Cefotax 1 g

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doza totală zilnică, calea de administrare şi frecvenţa administrărilor trebuie determinate în funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea microorganismului care a produs infecţia şi statusul pacientului.

Durata tratamentului depinde de răspunsul la terapie. Similar tuturor antibioticelor, administrarea cefotaximei trebuie continuată cel puţin 48-72 ore după ce pacientul devine afebril sau există dovezi ale eradicării bacteriene.

Adulţi şi adolescenţi Doza uzuală este de 1 g la intervale de 12 ore. În cazuri mai severe, doza poate fi crescută până la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai mari, intervalul dintre administrări trebuie micşorat la 6- 8 ore. În infecţiile grave care pun viaţa în pericol, pot fi administrate doze până la 12 g pe zi, fractionat în 3- 4 prize.

Pentru prevenirea infecţiilor chirurgicale se administrează o singură doză de 1 g intramuscular sau intravenos, administrată cu 30-90 minute înaintea intervenţiei chirurgicale. La adulţi doza zilnică maximă nu trebuie să depaşească 12 g.

Nou-născuţi Nou-născuţi până la o săptămână: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore. Nou-născuţi între 1 şi 4 săptămâni: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.

Copii cu vârsta între 1 lună şi 12 ani (cu greutatea sub 50 kg) Doza uzuală este de 50-100 mg/kg şi zi intramuscular sau intravenos, fracţionat la intervale de 6 ore. În infecţiile grave se pot administra până la 180 mg/kg şi zi. La copii doza zilnică maximă este de 200 mg/kg şi zi.

Prematuri Doza zilnică nu trebuie să depăşească 50 mg/kg.

Insuficienţă renală Doza trebuie adaptată numai în caz de insuficienţă renală severă. La pacienţii cu clearance-ul creatininei sub 5 ml/min se administrează jumătate din doza uzuală, fără a modifica frecvenţa de administrare.

Insuficienţă hepatică Nu este necesară modificarea dozelor. Dacă utilizaţi mai mult Cefotax 1 g decât trebuie Utilizarea oricărui medicament în exces poate avea consecinţe grave. Dacă suspectaţi supradozajul, anunţaţi de urgenţă medicul.

Dacă uitaţi să utilizaţi Cefotax 1 g Dacă nu vi s-a administrat o doză, anunţaţi medicul.

Dacă încetaţi să utilizaţi Cefotax 1 g Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Înainte să utilizaţi Cefotax 1 g, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Apariţia oricăror manifestări alergice impune întreruperea tratamentului. Se recomandă prudenţă deosebită la pacienţii alergici la peniciline (5-10% prezintă reactivitate imunologică încrucişată pentru cefalosporine). La aceşti pacienţi tratamentul se iniţiază sub supravegherea medicală, deoarece eventuala reacţie alergică poate fi gravă mergând până la şoc anafilactic. Utilizarea neadecvată a cefotaximei, similar altor antibiotice, poate duce la selecţionarea unor tulpini bacteriene rezistente. Foarte rar, în timpul tratamentului, poate să apară diaree severă şi persistentă; în acest caz se impune întreruperea administrării antibioticului. Dacă simptomatologia persistă trebuie suspectată colita pseudomembranoasă; în această situaţie se recomandă efectuarea colonoscopiei pentru confirmarea diagnosticului şi instituirea tratamentului specific. Cefotaxima trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale, îndeosebi colită.

Dacă tratamentul este mai lung de 7 zile, se recomandă monitorizarea hemogramei deoarece pot apare anomalii hematologice. În caz de neutropenie (< 1400 neutrofile/mm ) tratamentul trebuie întrerupt.

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: -foarte frecvente (apar la mai mult de 1 din 10 persoane care au luat Cefotax 1 g) -frecvente (apar la mai puţin de 1 din 10 de persoane care au luat Cefotax 1 g) -mai puţin frecvente (apar la mai puţin de 1 din 100 de persoane care au luat Cefotax 1 g) -rare (apar la mai puţin de 1 din 1000 de persoane care au luat Cefotax 1 g) -foarte rare (apar la mai puţin de 1 din 10000 de persoane care au luat Cefotax 1 g), -cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări cardiace Rare: o injectare intravenoasă prea rapidă (10-30 secunde) poate determina aritmii(dereglări ale ritmului normal al bătăilor inimii) care durează 10-30secunde şi apoi se remit. Acest efect poate fi evitat prin injectare lentă (în 3-5 minute).

Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente: eozinofilie, trombocitopenie, neutropenie, leucopenie (modificări ale numărului celulelor din sânge). Rare: agranulocitoză(scadere masiva pana la disparitie a globulelor albe din sânge) care se poate manifesta, în special în timpul tratamentului de lungă durată, anemie hemolitică (anemie care rezultă din distrugerea excesiva a globulelor roșii).

Tulburări ale sistemului nervos Cefotaxima poate determina dureri de cap, ameţeli. Administrarea de doze mari de cefalosporine, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, poate duce la encefalopatie (tulburări ale stării de conştienţă, mişcări anormale, convulsii).

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: diaree, greaţă, vărsături, dureri abdominale, pierderea poftei de mâncare. Diareea severă şi persistentă poate fi simptomatologia unei colite pseudomembranoase (vezi pct. 4.4). Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente: alterarea funcţiei renale (nefrită interstiţială, creşterea tranzitorie a creatininemiei şi uremiei) a fost observată în cazul tratamentelor cu cefalosporine, inclusiv cefotaximă, în special în cazul tratamentului concomitent cu aminoglicozide şi/sau cu diuretice.

Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente: candidoză(infecţie provocată de o ciupercă (candida albicanus)).

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: administrarea intravenoasă poate determina inflamaţie, flebită(inflamatia peretelui venos), iar injectarea intramusculară poate determina durere, întărire şi înroşire la locul injectării. Flebita poate să apară atât după administrarea in bolus, cât şi după perfuzia intravenoasă; mai frecvent apare după perfuzia

intravenoasă.

Tulburări ale sistemului imunitar Pacienţii alergici la Cefotaximă pot prezenta hipersensibilitate încrucişată cu alte cefalosporine şi peniciline. Frecvente: s-au raportat reacţii de hipersensibilitate la aproximativ 2% dintre pacienţii trataţi cu cefotaximă. Aceste reacţii includ erupţii cutanate tranzitorii (maculopapulare sau eritematoase), prurit(mâncărime). Mai puţin frecvente: febră. Foarte rare: eritem polimorf(o reacție alergică particulară care se observă la nivelul pielii sau mucoaselor), sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell(reacții alergice grave care afectează pielea şi mucoasele). Poate apărea şi reacţia Jarish-Herxheimer (febra, frisoane, dureri de muşchi și de cap, creşterea numărului bătăilor inimii precum şi a respirației ) în cazul tratamentului infecţiilor cu spirochete (de exemplu borelioză). De asemenea, mai pot apărea reacţii anafilactice, de exemplu edem angioneurotic, bronhospasm şi şoc anafilactic.

Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente: creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale transaminazelor (TGP, TGO), fosfatazei alcaline, lactatdehidrogenazei (LDH) şi bilirubinei.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.