Combogesic 500 mg/150 mg

Doze Pentru administrare orală și doar pentru utilizarea pe termen scurt (nu mai mult de 3 zile).

Pacientul trebuie să se adreseze unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează sau dacă medicamentul este necesar pentru mai mult de 3 zile. Acest medicament este pentru utilizarea pe termen scurt și nu este recomandat pentru utilizarea pentru mai mult de 3 zile. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4)

Adulți Doza uzuală este de unul sau două comprimate filmate luate la interval de șase ore, după cum este necesar, până la un maxim de șase comprimate filmate în 24 de ore.

Copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani Acest medicament nu este recomandat pentru copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Vârstnici

Nu sunt necesare ajustări speciale ale dozei (vezi pct. 4.4). Vârstnicii prezintă un risc crescut de consecințe grave ca urmare a reacțiilor adverse. În cazul în care este considerată necesară administrarea unui medicament antiinflamator nesteroidian, doza minimă eficace trebuie să fie utilizată pentru cea mai scurtă durată posibilă. În timpul tratamentului cu AINS pacientul trebuie monitorizat în mod regulat pentru hemoragii gastro-intestinale.

Pacienți cu insuficiență renală/ hepatică Nu sunt necesare ajustări speciale ale dozei (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare Este recomandat ca acest medicament să fie administrat cu un pahar cu apă.

Acest medicament este pentru utilizarea pe termen scurt și nu este recomandat pentru administrare mai mult de 3 zile.

Insuficiență hepatică Utilizarea paracetamolului la doze mai mari decât cele recomandate poate duce la hepatotoxicitate și chiar insuficiență hepatică și deces. De asemenea, la pacienții cu disfuncție hepatică sau antecedente de afecțiuni hepatice, ori la pacienții care urmează o terapie pe termen lung cu ibuprofen sau tratament cu paracetamol, funcția hepatică trebuie monitorizată în mod regulat, deoarece a fost raportat faptul că ibuprofenul prezintă un efect minor și tranzitoriu asupra enzimelor hepatice. În cazul administrării de ibuprofen, similar cu alte AINS, au fost raportate reacții hepatice severe, inclusiv icter și cazuri letale de hepatită, dar rare. În cazul în care testele hepatice cu valori anormale persistă sau se agravează sau dacă apar semne și simptome de afecțiuni hepatice sau în cazul în care apar manifestari sistemice (de exemplu, eozinofilie, erupții cutanate tranzitorii, etc), administrarea de ibuprofen trebuie întreruptă. Ambele substanțe active au fost raportate cu posibilitatea de a cauza hepatotoxicitate și chiar insuficiență hepatică, mai ales paracetamolul. Pacienții care consumă alcool etilic în mod regulat, în exces față de cantitățile recomandate, nu trebuie să utilizeze acest medicament. La pacienții care prezintă semne de afectare gravă a funcției hepatice este recomandată reducerea dozei. Tratamentul trebuie oprit la pacienții care prezintă insuficiență hepatică severă (vezi pct.4.3).

Insuficiență renală

Paracetamolul poate fi utilizat la pacienții cu boală renală cronică, fără ajustarea dozei. Există un risc minim de toxicitate indusă de paracetamol la pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă. Cu toate acestea, din cauza componentei ibuprofen a acestui medicament, la pacienții care prezintă deshidratare este necesară prudență la inițierea tratamentului cu ibuprofen. Cei doi metaboliți principali ai ibuprofenului sunt excretați în principal în urină și modificările funcției renale pot duce la acumularea acestora. Semnificația acestui fapt este necunoscută. AINS au fost raportate ca având posibilitatea de a provoca nefrotoxicitate, sub diferite forme: nefrită interstițială, sindrom nefritic și insuficiență renală. Insuficiența renală apărută în urma utilizării de ibuprofen este de obicei reversibilă. La pacienții cu insuficiență renală, cardiacă sau insuficiență hepatică, pacienții tratați cu diuretice și inhibitori ai ECA și la vârstnici este necesară prudență, deoarece utilizarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene poate duce la deteriorarea funcției renale. Doza trebuie să fie cât mai scăzută posibil și trebuie monitorizată funcția renală a acestor pacienți. Tratamentul trebuie oprit la pacienții care prezintă insuficiență renală severă (vezi pct.4.3).

Utilizarea concomitentă cu inhibitori ai ECA sau antagoniști ai receptorilor de angiotensină, medicamente anti-inflamatoare și diuretice tiazidice

Utilizarea concomitentă a unui medicament inhibitor al ECA (inhibitor al ECA sau antagonist al receptorilor angiotensinei) cu un medicament anti-inflamator (AINS sau inhibitor COX-2) și cu un diuretic tiazidic crește riscul de insuficiență renală. Aceasta include utilizarea de medicamente în combinație fixă care conțin mai mult de o clasă de medicamente. Utilizarea concomitentă a acestor medicamente trebuie să fie însoțită de o monitorizare sporită a creatininei serice, în special la instituirea terapiei cu medicamentul în combinație fixă. Utilizarea concomitentă a medicamentelor din aceste trei clase trebuie să fie efectuată cu prudență, în special la pacienții vârstnici sau la cei cu insuficiență renală pre-existentă.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei recomandate în cazul pacienților vârstnici care au nevoie de terapie cu paracetamol. Cei care au nevoie de terapie pentru mai mult de 10 zile trebuie să se adreseze unui medic, pentru monitorizarea stării de sănătate; cu toate acestea, nu este necesară nicio scădere a dozei recomandate. Cu toate acestea, se recomandă prudență în ceea ce privește utilizarea de ibuprofen, din cauza faptului că ibuprofenul nu trebuie administrat la adulți cu vârsta de peste 65 de ani fără a ține cont de comorbidități și de alte medicamente folosite concomitent, ținând cont de riscul crescut de reacții adverse, în special insuficiență cardiacă, ulcer gastro-intestinal și insuficiență renală.

Efecte hematologice Rar, au fost raportate discrazii sanguine. Pacienții tratați pe termen lung cu ibuprofen trebuie monitorizați regulat din punct de vedere hematologic.

Tulburări de coagulare Similar altor AINS, ibuprofenul poate inhiba agregarea plachetară. A fost demonstrat faptul că ibuprofenul prelungește timpul de sângerare (dar în limitele normale) în cazul pacienților sănătoși. Deoarece efectul de sângerare prelungită poate fi exagerat la pacienții care au tulburări hemostatice pre-existente, medicamentele care conțin ibuprofen trebuie utilizate cu precauție la persoanele cu tulburări de coagulare intrinseci și la cei care urmează o terapie anti-coagulantă.

Evenimente gastro-intestinale Au fost raportate ulcere gastro-duodenale, hemoragii abundente sau perforații în cazul tratamentului cu AINS. Riscurile cresc odată cu doza și durata tratamentului și sunt mai frecvente la pacienții cu vârsta de peste 65 de ani. Unii pacienți vor prezenta dispepsie, pirozis, greață, dureri de stomac sau diaree. Aceste riscuri sunt minime atunci când acest medicament este utilizat la doza prescrisă, timp de câteva zile.

Medicamentele care conțin ibuprofen trebuie utilizate cu precauție și la cea mai mică doză eficace pentru o durată cât mai scurtă, în cazul pacienților cu antecedente de hemoragii gastro-intestinale sau ulcer, deoarece starea lor se poate agrava.

Din cauza substanței active ibuprofen, medicamentul trebuie administrat cu precauție la pacienții cu antecedente de afecțiuni gastro-intestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), precum și la pacienții cu porfirie și varicelă.

Administrarea acestui medicament trebuie întreruptă în cazul în care există dovezi de hemoragii gastro-intestinale.

Utilizarea concomitentă a acidului acetilsalicilic și AINS crește, de asemenea, riscul de evenimente adverse gastrointestinale grave.

Evenimente cardiovasculare trombotice Studiile clinice sugerează faptul că administrarea ibuprofenului, mai ales la o doză mare (2400 mg/zi), poate fi asociată cu un risc ușor crescut de apariție a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Per total, studiile epidemiologice nu sugerează că ibuprofenul administrat în doză mică (de exemplu, ≤ 1200 mg/zi) este asociat cu un risc crescut de apariție a evenimentelor trombotice arteriale.

Pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă (clasele NYHA II- III), boală cardiacă ischemică stabilă terapeutic, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu ibuprofen numai după o atentă judecată clinică. Dozele mari (2400 mg/zi) trebuie evitate.

De asemenea, trebuie luate măsuri de precauție înainte de inițierea tratamentului pe termen lung la pacienții cu factori de risc de apariție a evenimentelor cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), mai ales când este necesară administrarea de doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi).

Pacienții cu afecțiuni cardiovasculare sau factori de risc cardiovascular pot prezenta, de asemenea, un risc mai mare. Pentru a reduce la minimum riscul potențial al unui eveniment cardiovascular advers în cazul pacienților care utilizează un AINS, în special în cazul celor cu factori de risc cardiovascular, trebuie să fie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată posibilă.

Nu există dovezi consistente referitor la faptul că utilizarea concomitentă a acidului acetilsalicilic atenuează riscul posibil crescut de evenimente trombotice cardiovasculare grave asociate cu utilizarea de AINS.

Hipertensiune arterială: AINS pot duce la apariția de novo a hipertensiunii arteriale sau agravarea hipertensiunii arteriale pre-existente și pacienții care utilizează medicamente antihipertensive concomitent cu AINS pot avea un răspuns antihipertensiv modificat. Se recomandă prudență în cazul prescrierii AINS la pacienții cu hipertensiune arterială. Tensiunea arterială trebuie monitorizată îndeaproape pe durata inițierii tratamentului cu AINS și apoi la intervale regulate.

Insuficiență cardiacă Au fost observate retenție volemică și edeme în cazul pacienților care utilizează AINS; prin urmare, se recomandă prudență la pacienții cu retenție volemică sau insuficiență cardiacă.

Reacții cutanate severe AINS pot determina foarte rar reacții adverse cutanate grave, cum sunt dermatită exfoliativă, necroliză epidermică toxică (NET) și sindrom Stevens-Johnson (SSJ), care pot fi letale și care apar fără semne de avertizare. Aceste evenimente adverse grave sunt idiosincratice și sunt independente de doză sau durata de utilizare. Pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA) a fost raportată în legătură cu medicamentele care conțin ibuprofen. Pacienții trebuie informați asupra semnelor și simptomelor de reacții cutanate grave și trebuie să se adreseze medicului lor la prima apariție a unei erupții pe piele sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Astm bronșic preexistent

Medicamentele care conțin ibuprofen nu trebuie administrate pacienților cu astm bronșic indus de acidul acetilsalicilic și trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu astm bronșic pre-existent.

Efecte oftalmologice Au fost observate efecte oftalmologice adverse la tratamentul cu AINS; în consecință, pacienții care prezintă tulburări de vedere în timpul tratamentului cu medicamente care conțin ibuprofen trebuie să solicite un examen oftalmologic.

Meningită aseptică În cazul medicamentelor care conțin ibuprofen, meningita aseptică a fost raportată rar, de obicei, dar nu întotdeauna la pacienți cu lupus eritematos sistemic (LES) sau alte tulburări ale țesutului conjunctiv.

Interferențe posibile cu testele de laborator În cazul utilizării sistemelor analitice actuale, paracetamolul nu cauzează interferențe cu testele de laborator. Cu toate acestea, există anumite metode în care interferențele cu testele de laborator sunt prezente, așa cum este descris mai jos:

Teste de urină: Paracetamolul, în doze terapeutice, poate interfera cu determinarea acidului 5-hidroxiindolacetic (5HIAA), provocând rezultate fals pozitive. Determinările false pot fi eliminate prin evitarea administrării de paracetamol cu câteva ore înainte și în timpul colectării probei de urină.

Mascarea simptomelor infecțiilor preexistente Combogesic poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când Combogesic se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.

Acidoză metabolică cu gaură anionică crescută (HAGMA) din cauza acidozei induse de piroglutamat Au fost raportate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută (HAGMA) din cauza acidozei induse de piroglutamat la pacienţi cu boală severă, de exemplu, insuficienţă renală severă și septicemie, sau la pacienți cu malnutriţie sau alte surse de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic) care au fost tratați cu paracetamol în doză terapeutică, pe o perioadă îndelungată sau în cazul utilizării concomitente de paracetamol și flucloxacilină. Dacă se suspectează HAGMA din cauza acidozei induse de piroglutamat, se recomandă întreruperea promptă a utilizării paracetamolului și monitorizarea atentă. Măsurarea 5-oxoprolinei în urină poate fi utilă pentru a identifica acidoza indusă de piroglutamat drept cauză subiacentă a HAGMA la pacienții cu factori de risc multipli.

Precauții speciale Pentru a evita exacerbarea afecțiunii sau insuficiența suprarenală, pacienților care au fost sub tratament prelungit cu corticosteroizi trebuie să li se reducă treptat tratamentul și terapia nu trebuie întreruptă brusc atunci când la schema de tratament sunt adăugate medicamente care conțin ibuprofen.

Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/ sinteza de prostaglandine pot duce la afectarea fertilității feminine, printr-un efect asupra ovulației. Acest lucru este reversibil la oprirea administrării medicamentului.

Un comprimat filmat conține lactoză monohidrat 3,81 mg, echivalent cu lactoză 22,86 mg per doză zilnică maximă recomandată. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic “nu conține sodiu”.

Studiile clinice cu acest medicament nu au indicat alte reacții adverse, diferite de cele determinate de paracetamol sau ibuprofen.