Combigan 2 mg/ml + 5 mg/ml

Doze

Recomandări de scheme terapeutice la adulţi (inclusiv la vârstnici) Doza recomandată este de o picătură de Combigan în ochiul afectat (ochii afectaţi) de două ori pe zi, la interval de aproximativ 12 ore.

Copii şi adolescenţi Combigan este contraindicat la nou-născuţi şi sugari cu vârsta sub 2 ani (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii, pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare, pct. 4.8 Reacţii adverse şi pct. 4.9 Supradozaj).

Siguranţa şi eficacitatea Combigan la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 17 ani nu au fost stabilite şi, prin urmare, nu se recomandă utilizarea la copii sau adolescenţi (vezi şi pct. 4.4, pct. 4.8 şi pct 4.9).

Utilizarea în caz de insuficienţă renală şi insuficiență hepatică Nu s-a studiat utilizarea Combigan la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală. De aceea, trebuie luate măsuri de precauție în cazul administrării tratamentului la acești pacienţi.

Mod de administrare Similar altor picături oftalmice, pentru a reduce posibila absorbţie sistemică, se recomandă ca sacul lacrimal să fie comprimat la nivelul unghiului palpebral (ocluzia canalului nazo-lacrimal) sau ca pleoapele să fie închise timp de două minute. Această manevră trebuie efectuată imediat după administrarea fiecărei picături. Acest lucru poate conduce la o scădere a reacţiilor adverse sistemice şi la o creştere a activităţii locale. Pentru a preveni contaminarea ochiului sau a picăturilor oftalmice, nu atingeţi nicio suprafaţă cu vârful picurător.

Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare oftalmică topică, diferitele medicamente trebuie instilate la intervale de cel puţin 5 minute.

Copii şi adolescenţi Copiii cu vârsta de 2 ani şi peste, în special cei cu vârsta cuprinsă între 2 şi 7 ani şi/sau cu greutate corporală ≤ 20 kg, trebuie trataţi cu precauţie şi trebuie monitorizaţi cu atenţie din cauza incidenţei mari şi a severităţii somnolenţei. Siguranţa şi eficacitatea Combigan la copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 2 şi 17 ani) nu au fost stabilite (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.8).

Tulburări oculare În studiile clinice, unii pacienţi au prezentat o reacţie oculară de tip alergic (conjunctivită alergică şi blefarită alergică) la Combigan. Conjunctivita alergică a fost observată la 5,2% din pacienţi. Debutul a avut loc, de obicei, într-un interval de timp între 3 şi 9 luni, conducând la o rată globală a întreruperii participării de 3,1%. Blefarita alergică a fost raportată mai puţin frecvent (<1%). Dacă sunt observate reacţii alergice, tratamentul cu Combigan trebuie întrerupt.

În cazul tartratului de brimonidină 0,2% soluţie oftalmică, au fost raportate reacţii întârziate de hipersensibilitate oculară, în privinţa unora considerându-se că sunt asociate cu o creştere a TIO. Nu s-a studiat utilizarea Combigan la pacienţii cu glaucom cu unghi închis.

Efecte sistemice Similar altor medicamente oftalmice administrate topic, Combigan se poate absorbi sistemic. Nu s-a observat nicio intensificare a absorbţiei sistemice a substanţelor active individuale. Din cauza componentei cu activitate beta-adrenergică, timololul, pot să apară aceleaşi tipuri de reacţii adverse cardiovasculare, pulmonare, precum şi alte reacţii adverse observate în cazul beta-blocantelor adrenergice administrate sistemic. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice în urma administrării topice oftalmice este mai scăzută decât în cazul administrării sistemice. Pentru a scădea absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.

Tulburări cardiace Au fost raportate reacţii adverse de natură cardiacă asociate tratamentului cu timolol, inclusiv rare rapoarte de deces datorate insuficienţei cardiace. Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (de exemplu,

coronaropatii, angină Prinzmetal şi insuficienţă cardiacă) şi tratament hipotensor cu beta-blocante trebuie evaluaţi atent şi trebuie luat în considerare tratamentul cu alte substanţe active. Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare trebuie monitorizaţi pentru evidenţierea semnelor de agravare a acestor afecţiuni şi de apariţie a reacţiilor adverse.

Din cauza efectului dromotrop negativ, beta-blocantele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu bloc cardiac de gradul întâi.

Similar beta-blocantelor administrate sistemic, în cazul în care se impune întreruperea tratamentului la pacienţii cu coronaropatii, tratamentul trebuie retras treptat pentru a evita tulburări ale ritmului cardiac, infarctul miocardic sau decesul subit.

Tulburări vasculare Combigan trebuie utilizat cu precauție la pacienţii cu dereglare/tulburări severe ale circulaţiei periferice (şi anume forme severe ale bolii Raynaud sau ale sindromului Raynaud).

Tulburări respiratorii În urma administrării anumitor beta-blocante de uz oftalmic s-au raportat reacţii adverse respiratorii, inclusiv deces, provocate de bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic. Combigan trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) uşoară/moderată şi numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial.

Hipoglicemie/diabet zaharat Beta-blocantele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii predispuşi la episoade spontane de hipoglicemie sau la pacienţii cu diabet zaharat instabil, deoarece beta-blocantele pot masca semnele şi simptomele hipoglicemiei acute.

Hipertiroidism Beta-blocantele pot masca, de asemenea, semnele hipertiroidismului.

Combigan trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu acidoză metabolică şi feocromocitom netratat.

Afecţiuni ale corneei Beta-blocantele de uz oftalmic pot determina xeroftalmie. Pacienţii cu afecţiuni ale corneei trebuie trataţi cu precauţie.

Alte medicamente beta-blocante Efectul asupra tensiunii intraoculare sau reacţiile cunoscute de blocare sistemică a receptorilor beta-adrenergici pot fi accentuate când timololul este administrat pacienţilor care primesc deja un medicament beta-blocant administrat sistemic. Răspunsul acestor pacienţi trebuie urmărit cu atenţie. Nu este recomandată administrarea topică a două blocante ale receptorilor beta-adrenergici (vezi pct. 4.5).

Reacţii anafilactice Este posibil ca, în timpul tratamentului cu beta-blocante, pacienţii cu antecedente de atopie sau de reacţii anafilactice severe la o varietate de alergeni să reacţioneze mai rapid la contactul repetat cu aceşti alergeni şi să nu răspundă la doza uzuală de adrenalină utilizată în tratamentul reacţiilor anafilactice.

Dezlipire de coroidă Dezlipirea coroidei a fost raportată odată cu administrarea tratamentului de diminuare a umorii apoase (de exemplu, timolol, acetazolamidă) în urma procedurilor de filtrare.

Anestezie în cadrul intervenţiilor chirurgicale

Preparatele oftalmologice beta-blocante pot bloca efectele sistemice ale beta-agoniştilor, de exemplu ale adrenalinei. Medicul anestezist trebuie să fie informat în cazul în care pacientului i se administrează timolol.

Clorură de benzalconiu Conservantul din compoziția Combigan, clorură de benzalconiu, poate provoca iritaţie oculară, simptome de xeroftalmie, iar utilizarea îndelungată poate afecta filmul lacrimal și suprafața corneei. Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de administrare şi pot fi reaplicate după minim 15 minute. Se cunoaşte despre clorura de benzalconiu că modifică culoarea lentilelor de contact moi. Contactul cu lentilele de contact moi trebuie evitat.

Combigan trebuie utilizat cu precauție în cazul pacienților cu xeroftalmie sau la pacienții cu afecțiuni ale corneei. Pacienții trebuie monitorizați în cazul unei utilizări îndelungate.

Conținut de fosfați Combigan conține fosfați care, în cazuri foarte rare, pot să determine opacifieri la nivelul corneei, din cauza formării de depozite de calciu în timpul tratamentului.

Pe baza datelor clinice colectate timp de 12 luni, reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au fost hiperemia conjunctivală (la aproximativ 15% dintre pacienţi) şi senzaţia de arsură în interiorul ochiului (la aproximativ 11% dintre pacienţi). Majoritatea acestor reacţii au fost uşoare şi au condus la rate ale întreruperii tratamentului de doar 3,4% şi, respectiv, 0,5%.

Următoarele reacţii adverse s-au raportat în timpul studiilor clinice cu Combigan și după punerea pe piață a Combigan:

Durere la nivelul pleoapei Albirea conjunctivei Edem cornean Infiltrări ale corneei Dezlipire vitroasă Cu frecvență Vedere încețoșată necunoscută Tulburări psihice Frecvente Depresie Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Somnolență Cefalee Mai puțin frecvente Amețeli Sincopă Tulburări cardiace Mai puțin frecvente Insuficienţă cardiacă congestivă Palpitaţii Cu frecvență Aritmie necunoscută Bradicardie Tahicardie Tulburări vasculare Frecvente Hipertensiune arterială Cu frecvență Hipotensiune arterială necunoscută Tulburări respiratorii, toracice Mai puţin frecvente Rinită şi mediastinale Uscăciune nazală Tulburări gastro-intestinale Frecvente Xerostomie Mai puţin frecvente Tulburări ale gustului Greaţă Diaree Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Edem palpebral ţesutului subcutanat Prurit palpebral Eritem palpebral Mai puţin frecvente Dermatită alergică de contact Cu frecvenţă Eritem facial necunoscută Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Stări astenice locului de administrare

Reacţii adverse suplimentare care au fost observate după administrarea uneia dintre componente şi care pot să apară şi după administrarea de Combigan:

Vasodilataţie

În cazurile în care brimonidina a fost utilizată ca parte a tratamentului medical al glaucomului congenital, simptome de supradozaj cu brimonidină, cum ar fi pierderea conştienţei, letargie, somnolenţă, hipotensiune arterială, hipotonie, bradicardie, hipotermie, cianoză, paloare, detresă respiratorie şi apnee au fost raportate la nou-născuţii şi sugarii (cu vârsta sub 2 ani) cărora li s-a administrat brimonidină (vezi pct. 4.3).

La copiii cu vârsta de 2 ani şi peste, în mod special la aceia cu vârsta între 2 şi 7 ani şi/sau cu greutatea ≤ 20 kg, a fost raportată o severitate şi incidenţă mare a somnolenţei (vezi pct. 4.4).

Timolol

Similar altor medicamente oftalmice administrate topic Combigan (tartrat de brimonidină/ timolol) se absoarbe în circulaţia sistemică. Absorbţia timololului poate provoca reacţii adverse similare observate în cazul agenţilor beta-blocanţi administraţi sistemic.

Incidenţa reacţiilor adverse sistemice în urma administrării topice oftalmice este mai scăzută decât în cazul administrării sistemice. Pentru a scădea absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.

Tuse Tulburări gastro-intestinale Dispepsie Dureri abdominale Vărsături Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Alopecie subcutanat Erupţii cutanate psoriaziforme sau exacerbarea psoriazisului Erupţii cutanate tranzitorii Tulburări musculo-scheletice şi ale Mialgie ţesutului conjunctiv Tulburări ale aparatului genital şi Disfuncţii sexuale sânului Scăderea libidoului Tulburări generale şi la nivelul Fatigabilitate locului de administrare

Reacţii adverse raportate la picăturile oftalmice care conţin fosfați: Cazurile de calcifiere corneană au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea picăturilor de ochi care conţin fosfat, la unii pacienţi cu afectare gravă a corneei.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro