Ceftriaxona Aptapharma 1 g

Doze Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul și tipul infecției și de vârsta și funcția hepato-renală a pacientului.

Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicații. În cazuri deosebit de severe, trebuie luate în considerare dozele la capătul mai mare al intervalului recomandat.

Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg)

Endocardită bacteriană Meningită bacteriană

• În bacteriemia documentată, trebuie luat în considerare capătul mai mare al intervalului de doze recomandat. Administrarea de două ori pe zi (la 12 ore) poate fi luată în considerare în cazul administrării dozelor mai mari de 2 g pe zi.

Indicații pentru adulți și copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg) care necesită programe de dozare specifice:

Otită medie acută Se poate administra o singură doză intramusculară de Ceftriaxonă AptaPharma 1-2 g. Datele limitate sugerează că, în cazurile în care pacientul este grav bolnav sau terapia anterioară a eșuat, Ceftriaxonă AptaPharma poate fi eficace atunci când este administrat ca o doză intramusculară de 1-2 g zilnic timp de 3 zile.

Profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale 2 g sub formă de doză preoperatorie unică.

Gonoree 500 mg ca doză intramusculară unică.

Sifilis Dozele recomandate în general sunt 500 mg-1 g o dată pe zi, crescut la 2 g o dată pe zi pentru neurosifilis, timp de 10-14 zile. Recomandările privind doza în sifilis, inclusiv neurosifilisul, se bazează pe date limitate. Ar trebui luate în considerare ghidurile naționale sau locale.

Borelioza Lyme diseminată (timpurie [Etapa II] și târzie [Etapa III]) 2 g o dată pe zi timp de 14-21 zile. Duratele de tratament recomandate variază și trebuie luate în considerare ghidurile naționale sau locale.

Copii și adolescenţi Nou-născuți, sugari și copii cu vârsta cuprinsă între 15 zile și 12 ani (< 50 kg) Pentru copiii cu greutate corporală de 50 kg sau mai mult, trebuie administrată doza obișnuită pentru adulți.

• În bacteriemia documentată, trebuie luat în considerare capătul mai mare al intervalului de doze recomandat.

Administrarea de două ori pe zi (la 12 ore) poate fi luată în considerare în cazul administrării dozelor mai mari de 2 g pe zi.

Indicații pentru nou-născuți, sugari și copii cu vârsta cuprinsă între 15 zile și 12 ani (< 50 kg) care necesită programe de dozare specifice:

Otită medie acută Pentru tratamentul inițial al otitei medii acute, se poate administra o singură doză intramusculară de Ceftriaxonă AptaPharma 50 mg/kg. Datele limitate sugerează că, în cazurile în care copilul este grav bolnav sau terapia inițială a eșuat, Ceftriaxonă AptaPharma poate fi eficace atunci când este administrat ca o doză intramusculară de 50 mg/kg zilnic timp de 3 zile.

Profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale 50-80 mg/kg ca doză preoperatorie unică.

Sifilis Dozele recomandate în general sunt 75-100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi timp de 10-14 zile. Recomandările de doză în sifilis, inclusiv neurosifilisul, se bazează pe date foarte limitate. Ar trebui luate în considerare ghidurile naționale sau locale.

Borelioza Lyme diseminată (timpurie [Etapa II] și târzie [Etapa III]) 50–80 mg/kg o dată pe zi timp de 14-21 zile. Duratele de tratament recomandate variază și trebuie luate în considerare ghidurile naționale sau locale.

Nou-născuți 0-14 zile Ceftriaxonă AptaPharma este contraindicat la nou-născuții prematuri până la vârsta post-menstruală de 41 săptămâni (vârsta gestațională + vârsta cronologică).

Pneumonie dobândită în spital

• În bacteriemia documentată, trebuie luat în considerare capătul mai mare al intervalului de doze recomandat.

Nu trebuie depășită doza zilnică maximă de 50 mg/kg.

Indicații pentru nou-născuți 0-14 zile care necesită programe de dozare specifice:

Otită medie acută Pentru tratamentul inițial al otitei medii acute, se poate administra o singură doză intramusculară de Ceftriaxonă AptaPharma 50 mg/kg.

Profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale 20-50 mg/kg ca doză preoperatorie unică.

Sifilis Doza recomandată în general este de 50 mg/kg, o dată pe zi, timp de 10-14 zile. Recomandările de doză în sifilis, inclusiv neurosifilisul, se bazează pe date foarte limitate. Ar trebui luate în considerare ghidurile naționale sau locale.

Durata tratamentului Durata tratamentului variază în funcție de evoluția bolii. Ca și în cazul terapiei cu antibiotice în general, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48 – 72 de ore după ce pacientul a devenit afebril sau s-a obținut dovada eradicării bacteriene.

Persoanele în vârstă Dozele recomandate pentru adulți nu necesită modificări la persoanele în vârstă, cu condiția ca funcția renală și hepatică să fie satisfăcătoare.

Pacienți cu insuficiență hepatică Datele disponibile nu indică necesitatea ajustării dozei în insuficiența funcției hepatice ușoare sau moderate, cu condiția ca funcția renală să nu fie afectată.

Nu există date de studiu la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 5.2).

Pacienți cu insuficiență renală La pacienții cu insuficiență renală, nu este necesar să se reducă doza de ceftriaxonă, cu condiția ca funcția hepatică să nu fie afectată. Numai în cazurile de insuficiență renală pre-terminală (clearance creatinină <10 ml/minut), doza de ceftriaxonă nu trebuie să depășească 2 g zilnic.

La pacienții supuși dializei nu este necesară administrarea suplimentară în urma dializei. Ceftriaxona nu este îndepărtată prin dializă peritoneală sau hemodializă. Se recomandă monitorizarea clinică atentă pentru siguranță și eficacitate.

Pacienții cu insuficiență hepatică și renală severă La pacienții cu disfuncție renală și hepatică severă, se recomandă monitorizarea clinică atentă pentru siguranță și eficacitate.

Mod de administrare

Administrare intravenoasă Ceftriaxonă AptaPharma poate fi administrat prin perfuzie intravenoasă timp de cel puțin 30 de minute (calea preferată), prin injectare intravenoasă lentă timp de 5 minute. Injectarea intermitentă intravenoasă trebuie administrată timp de 5 minute, de preferință în vene mai mari. Dozele intravenoase de 50 mg/kg sau mai mult, la sugari și copii cu vârsta de până la 12 ani, trebuie administrate prin perfuzie. La nou-născuți, dozele intravenoase trebuie administrate timp de 60 de minute pentru a reduce riscul potențial de encefalopatie bilirubinică (vezi pct. 4.3 și 4.4). Administrarea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când calea intravenoasă nu este posibilă sau mai puțin adecvată pentru pacient. Pentru doze mai mari de 2 g trebuie să fie utilizată administrarea intravenoasă.

Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuți (≤ 28 de zile) dacă aceștia necesită (sau se preconizează că vor necesita) tratament cu soluții intravenoase care conțin calciu, inclusiv perfuzii continue care conțin calciu, cum ar fi nutriția parenterală, din cauza riscului de precipitare a ceftriaxonei-calciu (vezi pct. 4.3).

Solvenții care conțin calciu (de exemplu, soluția Ringer sau soluția Hartmann) nu trebuie utilizați pentru a reconstitui flacoanele de ceftriaxonă sau pentru a dilua în continuare un flacon reconstituit pentru administrare intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitarea ceftriaxonei-

calciu poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluții care conțin calciu în aceeași linie de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona și soluțiile care conțin calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (a se vedea punctele 4.3, 4.4 și 6.2).

Pentru profilaxia preoperatorie a infecțiilor la locul intervenției chirurgicale, ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenția chirurgicală.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, a se vedea pct. 6.6.

Administrare intramusculară Ceftriaxonă AptaPharma poate fi administrat prin injecție intramusculară profundă. Injecțiile intramusculare trebuie injectate bine în cea mai mare parte a unui mușchi relativ mare și nu trebuie injectat mai mult de 1 g într-un singur loc.

Deoarece solventul utilizat este soluția de lidocaină, soluția rezultată nu trebuie administrată niciodată intravenos (vezi pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informațiile din Rezumatul caracteristicilor produsului lidocainei.

Reacții de hipersensibilitate Ca în cazul tuturor agenților antibacteriani beta-lactamici, au fost raportate reacții de hipersensibilitate grave și ocazional letale (vezi pct. 4.8). De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate pot evolua, în sindromul Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariția infarctului miocardic (vezi pct. 4.8). În cazul reacțiilor severe de hipersensibilitate, tratamentul cu ceftriaxonă trebuie întrerupt imediat și trebuie inițiate măsuri de urgență adecvate. Înainte de începerea tratamentului, trebuie stabilit dacă pacientul are antecedente de reacții severe de hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la orice alt tip de agent beta-lactamic. Se recomandă prudență dacă ceftriaxona este administrată pacienților cu antecedente de hipersensibilitate non-severă la alte medicamente beta-lactamice.

Reacții adverse cutanate severe (sindromul Stevens Johnson sau sindromul Lyell/necroliza epidermică toxică și reacția medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)) care pot pune viața în pericol sau sunt letale au fost raportate în asocierea tratamentului cu ceftriaxonă; cu toate acestea, frecvența acestor evenimente nu este cunoscută (a se vedea punctul 4.8).

Interacțiunea cu produsele care conțin calciu Au fost descrise cazuri de reacții letale cu precipitare de calciu-ceftriaxonă în plămâni și rinichi la nou-născuții prematuri și la termen cu vârsta mai mică de 1 lună. Cel puțin unul dintre ei a primit ceftriaxonă și calciu la momente diferite și prin diferite linii intravenoase. În datele științifice disponibile, nu există rapoarte de precipitații intravasculare confirmate la pacienți, alții decât nou-născuții, tratați cu ceftriaxonă și soluții care conțin calciu sau orice alte produse care conțin calciu. Studiile in vitro au demonstrat că nou-născuții au un risc crescut de precipitare a ceftriaxonei-calciu în comparație cu alte grupe de vârstă.

La pacienții de orice vârstă, ceftriaxona nu trebuie amestecată sau administrată simultan cu soluții intravenoase care conțin calciu, chiar și prin diferite linii de perfuzie sau în diferite locuri de perfuzie. Cu toate acestea, la pacienții cu vârsta mai mare de 28 de zile, ceftriaxona și soluțiile care conțin calciu pot fi administrate secvențial unul după altul dacă se utilizează linii de perfuzie în locuri diferite sau dacă liniile de perfuzie sunt înlocuite sau spălate bine între perfuzii cu soluție fiziologică de sare pentru a evita precipitările. La pacienții care necesită perfuzie continuă cu soluții de nutriție parenterală totală (NPT) care conțin calciu, personalul medical poate dori să ia în considerare utilizarea unor tratamente antibacteriene alternative care nu prezintă un risc similar de precipitare. Dacă utilizarea ceftriaxonei este considerată necesară la pacienții care necesită nutriție continuă, soluțiile NPT și ceftriaxona pot fi administrate simultan, dra prin diferite linii de perfuzie în diferite locuri. Alternativ, perfuzia cu soluție NPT poate fi oprită pe perioada perfuziei cu ceftriaxonă, iar liniile de perfuzie spălate între soluții (vezi pct. 4.3, 4.8, 5.2 și 6.2).

Copii și adolescenţi Siguranța și eficacitatea ceftriaxonei la nou-născuți, sugari și copii au fost stabilite pentru dozele descrise la Doze și mod de administrare (vezi pct. 4.2). Studiile au arătat că ceftriaxona, la fel ca alte cefalosporine, poate deplasa bilirubina din albumina serică.

Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuții prematuri și la termen cu risc de a dezvolta encefalopatie bilirubinică (vezi pct. 4.3).

Anemie hemolitică mediată imun La pacienții cărora li s-au administrat antibacteriene din clasa cefalosporinelor, inclusiv ceftriaxonă, a fost observată o anemie hemolitică mediată imun (vezi pct. 4.8). În timpul tratamentului cu ceftriaxonă au fost raportate cazuri severe de anemie hemolitică, inclusiv decese, atât la adulți, cât și la copii.

Dacă un pacient dezvoltă anemie în timpul tratamentului cu ceftriaxonă, trebuie luat în considerare diagnosticul anemiei asociate cefalosporinei și administrarea ceftriaxonei întreruptă până la determinarea etiologiei.

Tratament pe termen lung În timpul tratamentului prelungit, hemoleucograma completă trebuie efectuată la intervale regulate.

Colită/Supracreștere a microorganismelor nesensibile Colita asociată agenților antibacterieni și colita pseudo-membranoasă au fost raportate cu aproape toți agenții antibacterieni, inclusiv ceftriaxona, și pot varia în severitate de la ușoară până la punerea vieții în pericol. Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienții care prezintă diaree în timpul sau după administrarea ceftriaxonei (vezi pct. 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă și administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul. Pot apărea suprainfecții cu microorganisme nesensibile ca și în cazul altor medicamente antibacteriane.;.

Insuficiență renală și hepatică severe În cazul insuficienței renale și hepatice severe, se recomandă monitorizarea clinică atentă a siguranței și eficacității (vezi pct. 4.2).

Interferența cu testarea serologică Poate apărea interferența cu testele Coombs, deoarece ceftriaxona poate duce la rezultate fals pozitive ale testelor. Ceftriaxona poate duce, de asemenea, la rezultate fals pozitive ale testelor pentru galactozemie (vezi pct. 4.8).

Metodele non-enzimatice pentru determinarea glucozei în urină pot da rezultate fals pozitive. Determinarea glucozei în urină în timpul tratamentului cu ceftriaxonă trebuie efectuată enzimatic (vezi pct. 4.8).

Prezența ceftriaxonei poate reduce în mod fals valorile estimate ale glicemiei obținute cu unele sisteme de monitorizare a glicemiei. Vă rugăm să consultați instrucțiunile de utilizare pentru fiecare sistem. Dacă este necesar, trebuie utilizate metode alternative de testare.

Spectru antibacterian Ceftriaxona are un spectru limitat de activitate antibacteriană și poate să nu fie adecvată pentru utilizarea ca agent unic pentru tratamentul anumitor tipuri de infecții, cu excepția cazului în care agentul patogen a fost deja confirmat (vezi pct. 4.2). În infecțiile polimicrobiene, unde agenții patogeni suspectați includ organisme rezistente la ceftriaxonă, trebuie luată în considerare administrarea unui antibiotic suplimentar.

Utilizarea lidocainei În cazul în care se utilizează o soluție de lidocaină ca solvent, soluțiile de ceftriaxonă trebuie utilizate numai pentru injectare intramusculară. Înainte de utilizare, trebuie luate în considerare contraindicațiile la lidocaină, avertismentele și alte informații relevante, astfel sunt detaliate în Rezumatul caracteristicilor produsului pentru lidocaină (a se vedea punctul 4.3). Soluția de lidocaină nu trebuie administrată niciodată intravenos.

Litiază biliară Când se observă umbre pe sonograme, trebuie luată în considerare posibilitatea precipitării ceftriaxonei-calciu. Umbre, care au fost confundate cu calculi biliari, au fost detectate pe sonograme ale vezicii biliare și au fost observate mai frecvent la doze de ceftriaxonă de 1 g pe zi și mai sus. Trebuie luată în considerare prudență în special la copii și adolescenți. Astfel de precipitate dispar după întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă. Rareori precipitate de ceftriaxonă-calciu au fost asociate cu simptome. În cazurile simptomatice, se recomandă administrarea conservatoare non-chirurgicală și întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă trebuie luată în considerare de către medic pe baza evaluării specifice a raportului beneficiu/risc (vezi pct. 4.8).

Stază biliară Au fost raportate cazuri de pancreatită, posibil de etiologie a obstrucției biliare, la pacienții tratați cu ceftriaxonă (vezi pct. 4.8). Majoritatea pacienților prezentați cu factori de risc pentru stază biliară și nămol biliar, de exemplu înainte de terapia majoră, boală severă și nutriție parenterală totală. Nu poate fi exclus un declanșator sau un co-factor al precipitărilor biliare legate de ceftriaxonă.

Litiază renală Au fost raportate cazuri de litiază renală, care este reversibilă după întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă (vezi pct. 4.8). În cazurile simptomatice, trebuie efectuată sonografia. Utilizarea la pacienții cu antecedente de litiază renală sau cu hipercalciurie trebuie luată în considerare de către medic pe baza evaluării specifice a raportului beneficiu/risc.

Reacția Jarisch-Herxheimer (RJH) Unii pacienți cu infecții cu spirochete pot prezenta o reacție Jarisch-Herxheimer (RJH) la scurt timp după începerea tratamentului cu ceftriaxonă. RJH este de obicei o condiție de auto-limitare sau poate fi

gestionată prin tratament simptomatic. Tratamentul cu antibiotice nu trebuie întrerupt dacă apare o astfel de reacție.

Encefalopatie În asociere cu utilizarea ceftriaxonei au fost raportate cazuri de encefalopatie (vezi pct. 4.8), în special la pacienți vârstnici cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.2) sau cu tulburări ale sistemului nervos central. În cazul în care se suspectează apariția encefalopatiei asociate cu utilizarea ceftriaxonei (de exemplu, scădere a nivelului de conștiență, modificare a stării mintale, mioclonie, convulsii), trebuie luată în considerare întreruperea administrării medicamentului.

Sodiu Ceftriaxonă AptaPharma 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă Acest medicament conține 82,8 mg sodiu per doză de 1,0 g, echivalentul a 4,15% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Ceftriaxonă AptaPharma 2 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă Acest medicament conține 165,6 mg sodiu per doză de 2,0 g, echivalentul a 8,3% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent la ceftriaxonă sunt eozinofilie, leucopenie, trombocitopenie, diaree, erupții cutanate tranzitorii și enzime hepatice crescute.

Datele pentru determinarea frecvenței reacțiilor adverse la ceftriaxonă au fost obținute din studiile clinice.

Clasa de organe și Frecvente Mai puțin Rare Cu frecvență sisteme frecvente necunoscută а Infecții și infestări Infecție fungică Colită Superinfecțieb genitală pseudomembran oasă b Tulburări hematologice și Eozinofilie Granulocitopenie Anemie hemoliticăb limfatice Leucopenie Anemie Agranulocitoză Trombocitopenie Coagulopatie

Tulburări ale sistemului Șoc anafilactic imunitar Reacție anafilactică Reacție anafilactoidă Hipersensibilitateb Reacția Jarisch- Herxheimerb Tulburări ale sistemului Cefalee Encefalopatie Convulsii nervos Amețeală

Tulburări acustice și Vertij vestibulare

Tulburări cardiace sindrom Kounis

Tulburări respiratorii, Bronhospasm toracice și mediastinale Tulburări gastro-intestinale Diareeb Greață Pancreatităb Scaune moi Vărsături Stomatită Glosită Tulburări hepatobiliare Creștere a valorilor Precipitare în vezica enzimelor hepatice biliară (reversibilă)b Icter nuclear Hepatităc Hepatită colestaticăb,c Afecțiuni cutanate și ale Erupţie cutanată Prurit Urticarie Sindromul Stevens-țesutului subcutanat tranzitorie Johnsonb Necroliză epidermică toxicăb Eritem polimorf Pustuloză generalizată acută exantematoasă Reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)b Tulburări renale și ale Hematurie Oligurie căilor urinare Glicozurie Precipitare la nivel renal (reversibilă) Tulburări generale și la Flebită Edem nivelul locului de Durere la locul de Frisoane administrare injectare Pirexie Investigaţii diagnostice Creștere a Test Coombs fals-creatinemiei pozitivb Test de galactozemie fals-pozitivb

Metode neenzimatice pentru determinarea glucozei cu rezultate fals-pozitiveb a Pe baza raportărilor din perioada ulterioară punerii pe piaţă. Deoarece aceste reacţii adverse sunt raportate în mod voluntar de către o populaţie de dimensiuni incerte, frecvenţa acestora nu poate fi estimată, fiind clasificate ca reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută. b Vezi pct. 4.4 c De obicei reversibilă după oprirea tratamentului cu ceftriaxonă

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Infecții și infestări Raportările de diaree apărute după tratamentul cu ceftriaxonă pot fi asociate cu prezenţa Clostridium difficile. Trebuie instituit tratamentul adecvat cu administrarea de lichide şi electroliţi (vezi pct. 4.4)

Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei Au fost raportate rar reacţii adverse severe, în unele cazuri letale, la nou-născuţii prematuri şi la cei la termen (cu vârsta < 28 de zile) care au fost trataţi cu ceftriaxonă şi calciu administrate intravenos. Precipitatele sare de calciu-ceftriaxonă au fost observate la nivelul plămânilor şi rinichilor, după deces. Riscul mare de precipitare la nou-născuţi este determinat de volumul de sânge scăzut şi de timpul de înjumătăţire plasmatică mai lung al ceftriaxonei, în comparaţie cu cel al adulţilor (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Au fost raportate cazuri de apariţie a precipitatelor la nivel renal, iniţial la copiii cu vârsta de peste 3 ani care au fost trataţi fie cu doze zilnice mari (de exemplu, ≥ 80 mg/kg şi zi) sau cu doze totale care depăşesc 10 g şi care au prezentat alţi factori de risc (de exemplu, restricţii ale aportului de lichide sau imobilizare la pat). Riscul de formare a precipitatelor este crescut la pacienţii imobilizaţi sau deshidrataţi. Această reacţie poate fi simptomatică sau asimptomatică, poate conduce la insuficienţă renală sau anurie şi este reversibilă după întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă (vezi pct. 4.4).

Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei la nivelul vezicii biliare a fost observată iniţial la pacienţii trataţi cu doze mai mari decât doza standard recomandată. La copii, studiile prospective au arătat o incidenţă variabilă a precipitării după administrarea intravenoasă – peste 30% în unele studii. Incidenţa pare să fie mai mică în cazul administrării lente a perfuziei (20-30 de minute). Această reacţie este de obicei asimptomatică, precipitatele fiind însoţite rar de simptome clinice cum sunt durere, greaţă şi vărsături. În aceste cazuri se recomandă tratamentul simptomatic. De obicei, precipitarea este reversibilă la întreruperea administrării ceftriaxonei (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro