Cloramfenicol Arena 250 mg

Copii cu vârstă peste 6 ani Doza zilnică recomandată este de 50-75 mg cloramfenicol/kg, administrată fracţionat în 4 prize egale la intervale de 6 ore.

Adolescenţi şi adulţi Doza zilnică recomandată este de 2 g cloramfenicol, administrată fracţionat în 4 prize egale la intervale de 6 ore.

Capsulele sunt administrate pe cale orală, cu o cantitate suficientă de lichid.

Cloramfenicolul poate fi utilizat în cazul în care nu este posibilă utilizarea altor antibiotice cu aceeaşi eficacitate dar cu potenţial toxic mai scăzut. Cloramfenicolul nu trebuie utilizat în cadrul tratamentelor profilactice sau repetate. Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 14 zile, decât în cazuri deosebite, situaţii în care pacientul trebuie monitorizat cu atenţie prin efectuarea testelor hematologice. De asemenea, aceste teste trebuie efectuate şi în cazul utilizării unor doze mari de cloramfenicol. În cazul în care apar modificări ale acestora trebuie întreruptă administrarea medicamentului. În cazul în care starea clinică a pacientului nu permite administrarea medicamentului pe cale orală (vărsături) se recomandă utilizarea unei forme farmaceutice adecvate. Deoarece cloramfenicolul poate determina reacţii adverse grave, administrarea acestuia la vârstnici sau la pacienţii cu boli renale sau hepatice trebuie efectuată cu prudenţă şi trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale medicamentului. În timpul tratamentului cu cloramfenicol poate să apară anemie hemolitică gravă la pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază. În timpul tratamentului cu cloramfenicol, pacienţii nu trebuie să consume alcool etilic.

Cloramfenicol Arena 125 mg conține: galben amurg (E 110), carmoisină (E 122), albastru strălucitor BN (E 151), p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de n-propil (E 216). Aceștia pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate). Cloramfenicol Arena 250 mg conține: galben amurg (E 110), ponceau 4R (E 124), p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de propil (E 216). Aceștia pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).

Principalele reacţii adverse determinate de către cloramfenicol sunt cele hematologice. Gravitatea cea mai mare o prezintă deprimarea hematopoiezei cu pancitopenie (anemie aplastică, leucopenie sau agranulocitoză şi trombocitopenie) ce se manifestă clinic prin hemoragii şi infecţii. Frecvenţa apariţiei acesteia este rară dar este ireversibilă şi deseori evoluează cu deces. Apariţia acestei reacţii adverse nu este dependentă de doza administrată şi poate să se producă şi după întreruperea tratamentului. O altă reacţie adversă hematologică este oprirea maturării precursorilor eritroizi şi mieloizi cu apariţia anemiei, leucopeniei, trombocitopeniei şi creşterea sideremiei. Această reacţie adversă este benignă, hemoleucograma revenind la normal după 1-3 săptămâni de la întreruperea tratamentului. Apariţia acestei reacţii adverse este dependentă de doza utilizată şi de durata tratamentului. O altă reacţie adversă gravă, apărută în cazul administrării unor doze mari, este,,sindromul cenuşiu” ce se manifestă mai ales la nou-născuţi, la 4 zile după începerea tratamentului, prin anorexie, vărsături, distensie abdominală, diaree cu scaune verzi, tahipnee, cianoză cu colorarea pielii în cenuşiu, letargie şi care poate evolua cu deces la 2-3 zile după debut. O afecţiune asemănătoare,,sindromului cenuşiu” a fost descrisă, în unele cazuri, la copiii şi adulţii cărora li s-au administrat doze foarte mari de cloramfenicol. Alte reacţii adverse ce pot să apară în cazul utilizării cloramfenicolului sunt: diaree, greaţă, vărsături, iritaţie perianală, suprainfecţii (candidoză, colită pseudomembranoasă), astenie, pareze, reacţii de hipersensibilitate (erupţii cutanate maculare sau veziculare, febră, angioedem, reacţie Herxheimer, eritem polimorf), uscăciunea gurii sau a mucoasei nazale. Tratamentul îndelungat poate determina unele reacţii adverse neuropsihice: nevrită optică, polinevrită, confuzie, halucinaţii, delir.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.