Cefixima Medochemie 400 mg

Doze Doza uzuală recomandată este următoarea: Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani (sau cu greutatea corporală mai mare de 30 kg): 400 mg pe zi, administrată în doză unică. Pentru infecții necomplicate ale tractului urinar, doza eficace este de 200 mg pe zi.

Vârstnici Aceeași doză ca și la adulți, cu excepția insuficienței renale severe (a se vedea mai jos “Insuficiență renală”).

Insuficiență renală Medicamentul poate fi administrat pacienților cu insuficiență renală. La pacienții la care clearance-ul creatininei este ≥ 20 ml/minut, modificarea dozei nu aduce niciun beneficiu și poate fi utilizată schema de administrare obișnuită. La pacienții la care clearance-ul creatininei este < 20 ml/minut, se recomandă să nu se depășească doza de 200 mg/zi. Doza şi schema de administrare în cazul pacienţilor care efectuează ședințe de dializă peritoneală ambulatorie cronică sau hemodializă trebuie să urmeze aceleaşi recomandări ca şi în cazul pacienţilor având clearance-ul creatininei < de 20 ml/minut. Cefixima nu se elimină prin dializă, nici prin hemodializă, nici prin dializă peritoneală.

Sunt insuficiente datele existente privind utilizarea cefiximei la copii și adolescenți diagnosticați cu insuficiență renală. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea cefiximei la acești pacienți.

Insuficiență hepatică La pacienții cu insuficiență hepatică, se observă o creștere a timpului necesar pentru a atinge concentrația plasmatică maximă de cefiximă. Cu toate acestea, nu este necesară modificarea posologiei la acești pacienți.

Copii și adolescenți CEFIXIMĂ CODAL nu se va administra copiilor cu vârsta ≤ 12 ani (sau cu greutatea corporală mai mică de 30 kg). Se vor lua în considerare alte forme farmaceutice.

Mod de administrare Administrare orală. Comprimatele filmate trebuie înghițite, cu un pahar cu apă. Comprimatele pot fi luate cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).

Cefixima trebuie administrată cu prudență în timpul sarcinii și alăptării, să se respecte contraindicația de hipersensibilitate la cefiximă sau la excipienții săi și, de asemenea, să se respecte reducerea dozelor în insuficiența renală.

Administrarea de cefalosporine la pacienţii cu hipersensibilitate la peniciline trebuie să se facă cu prudență, deoarece există dovezi de alergie încrucişată între peniciline şi cefalosporine, iar la ambele clase s-au raportat reacţii severe (inclusiv anafilactice) (vezi pct. 4.3).

Au fost raportate cazuri de reacții cutanate severe la cefiximă, cum ar fi necroliza epidermică toxică, sindromul Stevens-Johnson sau erupții cutanate cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS). Dacă se raportează o reacție adversă cutanată severă, utilizarea cefiximei trebuie întreruptă imediat și trebuie instituite măsuri de urgență adecvate.

Ca și alte cefalosporine, cefixima poate provoca, de asemenea, insuficiență renală acută, inclusiv nefrită interstițială. Când apare insuficiență renală acută, administrarea cefiximei trebuie întreruptă și trebuie să se instituie măsurile de urgenţă adecvate.

Cefixima trebuie utilizată cu precauţie specială la pacienții cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 5.2).

Utilizarea prelungită a cefiximei poate duce la dezvoltarea excesivă a organismelor rezistente. Tratamentul cu antibiotice cu spectru larg modifică flora normală a colonului și poate duce la colonizarea tulpinilor de Clostridioides. Studiile indică faptul că toxina produsă de Clostridioides difficile este principala cauză a diareei asociate antibioticelor. Colita pseudomembranoasă este asociată cu utilizarea antibioticelor cu spectru larg (macrolide, peniciline semisintetice, lincosamide și cefalosporine, inclusiv cefiximă); este important să luăm în considerare acest diagnostic la pacienții care dezvoltă diaree asociată cu utilizarea antibioticelor.

Unii pacienţi cu diaree severă datorată colitei pseudomembranoase, care s-a dezvoltat în timpul sau după utilizarea cefiximei, au prezentat risc vital şi trebuie luaţă în considerare (vezi pct. 4.8). În caz de suspiciune, utilizarea cefiximei trebuie întreruptă și trebuie instituite măsuri terapeutice adecvate. Poate fi nevoie de proceduri endoscopice digestive, cum ar fi sigmoidoscopia sau proceduri bacteriologice. Măsurile de tratament includ lichide, electroliți și suplimente de proteine. Dacă colita nu se ameliorează după întreruperea medicamentului sau dacă simptomele se agravează, este indicat tratamentul cu vancomicină orală, care este antibioticul de elecție în colita pseudomembranoasă cauzată de C. difficile. Alte cauze ale colitei trebuie excluse. Este contraindicată utilizarea medicamentelor care inhibă peristaltismul intestinal.

În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse (conform rezultatelor studiilor clinice) sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității. Frecvența, tipul și severitatea reacțiilor adverse la copii sunt de așteptat să fie aceleași ca și la adulți.