Coltowan 10 mg

Doze Pacientul trebuie să urmeze o dietă hipolipemiantă adecvată, iar aceasta trebuie continuată pe durata tratamentului cu Coltowan.

Doza recomandată este de 1 comprimat Coltowan 10 mg zilnic.

Atunci când terapia cu Coltowan este adăugată la tratamentul cu o statină, aceasta se administrează fie în doza iniţială uzuală recomandată, fie se continuă administrarea statinei la doza cea mai mare stabilită anterior. În acest sens trebuie consultate instrucţiunile cu privire la doze ale statinei respective.

Utilizarea la pacienți cu boală coronariană și antecedente de evenimente ale sindromului coronarian acut Pentru reducerea evenimentelor cardiovasculare în creștere la pacienții cu boală coronariană și antecedente de sindrom coronarian acut, Coltowan poate fi administrat în asociere cu o statină cu efecte benefice dovedite asupra aparatului cardiovascular.

Asocierea cu chelatori de acizi biliari Administrarea Coltowan trebuie făcută fie cu ≥2 ore înainte, fie la ≥4 ore după administrarea unui chelator de acizi biliari.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea medicului.

Copii şi adolescenţi cu vârste ≥6 ani: Nu au fost stabilite siguranța și eficacitatea administrării ezetimib la copii cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.4, 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu pot fi făcute recomandări privind dozajul.

Atunci când Coltowan este administrat simultan cu o statină, trebuie consultate recomandările privind schemele terapeutice la copii, în cazul statinei.

Copii cu vârsta <6 ani: Nu au fost stabilite siguranța și eficacitatea administrării ezetimib la copii cu vârsta < 6 ani. Nu sunt date disponibile.

Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5-6). Tratamentul cu Coltowan nu este recomandat la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată (scor Child- Pugh 7-9) sau severă (scor Child-Pugh >9) (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare Calea de administrare este cea orală. Coltowan poate fi administrat în orice moment al zilei, împreună sau fără alimente.

Atunci când Coltowan este administrat în asociere cu o statină, vă rugăm să consultaţi RCP pentru medicamentul respectiv.

Enzime hepatice În studii controlate, în cadrul cărora s-a utilizat administrarea asociată, efectuate la pacienţi la care s-a administrat asocierea dintre ezetimib şi o statină, au fost observate creşteri consecutive ale transaminazelor (≥3 ori decât limita superioară a valorilor normale [LSVN]). Când Coltowan este administrat în asociere cu o statină, la iniţierea tratamentului şi în concordanţă cu recomandările statinei respective, trebuie efectuate teste pentru evaluarea funcţiei hepatice (vezi pct. 4.8).

În cadrul studiului privind reducerea îmbunătățită a rezultatelor (IMProved Reduction of Outcomes: Vytorin Efficacy International Trial, IMPROVE-IT), 18.144 pacienți cu boală coronariană și antecedente de sindrom coronarian acut au fost repartizați aleatoriu pentru a li se administra asocierea ezetimib/simvastatină în doze de10/40 mg pe zi (n=9067) sau simvastatină în doze de 40 mg pe zi (n=9077). Pe parcursul unei perioade mediane de urmărire de 6 ani, incidența creșterilor consecutive ale transaminazelor ≥3 X LSVN a fost de 2,5% pentru asocierea ezetimib/simvastatină și 2,3% pentru simvastatină (vezi pct. 4.8).

În cadrul unui studiu clinic controlat, care a inclus peste 9000 pacienţi cu boală renală cronică, selectaţi aleatoriu pentru a li se administra ezetimib 10 mg în asociere cu simvastatină 20 mg pe zi (n=4650) sau placebo (n=4620), (cu o perioadă mediană de urmărire de 4,9 ani), incidenţa creşterilor consecutive ale transaminazelor (>3x LSVN) a fost de 0,7% în grupul la care s-a administrat ezetimib în asociere cu simvastatină şi de 0,6% în grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 4.8).

Musculatură scheletică În experienţa cu ezetimib, ulterior punerii pe piaţă au fost raportate cazuri de miopatie şi rabdomioliză. Cei mai mulţi pacienţi care au dezvoltat rabdomioliză utilizau o statină în asociere cu ezetimib. Totuşi, rabdomioliza a fost raportată foarte rar atunci când ezetimib a fost administrat în monoterapie sau atunci când ezetimib a fost administrat în asociere cu alte medicamente cunoscute a prezenta risc crescut de rabdomioliză. Dacă pe baza simptomelor musculare este suspectată miopatie sau dacă aceasta este confirmată prin valori ale creatinfosfokinazei (CPK) >10x LSVN, tratamentul cu ezetimib, orice statină sau oricare dintre celelalte medicamente pe care le utilizează pacientul în asociere cu ezetimib trebuie întrerupt imediat. Toţi pacienţii care încep tratamentul cu ezetimib trebuie informaţi asupra riscului de miopatie şi vor fi sfătuiţi să anunţe imediat apariţia oricărei dureri, sensibilităţi sau slăbiciuni musculare inexplicabile (vezi pct. 4.8).

În cadrul studiului IMPROVE-IT, 18.144 pacienți cu boală coronariană și antecedente de sindrom coronarian acut au fost repartizați aleatoriu pentru a li se administra asocierea ezetimib/simvastatină în doze de10/40 mg pe zi (n=9067) sau simvastatină în doze de 40 mg pe zi (n=9077). Pe parcursul unei perioade mediane de urmărire de 6 ani, incidența miopatiei a fost de 0,2% pentru asocierea ezetimib/simvastatină și 0,1% pentru simvastatină, unde miopatia a fost definită ca slăbiciune sau durere musculară inexplicabilă, cu valori serice ale creatinkinazei (CK) ≥10 X LSVN sau observarea a două valori consecutive ale CK ≥5 și <10 X LSVN. Incidența rabdomiolizei a fost de 0,1% pentru asocierea ezetimib/simvastatină și 0,2% pentru simvastatină, unde rabdomioliza a fost definită ca slăbiciune sau durere musculară inexplicabilă, cu valori serice ale creatinkinazei (CK) ≥10 X LSVN cu dovezi ale leziunilor renale, două valori consecutive ale CK ≥5 și <10 X LSVN cu dovezi ale leziunilor renale sau cu valori serice ale creatinkinazei (CK) ≥10000 UI/l fără dovezi ale leziunilor renale (vezi pct. 4.8).

În cadrul unui studiu clinic controlat, care a inclus peste 9000 pacienţi cu boală renală cronică, selectaţi aleatoriu pentru a li se administra ezetimib 10 mg în asociere cu simvastatină 20 mg pe zi (n=4650) sau placebo (n=4620), (cu o perioadă mediană de urmărire de 4,9 ani), incidenţa miopatiei/rabdomiolizei a fost de 0,2% în grupul la care s-a administrat ezetimib în asociere cu simvastatină şi de 0,1% în grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 4.8).

Insuficienţă hepatică Deoarece nu se cunosc efectele expunerii prelungite la ezetimib a pacienţilor cu insuficienţă hepatică moderată sau severă, Coltowan nu este recomandat la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi În cadrul unui studiu clinic controlat cu placebo, cu durata a 12 săptămâni, au fost evaluate siguranţa şi eficacitatea ezetimibului la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 ani şi 10 ani cu hipercolesterolemie familială sau non-familială heterozigotă. La această grupă de vârstă nu au fost studiate efectele ezetimibului în cazul perioadelor de tratament >12 săptămâni (vezi pct. 4,2, 4.8, 5.1 şi 5.2).

Nu au fost efectuate studii privind utilizarea ezetimib la pacienţii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct. 4.2 şi 4.8).

În cadrul unui studiu clinic controlat, efectuat la băieţi adolescenţi (stadiu Tanner II şi peste) şi fete care erau la cel puţin un an de la menarhă au fost evaluate siguranţa şi eficacitatea ezetimibului administrat simultan cu simvastatină la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă.

În general, în cadrul acestui studiu controlat limitat, nu a existat niciun efect detectabil asupra creşterii sau maturării sexuale la adolescenţi, băieţi şi fete, sau vreun efect asupra duratei ciclului menstrual la fete. Totuşi, nu au fost studiate efectele ezetimibului în cazul unui tratament cu durata >33 săptămâni asupra creşterii şi maturării sexuale (vezi pct. 4,2 şi 4.8).

La copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani nu au fost evaluate siguranţa şi eficacitatea ezetimibului administrat simultan cu simvastatină în doze zilnice mai mari de 40 mg. La copii şi adolescenţi cu vârsta <10 ani nu au fost evaluate siguranţa şi eficacitatea ezetimibului administrat simultan cu simvastatină (vezi pct. 4.2 şi 4.8). La pacienţi cu vârsta sub 17 ani nu a fost studiată eficacitatea pe termen lung a tratamentului cu ezetimib în reducerea morbidităţii şi mortalităţii la vârsta adultă.

Fibraţi Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării de ezetimib în asociere cu fibraţi.

Dacă la un pacient căruia i se administrează Coltowan în asociere cu fenofibrat este suspectată colelitiaza, sunt indicate investigaţii la nivelul vezicii biliare, iar acest tratament trebuie întrerupt (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

Ciclosporină Iniţierea tratamentului cu Coltowan concomitent cu administrarea de ciclosporină trebuie făcută cu prudenţă. La pacienţii trataţi concomitent cu Coltowan şi ciclosporină trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice de ciclosporină (vezi pct. 4.5).

Anticoagulante Dacă Coltowan este administrat concomitent cu warfarină, alt anticoagulant cumarinic, sau fluindionă trebuie monitorizat adecvat INR (International Normalised Ratio), (vezi pct. 4.5).

Excipienți Acest medicament conține lactoză monohidrat 55 mg per comprimat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel (date provenite din studii clinice și din experiența de după punerea pe piață) În studiile clinice cu durata până la 112 săptămâni, doza de 10 mg ezetimib a fost administrată zilnic fie în monoterapie la 2396 pacienţi, fie în asociere cu o statină la 11308 pacienţi sau cu fenofibrat la 185 pacienţi. Reacţiile adverse au fost în general uşoare şi tranzitorii. Incidenţa globală a reacţiilor adverse a fost similară între ezetimib şi placebo. În mod similar, rata de întrerupere a tratamentului din cauza reacţiilor adverse a fost comparabilă între ezetimib şi placebo.

Ezetimib administrat în monoterapie sau în asociere cu o statină Următoarele reacţii adverse au fost observate la pacienţii trataţi cu ezetimib (N=2396) şi cu o incidenţă mai mare comparativ cu placebo (N=1159) sau la pacienţii trataţi cu ezetimib în asociere cu o statină (N=11308) şi cu o incidenţă mai mare comparativ cu statina administrată în monoterapie (N=9361). Reacţiile adverse de după punerea pe piaţă au provenit din raportări privind ezetimib administrat fie în monoterapie, fie în asociere cu o statină.

Ezetimib administrat în asociere cu fenofibrat Tulburări gastro-intestinale: durere abdominală (frecvente). Într-un studiu clinic multicentric, în dublu-orb, controlat cu placebo, ce a inclus pacienţi cu hiperlipidemie mixtă, 625 pacienţi au fost trataţi pentru o perioadă de până la 12 săptămâni, iar 576 pacienţi pentru o perioadă de până la 1 an. În acest studiu clinic, 172 pacienţi trataţi cu ezetimib în asociere cu fenofibrat au finalizat 12 săptămâni de tratament, iar 230 pacienţi trataţi cu ezetimib în asociere cu fenofibrat (incluzând 109 pacienţi cărora li s-a administrat ezetimib în monoterapie pentru primele 12 săptămâni) au finalizat 1 an de tratament. Acest studiu nu a fost destinat comparării grupurilor de tratament în ceea ce priveşte reacţiile ocazionale. Ratele de incidenţă (IÎ 95%) pentru creşterile importante din punct de vedere clinic (> 3 X LSVN, consecutiv) ale valorilor serice ale transaminazelor au fost de 4,5% (1,9; 8,8) şi de 2,7% (1,2; 5,4) pentru fenofibrat administrat în monoterapie şi, respectiv, ezetimib administrat în asociere cu fenofibrat, valorile fiind ajustate în funcţie de expunerea la tratament. Ratele de incidenţă corespunzătoare colecistectomiei au fost de 0,6% (0,0; 3,1) şi de 1,7% (0,6; 4,0) pentru fenofibrat administrat în monoterapie şi, respectiv, ezetimib administrat în asociere cu fenofibrat (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).

Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani) În cadrul unui studiu efectuat la pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 10 ani) cu hipercolesterolemie familială sau non-familială heterozigotă (n=138), la 1,1% (1 pacient) din pacienţii trataţi cu ezetimib au fost observate creşteri ale valorilor serice ale ALAT şi/sau ASAT (≥3xLSVN, consecutiv), comparativ cu 0% din pacienţii din grupul la care s-a administrat placebo. Nu au existat creşteri ale valorilor concentraţiei plasmatice a CPK (≥10xLSVN). Nu a fost raportat niciun caz de miopatie.

Într-un studiu diferit, care a inclus pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani) cu hipercolesterolemie familială heterozigotă (n=248), la 3% (4 pacienţi) din pacienţii trataţi cu ezetimib/simvastatină au fost observate creşteri ale valorilor serice ale ALAT şi/sau ASAT (≥3xLSVN, consecutiv), comparativ cu 2% (2 pacienţi) din pacienţii din grupul la care s-a administrat simvastatină în monoterapie; aceste valori au fost de 2% (2 pacienţi) şi, respectiv, 0% pentru creşterea concentraţiei plasmatice a CPK (≥10xLSN). Nu a fost raportat niciun caz de miopatie.

Aceste studii nu au îndeplinit criteriile necesare pentru compararea reacţiilor adverse rare.

Pacienți cu boală coronariană și antecedente de evenimente ale sindromului coronarian acut În cadrul studiului IMPROVE-IT (vezi pct. 5.1), care a inclus 18.144 pacienți cărora li s-a administrat asocierea ezetimib/simvastatină în doze de10/40 mg pe zi (n=9067, din care la 6% s-a crescut doza la 10 mg/80 mg) sau simvastatină în doze de 40 mg pe zi (n=9077, din care la 27% s-a crescut doza la 80 mg), profilele de siguranță au fost similare pe parcursul unei perioade mediane de urmărire de 6 ani. Ratele de întrerupere din cauza reacților adverse au fost de 10,6 % la pacienții cărora li s-a administrat asocierea ezetimib/simvastatină și 10,1% la pacienții cărora li s-a administrat simvastatină. Incidența miopatiei a fost de 0,2% pentru asocierea ezetimib/simvastatină și 0,1% pentru simvastatină, unde miopatia a fost definită ca slăbiciune sau durere musculară inexplicabilă, cu valori serice ale creatinkinazei (CK) ≥10 X LSVN sau observarea a două valori consecutive ale CK ≥5 și <10 X LSVN. Incidența rabdomiolizei a fost de 0,1% pentru asocierea ezetimib/simvastatină și 0,2% pentru simvastatină, unde rabdomioliza a fost definită ca slăbiciune sau durere musculară inexplicabilă, cu valori serice ale creatinkinazei (CK) ≥10 X LSVN cu dovezi ale leziunilor renale, două valori consecutive ale CK ≥5 și <10 X LSVN cu dovezi ale leziunilor renale sau cu valori serice ale creatinkinazei (CK) ≥10000 UI/l fără dovezi ale leziunilor renale. Incidența creșterilor consecutive ale transaminazelor ≥3 X LSVN a fost de 2,5% pentru asocierea ezetimib/simvastatină și 2,3% pentru simvastatină (vezi pct. 4.4). Reacțiile adverse legate de colecist au fost raportate la 3,1% dintre pacienții cărora li s-a administrat asocierea ezetimib/simvastatină și 3,5% dintre pacienții cărora li s-a administrat simvastatină. Incidența spitalizărilor pentru colecistectomie a fost de 1,5% în ambele grupuri de tratament. Neoplasmul (definit ca malignități nou apărute) a fost diagnosticat în timpul studiului la 9,4% și, respectiv, 9,5%.

Boală renală cronică În Studiul privind protecţia cardiacă şi renală (Study of Heart and Renal Protection, SHARP), (vezi pct. 5.1), care a inclus peste 9000 pacienţi cărora li s-a administrat o combinaţie de doze fixe de ezetimib 10 mg şi simvastatină 20 mg zilnic (n=4650) sau placebo (n=4620), profilurile de siguranţă au fost comparabile pe parcursul unei perioade mediane de urmărire de 4,9 ani. În cadrul acestui studiu au fost înregistrate doar reacţiile adverse severe şi întreruperile de tratament din cauza oricărei reacţii adverse. Ratele întreruperilor din cauza reacţiilor adverse au fost comparabile (10,4% din pacienţii trataţi cu ezetimib combinat cu simvastatină şi 9,8% din pacienţii la care s-a administrat placebo). Incidenţa miopatiei/rabdomiolizei a fost de 0,2% la pacienţii trataţi cu ezetimib combinat cu simvastatină şi de 0,1% la pacienţii la care s-a administrat placebo. Creşteri consecutive ale valorilor serice ale transaminazelor (>3xLSVN) au apărut la 0,7% din pacienţii trataţi cu ezetimib combinat cu simvastatină, comparativ cu 0,6% din pacienţii la care s-a administrat placebo (vezi pct. 4.4). În cadrul acestui studiu nu au existat creşteri semnificative statistic ale incidenţei reacţiilor adverse pre-specificate, incluzând cancer (9,4% pentru ezetimib combinat cu simvastatină şi 9,5% pentru placebo), hepatită, colecistectomie sau complicaţii ale litiazei biliare sau pancreatită.

Valori ale testelor de laborator În studiile clinice controlate, în cadrul cărora s-a utilizat administrarea în monoterapie, incidenţa creşterilor semnificative clinic ale valorilor serice ale transaminazelor plasmatice (ALAT şi/sau ASAT ≥3xLSN, consecutiv) a fost similară între ezetimib (0,5%) şi placebo (0,3%). În studiile în cadrul cărora s-a utilizat administrarea asociată, incidenţa a fost de 1,3% la pacienţii trataţi cu ezetimib administrat în asociere cu o statină şi de 0,4% la pacienţii trataţi doar cu o statină. Aceste creşteri au fost, în general, asimptomatice, nu au fost asociate cu colestază iar valorile au revenit la valorile iniţiale după întreruperea tratamentului sau chiar în condiţiile continuării tratamentului (vezi pct. 4.4).

În studii clinice, creşteri ale concentraţiilor plasmatice de CPK > 10 X LSVN au fost raportate la 4 din 1674 (0,2%) pacienţi la care s-a administrat ezetimib în monoterapie, comparativ cu 1 din 786 (0,1%) pacienţi la care s-a administrat placebo şi la 1 din 917 (0,1%) pacienţi la care s-a administrat ezetimib în asociere cu statină comparativ cu 4 din 929 (0,4%) pacienţi la care s-a administrat statină în monoterapie. Nu s-au înregistrat mai frecvent miopatie sau rabdomioliză asociate cu administrarea de ezetimib, comparativ cu braţul de control corespunzător (administrare de placebo sau statină în monoterapie) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.