Carbamazepina Terapia 200 mg

Carbamazepină Terapia se administrează pe cale orală, de obicei în două sau trei doze divizate. Carbamazepină Terapia poate fi administrată în timpul, după sau între mese, cu puțin lichid de exemplu un pahar de apă.

Înainte de a decide începerea tratamentului, pacienţii de origine chineză Han şi pacienţii de origine Thai trebuie testaţi ori de câte ori este posibil în vederea depistării HLA-B 1502, deoarece prezenţa acestei alele este un indicator de risc crescut de apariţie a sindromului Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizării carbamazepinei (vezi informațiile privind testele genetice și reacțiile cutanate la pct. 4.4).

Epilepsie Doza de carbamazepină trebuie ajustată în funcţie de nevoile fiecărui pacient pentru un control adecvat al convulsiilor. Determinarea concentraţiilor plasmatice poate ajuta în stabilirea dozei optime. În tratamentul epilepsiei, doza de carbamazepină necesită, de regulă, concentraţii plasmatice totale de carbamazepină de aproximativ 4 până la 12 micrograme/ml (17 până la 50 micromoli/litru) (vezi pct. 4.4).

Adulţi Se recomandă să se utilizeze o schemă de doze în creștere treptată și aceasta să fie ajustată pentru a se individualiza pentru fiecare pacient.

Carbamazepina trebuie administrată în mai multe doze divizate, deși se recomandă inițial 100-200 mg o dată sau de două ori pe zi. Aceasta poate fi urmată de o creștere gradată până când se obține cel mai bun răspuns, adesea 800-1200 mg pe zi. În unele cazuri, poate fi necesară 1600 mg sau chiar 2000 mg pe zi.

Vârstnici (65 ani sau peste) Din cauza interacţiunilor dintre medicamente, doza de Carbamazepină Terapia trebuie selectată cu precauţie la pacienţii vârstnici.

Copii şi adolescenţi Se recomandă să se utilizeze o schemă de doze în creștere treptată și aceasta să fie ajustată pentru a se individualiza pentru fiecare pacient.

Doza uzuală este de 10-20 mg/kg greutate corporală administrată zilnic în mai multe doze divizate.

Comprimatele de Carbamazepină Terapia nu sunt recomandate copiilor foarte mici.

Între 5-10 ani: 400-600 mg carbamazepină pe zi (2-3 x 200 mg comprimate pe zi, de administrat în doze divizate). Între 10-15 ani: 600-1000 mg carbamazepină pe zi (3-5 x 200 mg comprimate pe zi, de administrat în mai multe doze divizate). Peste 15 ani: 800-1200 mg carbamazepină pe zi (la fel ca doza recomandată pentru adulţi).

Doza maximă recomandată Până la vârsta de 6 ani: 35 mg/kg/zi Între 6-15 ani: 1000 mg/zi Peste 15 ani: 1200 mg/zi.

Ori de câte ori este posibil medicamentele antiepileptice trebuie prescrise în monoterapie, dar dacă este utilizat în politerapie, se recomandă același mod de creştere a dozelor.

Când Carbamazepină Terapia este adăugată unei terapii antiepileptice existente acest lucru trebuie făcut gradat, menţinând sau dacă este necesar, adaptând doza celorlalte antiepileptice (vezi pct. 4.5).

Nevralgia de trigemen Doza inițială se creşte lent la 200-400 mg pe zi până când se obține dispariţia durerii (în mod normal la 200 mg de 3-4 ori pe zi). La majoritatea pacienților, o doză de 200 mg de 3 sau 4 ori pe zi este suficientă pentru a menține o stare fără durere. În unele cazuri, pot fi necesare doze zilnice de 1600 mg carbamazepină. Cu toate acestea, odată ce durerea este în remisiune, doza trebuie redusă treptat până la cea mai mică doză de întreținere. Doza maximă recomandată este de 1200 mg/zi. Când s-a obținut ameliorarea durerii, trebuie făcute încercări de întrerupere treptată a tratamentului, până când are loc o altă criză.

Vârstnici (65 ani sau peste) Doze în nevralgia de trigemen Din cauza interacţiunilor dintre medicamente şi a farmacocineticii diferite a medicamentelor antiepileptice, doza de Carbamazepină Terapia trebuie selectată cu precauţie la pacienţii vârstnici.

La pacienţii vârstnici, se recomandă o doză iniţială de 100 mg de două ori pe zi. Doza iniţială de 100 mg de două ori pe zi trebuie crescută treptat până când durerea dispare (în mod normal, la 200 mg de 3 până la 4 ori pe zi). Doza trebuie apoi scăzută treptat până la cel mai mic nivel de menţinere posibil. Doza maximă recomandată este de 1200 mg/zi. După ce durerea a fost îndepărtată, trebuie încercată treptat o încetare a tratamentului până când are loc o altă criză.

Pentru profilaxia psihozei depresive maniacale la pacienții care nu răspund la terapia cu litiu Se administrează o doză inițială de 400 mg pe zi, în doze divizate, crescând treptat până când simptomele sunt controlate sau se ajunge la un total de 1600 mg administrate în doze divizate. Intervalul obişnuit de doze este de 400-600 mg pe zi, administrate în doze divizate.

Grupe speciale de pacienți

Insuficienţă renală / Insuficienţă hepatică Nu sunt disponibile date privind farmacocinetica carbamazepinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală.

Atenţionări Agranulocitoza şi anemia aplastică au fost asociate cu carbamazepină; totuşi, datorită incidenţei scăzute a acestor condiţii, estimări semnificative privind riscurile, sunt greu de obţinut în cazul carbamazepinei. Riscul global pentru populaţia generală netratată, a fost estimat la 4,7 persoane la un milion per an pentru agranulocitoză şi 2 persoane la un milion per an pentru anemia aplastică.

Scăderea numărului plachetelor sau leucocitelor apare ocazional până la frecvent în asociere cu carbamazepină. De aceea, înainte de începerea tratamentului, trebuie efectuată hemoleucograma completă inclusiv determinarea numărului plachetelor şi dacă este posibil, a reticulocitelor şi a fierului plasmatic pentru determinarea valorilor iniţiale şi apoi se vor repeta periodic.

Pacienţii şi rudele acestora trebuie să cunoască semnele şi simptomele toxice iniţiale ale potenţialelor probleme hematologice, precum şi simptomele reacţiilor dermatologice sau hepatice. Dacă apar reacţii precum febra, dureri în gât, erupţii cutanate, ulceraţii ale mucoasei bucale, învineţire uşoară, hemoragie peteşială sau purpură, pacientul trebuie sfătuit să se adreseze imediat medicului curant.

Dacă numărul de leucocite sau numărul de plachete este scăzut sau scade în timpul tratamentului, hemoleucograma completă trebuie strict monitorizată, ca și starea generală a pacientului (vezi pct 4.8). Cu toate acestea, tratamentul cu carbamazepină trebuie întrerupt dacă pacientul dezvoltă leucopenie care este severă, progresivă sau însoțită de manifestări clinice, de exemplu febră sau durere în gât. Carbamazepina trebuie întreruptă dacă apare orice semn semnificativ al deprimării medulare.

Funcţia hepatică Trebuie efectuate o evaluare iniţială înainte de începerea tratamentului şi evaluări periodice ale funcţiei hepatice, în special la pacienţii cu antecedente de afectare hepatică şi la pacienţii vârstnici. Medicamentul trebuie întrerupt imediat în cazul agravării disfuncţiei hepatice sau în cazul unei afecţiuni hepatice active.

La pacienții cărora li se administrează carbamazepină unele teste ale funcției hepatice pot fi găsite ca fiind anormale, în special gama glutamil transferază. Acest lucru se datorează probabil inducției enzimatice hepatice. Inducția enzimatică poate produce, de asemenea, creșteri modeste ale fosfatazei alcaline. Aceste creşteri ale capacității de metabolizare hepatică nu sunt o indicație pentru retragerea carbamazepinei.

Reacțiile hepatice severe la carbamazepină apar foarte rar. Dezvoltarea semnelor și simptomelor disfuncției hepatice sau a bolii hepatice active trebuie evaluată urgent și tratamentul cu carbamazepină trebuie oprit până la rezultatul evaluării.

Ideaţia şi comportamentul suicidar La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat apariţia acestui risc nu este cunoscut, iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca medicamentul carbamazepină să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar.

Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.

Reacţii dermatologice grave Foarte rar au fost raportate reacţii dermatologice grave, inclusiv necroliza epidermică toxică (NET; cunoscută şi sub denumirea de sindromul Lyell) şi sindromul Stevens-Johnson (SJS) la administrarea de carbamazepină. Pacienţii cu reacţii dermatologice grave pot necesita spitalizare deoarece aceste condiţii pot periclita viaţa pacientului şi pot fi fatale. Majoritatea cazurilor de SJS/TEN apar în primele luni de tratament cu carbamazepină. Se estimează că aceste reacţii apar la 1 până la 6 din 10000 de noi utilizatori din ţări cu populaţii preponderent caucaziene. Dacă semnele şi simptomele sugerează o reacţie adversă

severă dermatologică (de exemplu sindromul Stevens-Johnson, sindromul Lyell), carbamazepina trebuie întreruptă imediat.

Reacţii cutanate În timpul tratamentului cu carbamazepină au fost raportate reacții cutanate grave și uneori letale, incluzând necroliza epidermică toxică (TEN) și sindromul Stevens-Johnson (SJS). Se estimează că aceste reacții apar la 1-6 din 10 000 de utilizatori noi în țările cu populație preponderent caucaziană, dar riscul în unele țări asiatice este estimat a fi de aproximativ 10 ori mai mare. Există dovezi din ce în ce mai pregnante ale rolului diferitelor alele HLA în ce priveşte predispunerea pacienţilor la reacţii adverse mediate de sistemul imunitar (vezi pct. 4.2). Asocierea cu HLA-B1502 – la populația de origine chineză Han, Thai și alte populații asiatice

S-a demonstrat că în cazul administrării de carbamazepină la persoanele de origine Thai şi chineză Han, există o legătură strânsă între prezenţa HLA-B 1502 la aceste populaţii şi riscul dezvoltării de reacţii cutanate severe, cunoscute sub numele de sindrom Steven-Johnson (SJS). Prevalența purtătorului HLA-B

• 1502 este de aproximativ 10% la populațiile chineze Han și Thai. Ori de câte ori este posibil, înainte de începerea tratamentului cu carbamazepină, aceste persoane trebuie testate în vederea depistării acestor allele (vezi pct 4.2). În cazul unui test pozitiv, tratamentul cu carbamazepină nu trebuie început decât dacă nu există altă alternativă terapeutică. Pacienţii la care testul pentru HLA-B 1502 este negativ prezintă risc mic de apariţie a SJS, deşi, foarte rar, reacţiile pot totuşi surveni.

Există câteva date care sugerează un risc crescut de TEN/SJS grave asociate carbamazepinei la alte populații asiatice. Datorită prevalenței acestei alele la alte populații asiatice (de exemplu, peste 15% în Filipine și Malaezia), poate fi luată în considerare testarea genetică a populațiilor cu risc pentru prezența HLA-B 1502.

Prevalența alelei HLA-B 1502 este neglijabilă la populaţiile de origine europeană, populații africane, unele populaţii hispanice și la japonezi și coreeni (<1%). Asocierea cu HLA-A3101 – populaţii de origine europeană şi japoneză Există unele date care sugerează că HLA-A 3101 este asociat cu un risc crescut de reacții adverse cutanate induse de carbamazepină, inclusiv SJS, TEN, erupție cutanată cu eozinofilie (DRESS) sau pustuloză exantematoasă acută generalizată mai puțin severă (AGEP) și erupție cutanată maculopapulară (vezi pct. 4.8) la persoanele de origine europeană și japonezi. Frecvenţa alelei HLA-A3101 variază mult între populaţiile de diverse etnii. Prevalenţa alelei HLA- A3101 este de aproximativ 2 până la 5% din populaţiile europene şi la aproximativ 10% din populaţia japoneză. Prezența alelei HLA-A 3101 poate crește riscul de reacții cutanate induse de carbamazepină (majoritatea mai puțin severe) de la 5,0% la populația generală la 26,0% la subiecții cu ascendență din Europa de Nord, în timp ce absența acesteia poate reduce riscul de la 5,0% la 3,8%. Nu există date suficiente care să susțină o recomandare pentru screeningul HLA-A 3101 înainte de a începe tratamentul cu carbamazepină. Dacă se știe că pacienții de origine europeană sau de origine japoneză sunt pozitivi pentru alela HLA-A 3101, se poate lua în considerare utilizarea carbamazepinei dacă se crede că beneficiile depășesc riscurile. Alte reacţii dermatologice

Pot apărea, de asemenea, reacţii cutanate uşoare, cum ar fi exantem macular sau maculopapular izolat, care sunt în general tranzitorii şi nu sunt primejdioase. De obicei, ele dispar în câteva zile sau săptămâni, fie în timpul continuării tratamentului sau după scăderea dozei. Totuşi, deoarece pot fi dificil de diferenţiat primele semne ale unor reacţii cutanate mai grave de reacţii moderate tranzitorii, pacientul trebuie menţinut sub supraveghere atentă. Nu s-a constatat că alela HLA-B 1502 prezice riscul reacțiilor cutanate adverse mai puțin severe la carbamazepină, cum ar fi sindromul de hipersensibilitate la anticonvulsivante sau erupție cutanată non-gravă (erupție maculopapulară).

Hipersensibilitate Carbamazepina poate declanşa reacţii de hipersensibilitate, incluzând erupţii cutanate tranzitorii determinate de medicament, însoţite de eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS), reactivarea HHV6 asociată cu DRESS, o reacţie întârziată de hipersensibilitate multi-organ, însoţită de febră, erupţii cutanate tranzitorii, vasculită, limfadenopatie, pseudolimfom, artralgie, leucopenie, eozinofilie, hepatosplenomegalie, valori anormale ale funcţiei hepatice şi sindromul ductului biliar dispărut (distrugerea şi dispariţia căilor biliare intrahepatice), care pot apărea în diverse combinaţii. Pot fi afectate şi alte organe (de exemplu, plămâni, rinichi, pancreas, miocard, colon) vezi pct. 4.8.

În general, dacă apar semne şi simptome caracteristice reacţiilor alergice, carbamazepina trebuie oprită imediat.

Pacienţii care au prezentat reacţii de hipersensibilitate la carbamazepină trebuie informaţi că aproximativ 25% până la 30% dintre aceşti pacienţi pot prezenta reacţii de hipersensibilitate la administrarea oxcarbazepinei.

Pot să apară reacţii de hipersensibilitate încrucişată între carbamazepină şi medicamente antiepileptice aromatice (de exemplu, fenitoină, primidonă și fenobarbital).

Convulsii Carbamazepina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu convulsii mixte care includ absenţe tipice sau atipice. În toate aceste stări carbamazepina poate exacerba convulsiile. În cazul exacerbării convulsiilor, carbamazepina trebuie întreruptă. O creştere a frecvenţei convulsiilor poate apărea la trecerea de la formele orale la supozitoare.

Reducerea dozelor şi efecte ale întreruperii tratamentului Întreruperea bruscă a tratamentului cu carbamazepină poate precipita crizele convulsive, prin urmare administrarea carbamazepinei trebuie încetată treptat. Dacă tratamentul cu carbamazepină trebuie întrerupt brusc la un pacient cu epilepsie, trecerea la un nou antiepileptic trebuie făcută sub protecţia unui medicament adecvat.

Femei aflate la vârsta fertilă

Carbamazepina poate dăuna fătului dacă este administrată unei femei gravide. Expunerea prenatală la carbamazepină poate crește riscurile de malformații congenitale majore și de alte efecte adverse (vezi punctul 4.6).

Carbamazepina este contraindicată la femeile aflate la vârsta fertilă, cu excepția cazurilor în care se consideră că beneficiul depășește riscurile, luându-se în considerare cu atenție opțiunile alternative adecvate de tratament.

Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să fie pe deplin informate cu privire la riscul potențial asupra fătului în cazul în care iau carbamazepină în timpul sarcinii.

Înainte de inițierea tratamentului cu carbamazepină la femeile aflate la vârsta fertilă, trebuie avută în vedere efectuarea unui test de sarcină. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului și timp de două săptămâni după încetarea acestuia. Datorită inducției enzimatice, carbamazepina poate duce la eșecul efectului terapeutic al contraceptivelor hormonale și, de aceea, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie consiliate cu privire la utilizarea altor metode contraceptive eficace (vezi punctele 4.5 și 4.6).

Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie consiliate cu privire la necesitatea de a se consulta cu medicul de îndată ce intenționează să rămână gravide, pentru a discuta trecerea la tratamente alternative înainte de concepție și înainte de întreruperea utilizării metodei contraceptive (vezi punctul 4.6).

Femeile aflate în perioada fertilă trebuie sfătuite să se adreseze imediat medicului lor dacă rămân gravide sau consideră că pot fi gravide și iau carbamazepină.

Reacţii endocrine S-au raportat mici sângerări la pacientele care au utilizat carbamazepină concomitent cu contraceptive hormonale. Eficacitatea contraceptivelor orale poate fi afectată de către carbamazepină iar pacientele cu potenţial fertil trebuie avertizate să ia în considerare utilizarea formelor contraceptive alternative pe durata tratamentului cu carbamazepină.

Pacienții la care se administrează carbamazepină și care necesită contracepție hormonală trebuie să primească un preparat care conține nu mai puțin de 50µg estrogen sau trebuie luată în considerare utilizarea unei metode contraceptive non-hormonale alternative.

Monitorizarea concentraţiilor plasmatice Deşi corelaţia între doză şi concentraţia plasmatică a carbamazepinei şi între concentraţia plasmatică şi eficacitatea clinică sau toleranţă este destul de slabă, determinarea concentraţiilor plasmatice poate fi totuşi utilă în următoarele cazuri:

• creşterea bruscă şi semnificativă a frecvenţei crizelor (se recomandă verificarea complianţei pacientului);
• în timpul sarcinii;
• la copii sau adolescenţi;
• când sunt suspectate tulburări de absorbţie;
• când este suspectată toxicitatea în cazul asocierilor medicamentoase (vezi pct. 4.5).

Precauţii Carbamazepină Terapia trebuie prescrisă numai după o estimare critică a raportului beneficiu-risc și se recomandă supravegherea strictă a pacienţilor cu antecedente de afecţiuni cardiace, hepatice sau renale, a

celor cu reacţii adverse hematologice la alte medicamente sau care au urmat tratament cu Carbamazepină Terapia şi l-au întrerupt.

Se recomandă analiza inițială și periodică completă a urinei și determinările ureei.

Hiponatremie Se cunoaşte că hiponatremia este asociată cu administrarea carbamazepinei. La pacienţii cu boli renale preexistente, asociate cu concentraţii scăzute de sodiu sau la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care scad concentraţia de sodiu (de exemplu, diuretice, medicamente asociate cu secreţia inadecvată de ADH), concentraţiile plasmatice ale sodiului trebuie măsurate înainte de iniţierea tratamentului cu carbamazepină. Ulterior, concentraţiile plasmatice ale sodiului trebuie măsurate după aproximativ două săptămâni şi apoi la intervale lunare în primele trei luni de tratament sau în funcţie de nevoile clinice. Aceşti factori de risc se pot aplica mai ales la vârstnici. Dacă se observă apariţia hiponatremiei, restricţionarea consumului de apă este o contramăsură adecvată dacă aceasta este clinic indicată.

Hipotiroidism Carbamazepina poate reduce concentraţiile plasmatice ale hormonilor tiroidieni prin inducție enzimatică care necesită creşterea dozei tratamentului de înlocuire cu hormoni tiroidieni la pacienţii cu hipotiroidism. Prin urmare, se recomandă monitorizarea funcţiei tiroidiene pentru ajustarea dozei tratamentului tiroidian de înlocuire.

Reacţii anticolinergice Carbamazepina are o slabă acţiune anticolinergică. De aceea pacienţii cu presiune intraoculară crescută și retenție urinară trebuie supravegheaţi cu atenţie în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).

Reacţii psihice Trebuie luată în considerare posibilitatea activării unei psihoze latente iar la pacienţii vârstnici apariţia confuziei sau a agitaţiei.

Interacţiuni Administrarea inhibitorilor CYP3A4 sau a inhibitorilor hidrolazei epoxidice în asociere cu carbamazepină poate induce apariţia reacţiilor adverse (creşterea concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei, respectiv ale 10,11-epoxid carbamazepinei). Doza de carbamazepină trebuie ajustată ca atare şi/sau concentraţiile plasmatice monitorizate. Administrarea inductorilor CYP3A4 în asociere cu carbamazepina poate scădea concentraţiile plasmatice ale carbamazepinei şi efectul terapeutic al acesteia în timp ce încetarea administrării inductorului CYP3A4 poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei. Este posibil să fie necesară ajustarea dozei de carbamazepină.

Carbamazepina este un inductor potent al CYP3A4 şi al altor sisteme enzimatice hepatice de fază I şi fază II şi, prin urmare, scade concentraţiile plasmatice ale medicamentelor administrate concomitent care sunt, în principal, metabolizate de CYP3A4 prin inducerea metabolizării acestora. Vezi pct. 4.5.

Pacientele cu potenţial fertil trebuie avertizate cu privire la faptul că administrarea concomitentă a carbamazepinei împreună cu contraceptive hormonale poate face ineficient acest tip de contraceptive (vezi pct. 4.5 şi 4.6). Formele alternative non-hormonale de contracepţie sunt recomandate când se administrează carbamazepină.

Căderi

Tratamentul cu carbamazepină a fost asociat cu ataxie, amețeli, somnolență, hipotensiune arterială, stare confuzională, sedare (vezi pct. 4.8) care pot duce la căderi și, în consecință, fracturi sau alte leziuni. Pentru pacienții cu boli, afecțiuni sau medicamente care ar putea exacerba aceste efecte, evaluarea completă a riscului de cădere trebuie luată în considerare recurent pentru pacienții tratați pe termen lung cu carbamazepină.

Rezumatul profilului de siguranță Anumite tipuri de reacţii adverse apar foarte frecvent sau frecvent, mai ales la începutul tratamentului cu carbamazepină sau dacă se administrează doze iniţiale prea mari, precum şi la vârstnici, de exemplu, apar mai ales reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central (ameţeli, cefalee, ataxie, somnolenţă, fatigabilitate, diplopie); tulburări gastro-intestinale (greaţă, vărsături), cât şi reacţii cutanate alergice.

Reacţiile adverse legate de doza administrată se ameliorează, de obicei, în câteva zile, fie în mod spontan, fie după reducerea tranzitorie a dozei. Reacţiile adverse la nivelul sistemului nervos central (SNC) pot indica un supradozaj sau o fluctuaţie semnificativă a concentraţiilor plasmatice. În aceste cazuri se recomandă supravegherea concentraţiilor plasmatice și divizarea dozei zilnice în doze fracționate mai mici (adică 3-4).

• De asemenea, în unele ţări asiatice, sunt raportate ca reacţii adverse rare. Vezi şi pct.4.4.

Reacții adverse medicamentoase suplimentare din rapoarte spontane (frecvență necunoscută).

Au fost raportate scăderea densității minerale osoase, osteopenie, osteoporoză și fracturi la pacienții tratați pe termen lung cu carbamazepină. Nu a fost identificat mecanismul prin care carbamazepina afectează metabolismul osos.

Există dovezi în creștere cu privire la asocierea markerilor genetici și apariția reacţiilor adverse cutanate, cum ar fi SJS, TEN, DRESS, AGEP și erupții cutanate maculopapulare. La pacienții japonezi și europeni, s-a raportat că aceste reacții sunt asociate cu utilizarea carbamazepinei și prezența alelei HLA-A 3101. Un alt marker, HLA-B 1502, s-a dovedit a fi puternic asociat cu SJS și TEN în rândul indivizilor chinezi Han, Thai și alte ascendențe asiatice (vezi pct. 4.2 și 4.4 pentru informații suplimentare).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România: Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro