Co-Karbis 8 mg/2,5 mg

Doze

Doza zilnică recomandată este un comprimat din concentrația dată.

Combinația cu doză fixă nu este adecvată pentru terapia inițială.

Înainte de trecerea la Co-Karbis, pacienții trebuie controlați cu doze stabile de monocomponente administrate în același timp. Doza de Co-Karbis trebuie să se bazeze pe dozele componentelor individuale ale combinației la momentul schimbării.

Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta trebuie efectuată prin titrarea individuală a substanțelor active ale combinației libere.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici La vârstnici, creatinina plasmatică trebuie ajustată în funcție de vârstă, greutate și sex. Pacienții vârstnici pot fi tratați în funcție de funcția renală.

Pacienți cu insuficiență renală Co-Karbis este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance al creatininei sub 30 ml/min). Diureticele tiazidice și cele înrudite sunt pe deplin eficiente numai atunci când funcția renală este normală sau doar minim afectată.

Pacienți cu insuficiență hepatică Co-Karbis este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă și/sau colestază (vezi pct. 4.3 și 5.2).

Pacienți de rasă neagră Efectul antihipertensiv al Co-Karbis este mai scăzut la pacienții de rasă neagră decât la pacienții de altă rasă datorită candesartan (vezi pct. 5.1).

Copii și adolescenți Co-Karbis nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani. Siguranţa şi eficacitatea Co-Karbis nu au fost stabilite la această grupă de pacienţi.

Mod de administrare Administrare orală. Co-Karbis trebuie administrat o dată pe zi dimineața, cu sau fără alimente.

Toate avertismentele și precauțiile de utilizare referitoare la monocomponente se aplică la Co-Karbis.

Insuficiență renală

Co-Karbis este contraindicat în insuficiență renală severă (clearance al creatininei sub 30 ml/min) (vezi pct. 4.3).

Ca și în cazul altor medicamente cu efect asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron, pot fi anticipate modificări ale funcției renale la pacienții susceptibili tratați cu candesartan. Dacă candesartanul este utilizat la pacienții hipertensivi cu insuficiență renală, se recomandă monitorizarea periodică a nivelului seric de potasiu și creatinină.

Diureticele tiazidice și cele înrudite sunt pe deplin eficiente numai atunci când funcția renală este normală sau doar minim afectată (niveluri plasmatice ale creatininei sub 25 mg/l, adică 220 µmol/l la adulți). La vârstnici, creatinina plasmatică trebuie ajustată în funcție de vârstă, greutate și sex. Hipovolemia, secundară pierderii de apă și sodiu indusă de diuretic la începutul tratamentului, determină o reducere a filtrării glomerulare. Aceasta poate duce la o creștere a ureei sanguine și a creatininei plasmatice. Această disfuncție renală tranzitorie nu are consecințe la pacienții cu funcție renală normală, dar poate deteriora insuficiența renală existentă.

Angioedem intestinal Angioedemul intestinal a fost raportat la pacienții tratați cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină II, inclusiv candesartan (vezi pct. 4.8). Acești pacienți au prezentat dureri abdominale, greață, vărsături și diaree. Simptomele s-au remis după întreruperea tratamentului cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină II. Dacă se diagnostichează angioedem intestinal, trebuie întreruptă administrarea de candesartan/indapamidă și trebuie inițiată monitorizarea adecvată, până la remisia completă a simptomelor.

Insuficiență hepatică Co-Karbis este contraindicat în cazul insuficienței hepatice severe și/sau colestazei (vezi pct. 4.3).

Atunci când funcția hepatică este afectată, diureticele înrudite cu diureticele tiazidice pot determina, în special în caz de dezechilibru electrolitic, encefalopatie hepatică care poate evolua la comă hepatică. Administrarea Co-Karbis trebuie oprită imediat în această situație.

Hemodializa În timpul dializei, tensiunea arterială poate răspunde foarte ușor la blocarea receptorilor AT1 ca urmare a reducerii volumului plasmatic și activării sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Co-Karbis este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) (vezi pct. 4.3).

Stenoza arterei renale Medicamentele care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, care includ blocante ale receptorilor angiotensinei II (BRA), precum candesartan, pot crește ureea și creatinina serică la pacienți cu stenoză bilaterală a arterei renale sau stenoză a arterei pe rinichi unic.

Transplantul renal Nu există experiență privind administrarea candesartan la pacienții recent transplantați renal.

Hipotensiunea arterială Hipotensiunea arterială poate apărea în timpul tratamentului cu candesartan la pacienții cu insuficiență cardiacă. Aceasta poate apărea de asemenea la pacienții hipertensivi cu depleție de volum intravascular, precum cei care primesc diuretice în doze mari. Este necesar să fiți prudenți la inițierea tratamentului și să corectați hipovolemia.

Co-Karbis nu este adecvat pentru a începe tratamentul. Înainte de a fi trecuți pe tratament cu Co- Karbis pacienții trebuie controlați cu doze stabile de monocomponente administrate concomitent.

Anestezie și intervenție chirurgicală

Hipotensiunea arterială poate apărea în timpul anesteziei și intervenției chirurgicale la pacienții tratați cu blocante ale receptorilor angiotensinei II datorită blocării sistemului renină-angiotensină. Foarte rar, hipotensiunea arterială poate fi severă, pentru a justifica utilizarea fluidelor intravenoase și/sau medicamente vasopresoare.

Stenoza valvei aortice și mitrale (cardiomiopatie hipertrofică obstructivă) Ca și în cazul altor vasodilatatoare, este indicată precauție deosebită la pacienții cu stenoză a valvei aortice sau mitrale semnificativă hemodinamic, sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronismul primar Pacienții cu hiperaldosteronism primar nu vor răspunde în general la tratament cu medicamente antihipertensive care acționează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Prin urmare, nu se recomandă administrarea Co-Karbis.

Potasiu plasmatic Administrarea concomitentă de candesartan cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu, înlocuitori de sare care conțin potasiu, sau alte medicamente care pot crește nivelul de potasiu (de exemplu, heparină, co-trimoxazol numit și trimetoprim/sulfametoxazol) poate creștere nivelul de potasiu seric la pacienții hipertensivi. Monitorizarea potasiului trebuie efectuată la nevoie. Combinația dintre un inhibitor ECA, un diuretic care economisește potasiu (precum spironolactona) și candesartan nu este recomandată, și trebuie luată în considerare numai după o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor potențiale.

Riscul major al tratamentului cu diuretice tiazidice și cele înrudite, precum indapamida, este hipokaliemia. Hipokaliemia poate provoca afectare musculară. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză, în principal în contextul hipokaliemiei severe. Riscul de apariție a hipokaliemiei (< 3,4 mmol/l) trebuie prevenit în anumite grupe cu risc crescut, și anume pacienții subnutriți și/sau cu tratament concomitent cu mai multe medicamente, vârstnicii, pacienții cirotici cu edem și ascită, pacienții cu boală coronariană și insuficiență cardiacă. La acești pacienți, hipokaliemia crește cardiotoxicitatea preparatelor digitalice și riscul de aritmii.

Pacienții cu sindrom de QT prelungit congenital sau iatrogen sunt, de asemenea la risc. Hipokaliemia (ca și bradicardia) este factor predispozant în apariția aritmiilor severe, în special a tulburărilor de ritm cardiac potențial letale de tipul „torsadă a vârfurilor”. La acești pacienți, este necesară monitorizarea mai frecventă a potasiului plasmatic. Prima determinare a potasiului plasmatic trebuie obținută în timpul primei săptămâni de tratament. Dacă nivelul de potasiu este scăzut, va fi corectat. Hipokaliemia, în asociere cu magneziu seric scăzut, poate fi refractară la tratament, cu excepția cazului în care magneziul seric este corectat.

Candesartanul are potențialul de a induce hiperpotasemie, în timp ce indapamida poate duce la hipopotasemie, fundamentând astfel justificarea administrării lor concomitente.

Sodiu plasmatic Acesta trebuie măsurat înainte de începerea tratamentului, apoi la intervale regulate. Scăderea sodiului plasmatic poate fi asimptomatică inițial și, prin urmare, monitorizarea regulată este esențială. La vârstnici și la pacienții cirotici, monitorizarea trebuie să fie și mai frecventă (vezi pct. 4.8 și 4.9). Orice tratament cu diuretice poate determina hiponatremie, uneori cu consecințe foarte grave. Hiponatraemia cu hipovolemie poate fi responsabilă de deshidratare și hipotensiune ortostatică. Pierderea concomitentă de ioni de clor poate duce la alcaloză metabolică secundară compensatorie: incidența și gradul acestui efect sunt ușoare.

Magneziu plasmatic S-a demonstrat că tiazidele și diureticele înrudite, care includ indapamida, cresc excreția urinară de magneziu, ceea ce poate duce la hipomagneziemie (vezi pct. 4.5 și 4.8).

Calciu plasmatic

Diureticele tiazidice și cele înrudite pot reduce excreția urinară de calciu și pot determina o creștere ușoară și tranzitorie a calciului plasmatic. Hipercalcemia evidentă poate fi cauzată de un hiperparatiroidism nerecunoscut anterior. Tratamentul cu diuretic trebuie oprit înainte de evaluarea funcției glandelor paratiroide.

Glicemia Monitorizarea glicemiei este importantă la pacienți cu diabet zaharat tratați cu indapamidă, în special în prezența hipokaliemiei.

Acidul uric Tendința la crize de gută poate fi crescută la pacienții hiperuricemici tratați cu indapamidă.

Generalități La pacienții al căror tonus vascular și funcție renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă severă sau boală renală subiacentă, care include stenoză a arterei renale), tratamentul cu alte medicamente care afectează acest sistem a fost asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie sau, rar, insuficiență renală acută. Posibilitatea unor efecte similare nu poate fi exclusă cu BRA. Ca în cazul oricărui medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienții cu cardiopatie ischemică sau boală cerebrovasculară ischemică ar putea determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Efectul antihipertensiv al candesartanului poate fi potențat de alte medicamente cu proprietăți de scădere a tensiunii arteriale, prescrise ca antihipertensiv sau prescrise pentru alte indicații.

Sarcina BRA nu trebuie inițiați în timpul sarcinii. Cu excepția cazului în care continuarea tratamentului cu BRA este considerată esențială, pacientele care planifică o sarcină trebuie să primească tratamente antihipertensive alternative cu profil de siguranță stabilit pentru utilizare în sarcină. Atunci când este diagnosticată sarcina, tratamentul cu blocante ale receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat și la nevoie inițiat tratament alternativ (vezi pct. 4.3 și 4.6). La pacientele care prezintă menarhă, posibilitatea sarcinii trebuie evaluată periodic. Trebuie furnizate informații corespunzătoare și/sau trebuie luate măsuri pentru a preveni riscul de expunere în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 și 4.6).

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că utilizarea concomitentă de IECA, blocante ale receptorilor angiotensinei II sau aliskiren crește riscul de hipotensiune arterială, hiperkaliemie și scădere a funcției renale (până la insuficiență renală acută). Prin urmare, nu se recomandă blocarea dublă a SRAA prin utilizare combinată de IECA, blocante ale receptorilor de angiotensină II sau aliskiren (vezi pct. 4.5 și 5.1). Dacă este absolut necesară terapia cu dubla blocadă, aceasta trebuie să aibă loc numai sub supraveghere de specialitate și sub rezerva monitorizării frecvente și atente a funcției renale, electroliților și tensiunii arteriale. IECA și blocantele receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizate concomitent la pacienții cu nefropatie diabetică.

Fotosensibilitate Au fost raportate cazuri de reacții de fotosensibilitate cu diuretice tiazidice și diuretice asociate tiazidelor (vezi pct. 4.8). Dacă reacția de fotosensibilitate apare în timpul tratamentului, se recomandă întreruperea tratamentului. Dacă se consideră necesară o reluarea administrării diureticului, se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la lumină UVA artificială.

Sportivi Sportivii trebuie să știe că acest medicament conține indapamidă, care poate provoca o reacție pozitivă la testele antidoping.

Efuziune coroidiană, miopie acută și glaucom secundar cu unghi închis

Sulfonamidele sau medicamentele derivate din sulfonamide pot provoca o reacție de tip idiosincrazie cu efuziune coroidiană cu defect de câmp vizual, miopie tranzitorie și glaucom acut cu unghi închis. Simptomele includ scăderea bruscă a acuității vizuale sau durere oculară la câteva ore sau săptămâni după inițierea administrării medicamentului. Glaucomul acut cu unghi închis fără tratament poate duce la pierderea definitivă a vederii. Tratamentul principal constă în oprirea imediată a medicamentelor. Dacă tensiunea intraoculară nu poate fi controlată terapeutic, vor fi luate imediate în considerare tratamente medicale sau chirurgicale. Factorii de risc pentru apariția glaucomului acut cu unghi închis pot include un istoric de alergie la sulfonamide sau penicilină.

Excipienți

Co-Karbis conține lactoză Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau malabsorbție de glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

Rezumatul profilului de siguranță În studiile clinice controlate cu candesartan, reacțiile adverse au fost ușoare și trecătoare. Incidența generală a reacțiilor adverse nu a prezentat nicio asociere cu doza de candesartan sau cu vârsta.

Retragerile din tratament din cauza reacțiilor adverse au fost similare cu candesartan (3,1%) și placebo (3,2%). Într-o analiză grupată a datelor studiilor clinice la pacienții hipertensivi, următoarele reacții adverse cu candesartan au fost definite pe baza unei incidențe a evenimentelor adverse cu candesartan cu cel puțin 1% mai mare decât incidența observată cu placebo. Conform acestei definiții, cele mai frecvent raportate reacții adverse au fost amețeală/vertij, cefalee și infecție respiratorie.

Cele mai frecvent raportate reacții adverse cu indapamidă sunt hipokaliemia, reacțiile de hipersensibilitate, în principal dermatologice, la subiecții cu predispoziție la reacții alergice și astmatice și erupțiile maculopapulare.

Tabelul de mai jos prezintă reacțiile adverse din studiile clinice și din experiența de după punerea pe piață.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Descrierea reacțiilor adverse selectate În timpul studiilor de fază II și III care au comparat indapamida 1,5 mg si 2,5 mg, analiza concentrației plasmatice a potasiului a arătat un efect dependent de doză al indapamidei:

• Indapamida 1,5 mg: Concentrația plasmatică a potasiului < 3,4 mmol/l a fost observată la 10% dintre pacienți și o concentrație plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observată la 4% dintre pacienți, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a concentrației plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.
• Indapamida 2,5 mg: Concentrația plasmatică a potasiului < 3,4 mmol/l a fost observată la 25% dintre pacienti si o concentratie plasmatica a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observată la 10% dintre pacienți, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a concentrației plasmatice a potasiului a fost de 0,41 mmol/l.

Rezultate de laborator În general, nu au existat influențe clinic importante ale candesartanului asupra variabilelor de laborator de rutină. Ca și în cazul altor inhibitori ai sistemului renină-angiotensină-aldosteron, au fost observate scăderi mici ale hemoglobinei. De obicei, nu este necesară monitorizarea de rutină a variabilelor de laborator la pacienții care primesc candesartan. Cu toate acestea, la pacienții cu insuficiență renală, se recomandă monitorizarea periodică a nivelului seric de potasiu și creatinină (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro