacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă.

SUNT GRAVIDĂ ȘI IAU TRATAMENT CU CONVULEX

Nu încetați să luați Convulex, decât dacă vă recomandă medicul dumneavoastră, deoarece boala dumneavoastră se poate înrăutăți. Faceți o programare urgentă la medic dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă. Medicul dumneavoastră vă va face recomandări ulterioare.

În cazul excepțional în care Convulex este singurul tratament disponibil în timpul sarcinii, veți fi monitorizată foarte atent, atât pentu controlul bolii dumneavoastră, cât și pentru a vedea cum se dezvoltă copilul dumneavoastră. Dumneavoastră și partenerul dumneavoastră ați putea beneficia de consiliere și suport în ceea ce privește sarcina expusă la valproat.

Întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră despre administrarea de acid folic. Acidul folic poate diminua riscul general de spina bifida şi de avort precoce, care există pentru toate sarcinile. Cu toate acestea, este puţin probabil că va diminua riscul de apariţie a malformaţiilor, asociat cu utilizarea de valproat.

Mesaje cheie:

Faceți o programare urgentă la medic dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă.• Nu opriţi administrarea valproatului decât dacă vă recomandă medicul.

Asigurați-vă că sunteți îndrumată către un specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei, tulburării bipolare sau migrenei pentru a evalua necesitatea utilizării unui tratament alternativ.

Trebuie să primiți consiliere în legătură cu riscurile utilizării de Convulex în timpul sarcinii, inclusiv cu malformațiile congenitale și defectele de dezvoltare care pot apărea la copii.

Asigurați-vă că sunteți îndrumată către un specialist pentru monitorizarea sarcinii, pentru a putea detecta posibila apariție a malformațiilor.

Asiguraţi-vă că citiți ghidul cu informaţii pentru pacientă pe care îl veți primi de la medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va vorbi despre Formularul anual de luare la cunoştinţă a riscurilor și vă va ruga să-l semnați și să îl păstrați. Veți primi, de asemenea, de la farmacist un card pentru pacientă, care să vă reamintească riscurile utilizării de valproat în timpul sarcinii.

Recomandări importante pentru pacienții de sex masculin Riscuri potențiale asociate cu administrarea valproatului în cele 3 luni dinaintea momentului concepției Un studiu sugerează un posibil risc de tulburări de mișcare și de dezvoltare mintală (probleme cu dezvoltarea timpurie în copilărie) la copiii concepuți de bărbați tratați cu valproat în cele 3 luni dinaintea momentului concepției. În acest studiu, aproximativ 5 copii din 100 au avut astfel de tulburări atunci când au fost concepuți de bărbați tratați cu valproat, comparativ cu aproximativ 3 copii din 100 atunci când au fost concepuți de bărbați tratați cu lamotrigină sau levetiracetam (alte medicamente care pot fi utilizate pentru tratarea bolii dumneavoastră). Nu se cunoaște riscul pentru copiii concepuți de bărbați care au întrerupt tratamentul cu valproat cu 3 luni (timpul necesar pentru a se forma spermă nouă) sau mai mult înainte de momentul concepției. Studiul are limitări și, prin urmare, nu este clar dacă riscul crescut de tulburări de mișcare și de dezvoltare mintală sugerat de acest studiu este cauzat de valproat. Studiul nu a fost suficient de amplu pentru a arăta ce tip specific de tulburări de mișcare și de dezvoltare mintală ar putea fi la risc de a dezvolta copiii.

Ca măsură de precauție, medicul dumneavoastră vă va informa despre:

Riscul potențial pentru copiii concepuți de bărbați care urmează tratament cu medicamente care conțin valproat
Necesitatea de a lua în considerare metode contraceptive eficace (metode anticoncepționale) pentru dumneavoastră și partenera dumneavoastră în timpul tratamentului și timp de 3 luni după întreruperea tratamentului
Necesitatea de a discuta cu medicul dumneavoastră atunci când intenționați să concepeți un copil și înainte de a opri contracepția (metode anticoncepționale)
Posibilitatea altor tratamente care pot fi utilizate pentru tratarea bolii dumneavoastră, în funcție de starea dumneavoastră individuală

Nu donați spermă atunci când luați valproat și timp de 3 luni după întreruperea administrării valproatului. Discutați cu medicul dumneavoastră dacă vă gândiți să aveți un copil. Dacă partenera dumneavoastră rămâne gravidă în timp ce ați utilizat valproat în perioada de 3 luni dinaintea momentului concepției și aveți întrebări, adresați-vă medicului. Nu întrerupeți tratamentul fără să discutați cu medicul dumneavoastră. Dacă opriți tratamentul, simptomele dumneavoastră se pot agrava. Trebuie să aveți programări periodice la medicul prescriptor. În timpul acestei vizite, medicul va discuta cu dumneavoastră despre precauțiile asociate utilizării valproatului și despre posibilitatea altor tratamente care pot fi utilizate pentru tratarea bolii dumneavoastră, în funcție de starea dumneavoastră individuală. Asigurați-vă că citiți ghidul pacientului pe care îl veți primi de la medicul dumneavoastră. Veți primi, de asemenea, un Card al pacientului de la farmacistul dumneavoastră pentru a vă reaminti de riscurile potențiale ale valproatului.

Medicul va face analize de sânge adecvate la nou-născut (pentru a verifica coagularea sângelui), dacă este necesar.

Alăptarea Acidul valproic se excretă în laptele matern în cantităţi scăzute. Medicul dumneavoastră va decide dacă este necesară întreruperea alăptării.

Sarcina și femei cu potențial fertil

Valproatul este contraindicat pentru tratamentul tulburării bipolare și migrenei în timpul sarcinii. Valproatul este contraindicat pentru tratamentul epilepsiei în sarcină, cu excepția situației în care nu există o alternativă potrivită de tratament pentru epilepsie. Utilizarea valproatului este contraindicată la femeile cu potențial fertil, dacă nu sunt îndeplinite condițiile privind programului de prevenire a sarcinii (vezi pct. 4.3 și 4.4). Teratogenitate și efecte asupra dezvoltării în urma expunerii in utero La femei, Aaât monoterapia cu valproat, cât și politerapia cu valproat sunt asociate cu rezultate anormale ale sarcinii. Datele disponibile sugerează că politerapia antiepileptică, inclusiv valproatul, este asociată cu un risc mai mare de malformații congenitale decât monoterapia cu valproat. S-a demonstrat că valproatul traversează bariera placentară atât la speciile de animale, cât și la oameni (vezi pct. 5.2). La animale: s-au demonstrat efecte teratogene la șoareci, șobolani și iepuri (vezi pct. 5.3).

Malformaţii congenitale cauzate de expunerea in utero Datele obţinute dintr-o meta-analiză (inclusiv din registre şi studii de cohortă) au evidenţiat faptul că 10,73% dintre copiii femeilor cu epilepsie, expuse la valproat administrat în monoterapie în timpul sarcinii, au avut malformaţii congenitale (IÎ 95%: 8,16 – 13,29). Acesta este un risc de malformaţii majore mai mare decât cel observat la populaţia generală, la care riscul este de aproximativ 2-3%. Riscul este dependent de doză, dar nu poate fi stabilită o doză prag, sub care nu există niciun risc.

Datele disponibile arată o incidenţă crescută a malformaţiilor minore şi majore. Cele mai frecvente tipuri de malformaţii includ defecte de tub neural, dismorfism facial, cheilopalatoschizis, craniostenoză, malformaţii cardiace, renale şi urogenitale, malformaţii ale membrelor (inclusiv aplazie bilaterală a radiusului) şi multiple anomalii care implică diferite sisteme ale organismului.

Expunerea in utero la valproat poate duce, de asemenea, la insuficiență auditivă sau surditate din cauza malformațiilor urechii și/sau nasului (efect secundar) și/sau a toxicității directe asupra funcției auditive. Cazurile descriu surditate sau deficiență de auz atât unilaterală, cât și bilaterală. Rezultatele nu au fost raportate pentru toate cazurile. Când s-au raportat rezultatele, majoritatea cazurilor nu și-au revenit. echii și/sau nasului (efect secundar) și/sau a toxicității directe asupra funcției auditive. Cazurile descriu surditate sau deficiență de auz atât unilaterală, cât și bilaterală. Rezultatele nu au fost raportate pentru toate cazurile. Când s-au raportat rezultatele, majoritatea cazurilor nu și-au revenit.

Expunerea la valproat in utero poate duce, de asemenea, la afectarea auzului sau surditate din cauza malformaţiilor urechii şi/sau nasului (efect secundar) şi/sau a toxicităţii directe asupra funcţiei auditive. Cazurile descriu surditate sau afectare a auzului atât unilaterală, cât şi bilaterală. Evoluţia nu a fost raportată pentru toate cazurile. În situaţiile în care a fost raportată evoluţia, majoritatea cazurilor nu s-au remis.

Tulburări de neurodezvoltare cauzate de expunerea in utero Datele au arătat că expunerea in utero la valproat poate avea reacţii adverse asupra dezvoltării mintale şi fizice a copiilor expuşi. Riscul pare să fie dependent de doză, dar din datele disponibile nu poate fi stabilită o doză prag, sub care nu există niciun risc. Perioada gestaţională exactă în care există riscul de apariţie a acestor reacţii este incertă şi nu se poate exclude posibilitatea unui risc pe întreaga durată a sarcinii.

Studiile efectuate la copii preşcolari care au fost expuşi in utero la valproat au arătat că până la 30-40% dintre aceştia au prezentat întârzieri ale dezvoltării timpurii, cum sunt: întârzieri în vorbire şi mers, capacitate intelectuală redusă, abilităţi lingvistice deficitare (vorbire şi înţelegere) şi probleme cu memoria.

Coeficientul de inteligenţă (IQ) determinat la copiii şcolari (6 ani), cu antecedente de expunere in utero la valproat, a fost în medie cu 7-10 puncte mai mic decât cel al copiilor expuşi la alte medicamente antiepileptice. Cu toate că rolul factorilor asociaţi nu poate fi exclus, există dovezi că riscul de afectare a capacităţii intelectuale la copiii expuşi la valproat poate să nu fie dependent de IQ-ul matern.

Există date limitate cu privire la rezultatele pe termen lung.

Datele disponibile arată că la copiii expuşi in utero la valproat există un risc mai mare de apariţie a tulburărilor din sfera autismului (risc aproximativ de trei ori mai mare) şi a autismului infantil (risc aproximativ de cinci ori mai mare), comparativ cu populaţia generală din studiu.

Date limitate sugerează că la copiii expuşi in utero la valproat există o probabilitate mai mare de a dezvolta simptome de tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD).

Femeile aflate la vârsta fertile Produse care conțin estrogen Produsele care conțin estrogen, inclusiv contraceptivele hormonale care conțin estrogen, pot crește clearance-ul valproatului, ceea ce ar duce la scăderea concentrației serice a valproatului și la scăderea potențială a eficacității valproatului (vezi pct. 4.4 și 4.5).

Dacă o femeie intenționează să rămână gravidă În ceea ce privește indicația de tratament pentru epilepsie, dacă o femeie intenționează să rămână gravidă, tratamentul cu valproat trebuie reevaluat de către un medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei, care să ia in considerare alte alternative de tratament. Trebuie depuse toate eforturile pentru ca, înainte de concepție și înainte de întreruperea contracepției să fie schimbat tratamentul cu o alternativă adecvată (vezi pct. 4.4). Dacă nu este posibilă schimbarea tratamentului, pacienta trebuie consiliată în ceea ce privește riscurile tratamentului cu valproat pentru făt, pentru a o ajuta să ia o decizie informată legată de planificarea familială. În cazul indicațiilor de tratament pentru tulburare bipolară și migrenă, dacă o femeie intenționează să rămână gravidă, trebuie să se adreseze unui medic specialist cu experiență în tratamentul tulburării bipolare și al migrenei, iar tratamentul cu valproat trebuie întrerupt și, dacă este necesar, schimbat cu un alt tratament înainte de contracepție și înainte de întreruperea contracepției.

Femei gravide Utilizarea valproatului ca tratament pentru tulburarea bipolară și profilaxia crizelor de migrenă este contraindicată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care nu există o alternativă adecvată de tratament (vezi pct. 4.3 și 4.4). Dacă o femeie care utilizează valproat rămâne gravidă, trebuie îndrumată imediat către un medic specialist care să aibă în vedere opțiuni alternative de tratament. În timpul sarcinii, convulsiile tonico-clonice materne şi statusul epileptic asociat cu hipoxie pot avea un risc deosebit de deces pentru mamă şi pentru făt. Dacă, în ciuda riscurilor asociate cu utilizarea valproatului în sarcină a variantelor alternative de tratament, în situații excepționale, o femeie gravidă trebuie să utilizeze valproat ca tratament pentru epilepsie, se recomandă:

să se utilizeze doza minimă eficace, iar doza zilnică să fie divizată în câteva prize mai mici, care să fie administrate pe parcursul zilei. Este de preferat utilizarea unei forme farmaceutice cu eliberare prelungită, în detrimentul altor forme farmaceutice, pentru a evita atingerea unor concentrații plasmatice mari (vezi pct. 4.2).-Evitați combinația cu alte antiepileptice -Mai mult, trebuie efectuată o monitorizare regulată a concentrațiilor serice. S-a văzut că concentrațiile de acid valproic liber rămân relativ constante în timpul primului și al doilea trimestru de sarcină, în timp ce s-a raportat că acestea cresc la o valoare triplă în timpul celui de-al treilea trimestru până la naștere -Valproatul trece placenta și atinge concentrații mai mari în serul fetal decât în serul matern. Pacientele a căror sarcină a fost expusă la valproat și partenerii lor trebuie trimiși la un medic specialist în genetică medicală pentru evaluare și consiliere în ceea ce privește sarcina expusă. Trebuie efectuată monitorizare prenatală specializată pentru detectarea posibilei apariții a defectelor de tub neural sau a altor malformații. Administrarea suplimentelor de folat înainte de sarcină poate scădea riscul de apariție a defectelor de tub neural, care pot apărea în toate sarcinile. Cu toate acestea, dovezile disponibile nu arată că folatul previne defectele congenitale sau malformaţiile cauzate de expunerea la valproat.

Datele disponibile demonstrează că în cazul tratării femeilor gravide cu anticonvulsivante, este indicată monoterapia. Doza trebuie stabilită înainte de sarcină, administrând fracţionat doza minimă eficace, în mai multe prize, deoarece apariţia malformaţiilor tinde să fie asociată cu valori mai mari ale dozei zilnice totale şi ale dozei individuale. Incidenţa defectelor de tub neural creşte odată cu creşterea dozei de administrare, în special la doze mai mari de 1000 mg valproat/zi. Administrarea în mai multe doze împărțite pe parcursul zilei și utilizarea unei forme farmaceutice cu eliberare prelungită sunt de preferat pentru a evita nivelurile plasmatice de vârf ridicate. În timpul sarcinii, tratamentul antiepileptic sau antimaniacal eficient cu valproat nu trebuie întrerupt fără o reevaluare a beneficiilor și riscurilor acestuia de către un medic cu experiență în tratamentul epilepsiei și / sau tulburării bipolare. Cu toate acestea, ar trebui instituită o monitorizare prenatală specializată pentru a

detecta primele semne de posibilă apariție a unui defect al tubului neural sau a oricărei alte malformații. Sarcinile trebuie examinate cu atenție prin ultrasunete și alte tehnici adecvate (vezi pct. 4.4).

Pacienții de sex masculin și riscul potențial de tulburări de neurodezvoltare la copiii concepuți de bărbați care urmau tratament cu medicamente care conțin valproat în cele 3 luni dinaintea momentului concepției Un studiu observațional retrospectiv efectuat în 3 țări nordice sugerează un risc crescut de apariție a tulburărilor de neurodezvoltare (TND) la copiii (cu vârste cuprinse între 0 și 11 ani) concepuți de bărbați care urmau tratament în monoterapie cu medicamente care conțin valproat în cele 3 luni dinaintea momentului concepției, comparativ cu cei concepuți de bărbați tratați în monoterapie cu lamotrigină sau levetiracetam, cu un risc relativ (RR) cumulativ ajustat de 1,50 (95% IÎ: 1,09-2,07). Riscul cumulativ ajustat de TND a variat între 4,0% și 5,6% în grupul tratat cu valproat față de 2,3% și 3,2% în grupul compus tratat cu lamotrigină/levetiracetam în monoterapie. Studiul nu a fost suficient de amplu pentru a investiga asocierile cu subtipuri specifice de TND, iar limitările studiului au inclus o potențială confuzie cauzată de indicație și de diferențele în timpul de urmărire între grupurile de expunere. Durata medie de urmărire a copiilor din grupul valproat a variat între 5,0 și 9,2 ani, comparativ cu 4,8 și 6,6 ani pentru copiii din grupul lamotrigină/levetiracetam. În general, este posibil să existe un risc crescut de apariție a TND la copiii concepuți de bărbați care urmau tratament cu medicamente care conțin valproat în cele 3 luni dinaintea momentului concepției, cu toate acestea, rolul cauzal al valproatului nu este confirmat. În plus, studiul nu a evaluat riscul de apariție a TND la copiii concepuți de bărbați care urmau tratament cu medicamente care conțin valproat în cele 3 luni dinaintea momentului concepției (de exemplu, mai exact permițând o nouă spermatogeneză fără expunere la valproat). Ca măsură de precauție, medicii prescriptori trebuie să informeze pacienții de sex masculin cu privire la acest risc potențial și să discute despre necesitatea de a lua în considerare mijloace eficiente de contracepție, inclusiv pentru partenerele de sex feminin ale acestora, în timp ce utilizează medicamente care conțin valproat și timp de cel puțin 3 luni după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4). Pacienții de sex masculin trebuie să nu doneze spermă în timpul tratamentului și timp de cel puțin 3 luni după întreruperea acestuia. Pacienții de sex masculin tratați cu medicamente care conțin valproat trebuie evaluați în mod periodic de către medicul prescriptor, pentru a stabili dacă valproatul rămâne cel mai potrivit pentru pacient. Pentru pacienții de sex masculin care intenționează să conceapă un copil, trebuie luate în considerare și discutate alternativele de tratament adecvate pentru aceștia. Trebuie evaluate circumstanțele individuale în fiecare caz. Se recomandă să se solicite sfatul unui medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei, tulburării bipolare sau migrenei, după caz. Riscul pentru nou-născut

Au fost raportate foarte rar cazuri de sindrom hemoragic la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul sarcinii. Acest sindrom hemoragic este corelat cu trombocitopenie, hipofibrinogenemie şi/sau cu scădere a valorilor altor factori ai coagulării. De asemenea, a fost raportată afibrinogenemie, care poate fi letală. Cu toate acestea, acest sindrom trebuie diferenţiat de scăderea factorilor coagulării dependenţi de vitamina K, indusă de fenobarbital şi inductorii enzimatici. Prin urmare, la nou-născuţi trebuie investigate numărul trombocitelor, fibrinogenemia, coagulograma şi factorii coagulării.
Au fost raportate cazuri de hipoglicemie la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul trimestrului al treilea de sarcină.
Au fost raportate cazuri de hipotiroidie la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul sarcinii.
Poate să apară sindrom de sevraj (cu manifestări cum sunt, în special, agitaţie, iritabilitate, hiperexcitabilitate, nervozitate, hiperkinezie, tulburări ale tonusului, tremor, convulsii şi tulburări de hrănire) la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul ultimului trimestru de sarcină.

Alăptarea La om, valproatul se excretă în lapte, în care atinge o concentraţie cuprinsă între 1% şi 10% din concentraţia plasmatică maternă. Au fost evidenţiate tulburări hematologice la nou-născuţii/sugarii alăptaţi de femei tratate (vezi pct. 4.8). Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe temporar/opri tratamentul cu Convulex având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.

Fertilitatea La femeile care utilizează valproat s-a raportat apariţia amenoreei, ovarelor polichistice şi creşterea concentraţiilor plasmatice de testosteron (vezi pct. 4.8). De asemenea, administrarea valproatului poate afecta fertilitatea la bărbaţi (vezi pct. 4.8). Rapoartele de caz indică faptul că afectarea fertilităţii este reversibilă după întreruperea tratamentului.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, Convulex poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Au fost raportate următoarele reacţii adverse:

Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 utilizatori): -mişcări necontrolate de tremurături în una sau mai multe părți ale corpului (tremor) -greaţă

Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 utilizatori): -mai ales în cazul utilizării unor doze mai mari decât cele recomandate, tratamentul cu acid valproic poate produce anomalii tranzitorii ale tabloului sanguin sau tulburări de coagulare sanguină -scăderea numărului de globule roșii din sânge (anemie) -creșterea poftei de mâncare -creșterea în greutate -scăderea nivelului de sodiu din sânge (hiponatremie) -pierderea poftei de mâncare (anorexie) -vederea sau simțirea și unor lucruri care nu există în realitate (cum ar fi halucinații auditive) -stare de confuzie -agresivitate -agitaţie -tulburări de atenţie -senzație de gâdilare/ furnicături sau amorțeală, tremurături -tulburări de mişcare datorate afectării controlului din creier al coordonării musculare (simptome extrapiramidale, stupoare) -ameţeală -somnolenţă, stare de confuzie până la a adormi -tulburări de memorie -convulsii -dureri de cap -mişcare rapidă şi incontrolabilă a ochilor (nistagmus) -tinitus (zgomote în urechi) parţial reversibil şi probleme de auz parţial reversibile -creştere a tendinţei de sângerare -la iniţierea tratamentului, pot să apară: vărsături, diaree, lipsa poftei de mîncare, constipaţie -probleme la nivelul gingiilor, în special hiperplazia gingivală -dureri în partea superioară a abdomenului -reacţii de hipersensibilitate -afecţiuni ale unghiei şi patului unghial -cădere tranzitorie a părului -crampe abdominale severe în timpul perioadei menstruale-incontinenţă urinară (pierdere spontană de urină)

Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 utilizatori): -scădere severă a numărului de globule albe (leucopenie)

-scădere severă a numărului de elemente figurate ale sângelui ce poate duce la apariţia unei stări de slăbiciune, de vânătăi sau de favorizare a infecţiilor (pancitopenie) -secreţia crescută a hormonului „antidiuretic” (care duce la acumularea crescută de lichid în țesuturi) (Sindromul de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH)) -niveluri excesive de hormoni androgeni în corpul feminin (hiperandrogenemie) -acnee și creșterea excesivă a părului facial sau corporal -probleme ale părului (de exemplu, modificarea texturii părului, schimbarea culorii părului, creșterea anormală a părului) -stare de inconștienţă -micşorarea masei musculare și contracția continuă a anumitor mușchi cauzând probleme de mers și vorbire -pierderea coordonării musculare; mers ciudat, necoordonat, instabilitate la mers -funcționare anormală a creierului -letargie (urmată ocazional de tulburări de conștiență și uneori asociate cu halucinații sau convulsii) -parkinsonism reversibil (tremor, rigiditate și mers ezitant) -convulsii agravate -durere, înroșire sau mâncărime a pielii, care pot fi semne ale unei inflamații a vaselor de sânge (vasculită) -colectarea de lichid în jurul plămânilor în cavitatea toracică, care poate provoca dificultăți de respirație și poate necesita tratament -creșterea producției de salivă (hipersalivație) -inflamația pancreasului, care poate lua un curs care pune viața în pericol (vezi pct. 2. la „Alte informaţii pe care trebuie să le știți înainte să utilizați Convulex”). -leziuni hepatice severe, uneori urmând un curs fatal (vezi pct. 2. „Alte informații pe care trebuie să le știți înainte să utilizați Convulex”) -erupție cutanată -tulburări osoase, inclusiv osteopenie și osteoporoză (subțierea oaselor) și fracturi. Consultați medicul sau farmacistul dacă luați medicamente antiepileptice pe termen lung, aveți antecedente de osteoporoză sau luați steroizi. -tulburări renale (insuficiență renală) -absența perioadei menstruale la femei -temperatura corpului scăzută -edem periferic (acumularea de lichid în țesut)

Rare (pot afecta până la 1 din 1000 utilizatori): -scăderea producției de celule sanguine de către măduva osoasă (inclusiv aplazie de celule roșii pure, agranulocitoză, anemie macrocitară, macrocitoză, sindrom mielodisplazic) -reacţii alergice (de la erupţii pe piele până la reacţii de hipersensibilizare) -nivel anormal de scăzut de hormon al glandei tiroide -creșterea nivelului de testosteron -vărsăturile, coordonarea perturbată a mișcărilor și tulburarea progresivă a conștiinței pot fi semne ale creșterii nivelului de amoniac în sânge. Dacă apar astfel de simptome, consultați imediat un medic. -obezitate -comportament anormal -hiperactivitate psihomotorie -tulburări de învăţare -funcție anormală cronică a creierului -demență reversibil -pierderea neuronilor și a conexiunilor dintre ei -tulburări cognitive -vedere dublă -afecțiune care poate pune viața în pericol și afectează mai puțin de 10% din pielea în care moartea celulară determină separarea epidermei (stratul exterior) de derm (stratul mediu; sindromul Stevens- Johnson)

-afecțiune care pune viața în pericol și afectează mai mult de 30% din pielea în care moartea celulară determină separarea epidermei (stratul exterior) de derm (stratul mijlociu; Necroliza epidermică toxică) -reacție severă a pielii și a mucoasei intestinale care poate include erupții cutanate și vărsare sau moartea țesutului (eritem multiform) -erupţii cutanate tranzitorii determinate de medicamente asociate cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindromul DRESS) -lupus eritematos sistemic (o afecţiune imunitară rară) -umflare alergică dureroasă a pielii și a mucoaselor, în special la nivelul feței -ruperea sau deteriorarea mușchiului scheletic (rabdomioliză) -enurezis (descărcare involuntară de urină) -inflamația spațiilor dintre tubii renali (nefrită tubulo-interstițială) -eșecul reversibil al tubulilor din rinichi la reabsorbția moleculelor mici (sindromul Fanconi) -infertilitate la bărbaţi -modificări ale ovarelor și nereguli menstruale la femei (sindrom ovarian polichistic) -coagulare anormală a sângelui -teste anormale de coagulare -deficit de biotină / deficit de biotinidază (o tulburare nutrițională rară) -porfirie (o boală metabolică rară).

Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 utilizatori): -afecțiune tranzitorie a creierului sau pierderea stării de conştienţă. Dacă observaţi oricare dintre aceste simptome sau altele asemănătoare, adresaţi-vă medicului cât mai repede posibil. -creşterea crescută a sânilor la bărbaţi

Cu frecvenţă necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile): -stări de depresie -creșterea vigilenței

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră în caz de creştere a tendinţei de sângerare sau a frecvenţei de apariţie a vânătăilor.

La iniţierea tratamentului pot să apară creşteri tranzitorii ale valorilor testelor hepatice.

Reacţii adverse suplimentare la copii Unele reacții adverse ale valproatului apar mai frecvent la copii sau sunt mai severe în comparație cu adulții. Acestea includ afectarea ficatului, infecția pancreasului (pancreatită), agresivitate, agitație, tulburări de atenție, comportament anormal, hiperactivitate și tulburări de învățare.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

A fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea frecvenţei:

Aceste reacții adverse au fost observate în principal la copii și adolescenți.

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Tulburări hematologice şi limfatice Valproatul inhibă faza a doua a agregării plachetare, determinând prelungirea timpului de sângerare (cu frecvenţă necunoscută) şi trombocitopenie (frecvent). Aceste modificări sunt în general asociate cu administrarea de doze mai mari decât cele recomandate şi sunt reversibile. Trombocitopenia datorită deficienţei de factor VIII/factor von Willebrand poate, de asemenea, determina prelungirea timpului de sângerare. De asemenea, pot să apară cazuri izolate de scădere a concentraţiilor plasmatice ale fibrinogenului. Frecvent, poate să apară supresia uşoară şi reversibilă a măduvei osoase. Apariţia spontană a echimozelor şi sângerărilor este o indicaţie de întrerupere a medicamentului, până la determinarea etiologiei acestora. Pot să apară rar agranulocitoză şi, mai puţin frecvent, limfocitoză. Rar, au fost raportate: anemia, leucopenia şi pancitopenia; formula sanguină revine la normal după oprirea tratamentului.

Tulburări ale sistemului nervos Au fost raportate paraestezii. Poate apărea tremur fin, somnolență, ataxie și vertij postural ca efecte tranzitorii și / sau dependente de doză.

Mai puţin frecvent a fost raportată sedarea, în general, în timpul tratamentului asociat cu alte anticonvulsivante. În cazul tratamentului în monoterapie această reacţie a apărut rar şi la iniţierea tratamentului şi, în general, este tranzitorie.

Confuzie, progresând ocazional spre stupoare și letargie până la comă tranzitorie (encefalopatie), izolată sau asociată cu o frecvență crescută a convulsiilor sau halucinațiilor (simptome reversibile la reducerea dozei sau întreruperea tratamentului). Majoritatea cazurilor au apărut cu terapie combinată (în special cu fenobarbital sau topiramat) sau după creșterea rapidă a dozei. În mod obișnuit, au fost raportate cefalee și nistagmus. Encefalopatia se poate dezvolta la scurt timp după utilizarea medicamentelor care conțin valproat. Aceste efecte au fost adesea asociate cu utilizarea unor doze inițiale excesive, creșterea prea rapidă a dozei sau utilizarea concomitentă a altor anticonvulsivante, în special fenobarbital. Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului; patogeneza sa rămâne neclară. În asociere cu acest efect, au fost raportate niveluri crescute de amoniu și, odată cu utilizarea concomitentă a fenobarbitalului, au fost raportate niveluri crescute de fenobarbital. De obicei, acestea au fost reversibile la întreruperea administrării medicamentelor sau la reducerea dozelor (vezi pct. 4.5).

Encefalopatiile cronice cu simptome neurologice și tulburări ale funcțiilor corticale superioare pot apărea în special în cazul dozelor mai mari sau al politerapiei. Patogeneza acestor efecte rămâne neclară.

Au fost raportate simptome extrapiramidale reversibile (inclusiv parkinsonism) sau demenţă (de asemenea reversibilă la întrerupere), asociate cu atrofie cerebrală reversibilă.

Tulburări psihice Cu frecvenţă necunoscută poate să apară depresie. Poate să apară o creștere a stării de vigilență. Acest lucru este în general benefic, dar ocazional au fost raportate agresivitate, hiperactivitate și tulburări de comportament.

Tulburări acustice şi vestibulare Au fost raportate tinitus şi surditate (reversibilă sau ireversibilă), deşi nu s-a putut stabili o relaţie de cauzalitate.

Tulburări gastrointestinale Pot să apară dureri abdominale superioare sau diaree (în special la începutul tratamentului). Aceste efecte adverse dispar de obicei după câteva zile fără întreruperea tratamentului. A fost raportată pancreatita (uneori cu evoluţie letală,vezi pct. 4.4). Riscul este semnificativ crescut la copii, în special în timpul tratamentului asociat cu alte medicamente antiepileptice (vezi pct. 4.4). Pot să apară: greaţă, vărsături, anorexie şi constipaţie.

Tulburări renale şi ale căilor urinare În cazuri izolate, s-a raportat sindrom Fanconi reversibil (tulburare a funcţiei tubului renal proximal ce determină apariţia acidozei metabolice, glicozuriei, aminoaciduriei, fosfaturiei şi uricozuriei), asociat cu tratamentul cu valproat de sodiu, dar până în prezent nu se cunoaşte etiologia acestuia.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat La unii pacienţi, a fost observată alopecie tranzitorie. Regenerarea părului se produce după 6 luni, dar părul poate deveni mai ondulat decât anterior. Au fost raportate reacţii cutanate, cum este exantemul. Rar s-au raportat: necroliza epidermică toxică, sindromul Stevens-Johnson şi eritemul polimorf.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv La pacienţii ce urmează un tratament de lungă durată cu acid valproic s-a raportat o scădere a densităţii osoase, osteopenie, osteoporoză şi fracturi. Mecanismul prin care valproatul afectează metabolismul osos nu a fost identificat.

Tulburări hepatobiliare Pot să apară creşteri tranzitorii ale transaminazelor, la iniţierea tratamentului. Rar, a fost raportată afectarea hepatică severă după administrarea valproatului, ocazional cu evoluţie letală (vezi pct. 4.4). Rar, a fost raportată porfiria.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Foarte rar, a apărut ginecomastia.

Afecţiuni congenitale, familiale şi genetice Pot să apară malformaţii congenitale şi tulburări de dezvoltare (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

Investigaţii diagnostice Valorile factorilor coagulării pot să scadă, sunt posibile rezultate anormale la testele de coagulare (cum sunt: prelungirea timpului de protrombină, prelungirea timpului de activare parţială a tromboplastinei, prelungirea timpului de trombină sau creşterea valorii INR).

Copii şi adolescenţi Eficacitatea şi siguranţa valproatului la copii şi adolescenţi sunt comparabile cu profilul de siguranţă pentru adulți, dar unele reacţii adverse sunt mai severe sau au fost observate în special la populația pediatrică. Există un risc special de afectare hepatică severă la sugari și copiii mici, în special cu vârsta sub 3 ani. Copiii mici prezintă, de asemenea, un risc semnificativ de pancreatită. Aceste riscuri scad odată cu creșterea vârstei (vezi pct. 4.4). Tulburările psihice, cum ar fi: agresivitatea, agitația, tulburările de atenție, comportamentul anormal, hiperactivitatea psihomotorie și tulburările de învățare sunt observate în special la copii şi adolescenţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Convulex 150 mg capsule moi gastrorezistente

Substanţa activă este acidul valproic.O capsulă moale gastrorezistentă conţine acid valproic 150 mg.
Celelalte componente sunt: conţinutul capsulei: amidon hidrolizat hidrogenat (Karion 83) substanţă uscată, glicerol 85%, gelatină, dioxid de titan (E 171), oxid de fer roşu (E 172), acid clorhidric 25%; învelişul gastrorezistent: copolimer etilacrilat acid metacrilic (1:1) – dispersie 30%, trietilcitrat, macrogol 6000, monostearat de glicerol 44-55 Tip II.

Conţine: manitol (E 421) 2-4%, sorbitol (E 420) 27-35%, amidon hidrolizat hidrogenat 61-71%.

Ce conţine Convulex 300 mg capsule moi gastrorezistente

Substanţa activă este acidul valproic.O capsulă moale gastrorezistentă conţine acid valproic 300 mg.
Celelalte componente sunt: conţinutul capsulei: amidon hidrolizat hidrogenat (Karion 83) substanţă uscată, glicerol 85%, gelatină, dioxid de titan (E 171), oxid de fer roşu (E 172), acid clorhidric 25%; învelişul gastrorezistent: copolimer etilacrilat acid metacrilic (1:1) – dispersie 30%, trietilcitrat, macrogol 6000, monostearat de glicerol 44-55 Tip II.

Conţine: manitol (E 421) 2-4%, sorbitol (E 420) 27-35%, amidon hidrolizat hidrogenat 61-71%.

Cum arată Convulex şi conţinutul ambalajului Convulex se prezintă sub formă de capsule moi gastrorezistente; capsula este gelatinoasă, de culoare roz, de formă ovală, cu strat protector enteric.

Este ambalat în:

cutii cu 5 blistere PVDC-PVC/Al a câte 20 capsule moi gastrorezistente
cutii cu 5 blistere PVC/Al a câte 20 capsule moi gastrorezistente

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

LANNACHER HEILMITTEL Ges.m.b.H. Schloβplatz 1, 8502, Lannach, Austria

Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă: Reprezentanta G.L. Pharma România Str. Poligrafiei, nr. 75, et. 6, sector 1 Bucuresti, Tel:+40 314254547

Acest prospect a fost revizuit în Iulie 2024

Alte surse de informații Informații detaliate și actualizate despre acest medicament sunt disponibile prin scanarea cu un smartphone a codului QR inclus în acest prospect.

Convulex 150 mg capsule moi gastrorezistente Fiecare capsulă moale gastrorezistentă conţine acid valproic 150 mg.

Convulex 300 mg capsule moi gastrorezistente Fiecare capsulă moale gastrorezistentă conţine acid valproic 300 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: sorbitol.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Conţinutul capsulei Amidon hidrolizat hidrogenat (Karion 83) substanţă uscată Glicerol 85% Gelatină Dioxid de titan (E 171) Oxid de fer roşu (E 172) Acid clorhidric 25%Conţine: manitol (E 421) 2-4%, sorbitol (E 420) 27-35%, amidon hidrolizat hidrogenat 61-71% Învelişul gastrorezistent Copolimer etilacrilat acid metacrilic (1:1) – dispersie 30% Trietilcitrat Macrogol 6000 Monostearat de glicerol 44-55 Tip II

acid valproic 150 mg · substanță activă

Conţinutul capsulei · excipient

Amidon hidrolizat hidrogenat · excipient

(Karion 83)* substanţă uscată · excipient

Glicerol 85% · excipient

Gelatină · excipient

Dioxid de titan (E 171) · excipient

Oxid de fer roşu (E 172) · excipient

Acid clorhidric 25% · excipient

*Conţine: manitol (E 421) 2-4% · excipient

sorbitol (E 420) 27-35% · excipient

amidon hidrolizat hidrogenat 61-71% · excipient

Învelişul gastrorezistent · excipient

Copolimer etilacrilat acid metacrilic (1:1) – dispersie 30% · excipient

Trietilcitrat · excipient

Macrogol 6000 · excipient

Monostearat de glicerol 44-55 Tip II · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie sau flacon după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A se păstra la temperaturi sub 30°C. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

5 ani.

A se păstra la temperaturi sub 30 °C. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 5 blist. PVDC-PVC/Al x 20 caps. moi gastrorez. · 5919/2013/01

Cutie cu 5 blist. PVC/Al x 20 caps. moi gastrorez. · 5919/2013/02

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR