Caspofungina Rompharm 50 mg

Tratamentul cu caspofungină trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în tratamentul infecţiilor fungice invazive.

Doze

Adulţi În ziua 1 de tratament trebuie administrată o doză de încărcare unică de 70 mg, urmată apoi de o doză zilnică de 50 mg. La pacienţii cu greutate corporală de peste 80 kg, după doza iniţială de încărcare de 70 mg se recomandă administrarea zilnică de caspofungină 70 mg (vezi pct. 5.2). Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de sex sau rasă (vezi pct. 5.2).

Copii și adolescenți (12 luni până la 17 ani) La copii şi adolescenţi (cu vârsta de 12 luni până la 17 ani), dozarea trebuie bazată pe suprafaţa corporală a pacientului (vezi Instrucţiuni pentru utilizare la copii şi adolescenţi, formula Mosteller). Pentru toate indicaţiile terapeutice, o doză de încărcare unică de 70 mg/m2 (a nu se depăşi o doză efectivă de 70 mg) trebuie administrată în ziua 1 de tratament, urmată apoi de o doză zilnică de 50 mg/m2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg). Dacă doza zilnică de 50 mg/m2 este bine tolerată, dar nu produce un răspuns clinic adecvat, doza zilnică poate fi crescută la 70 mg/m2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg).

Siguranţa şi eficacitatea administrării caspofunginei nu au fost suficient cercetate în studii clinice efectuate la nou-născuţi şi sugari cu vârsta sub 12 luni. Se recomandă prudenţă la tratarea acestei grupe de vârstă. Date limitate sugerează că poate fi luată în considerare (vezi pct. 5.2) administrarea caspofunginei în doze zilnice de 25 mg/m2 la nou-născuţi şi sugari (cu vârsta mai mică de 3 luni) şi de 50 mg/m2 la copii mici (cu vârsta de 3 până la 11 luni).

Durata tratamentului Durata tratamentului empiric se stabileşte în funcţie de răspunsul clinic al pacientului. Tratamentul va continua pe o perioadă de până la 72 ore după remiterea neutropeniei (numărul absolut de neutrofile ≥ 500/mm3). Pacienţii depistaţi cu infecţie fungică vor fi trataţi timp de minimum 14 zile, iar tratamentul va continua cel puţin 7 zile după ce atât neutropenia, cât şi simptomele clinice s-au remis.

Durata tratamentului pentru candidoza invazivă se stabileşte în funcţie de răspunsul clinic şi microbiologic al pacientului. După ce semnele şi simptomele candidozei invazive s-au ameliorat şi culturile au devenit negative, se poate lua în considerare trecerea la tratamentul antifungic oral. În general, tratamentul antifungic trebuie continuat cel puţin 14 zile după ultima cultură pozitivă.

Durata tratamentului pentru aspergiloza invazivă se stabileşte de la caz la caz, în funcţie de gravitatea bolii de bază, de recuperarea după imunosupresie şi de răspunsul clinic la tratament. În general, tratamentul trebuie continuat cel puţin 7 zile după dispariţia simptomelor.

Informaţiile în ceea ce priveşte siguranţa în cazul tratamentului prelungit mai mult de 4 săptămâni sunt limitate. Cu toate acestea, datele disponibile sugerează că pe parcursul unor tratamente mai lungi (până la 162 zile la adulţi şi până la 87 zile la copii şi adolescenţi) caspofungina este în continuare bine tolerată.

Grupe speciale de pacienţi Vârstnici La pacienţii vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau mai mult) aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) este crescută cu aproximativ 30 %. Cu toate acestea, nu este necesară ajustarea sistematică a dozei. Experienţa terapeutică la pacienţii cu vârsta de 65 ani sau mai mult este limitată (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei în caz de insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii adulţi cu insuficienţa hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5 până la 6). La pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh 7 până la 9), pe baza datelor farmacocinetice, se recomandă o doză zilnică de 35 mg caspofungină. În ziua 1 trebuie administrată o doză iniţială de încărcare de 70 mg. Nu există experienţă clinică la pacienţi adulţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh mai mare de 9) şi la copii şi adolescenţi cu orice grad de insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Administrarea în asociere cu inductori ai enzimelor metabolice Date limitate sugerează că o creştere a dozei zilnice de caspofungină la 70 mg, după doza iniţială de încărcare de 70 mg, trebuie luată în considerare atunci când caspofungina se administrează în asociere cu anumiţi inductori ai enzimelor metabolice la pacienţi adulţi (vezi pct. 4.5). Atunci când caspofungina este administrată la copii şi adolescenţi (cu vârsta de 12 luni până la 17 ani) în asociere cu aceşti inductori ai enzimelor metabolice (vezi pct. 4.5), trebuie luată în considerare o doză zilnică de 70 mg/m2 caspofungină (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg).

Mod de administrare După reconstituire şi diluare, soluţia trebuie administrată în perfuzie intravenoasă cu ritm lent pe durata a aproximativ 1 oră. Vezi pct. 6.6 pentru indicaţii privind reconstituirea.

Caspofungina trebuie administrată în perfuzie ca doză unică zilnică.

A fost raportată anafilaxie în timpul administrării de caspofungină. În cazul apariţiei acesteia, trebuie întreruptă administrarea caspofunginei şi administrat tratament corespunzător. Au fost raportate reacţii adverse posibil mediate histaminic incluzând erupţii cutanate tranzitorii, edem al feţei, angioedem, prurit, senzaţie de căldură sau bronhospasm şi poate fi necesară întreruperea şi/sau administrarea unui tratament corespunzător.

Date limitate sugerează că specii mai puţin frecvente de fungi non-Candida şi mucegai non- Aspergillus nu sunt sensibile la caspofungină. Eficacitatea caspofunginei împotriva acestor patogeni fungici nu a fost stabilită.

Administrarea concomitentă de caspofungină şi ciclosporină a fost evaluată la voluntari adulţi sănătoşi şi la pacienţi adulţi. Unii voluntari adulţi sănătoşi cărora li s-au administrat două doze de ciclosporină de 3 mg/kg în asociere cu caspofungină au prezentat creşteri trecătoare ale alanin-aminotransferazei (ALAT) şi ale aspartat-aminotransferazei (ASAT) de până la de 3 ori limita superioară a valorilor normale (LSN), valori care au revenit la normal după întreruperea tratamentului. Într-un studiu retrospectiv a 40 pacienţi trataţi cu caspofungină şi ciclosporină, în timpul utilizării pe piaţă, pe parcursul unei perioade de 1 până la 290 zile (mediana 17,5 zile), nu s-au semnalat reacţii adverse hepatice grave. Aceste date sugerează că medicamentul caspofungină poate fi utilizat la pacienţii cărora li se administrează ciclosporină atunci când beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial. În cazul administrării asociate de ciclosporină şi caspofungină, se recomandă monitorizarea atentă a enzimelor hepatice.

La pacienţi adulţi cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată, ASC este crescută cu aproximativ 20 % şi respectiv, 75 %. La adulţi cu insuficienţă hepatică moderată, se recomandă reducerea dozei zilnice la 35 mg. Nu există experienţă clinică la adulţi cu insuficienţa hepatică severă sau la copii şi adolescenţi cu orice grad de insuficienţă hepatică. La aceşti pacienţi, este de aşteptat ca expunerea să fie mai mare decât la cei cu insuficienţă hepatică moderată şi prin urmare caspofungina trebuie folosită cu precauţie (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

La voluntari sănătoși, la pacienți adulți și la copii și adolescenți tratați cu caspofungină au fost observate valori anormale ale testelor de laborator ale funcției hepatice. Au fost raportate cazuri de disfuncție hepatică semnificativă clinic, hepatită și insuficiență hepatică la unii pacienți adulți și copii și adolescenți cu afecțiuni severe concomitente, cărora li s-au administrat concomitent mai multe medicamente cu caspofungină; nu a fost stabilită o relație de cauzalitate cu caspofungină. Pacienții care dezvoltă valori anormale ale testelor funcției hepatice în timpul tratamentului cu caspofungină trebuie monitorizați pentru semne ale agravării funcției hepatice și trebuie re-evaluat raportul beneficiu/risc al continuării tratamentului cu caspofungină.

Au fost raportate cazuri de sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET) după punerea pe piață a caspofunginei. Se recomandă prudență la pacienții cu antecedente de reacție alergică cutanată (vezi pct. 4.8).

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per flacon, adică practic „nu conține sodiu”.

Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilaxie şi reacţii adverse posibil mediate histaminic) (vezi pct. 4.4).

De asemenea, la pacienţi cu aspergiloză invazivă au fost raportate edem pulmonar, sindrom de detresă respiratorie a adultului (SDRA) şi infiltrate radiografice.

Adulţi În studii clinice, la 1865 subiecţi adulţi s-au administrat doze unice sau multiple de caspofungină: 564 pacienţi neutropenici febrili (studiul privind terapia empirică), 382 pacienţi cu candidoză invazivă, 228 pacienţi cu aspergiloză invazivă, 297 pacienţi cu infecţii localizate cu Candida şi 394 subiecţi înrolaţi în studii de fază I. În studiul privind terapia empirică, pacienţilor li s-a administrat chimioterapie pentru procese maligne sau li s-a efectuat transplant hematopoetic de celule stem (inclusiv 39 transplante alogenice). În studiile care au inclus pacienţi cu infecţie dovedită cu Candida, majoritatea pacienţilor cu infecţie candidozică invazivă prezentau boli de fond grave (de exemplu, boli hematologice, boli maligne, intervenţii chirurgicale majore recente, infecţie HIV) care au necesitat numeroase tratamente asociate. Pacienţii cu infecţii cu Aspergillus din studiul fără comparator, au prezentat frecvent situaţii medicale predispozante grave (de exemplu, transplant de măduvă osoasă sau transplant periferic de celule stem, boli hematologice maligne, tumori solide sau transplant de organ), care au necesitat numeroase tratamente concomitente.

La toate tipurile de pacienţi, flebita s-a raportat frecvent ca reacţie adversă la locul de administrare. Alte reacţii adverse locale au inclus eritem, durere/sensibilitate, prurit, secreţie şi senzaţie de arsură.

La toţi adulţii trataţi cu caspofungină (total 1780) modificările clinice şi de laborator raportate au fost de regulă uşoare şi rareori au condus la întreruperea tratamentului.

Lista reacţiilor adverse prezentată sub formă de tabel

S-au raportat următoarele reacţii adverse pe parcursul studiilor clinice și/sau după punerea pe piață:

Clasificarea Frecvente (≥ 1/100 Mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < Cu frecevență pe aparate, și < 1/10) 1/100) necunoscută (care sisteme şi nu poate fi organe estimată din datele disponibile) Tulburări valoare scăzută a anemie, trombocitopenie, hematologice hemoglobinei, coagulopatie, leucopenie, şi limfatice valoare scăzută a eozinofilie, trombocitopenie, hematocritului, trombocitoză, limfocitopenie, leucopenie leucocitoză, neutropenie Tulburări hipokaliemie hipervolemie, hipomagneziemie, metabolice şi anorexie, dezechilibru electrolitic, de nutriţie hiperglicemie, hipocalcemie, acidoză metabolică Tulburări anxietate, dezorientare, insomnie psihice Tulburări ale cefalee amețeală, disgeuzie, parestezie, sistemului somnolență, tremor, hipoestezie nervos Tulburări icter ocular, vedere încețoșată, edem oculare palpebral, hiperlacrimație Tulburări palpitații, tahicardie, aritmie, cardiace fibrilație atrială, insuficiență cardiacă congestivă Tulburări flebită tromboflebită, hiperemie cutanată vasculare tranzitorie, bufeuri, hipertensiune arterială, hipotensiune arterială Tulburări dispnee congestie nazală, durere respiratorii, faringolaringiană, tahipnee, toracice și bronchospasm, tuse, dispnee mediastinale paroxistică nocturnă, hipoxie, raluri, respirație șuierătoare Tulburări greață, diaree, durere abdominală, durere la nivelul gastro-vărsături abdomenului superior, xerostomie, intestinale dispepsie, disconfort stomacal, distensie abdominală, ascită, constipație, disfagie, flatulență Tulburări valori crescute colestază, hepatomegalie, hepatobiliare hepatice hiperbilirubinemie, icter, funcție (transaminazelor hepatică anormală, hepatotoxicitate, alanin tulburări hepatice, valoare crescută a aminotransferază, gama-glutamiltransferazei aspartat aminotransferază, fosfatazei alcaline, bilirubinei conjugate, bilirubinei sanguine) Afecțiuni erupție cutanată eritem polimorf, erupție cutanată Necroliză cutanate și tranzitorie, prurit, tranzitorie maculară, erupție epidermică toxică ale țesutului eritem, hiperhidroză cutanată tranzitorie maculopapulară, și sindrom subcutanat erupție cutanată tranzitorie Stevens-Johnson pruriginoasă, urticarie, dermatită (vezi pct. 4.4) alergică, prurit generalizat, erupție cutanată tranzitorie eritematoasă, erupție cutanată tranzitorie generalizată, erupție cutanată Clasificarea Frecvente (≥ 1/100 Mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < Cu frecevență pe aparate, și < 1/10) 1/100) necunoscută (care sisteme şi nu poate fi organe estimată din datele disponibile) tranzitorie morbiliformă, leziuni cutanate Tulburări artralgie durere de spate, durere la nivelul musculo-extremităților, durere osoasă, scheletice și slăbiciune musculară, mialgie ale țesutului conjunctiv Tulburări insuficiență renală, insuficiență renale și ale renală acută căilor urinare Tulburări pirexie, frisoane, durere, durere la nivelul locului de generaleși la prurit la nivelul introducere a cateterului, oboseală, nivelul locului de senzație de frig, senzație de cald, locului de administrare a eritem la nivelul locului de administrare perfuziei administrare a perfuziei, indurație la nivelul locului de administrare a perfuziei, durere la nivelul locului de administrare a perfuziei, tumefiere la nivelul locului de administare a perfuziei, flebită la nivelul locului de injectare, edem periferic, sensibilitate la atingere, discomfort toracic, durere toracică, edem facial, senzație de schimbare a temperaturii corpului, indurație, extravazare la nivelul locului de administrare a perfuziei, iritație la nivelul locului de administrare a perfuziei, flebită la nivelul locului de administrare a perfuziei, erupție cutanată tranzitorie la nivelul locului de administrare a perfuziei, urticarie la nivelul locului de administrare a perfuziei, eritem la nivelul locului de injectare, edem la nivelul locului de injectare, durere la nivelul locului de injectare, tumefiere la nivelul locului de injectare, senzație de discomfort general, edem Investigații hipokaliemie, hipercreatininemie, prezența diagnostice hipoalbuminemie hematiilor în urină, hipoproteinemie, proteinurie, prelungirea timpului de protrombină, scurtarea timpului de protrombină, hiponatremie, hipernatremie, hipocalcemie, hipercalcemie, hipocloremie, hiperglicemie, hipomagneziemie, hipofosfatemie, hiperfosfatemie, uremie, prelungirea timpului de tromboplastină activată parțial,

Clasificarea Frecvente (≥ 1/100 Mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < Cu frecevență pe aparate, și < 1/10) 1/100) necunoscută (care sisteme şi nu poate fi organe estimată din datele disponibile) scăderea concentrației sanguine de bicarbonat, hipercloremie, hiperkaliemie, hipertensiune arterială, scăderea concentrației sanguine de acid uric, hematurie, sunete respiratorii anormale, scăderea concentrației de dioxid de carbon, creșterea concentrației de medicamente imunosupresoare, creșterea raportului internațional normalizat, litiază urinară, leucociturie și creșterea pH-ului urinar.

Caspofungina a fost, de asemenea, evaluată la doze zilnice administrate de 150 mg (timp de până la 51 zile) la 100 pacienţi adulţi (vezi pct. 5.1). Studiul a comparat caspofungina administrată zilnic în doză de 50 mg (după o doză de încărcare de 70 mg în ziua 1) cu o doză zilnică de 150 mg utilizată în tratamentul candidozei invazive. În acest grup de pacienţi, siguranţa administrării caspofunginei în doză mai mare a fost în general similară cu cea a pacienţilor cărora li s-a administrat doza zilnică de 50 mg caspofungină. Proporţia de pacienţi cu reacţii adverse grave cauzate de medicament sau cu reacţii adverse cauzate de medicament care au dus la întreruperea administrării caspofunginei a fost comparabilă în cele 2 grupuri de tratament.

Copii și adolescenți Datele din 5 studii clinice încheiate la 171 copii şi adolescenţi sugerează faptul că incidenţa globală a reacţiilor adverse (26,3 %; IÎ 95% -19,9, 33,6) nu este mai mare decât cea raportată la adulţii cărora li s-a administrat caspofungină (43,1 %; IÎ 95 % – 40,0, 46,2). Cu toate acestea, copiii şi adolescenţii au probabil un profil al reacţiilor adverse diferit faţă de cel al adulţilor. Cele mai frecvente reacţii adverse legate de medicament raportate la copiii şi adolescenţii cărora li s-a administrat caspofungină au fost pirexie (11,7 %), erupţie cutanată tranzitorie (4,7 %) şi cefalee (2,9 %).

Lista reacţiilor adverse prezentată sub formă de tabel

S-au raportat următoarele reacţii adverse:

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro