Co-Pitipix 4 mg/10 mg

Doze

Înainte de începerea tratamentului, pacientul trebuie să urmeze o dietă hipolipemiantă. Este important ca toți pacienții să își continue regimul alimentar în timpul tratamentului.

Doza recomandată de Co-Pitipix este de un comprimat pe zi.

Înainte de a trece la administrarea Co-Pitipix, pacienții trebuie controlați cu doze stabile ale monocomponentelor administrate concomitent. Doza de Co-Pitipix trebuie stabilită în funcție de dozele componentelor individuale ale combinației la momentul comutării.

Co-Pitipix nu este adecvat pentru terapie inițială. Tratamentul inițial sau ajustarea dozei, dacă este necesară, se va face numai prin administrarea monocomponentelor și, după stabilirea dozelor adecvate, este posibilă trecerea la o combinație în doză fixă, la concentrațiile corespunzătoare.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.1 și 5.2).

Insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei de pitavastatin la pacienţi cu insuficienţă renală ușoară, dar pitavastatin trebuie utilizat cu prudență. Datele privind doza de pitavastatin 4 mg sunt limitate pentru toate gradele de insuficienţă renală. Prin urmare, doza de Co-Pitipix 4 mg/10 mg trebuie utilizată DOAR sub monitorizare atentă, după creşterea treptată a dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală severă nu este recomandată doza de 4 mg/10 mg (vezi pct.4.4 şi pct.5.2).

Nu este necesară ajustarea dozei de ezetimib la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct 5.2).

Insuficienţă hepatică Doza de 4 mg/10 mg nu este recomandată la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară. O doză zilnică maximă de 2 mg/10 g poate fi administrată acestor pacienți sub monitorizare atentă (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2). Tratamentul cu Co-Pitipix nu este recomandat la pacienții cu insuficiență hepatică moderată. Co-Pitipix este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea Co-Pitipix la copii și adolescenții cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Co-Pitipix nu este recomandat la pacienții cu vârsta sub 18 ani. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 şi 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Mod de administrare Calea de administrare este orală. Co-Pitipix poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. Comprimatul trebuie luat cu un pahar cu apă, la aceeași oră în fiecare zi. Tratamentul cu statine este, în general, mai eficient seara, datorită ritmului circadian al metabolismului lipidic.

Efecte asupra musculaturii scheletice Similar altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei (statine), există potențialul de dezvoltare a mialgiei, miopatiei și, rar, a rabdomiolizei. Pacienții trebuie sfătuiți să raporteze orice simptome musculare. Nivelurile creatinkinazei (CK) trebuie măsurate la orice pacient care raportează durere musculară, sensibilitate sau slăbiciune musculară, mai ales dacă este însoțită de o stare generală de rău sau febră.

În experienţa cu ezetimib de după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de miopatie şi rabdomioliză. Cei mai mulţi pacienţi care au dezvoltat rabdomioliză utilizau o statină în asociere cu ezetimib. Dacă pe baza simptomelor musculare este suspectată miopatie sau dacă aceasta este confirmată prin valori ale creatinfosfokinazei (CPK) ce depăşesc de > 10 ori limita superioară a valorilor normale (LSVN), tratamentul cu Co-Pitipix trebuie imediat întrerupt. Toţi pacienţii care încep terapia cu Co-Pitipix trebuie informaţi asupra riscului de miopatie şi vor fi sfătuiţi să anunţe imediat apariţia oricărei dureri musculare inexplicabile, a sensibilităţii sau slăbiciunii musculare (vezi pct. 4.8).

Creatinkinaza nu trebuie determinată după un efort fizic susținut sau în prezenţa oricărei alte cauze posibile de creştere a CK, care ar putea influența interpretarea rezultatului. Dacă concentraţia plasmatică a CK este semnificativ mai mare decât valorile normale (> 5 x LSVN), determinarea se repetă după 5-7 zile, pentru confirmarea rezultatelor.

Au fost raportate cazuri foarte rare de miopatie necrotică mediată imun (MNMI) în timpul sau după tratamentul cu anumite statine. MNMI este caracterizată clinic prin slăbiciune persistentă a musculaturii proximale și concentrație plasmatică crescută a creatinkinazei, care persistă chiar dacă tratamentul cu statine este întrerupt.

Pitavastatin nu trebuie administrat concomitent cu acid fusidic sub forma cu utilizare sistemică sau într-un interval de 7 zile de la întreruperea tratamentului cu acid fusidic. La pacienţii pentru care utilizarea acidului fusidic sub forma cu utilizare sistemică este considerată esenţială, tratamentul cu statine trebuie întrerupt pe durata tratamentului cu acid fusidic. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză (inclusiv unele cu evoluție letală) la pacienţii tratați cu acid fusidic şi statine administrate concomitent (vezi pct. 4.5). Pacientul trebuie instruit să solicite imediat asistenţă medicală în eventualitatea în care prezintă simptome de slăbiciune, durere sau sensibilitate musculară.

Tratamentul cu statine poate fi reluat la șapte zile după administrarea ultimei doze de acid fusidic. În cazurile excepţionale, în care este necesară administrarea prelungită a acidului fusidic sub formă sistemică, de exemplu, pentru tratarea infecţiilor severe, necesitatea administrării concomitente a Co-Pitipix şi a acidului fusidic trebuie avută în vedere în funcţie de caz și sub strictă supraveghere medicală.

În câteva cazuri s-a raportat că statinele pot induce de novo sau agravează miastenia gravis sau miastenia oculară preexistente (vezi pct. 4.8). Co-Pitipix trebuie întrerupt în cazul agravării simptomelor. S-au raportat recurențe în cazul în care s-a (re)administrat aceeași statină sau una diferită.

Înainte de tratament

Similar altor statine, pitavastatin trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu factori de risc pentru rabdomioliză. Nivelul creatininkinazei trebuie măsurat pentru a stabili o valoare de referință în următoarele situații:

• insuficienţă renală,
• hipotiroidism,
• antecedente personale sau heredocolaterale de afecţiuni musculare ereditare,

• antecedente de toxicitate musculară la fibraţi sau la alte statine,
• antecedente de afecţiuni hepatice sau consum excesiv de alcool,
• la persoanele vârstnice (cu vârsta > 70 ani), în funcție de prezența altor factori de risc pentru rabdomioliză.

În astfel de situații, se recomandă monitorizarea clinică și trebuie luat în considerare riscul tratamentului în raport cu beneficiile posibile. Tratamentul cu Co-Pitipix nu trebuie inițiat în cazul în care valorile CK sunt > 5 x LSVN.

În timpul tratamentului

Pacienții trebuie încurajați să raporteze imediat durerile musculare, crampele sau senzația de slăbiciune. Trebuie măsurate valorile concentraţiilor plasmatice ale CK și, dacă aceste valori sunt crescute (> 5 x LSVN), tratamentul trebuie întrerupt. Dacă simptomele musculare sunt severe, chiar dacă valoarea CK ≤ 5 x LSVN, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului. Dacă simptomele se remit și concentraţia CK revine la normal, se poate lua în considerare reintroducerea de pitavastatin cu utilizarea dozei de 1 mg şi monitorizarea atentă a pacientului.

Efecte hepatice Co-Pitipix este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Din cauza efectelor necunoscute ale expunerii prelungite la ezetimib la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată, Co-Pitipix nu este recomandat (vezi pct. 5.2).

Similar altor statine, pitavastatin trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii care au antecedente de boli hepatice sau care consumă cantităţi excesive de alcool. Înainte de începerea tratamentului şi, apoi periodic pe durata tratamentului cu pitavastatin, trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice. Tratamentul va fi întrerupt la pacienții la care se observă o creștere a valorilor serice ale transaminazelor (ALT și AST) de peste 3 x LSVN. În studiile clinice controlate cu administrare concomitentă, la pacienți la care s-a administrat ezetimib cu o statină, au fost observate creșteri consecutive ale transaminazelor (≥ 3 x limita superioară a valorii normale [LSVN]).

Efecte renale Pitavastatin trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă. Creșterile de doză trebuie instituite doar sub o monitorizare atentă. La pacienții cu insuficiență renală severă doza de 4 mg/10 mg nu este recomandată (vezi pct. 4.2).

Diabet zaharat Există dovezi care sugerează că statinele cresc glicemia şi, la unii pacienţi, cu risc crescut de apariţie a diabetului zaharat, pot produce hiperglicemie cu valori care să necesite măsuri considerate de rutină la pacienții cu diabet zaharat diagnosticat. Cu toate acestea, acest risc de apariție a diabetului zaharat este depășit de beneficiul reducerii riscului cardiovascular și, prin urmare, nu există un motiv pentru întreruperea tratamentului cu statine. Pacienţii cu risc crescut (valori ale glicemiei în condiții de repaus alimentar între 5,6 și 6,9 mmol/l, IMC > 30 kg/m2, valori crescute ale trigliceridemiei, hipertensiune arterială) trebuie monitorizaţi clinic şi biochimic, în acord cu ghidurile naţionale. Cu toate acestea, nu a existat niciun semnal confirmat de risc de diabet pentru pitavastatin, nici în studiile de supraveghere a siguranței de după punerea pe piață, nici în studiile prospective (vezi pct. 5.1).

Boală pulmonară interstiţială Au fost raportate cazuri excepţionale de boală pulmonară interstiţială în asociere cu tratamentul cu unele statine, în special la administrarea pe termen lung (vezi pct. 4.8). Manifestările prezentate pot include dispnee, tuse neproductivă şi deteriorare a stării generale de sănătate (oboseală, scădere în greutate şi febră). Dacă se suspectează apariţia unei boli pulmonare interstiţiale, tratamentul cu statine va fi întrerupt.

Alte efecte

Se recomandă o întrerupere temporară a utilizării de pitavastatin pe durata tratamentului cu eritromicină, alte antibiotice macrolide sau acid fusidic (vezi pct. 4.5). Pitavastatin trebuie utilizat cu prudență la pacienții care utilizează medicamente despre care se știe că provoacă miopatie (de exemplu, fibrați sau niacină vezi pct. 4.5).

Fibrați Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării de ezetimib în asociere cu fibraţi.

Dacă la un pacient căruia i se administrează Co-Pitipix în asociere cu fenofibrat este suspectată colelitiaza, sunt indicate investigaţii la nivelul vezicii biliare, iar acest tratament trebuie întrerupt (vezi pct. 4.5 şi pct. 4.8).

Ciclosporină Iniţierea tratamentului cu Co-Pitipix concomitent cu ciclosporină trebuie făcută cu prudenţă. La pacienţii care utilizează Co-Pitipix concomitent cu ciclosporină trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice de ciclosporină (vezi pct. 4.5).

Anticoagulante Dacă Co-Pitipix este administrat concomitent cu warfarină, alt anticoagulant cumarinic sau fluindionă, trebuie monitorizat adecvat INR (International Normalised Ratio) (vezi pct. 4.5).

Sodiu Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol (23 mg) sodiu per comprimat, adică practic “nu conține sodiu”.

Lactoză Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Rezumatul profilului de siguranță În studiile clinice controlate, la dozele recomandate, mai puțin de 4% dintre pacienții tratați cu pitavastatin au fost retrași din cauza evenimentelor adverse. Cea mai frecvent raportată reacție adversă legată de pitavastatin în studiile clinice controlate a fost mialgia.

În studii clinice cu durata de până la 112 săptămâni, ezetimib 10 mg a fost administrat zilnic în monoterapie la 2 396 pacienţi, în asociere cu o statină la 11 308 pacienţi sau în asociere cu fenofibrat la 185 pacienţi. Reacţiile adverse au fost, în general, uşoare şi trecătoare. Incidenţa globală a reacţiilor adverse a fost similară între ezetimib şi placebo. În mod similar, rata de întrerupere a tratamentului din cauza reacţiilor adverse a fost comparabilă între ezetimib şi placebo.

Lista tabelară a reacțiilor adverse

ale ţesutului frecvente frecvente subcutanat Urticarie Rare Mai puțin frecvente

Valori de laborator

Creșterea creatininkinazei serice de > 3 ori limita superioară a valorilor normale (LSVN) a apărut la 49 din 2 800 (1,8%) pacienți cărora li s-a administrat pitavastatin în studiile clinice controlate. Nivelurile de ≥ 10 ori LSVN cu simptome musculare concomitente au fost rare și au fost observate doar la un singur pacient din 2 406 tratați cu 4 mg pitavastatin (0,04%) în cadrul programului de studii clinice.

În studii clinice controlate, cu monoterapie, incidenţa creşterilor semnificative clinic ale valorilor serice ale transaminazelor (ALT şi/sau AST ≥ 3 x LSVN, determinări consecutive) a fost similară între ezetimib (0,5%) şi placebo (0,3%). În studii cu administrare asociată, incidenţa a fost de 1,3% la pacienţii trataţi cu ezetimib administrat în asociere cu o statină şi de 0,4% la pacienţii trataţi doar cu o statină. Aceste creşteri au fost, în general, asimptomatice, nu au fost asociate cu colestază şi au revenit la valorile iniţiale după întreruperea tratamentului sau chiar în condiţiile continuării tratamentului (vezi pct. 4.4).

În studii clinice, CPK > 10 x LSVN a fost raportată la 4 din 1 674 (0,2%) pacienţi la care s-a administrat ezetimib în monoterapie, comparativ cu 1 din 786 (0,1%) pacienţi la care s-a administrat placebo şi cu 1 din 917 (0,1%) pacienţi la care s-a administrat ezetimib în asociere cu o statină, comparativ cu 4 din 929 (0,4%) pacienţi la care s-a administrat statină în monoterapie. Nu s-au înregistrat mai frecvent cazuri de miopatie sau rabdomioliză asociate cu administrarea de ezetimib, comparativ cu braţul de control corespunzător (placebo sau statină în monoterapie) (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți Baza de date privind siguranța clinică include date de siguranță pentru 142 de pacienți copii și adolescenți cărora li s-a administrat pitavastatin, dintre care 87 de pacienți au avut vârste cuprinse între 6 și 11 ani și 55 de pacienți au avut vârste cuprinse între 12 și 17 ani. În total, la 91 pacienți s-a administrat pitavastatin timp de 1 an, iar la 12 pacienți s-a administrat pitavastatin timp de 2,5 ani și la 2 pacienți timp de 3 ani. Mai puțin de 3% dintre pacienții tratați cu pitavastatin au fost retrași din cauza evenimentelor adverse. Cele mai frecvent raportate reacții adverse legate de pitavastatin în cadrul programului clinic au fost cefaleea (4,9%), mialgia (2,1%) și durerea abdominală (4,9%). Pe baza datelor disponibile, se așteaptă ca frecvența, tipul și severitatea reacțiilor adverse să fie similare la copii și adolescenți cu cele de la adulți.

Într un studiu care a inclus pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârste de 6 până la 10 ani) cu hipercolesterolemie familială heterozigotă sau non-familială (n = 138), creşteri ale valorilor serice ale ALT şi/sau AST (≥ 3 x LSVN, determinări consecutive) au fost observate la 1,1% (1 pacient) dintre pacienţii cărora li s-a administrat ezetimib, comparativ cu 0% în grupul placebo. Nu au existat creşteri ale valorilor CPK (≥ 10 x LSVN). Nu au fost raportate cazuri de miopatie. Într-un studiu separat, care a inclus pacienţi copii și adolescenţi (cu vârste de 10 până la 17 ani) cu hipercolesterolemie familială heterozigotă (n = 248), creşteri ale valorilor serice ale ALT şi/sau AST (≥ 3x LSVN, determinări consecutive) au fost observate la 3% (4 pacienţi) dintre pacienţii cărora li s-a administrat ezetimib/simvastatină, comparativ cu 2% (2 pacienţi) în grupul la care s-a administrat simvastatină în monoterapie; aceste cifre au fost de 2% (2 pacienți) şi, respectiv 0% pentru creşteri ale valorilor CPK (≥ 10×10 LSVN)). Nu au fost raportate cazuri de miopatie. Aceste studii nu au fost potrivite pentru compararea reacţiilor adverse rare legate de medicament.

Experiența după punerea pe piață Un studiu prospectiv de supraveghere după punerea pe piață cu durata de doi ani a fost efectuat la aproximativ 20 000 pacienți din Japonia. Majoritatea covârșitoare a celor 20 000 pacienți din studiu a fost tratată cu dozele de pitavastatin de 1 mg sau 2 mg, și nu cu doza de 4 mg. 10,4% dintre pacienți au raportat evenimente adverse pentru care nu a putut fi exclusă o relație cauzală cu pitavastatin și 7,4% dintre pacienți s-au retras din tratament din cauza evenimentelor adverse. Rata mialgiei a fost de 1,08%. Majoritatea evenimentelor adverse au fost ușoare. Ratele evenimentelor adverse au fost mai mari pe parcursul celor 2 ani la pacienții cu antecedente de alergie la medicamente (20,4%) sau cu afecțiuni hepatice sau renale (13,5%). În studiul de supraveghere după punerea pe piaţă au existat două raportări de rabdomioliză care au necesitat spitalizare (0,01% dintre pacienţi). În plus, există raportări nesolicitate după punerea pe piaţă privind efectele asupra muşchilor scheletici, inclusiv mialgie şi miopatie la pacienţii trataţi cu pitavastatin, la toate dozele recomandate. De asemenea, au fost raportate cazuri de rabdomioliză, cu sau fără insuficienţă renală acută, inclusiv rabdomioliză letală.

Reacţiile adverse ulterioare punerii pe piaţă au fost obținute din raportările referitoare fie la ezetimib administrat în monoterapie, fie în asociere cu o statină. Reacţiile adverse incluse în tabelul de mai sus au fost observate la pacienţii cărora li s-a administrat ezetimib (n=2 396) şi la o incidenţă mai mare, comparativ cu placebo (n=1 159) sau la pacienţii cărora li s-a administrat ezetimib în asociere cu o statină (n=11 308) şi la o incidenţă mai mare, comparativ cu statina administrată în monoterapie (n=9 361).

Efectele clasei de statine Următoarele reacţii adverse au fost raportate în asociere cu unele statine:

• Tulburări de somn, inclusiv coșmaruri
• Pierderi de memorie
• Disfuncţie sexuală
• Depresie

• Cazuri excepționale de boală pulmonară interstiţială, în special în cazul tratamentului pe termen lung (vezi pct. 4.4)
• Diabet zaharat: frecvenţa va depinde de prezenţa sau absenţa factorilor de risc (glicemie în condiţii de repaus alimentar ≥ 5,6 mmol/l, IMC > 30kg/m2, trigliceridemie crescută, antecedente de hipertensiune arterială).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro