Canzeno 32 mg

Doze în tratamentul hipertensiunii arteriale Doza iniţială recomandată precum şi doza uzuală de întreţinere pentru Canzeno este de 8 mg o dată pe zi. Majoritatea efectului antihipertensiv este obţinut după 4 săptămâni. La unii pacienţi, a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător, doza poate fi crescută până la 16 mg, o dată pe zi şi până la maximum 32 mg, o dată pe zi. Tratamentul trebuie ajustat în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Canzeno poate fi administrat, de asemenea, în asociere cu alte medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1). S-a demonstrat că adăugarea hidroclorotiazidei la diferite doze de Canzeno are un efect antihipertensiv aditiv.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici.

Hipovolemie intravasculară Administrarea unei doze iniţiale de 4 mg poate fi luată în considerare la pacienţii cu risc de hipotensiune arterială, cum sunt pacienţii cu hipovolemie posibilă (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală Doza iniţială recomandată la pacienţii cu insuficienţă renală este de 4 mg, incluzând pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. Doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic. Există experienţă limitată la pacienţii cu insuficienţă renală foarte severă sau în stadiul terminal (Clcreatinină < 15 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică Administrarea unei doze iniţiale de 4 mg, o dată pe zi este recomandată la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic. Canzeno este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Pacienţii aparţinând rasei negre Efectul antihipertensiv al candesartanului este mai puţin pronunţat la pacienţii aparţinând rasei negre, comparativ cu pacienţii aparţinând altor rase. Prin urmare, pot fi necesare mai frecvent creşterea dozei de Canzeno şi tratament concomitent pentru controlul tensiunii arteriale la pacienţii aparţinând rasei negre, comparativ cu pacienţii aparţinând altor rase (vezi pct. 5.1).

Copii și adolescenți

Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani: Doza inițială recomandată este de 4 mg, o dată pe zi.

• Pentru pacienții cu greutatea < 50 kg: la pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută până la un maxim de 8 mg o dată pe zi.
• Pentru pacienții cu greutatea ≥ 50 kg: la pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută la 8 mg o dată pe zi și apoi la 16 mg o dată pe zi, dacă este necesar (vezi pct. 5.1). Dozele mai mari de 32 mg nu au fost studiate la copii și adolescenți.

Cele mai multe dintre efectele antihipertensive sunt obținute în decurs de 4 săptămâni.

La copiii și adolescenții cu posibilă depleție a volumului intravascular (de exemplu, pacienții tratați cu diuretice, în special cei cu insuficiență renală), tratamentul cu Canzeno trebuie inițiat sub supraveghere medicală atentă și trebuie luată în considerare administrarea unei doze inițiale mai mici decât doza inițială generală recomandată mai sus (vezi pct. 4.4).

Canzeno nu a fost studiat la copii și adolescenți cu rata de filtrare glomerulara mai mică de 30 ml/min/1,73m2 (vezi pct. 4.4).

Copii si adolescenţi aparţinând rasei negre Efectul antihipertensiv al candesartanului este mai puţin pronunţat la pacienţii aparţinând rasei negre, comparativ cu pacienţii aparţinând altor rase (vezi pct. 5.1).

Copii cu vârsta sub 1 an până la 6 ani Nu a fost stabilită siguranța și eficacitatea la copiii cu vârsta de la 1 la 6 ani. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Canzeno este contraindicat la copii cu vârsta sub 1 an (vezi pct. 4.3).

Doze în tratamentul insuficienţei cardiace Doza iniţială uzuală recomandată de Canzeno este de 4 mg, o dată pe zi. Creşterea dozei până la doza ţintă de 32 mg, o dată pe zi (doza maximă) sau până la doza maximă tolerată se realizează prin dublarea dozei la interval de cel puţin 2 săptămâni (vezi pct. 4.4). Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să includă întotdeauna evaluarea funcţiei renale, inclusiv monitorizarea creatininemiei şi a potasemiei. Canzeno poate fi administrat împreună cu alte tratamente pentru insuficienţa cardiacă, incluzând inhibitori ai ECA, beta-blocante, diuretice şi glicozide digitalice sau cu o asociere a acestor medicamente. Canzeno poate fi administrat în asociere cu un inhibitor al ECA la pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, în ciuda tratamentului optim standard pentru insuficienţa cardiacă, atunci când antagoniştii receptorilor pentru mineralocorticoizi nu sunt toleraţi. Asocierea Canzeno cu un inhibitor al ECA și cu un diuretic care economiseşte potasiul nu este recomandată şi trebuie luată în considerare numai după o evaluare atentă a potenţialelor beneficii şi riscuri (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).

Grupe speciale de pacienţi Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu hipovolemie intravasculară sau insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Canzeno la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost stabilite în cazul tratamentului insuficienţei cardiace. Nu există date disponibile.

Mod de administrare Administrare orală. Canzeno trebuie administrat o dată pe zi, cu sau fără alimente. Biodisponibilitatea candesartanului nu este influenţată de alimente.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului este asociată cu incidenţa crescută a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi afectării funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Insuficienţă renală Similar altor medicamente care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron, modificările funcţiei renale pot fi anticipate la pacienţii susceptibili, trataţi cu Canzeno.

Atunci când se administrează Canzeno la pacienţii cu hipertensiune arterială şi insuficienţă renală concomitentă, se recomandă monitorizarea periodică a potasemiei şi creatininemiei. Există o experienţă limitată la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau în stadiu terminal (Clcreatinină < 15 ml/min). La aceşti pacienţi, doza de Canzeno trebuie crescută treptat, cu atenţie, monitorizându-se îndeaproape tensiunea arterială.

Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să includă evaluări periodice ale funcţiei renale, în special la pacienţii cu vârsta de 75 ani şi peste, şi la pacienţii cu disfuncţie renală. În timpul creşterii treptate a dozei de Canzeno se recomandă monitorizarea creatininemiei şi potasemiei. Studiile clinice privind insuficienţa cardiacă nu au inclus pacienţi cu valori ale creatinemiei > 265 µmoli/l (> 3 mg/dl).

Copii și adolescenţi, inclusiv pacienţi cu insuficienţă renală Candesartan cilexetil nu a fost studiat la copii și adolescenți cu rata de filtrare glomerulară mai mică decât 30 ml/min/1,73 m2 (vezi pct. 4.2).

Administrarea concomitentă cu un inhibitor al ECA în tratamentul insuficienţei cardiace Riscul de apariţie a reacţiilor adverse, în special hipotensiune arterială, hiperkalemie şi scădere a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală), poate creşte atunci când este utilizat Canzeno în asociere cu un inhibitor al ECA. Tripla combinaţie dintre un inhibitor al ECA, un agonist al receptorilor mineralocorticoizi şi candesartan este, de asemenea, nerecomandată. Utilizarea acestor combinaţii trebuie efectuată sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi a tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Hemodializă În timpul dializei, tensiunea arterială poate fi în mod special sensibilă la blocarea receptorului AT1, ca urmare a reducerii volumului plasmatic şi a activării sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Ca urmare, la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă, doza de Canzeno trebuie crescută treptat şi cu precauţie, cu monitorizarea atentă a tensiunii arteriale.

Stenoză a arterei renale Medicamentele care influenţează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, incluzând antagoniştii receptorilor angiotensinei II (ARA II), pot creşte concentraţia serică a ureei şi creatininemia la pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoză a arterei renale pe rinichi unic.

Transplant renal La pacienţii cărora li s-a efectuat un transplant renal datele clinice disponibile privind utilizarea candesartan cilexetil sunt limitate.

Hipotensiune arterială

În timpul tratamentului cu Canzeno, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă poate să apară hipotensiune arterială. Aceasta poate apărea, de asemenea, la pacienţii hipertensivi cu hipovolemie intravasculară, cum sunt cei cărora li se administrează doze mari de diuretice. Este necesară prudenţă la iniţierea tratamentului şi trebuie încercată corectarea hipovolemiei.

Pentru copiii și adolescenții cu posibilă depleţie de volum intravasculară (de exemplu, pacienţi trataţi cu diuretice, în special cei cu insuficienţă renală), tratamentul cu Canzeno trebuie iniţiat sub strictă supraveghere medicală şi trebuie avută în vedere o doză iniţială mai mică (vezi pct. 4.2).

Anestezie şi intervenţii chirurgicale În timpul anesteziei şi intervenţiilor chirurgicale, la pacienţii trataţi cu antagonişti ai angiotensinei II poate apărea hipotensiunea arterială, ca urmare a blocării sistemului renină-angiotensină. Foarte rar, hipotensiunea arterială poate fi atât de severă încât poate impune administrarea intravenoasă de lichide şi/sau medicamente vasopresoare.

Stenoză de valvă aortică şi stenoză de valvă mitrală (cardiomiopatie hipertrofică obstructivă) Similar altor medicamente vasodilatatoare, este indicată o atenţie deosebită la pacienţii cu stenoză de valvă aortică sau stenoză de valvă mitrală semnificative din punct de vedere hemodinamic sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu vor răspunde, în general, la administrarea de medicamente antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Ca urmare, utilizarea Canzeno nu este recomandată la aceşti pacienţi.

Hiperpotasemie Utilizarea concomitentă de Canzeno şi diuretice care economisesc potasiul, suplimente conţinând potasiu sau substituenţi de sare alimentară care conţin potasiu sau alte medicamente care pot creşte potasemia (de exemplu heparină, co-trimoxazol cunoscut și sub numele de trimetoprim/sulfametoxazol) poate determina creşterea concentraţiei plasmatice de potasiu la pacienţi cu hipertensiune arterială. Monitorizarea potasemiei trebuie realizată corespunzător. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă trataţi cu Canzeno, poate să apară hiperpotasemie. Se recomandă monitorizarea periodică a potasemiei. Asocierea Canzeno cu un inhibitor al ECA și cu un diuretic care economiseşte potasiul (de exemplu spironolactonă) nu este recomandată şi trebuie luată în considerare numai după o evaluare atentă a potenţialelor beneficii şi riscuri.

Angioedem intestinal Angioedemul intestinal a fost raportat la pacienții tratați cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină II, inclusiv candesartan (vezi pct. 4.8). Acești pacienți au prezentat dureri abdominale, greață, vărsături și diaree. Simptomele s-au remis după întreruperea tratamentului cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină II. Dacă se diagnostichează angioedemul intestinal, trebuie întreruptă administrarea de candesartan și trebuie inițiată monitorizarea adecvată, până la remisia completă a simptomelor.

Generale La pacienţii la care tonusul vascular şi funcţia renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau boală renală preexistentă, incluzând stenoza de arteră renală), tratamentul cu alte medicamente care influenţează acest sistem a fost asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie sau, rareori, insuficienţă renală acută. Posibilitatea apariţiei unor efecte similare nu poate fi exclusă în cazul ARA II. Similar oricărui medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau cu boală cerebrovasculară ischemică poate provoca infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Efectul antihipertensiv al candesartanului poate fi accentuat de alte medicamente cu proprietăţi de scădere a tensiunii arteriale, indiferent dacă sunt pentru tratamentul hipertensiunii arteriale sau sunt administrate pentru alte indicaţii terapeutice.

Sarcina Tratamentul cu ARA II nu trebuie iniţiat în timpul sarcinii. Cu excepţia cazurilor în care continuarea tratamentului cu ARA II este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie să treacă la un tratament antihipertensiv alternativ, cu medicamente care au un profil de siguranţă cunoscut pentru utilizarea în sarcină. Atunci când este diagnosticată prezenţa sarcinii, tratamentul cu ARA II trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie iniţiat un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

La adolescentele aflate în perioada post-menarhă, posibilitatea de apariţie a sarcinii trebuie evaluată în mod regulat. Este necesară furnizarea de informații adecvate și/sau luarea de măsuri pentru a preveni riscul de expunere în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 și 4.6).

Atenționare cu privire la excipienți Canzeno conține lactoză. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat, deci practic „nu conține sodiu”.

Tratamentul hipertensiunii arteriale În studiile clinice controlate, reacţiile adverse au fost uşoare şi tranzitorii. Incidenţa globală a evenimentelor adverse nu a relevat nicio asociere cu doza sau vârsta. Întreruperile tratamentului ca urmare a evenimentelor adverse au fost similare în cazul tratamentului cu candesartan cilexetil (3,1%) şi în cazul administrării placebo (3,2%).

Într-o analiză cumulată a datelor din studiile clinice efectuate la pacienţi cu hipertensiune arterială, reacţiile adverse la candesartan cilexetil au fost definite pe baza unei incidenţe a evenimentelor adverse la candesartan cilexetil cu cel puţin 1% mai mare decât incidenţa în cazul administrării placebo. Conform acestei definiţii, cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost ameţeli/vertij, cefalee şi infecţie respiratorie.

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse provenite din studiile clinice şi din experienţa de după punerea pe piaţă.

Investigaţii de laborator În general, nu au existat influenţe clinice importante ale administrării de candesartan cilexetil asupra analizelor de laborator de rutină. Similar altor inhibitori ai sistemului renină-angiotensină-aldosteron, s-au observat scăderi mici ale valorilor hemoglobinei. De regulă, nu este necesară monitorizarea de rutină a rezultatelor de laborator la pacienţii cărora li se administrează Canzeno. Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă renală se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor plasmatice de potasiu şi creatinină.

Copii și adolescenți Siguranța la administrarea de candesartan cilexetil a fost monitorizată la 255 de copii și adolescenți cu hipertensiune arterială, cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani, în timpul unui studiu de eficacitate clinică cu durata de 4 săptămâni și un studiu deschis cu durata de 1 an ( vezi pct. 5.1 ). În aproape toate clasele de diferite aparate, organe și sisteme, frecvența evenimentelor adverse la copii și adolescenți este situată în intervalul frecvente / mai puțin frecvente. Deși natura și severitatea evenimentelor adverse sunt similare cu cele observate la adulți ( vezi tabelul de mai sus ), frecvențele tuturor evenimentelor adverse sunt mai mari la copii și adolescenți, în special în ceea ce privește:

Tratamentul insuficienţei cardiace Profilul evenimentelor adverse la candesartan cilexetil la pacienţii adulţi cu insuficienţă cardiacă a fost concordant cu farmacologia medicamentului şi starea de sănătate a pacienţilor. În programul clinic CHARM, care a comparat utilizarea de candesartan cilexetil în doze de până la 32 mg (n = 3803) cu administrarea placebo (n = 3796), 21,0% dintre pacienţii din grupul de tratament cu candesartan cilexetil şi 16,1% dintre pacienţii din grupul la care s-a administrat placebo au întrerupt tratamentul din cauza evenimentelor adverse. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au fost hiperpotasemia, hipotensiunea arterială şi insuficienţa renală. Aceste evenimente au fost mai frecvente la pacienţii cu vârsta peste 70 ani, pacienţii cu diabet zaharat sau subiecţii cărora li s-au administrat alte medicamente care influenţează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, în special un inhibitor al ECA şi/sau spironolactonă.

Tabelul de mai jos prezintă reacţii adverse provenite din studii clinice şi din experienţa de după punerea pe piaţă.

Investigaţii de laborator Hiperpotasemia sau insuficienţa renală sunt frecvente la pacienţii trataţi cu candesartan cilexetil pentru indicaţia de insuficienţă cardiacă. Se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor plasmatice de creatinină şi potasiu (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro