Cisplatina Accord 1 mg/ml

Doze Adulţi şi copii

Doza de cisplatină depinde de afecţiunea primară, de reacţia anticipată şi de utilizarea cisplatinei ca monoterapie sau ca parte a chimioterapiei asociate. Instrucţiunile privind administrarea dozelor sunt aplicabile atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. Pentru monoterapie sunt recomandate următoarele două scheme de tratament:

• 50 până la 120 mg/m2 în priză unică, la intervale de 3 până la 4 săptămâni;
• 15 – 20 mg/m2 pe zi timp de cinci zile, la intervale de 3 până la 4 săptămâni.

Dacă cisplatina este utilizată în terapie asociată, doza de cisplatină trebuie redusă. O doză obişnuită este de 20 mg/m2 sau mai mult la intervale de 3 până la 4 săptămâni. Pentru tratamentul cancerului de col uterin se utilizează în asociere cu radioterapia. O doză obişnuită este de 40 mg/m2 săptămânal timp de 6 săptămâni.

Pentru atenţionări sau precauţii ce trebuie avute în vedere înainte de începerea următorului ciclu de tratament, vezi pct. 4.4.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau supresia măduvei osoase, doza trebuie redusă în mod corespunzător.

Soluţia de cisplatină perfuzabilă preparată în conformitate cu instrucţiunile (vezi pct. 6.6.) trebuie administrată în perfuzie intravenoasă în decurs de 6 până la 8 ore.

O hidratare adecvată trebuie menţinută cu 2 până la 12 ore anterior administrării şi încă cel puţin 6 ore după administrarea de cisplatină. Hidratarea este necesară pentru a crea diureza necesară în timpul şi după tratamentul cu cisplatină. Aceasta se realizează prin perfuzie intravenoasă cu una din următoarele soluţii: soluţie de clorură de sodiu 0,9%.

Mod de administrare Cisplatină 1 mg/ml concentrat steril trebuie diluat înainte de administrare. Pentru instrucţiuni de diluare a produsului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Soluţia diluată trebuie administrată numai intravenos prin perfuzie (vezi mai jos). Pentru administrare, trebuie evitat orice dispozitiv care conţine aluminiu şi care poate intra în contact cu cisplatina (seturi pentru perfuzie intravenoasă, ace, catetere, seringi). Hidratarea anterior tratamentului cu cisplatină: Perfuzie intravenoasă cu 100–200 ml/oră timp de 6 până la 12 ore, într-o cantitate totală de cel puţin 1 litru

Hidratarea după terminarea administrării de cisplatină: Perfuzie intravenoasă a încă 2 litri cu o viteză de 100-200 ml/oră timp de 6 până la 12 ore.

Dacă secreţia urinară este mai mică de 100-200 ml/oră în urma hidratării, atunci este necesară diureza forţată. Aceasta se poate realiza prin administrarea intravenoasă de 37,5 g manitol sub formă de soluţie 10% (manitol 375 ml soluţie 10%) sau prin administrarea unui diuretic dacă funcţia renală este normală. Administrarea de manitol sau diuretic este necesară şi când doza administrată de cisplatină este mai mare de 60 mg/m2.

Este necesar ca pacientul să consume cantităţi mari de lichide timp de 24 de ore după perfuzia cu cisplatină, pentru a asigura o secreţie urinară adecvată.

Acest agent trebuie administrat doar sub supravegherea oncologilor în unități specializate, în condiții care permit monitorizarea și supravegherea corespunzătoare. Trebuie să fie disponibile echipamente de suport vital pentru controlarea reacţiilor anafilactice.

Cisplatina reacţionează cu aluminiul, formând un precipitat negru de platină. Toate trusele i.v., acele, cateterele şi seringile care conţin aluminiu trebuie evitate. Soluţia perfuzabilă nu trebuie amestecată cu alte medicamente sau aditivi.

Monitorizarea şi gestionarea corespunzătoare a tratamentului şi a complicaţiilor sale sunt posibile numai dacă sunt disponibile condiţii stricte de diagnostic adecvat şi tratament exact.

1. Nefrotoxicitate

Cisplatina produce nefrotoxicitate cumulativă severă, care poate fi potenţată de administrarea de antibiotice aminoglicozidice. Nivelurile creatininei serice, ureei plasmatice sau clearance-ului creatininei și magneziului, sodiului, potasiului și calciului trebuie măsurate înainte de inițierea terapiei și înainte de fiecare ciclu ulterior. Cisplatina nu trebuie administrată cu frecvență mai mare de o dată la 3-4 săptămâni. Un debit urinar de 100 mL/oră sau mai mare tinde să reducă nefrotoxicitatea cisplatinei. Acesta se poate obţine prin hidratare anterioară cu 2 litri de soluţie intravenoasă corespunzătoare şi hidratare similară după tratamentul cu cisplatină (cantitate recomandată 2,500 mL/m2/24 ore). Dacă hidratarea intensă nu este suficientă pentru a menţine un debit urinar adecvat, poate fi administrat un diuretic osmotic (de exemplu, manitol).

2.Neuropatie

Au fost raportate cazuri de neuropatie severă. Aceste neuropatii pot fi ireversibile şi se manifestă prin parestezie, areflexie, pierderea propriocepţiei şi o percepție a vibraţiilor. A fost raportată, de asemenea, pierderea funcţiei motorii. Se recomandă consultul neurologic la intervale regulate. Neurotoxicitatea pare să fie cumulativă. Absenţa simptomelor de neuropatie periferică trebuie stabilită înainte de fiecare ciclu de tratament.

3. Ototoxicitate

Ototoxiciatea a fost observată la până la 31% dintre pacienţii trataţi cu cisplatină în doză unică de 50mg/m2 şi se manifestă prin tinitus şi/sau insuficienţă auditivă la frecvenţe înalte (între 4000Hz şi 8000Hz). Ocazional, se poate pierde capacitatea de a auzi frecvenţele vorbirii normale. Efectul ototoxic poate fi mai pronunţat la copiii care primesc tratament cu cisplatină. Pierderea auzului poate să fie unilaterală sau bilaterală, iar frecvenţa şi gravitatea pot creşte în cazul dozelor repetate; cu toate acestea s-au raportat cazuri rare de hipoacuzie după doza iniţială de cisplatină. Ototoxicitatea poate fi crescută de iradierea craniană anterioară sau simultană şi poate fi corelată cu concentraţia plasmatică maximă a cisplatinei. Nu s-a stabilit dacă hipoacuzia indusă de cisplatină este reversibilă. Monitorizarea atentă prin efectuarea de audiograme trebuie realizată înainte de instituirea tratamentului şi după administrarea dozelor de cisplatină. A fost raportată toxicitatea vestibulară (vezi pct. 4.8).

4.Fenomene alergice

S-au raportat reacții similare reacțiilor anafilactice la cisplatină. Aceste reacții au apărut în decurs de câteva minute de la administrare la pacienți care au fost expuși anterior la cisplatină și au fost ameliorate prin administrarea de adrenalină, steroizi și antihistaminice.

Similar altor produse pe bază de platină, se pot produce frecvent reacţii de hipersensibilitate pe durata administrării intravenoase; se impune întreruperea perfuziei şi administrarea tratamentului simptomatic adecvat. În cazul tuturor compuşilor pe bază de platină s-au raportat reacţii încrucişate, uneori ducând la deces (vezi pct. 4.3 și 4.8).

Evenimentele adverse cele mai frecvent raportate (>10%) ale cisplatinei au fost hematologice (leucopenie, trombocitopenie şi anemie), gastro-intestinale (anorexie, greaţă, vărsături şi diaree), tulburări vestibulare (deteriorări auditive), tulburări renale (insuficienţă renală, nefrotoxicitate, hiperuricemie) şi febră.

Efecte toxice grave renale, medulare şi vestibulare au fost raportate la aproape o treime din pacienţii cărora li s-a administrat o doză unică de cisplatină; efectele sunt, în general, cumulative şi dependente de doză. Ototoxicitatea poate fi mai severă la copii.

Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie:

Tabelul reacţiilor adverse raportate în studiile clinice şi din experienţa după punerea pe piaţă a medicamentului (termeni MedRA).

Tulburări endocrine Cu frecvenţă necunoscută Creşterea amilazemiei, secreţie inadecvată de hormon antidiuretic Cu frecvenţă necunoscută Deshidratare, hipokaliemie,

Cu frecvenţă necunoscută Microangiopatie trombotică (sindrom hemolitic uremic), fenomenul Raynaud Tulburări gastro-intestinale Cu frecvenţă necunoscută Vărsături, greaţă, anorexie,, sughiţ, diaree

Rare Stomatită Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută Creşterea valorilor enzimelor hepatice, creşterea bilirubinemiei Tulburări respiratorii, Cu frecvenţă necunoscută Embolie pulmonară toracice şi mediastinale

Afecţiuni cutanate şi ale Cu frecvenţă necunoscută Erupţie cutanată, alopecie ţesutului subcutanat

Tulburări musculo-scheletice Cu frecvenţă necunoscută Spasme musculare şi ale ţesutului conjunctiv şi osos Tulburări renale şi ale căilor Cu frecvenţă necunoscută Insuficienţă renală acută, urinare insuficienţă renalăc, necroză renală tubulară

Tulburări ale aparatului Mai puţin frecvente Spermatogeneză anormală genital şi sânului

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro