Canzeno Hct 8 mg/12,5 mg

Doze Doza recomandată de CANZENO HCT este de un comprimat, o dată pe zi.

Se recomandă stabilirea treptată a dozelor pentru fiecare substanţă activă în parte (candesartan cilexetil şi hidroclorotiazidă). Atunci când este adecvat din punct de vedere clinic, poate fi luată în considerare trecerea de la monoterapie la administrarea CANZENO HCT. Se recomandă stabilirea treptată a dozei de candesartan cilexetil, atunci când se face trecerea de la monoterapia cu hidroclorotiazidă. CANZENO HCT poate fi administrat pacienţilor a căror tensiune arterială nu este controlată optim prin monoterapia cu candesartan cilexetil, hidroclorotiazidă sau prin administrarea de CANZENO HCT care conţine substanţele active la cele mai mici doze. Cea mai mare parte a efectului antihipertensiv se obţine, de regulă, după 4 săptămâni de la iniţierea tratamentului (vezi pct 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

Depleţie volemică Se recomandă stabilirea treptată a dozei de candesartan cilexetil la pacienţii cu risc de hipotensiune arterială, cum sunt pacienţii cu suspiciune de depleţie volemică (pentru aceşti pacienţi, se poate lua în considerare o doză iniţială de 4 mg candesartan cilexetil).

Insuficienţă renală La pacienții cu insuficienţă renală uşoară şi moderată (clearance al creatininei de 30-80 ml/min/1,73 m2 suprafaţă corporală (SC)), este recomandată creșterea treptată a dozei. CANZENO HCT este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min şi 1,73 m² suprafaţă corporală) (vezi pct. 4.3).

Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică cronică uşoară până la moderată se recomandă ca doza de candesartan cilexetil să fie crescută treptat. CANZENO HCT este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază (vezi pct. 4.3).

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea CANZENO HCT nu au fost stabilite la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Administrare orală CANZENO HCT poate fi administrat cu sau fără alimente. Biodisponibilitatea candesartanului nu este influenţată de alimente. Nu există interacţiuni clinic semnificative între hidroclorotiazidă şi alimente.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului este asociată cu incidenţa crescută a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi afectării funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Insuficienţă renală Similar altor medicamente care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron, se pot anticipa modificări ale funcţiei renale la pacienţii susceptibili trataţi cu Canzeno HCT (vezi pct. 4.3).

Transplant renal Experienţa clinică legată de administrarea candesartan cilexetil/hidroclorotiazidă la pacienţii cărora li s-a efectuat un transplant renal este limitată.

Stenoză de arteră renală Medicamentele care influenţează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, incluzând antagoniştii receptorilor angiotensinei II (ARA II), pot determina o creştere a concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei la pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic.

Depleţie volemică intravasculară La pacienţii cu depleţie volemică intravasculară şi/sau depleţie de sodiu poate apărea hipotensiune arterială simptomatică, ca şi în cazul altor substanţe care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Ca urmare, nu se recomandă administrarea CANZENO HCT până când depleţia volemică şi/sau depleţia de sodiu nu au fost corectate.

Anestezie şi intervenţii chirurgicale Ca urmare a blocării sistemului renină-angiotensină-aldosteron, în timpul anesteziei şi intervenţiilor chirurgicale la pacienţii trataţi cu antagonişti de angiotensină II poate să apară hipotensiune arterială. Foarte rar, hipotensiunea arterială poate fi atât de severă încât este necesară administrarea intravenoasă de lichide şi/sau vasopresoare.

Insuficienţă hepatică Tiazidele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau boală hepatică progresivă, deoarece în astfel de cazuri chiar şi modificări minore ale echilibrului hidroelectrolic pot cauza coma hepatică. Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte utilizarea candesartan cilexetil/hidroclorotiazidă la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Stenoză a valvei aortice şi mitrale/cardiomiopatie hipertrofică obstructivă Similar altor vasodilatatoare, se recomandă atenţie deosebită în cazul pacienţilor cu stenoză a valvei aortice sau mitrale cu semnificaţie hemodinamică sau în cazul pacienţilor cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar În general, pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu vor răspunde la tratamentul cu medicamente antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Ca urmare, utilizarea CANZENO HCT nu este recomandată la această grupă de pacienţi.

Dezechilibru electrolitic Valorile electroliţilor serici trebuie determinate periodic şi la intervale adecvate.

Tiazidele, incluzând hidroclorotiazida, pot determina dezechilibru hidric şi electrolitic (hipercalcemie, hipopotasemie, hiponatremie, hipomagnezemie şi alcaloză hipocloremică).

Diureticele tiazidice pot reduce excreţia renală de calciu şi pot cauza creşterea intermitentă şi uşoară a calcemiei. Hipercalcemia semnificativă poate fi un semn de hiperparatiroidie latentă. Tratamentul cu tiazide trebuie întrerupt înainte de verificarea funcţiei paratiroidiene.

Excreţia renală de potasiu creşte în mod dependent de doza de hidroclorotiazidă, ceea ce poate duce la hipopotasemie. Acest efect al hidroclorotiazidei pare să fie mai puţin evident atunci când se administrează în asociere cu candesartan cilexetil. Riscul de hipopotasemie poate fi crescut la pacienţii cu ciroză hepatică, la cei care urmează un tratament de diureză forţată, în cazul administrării orale necorespunzătoare de electroliţi şi la pacienţii cărora li se administrează concomitent corticosteroizi sau hormon adrenocorticotrop (ACTH).

Administrarea de candesartan cilexetil poate cauza hiperpotasemie, în special în caz de insuficienţă cardiacă şi/sau insuficienţă renală preexistentă. Administrarea concomitentă de CANZENO HCT cu inhibitori ECA, aliskiren, diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu, substituenţi de sare care conţin potasiu sau alte medicamente care pot creşte potasemia (de exemplu, heparină sodică, co-trimoxazol cunoscut și sub numele de trimetoprim/sulfametoxazol) poate determina creşterea potasemiei. Este necesară monitorizarea regulată a potasemiei. S-a observat că tiazidele cresc excreţia renală de magneziu, fapt care poate determina hipomagnezemie.

Efecte metabolice şi endocrine Tratamentul cu diuretice tiazidice poate modifica toleranţa la glucoză. Poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente antidiabetice, incluzând insulina. În timpul tratamentului cu tiazide, diabetul zaharat latent poate deveni manifest. Tratamentul cu diuretice tiazidice a fost asociat cu creşteri ale colesterolemiei şi trigliceridemiei. La dozele conţinute în CANZENO HCT, s-au observat doar efecte minimale cu privire la acest aspect. Diureticele tiazidice cresc concentraţiile plasmatice de acid uric şi pot precipita guta la pacienţii susceptibili.

Fotosensibilitate În timpul utilizării diureticelor tiazidice s-au raportat reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate, se recomandă oprirea tratatamentului. În cazul în care reluarea administrării tratamentului este considerată esenţială, se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţii artificiale de tip UVA.

Cancer cutanat de tip non-melanom A fost observat un risc crescut de cancer cutanat de tip non-melanom (non-melanoma skin cancer – NMSC) [carcinom cu celule bazale (BCC) și carcinom cu celule scuamoase (SCC)] asociat cu expunerea la creșterea dozei cumulative de hidroclorotiazidă (HCTZ) în două studii epidemiologice bazate pe Registrul național de cancer din Danemarca. Efectele de fotosensibilizare ale HCTZ ar putea constitui un mecanism posibil pentru NMSC. Pacienții tratați cu HCTZ trebuie să fie informați cu privire la riscul de NMSC și să li se recomande să își examineze regulat pielea pentru depistarea oricăror leziuni noi și să raporteze imediat orice leziuni cutanate suspecte. Pentru a minimiza riscul de cancer cutanat, pacienților trebuie să li se recomande posibilele măsuri preventive, cum ar fi expunerea limitată la lumina solară și la razele UV și, în cazul expunerii, utilizarea unei protecții adecvate. Leziunile cutanate suspecte trebuie examinate imediat, examinarea putând include investigații histologice și biopsii. De asemenea, poate fi necesară reconsiderarea utilizării HCTZ la pacienții diagnosticați anterior cu NMSC (vezi și pct. 4.8).

Efuziune coroidiană, miopie acută și glaucom cu unghi îngust secundar Sulfonamida sau derivaţii de sulfonamidă pot cauza o reacţie idiosincrazică ce duce la efuziune coroidiană cu defect de câmp vizual, miopie tranzitorie și glaucom acut cu unghi închis. Simptomele includ debutul acut al unei scăderi a acuităţii vizuale sau durere oculară şi, în mod tipic, au apărut într-un interval de câteva ore până la săptămâni de la iniţierea tratamentului.

Glaucomul acut cu unghi îngust, netratat, poate conduce la cecitate. Tratamentul principal constă în oprirea administrării medicamentului cât mai repede posibil. Trebuie luat în considerare tratamentul medical sau chirurgical prompt dacă presiunea intraoculară rămâne necontrolată. Factorii de risc pentru dezvoltarea glaucomului acut cu unghi îngust pot include antecedente de alergie la sulfonamidă sau penicilină (Vezi pct. 4.8).

Generalităţi La pacienţii cu tonus vascular şi funcţie renală dependente în mod predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau boală renală preexistentă, incluzând stenoza de arteră renală), tratamentul cu medicamente care acţionează asupra acestui sistem incluzând ARA II, a fost asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie sau, rareori, insuficienţă renală acută. Similar oricărui medicament antihipertensiv, scăderea marcată a tensiunii arteriale la pacienţii cu boală cardiacă ischemică sau boală cerebrovasculară aterosclerotică poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Reacţiile de hipersensibilitate la hidroclorotiazidă pot apărea la pacienţi cu sau fără antecedente de alergii sau astm bronşic. În timpul tratamentului cu diuretice tiazidice s-a observat exacerbarea sau activarea lupusului eritematos sistemic.

Efectul antihipertensiv al CANZENO HCT poate fi exacerbat de administrarea concomitentă cu alte medicamente antihipertensive.

Toxicitate respiratorie acută După administrarea de hidroclorotiazidă au fost raportate cazuri grave foarte rare de toxicitate respiratorie acută, inclusiv sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS). Edemele pulmonare apar de obicei în decurs de câteva minute până la câteva ore de la administrarea de hidroclorotiazidă. La debut, simptomele includ dispnee, febră, deteriorare pulmonară și hipotensiune. Dacă se suspectează diagnosticul de ARDS, trebuie retras CANZENO HCT și trebuie administrat tratament adecvat. Hidroclorotiazida este contraindicată la pacienți cu ARDS anterior în urma administrării de hidroclorotiazidă.

Sarcina Antagoniştii receptorilor pentru Angiotensină II (ARAII) Tratamentul cu ARA II nu trebuie iniţiat în timpul sarcinii. Cu excepţia cazurilor în care continuarea tratamentului cu ARA II este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie să treacă la un tratament antihipertensiv alternativ cu medicamente care au un profil de siguranţă cunoscut pentru utilizarea în sarcină. Când este diagnosticată sarcina, trebuie oprit imediat tratamentul cu ARA II şi, dacă este cazul, trebuie instituit un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Sportivi Sportivii trebuie avertizaţi că acest medicament conţine hidroclorotiazidă, o substanţă activă care poate determina reacţii pozitive la testele antidoping.

Excipienţi Acest medicament conţine excipientul lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, deci practic „nu conţine sodiu”.

În studiile clinice controlate în care s-a administrat candesartan cilexetil/hidroclorotiazidă, reacţiile adverse au fost uşoare şi tranzitorii. Întreruperile tratamentului ca urmare a evenimentelor adverse au fost similare în cazul tratamentului cu candesartan cilexetil/hidroclorotiazidă (2,3-3,3%) şi în cazul administrării placebo (2,7-4,3%).

În studiile clinice în care s-a administrat candesartan cilexetil/hidroclorotiazidă, reacţiile adverse s-au limitat la cele raportate anterior la candesartan cilexetil şi/sau hidroclorotiazidă.

În tabelul de mai jos sunt prezentate reacţiile adverse la candesartan cilexetil, raportate în studii clinice şi după punererea pe piaţă. În urma analizei bazei de date a studiilor clinice efectuate la pacienţi cu hipertensiune arterială, reacţiile adverse la candesartan cilexetil au fost definite pe baza unei incidenţe a evenimentelor adverse la candesartan cilexetil cu cel puţin 1% mai mare decât incidenţa observată în cazul placebo.

Tulburări metabolice şi de nutriţie Foarte rare Hiperpotasemie, hiponatremie

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Ameţeli/vertij, cefalee

Tulburări respiratorii, toracice şi Foarte rare Tuse mediastinale Tulburări gastrointestinale Foarte rare Greaţă

Cu frecvenţă Diaree necunoscută Tulburări hepatobiliare Foarte rare Valori serice crescute ale enzimelor hepatice, disfuncţie hepatică sau hepatită Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Foarte rare Angioedem, erupţii cutanate subcutanat tranzitorii, urticarie, prurit Tulburări musculo-scheletice şi ale Foarte rare Durere la nivelul spatelui, artralgie, ţesutului conjunctiv mialgie Tulburări renale şi ale căilor urinare Foarte rare Disfuncţie renală, incluzând insuficienţă renală la pacienţii cu predispoziţie (vezi pct. 4.4).

În tabelul de mai jos sunt prezentate reacţiile adverse la hidroclorotiazidă administrată în monoterapie, care apar în mod obişnuit la doze de 25 mg sau mai mari.

Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente Hiperglicemie, hiperuricemie, tulburări electrolitice (incluzând hiponatremia şi hipopotasemie) Tulburări psihice Rare Tulburări ale somnului, depresie, nelinişte Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Stare de confuzie, vertij

Rare Parestezii

Tulburări oculare Rare Vedere înceţoşată temporar Cu frecvenţă Miopie acută, glaucom acut cu necunoscută unghi închis secundar, efuziune coroidiană Tulburări cardiace Rare Aritmii cardiace Tulburări vasculare Mai puţin Hipotensiune arterială ortostatică frecvente Rare Angeită necrozantă (vasculită, vasculită cutanată)

Tulburări hepatobiliare Rare Icter (icter colestatic intrahepatic) Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Mai puţin Erupţie cutanată tranzitorie, subcutanat frecvente urticarie, reacţii de fotosensibilitate Rare Necroliză epidermică toxică

Cu frecvenţă Lupus eritematos sistemic, lupus necunoscută eritematos cutanat Tulburări musculo-scheletice şi ale Rare Spasm muscular ţesutului conjunctiv Tulburări renale şi ale căilor Frecvente Glucozurie urinare Rare Disfuncţie renală şi nefrită interstiţială Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Slăbiciune locului de administrare Rare Febră

Investigaţii diagnostice Frecvente Creşteri ale colesterolemiei şi trigliceridemiei Rare Creşteri ale ureei sanguine şi a creatininemiei

Descrierea reacțiilor adverse selectate Cancer cutanat de tip non-melanom: Pe baza datelor disponibile obținute din studiile epidemiologice, a fost observată o asociere între HCTZ și NMSC dependentă de doza cumulativă (vezi și pct. 4.4 și 5.1).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro