Candesartan Sandoz 16 mg

Doze în hipertensiunea arterială

Doza iniţială recomandată şi doza obişnuită de întreţinere este de 8 mg Candesartan Sandoz o dată pe zi. Majoritatea efectelor antihipertensive se obţin în 4 săptămâni. La unii pacienţi a căror tensiune arterială nu este suficient controlată, doza poate fi crescută la 16 mg o dată pe zi, până la maximum 32 mg o dată pe zi. Tratamentul trebuie ajustat în conformitate cu răspunsul terapeutic al tensiunii arteriale. Candesartan Sandoz poate fi administrat şi cu alte medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 și 5.1). Adăugarea de hidroclorotiazidă a demonstrat că are un efect antihipertensiv aditiv cu doze variate de Candesartan Sandoz.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale recomandate la pacienţii vârstnici.

Pacienţi cu hipovolemie intravasculară Poate fi luată în considerare administrarea unei doze iniţiale de 4 mg la pacienţii care prezintă risc de apariţie a hipotensiunii arteriale, cum ar fi pacienţii cu posibilă hipovolemie (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală, inclusiv la pacienţii cărora li se efectuează hemodializă, doza iniţială recomandată este de 4 mg. Doza trebuie adaptată treptat conform răspunsului terapeutic. Există o experienţă limitată la pacienţii cu insuficienţă renală foarte severă sau în stadiu terminal (Clcreatinină <15 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată se recomandă o doză iniţială de 4 mg, o dată pe zi. Se poate ajusta doza conform răspunsului terapeutic. Candesartan Sandoz este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Pacienţi de rasă neagră Efectul antihipertensiv al candesartanului este mai puţin pronunţat la pacienţii de rasă neagră comparativ cu cei de altă rasă. În consecinţă, poate fi mai frecvent necesară creşterea treptată a dozei de Candesartan Sandoz şi asocierea altor terapii pentru controlul tensiunii arteriale la pacienţii de rasă neagră comparativ cu pacienţii de altă rasă (vezi pct. 5.1).

Copii și adolescenți Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani: Doza inițială recomandată este 4 mg o dată pe zi.

• Pentru pacienții cu greutatea < 50 kg: La pacienții cu tensiunea arterială insuficient controlată, doza poate fi crescută la maxim 8 mg o dată pe zi.

• Pentru pacienții cu greutatea ≥ 50 mg: La pacienții cu tensiunea arterială insuficient controlată, doza poate fi crescută la 8 mg o dată pe zi și ulterior, dacă este necesar, la 16 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.1).

Dozele care depășesc 32 mg nu au fost studiate la copii și adolescenți.

În majoritatea cazurilor, efectul hipertensiv este obținut în 4 săptămâni.

Pentru copii cu hipovolemie (de exemplu pacienții tratați cu diuretice, în special cei cu insuficiență a funcției renale), tratamentul cu Candesartan Sandoz trebuie inițiat sub supraveghere medicală strictă și trebuie luată în considerare o doză inițială mai mică decât doza inițială generală prevăzută mai sus (vezi pct. 4.4).

Administrarea de candesartan la copii cu rata de filtrare glomerulară sub 30 ml/min/1,73 m2 (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți de rasă neagră Efectul antihipertensiv al candesartanului este mai puțin pronunțat la pacienții aparținând rasei negre comparativ cu pacienții aparținând altor rase (vezi pct. 5.1).

Copii cu vârsta cuprinsă între 1 și 6 ani

• Siguranța și eficacitatea la copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 6 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1 dar nu se poate face o recomandare cu privire la doze.

• Candesartan Sandoz este contraindicat copiilor cu vârsta sub 1 an (vezi pct. 4.3).

Doze în insuficienţa cardiacă

Doza iniţială recomandată de Candesartan Sandoz este de 4 mg o dată pe zi. Creşterea treptată a acestei doze până la atingerea dozei ţintă de 32 mg, o dată pe zi (doza maximă) sau a celei mai mari doze tolerate se efectuează prin dublarea dozei la intervale de cel puţin 2 săptămâni (vezi pct. 4.4). Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să cuprindă întotdeauna evaluarea funcţiei renale, inclusiv monitorizarea nivelului seric al creatininei şi potasiului. Candesartan Sandoz poate fi administrat cu alte medicamente pentru tratamentul insuficienţei cardiace, inclusiv inhibitori ai ECA, beta-blocante, diuretice şi digitalice sau combinaţii ale acestora. Candesartan Sandoz poate fi administrat concomitent cu un inhibitor al ECA la pacienții cu insuficiență cardiacă simptomatică, în ciuda tratamentului standard optim, atunci când antagoniștii receptorilor de mineralocorticoizi nu sunt tolerați. Nu se recomandă asocierea unui inhibitor ECA, a unui diuretic care economiseşte potasiul şi Candesartan Sandoz, aceasta trebuie luată în considerare numai după o evaluare atentă a potenţialelor beneficii şi riscuri (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).

Grupuri speciale de pacienţi Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu hipovolemie, insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.

Copii şi adolescenţi

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea Candesartan Sandoz în tratamentul hipertensiunii arteriale și insuficienţei cardiace la copii cu vârsta de până la 18 ani. Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Administrare orală. Candesartan Sandoz se administrează o dată pe zi, cu sau fără alimente. Biodisponibilitatea candesartanului nu este afectată de alimente.

Insuficienţă renală Similar altor medicamente inhibitoare ale sistemului renină-angiotensină-aldosteron, se pot anticipa modificări la nivelul funcţiei renale la pacienţii predispuşi, trataţi cu Candesartan Sandoz.

Când Candesartan Sandoz este utilizat la pacienţii hipertensivi cu insuficienţă renală se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor serice de potasiu şi creatinină. Există o experienţă limitată la pacienţii cu insuficienţă renală foarte severă sau în stadiu terminal (Clcreatininei < 15 ml/min). La aceşti pacienţi doza de Candesartan Sandoz trebuie crescută treptat cu precauţie, cu monitorizarea atentă a tensiunii arteriale.

Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să includă evaluarea periodică a funcţiei renale, în special la pacienţii cu vârsta de 75 ani sau peste şi la pacienţii cu insuficienţă renală.

Pe parcursul creşterii dozei de Candesartan Sandoz, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice de potasiu şi creatinină. Studiile clinice privind insuficienţa cardiacă nu au inclus pacienţi cu concentraţia de creatinină serică > 265 μmol/l (> 3 mg/dl).

Tratament concomitent cu un inhibitor ECA în insuficienţa cardiacă Atunci când Candesartan Sandoz este utilizat în asociere cu un inhibitor ECA poate creşte riscul apariţiei reacțiilor adverse, în special a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei și a funcției renale scăzute (inclusiv insuficiență renală acută) (vezi pct. 4.8). De asemenea, nu este recomandată asocierea dintre un inhibitor al ECA, antagonist al receptorilor de mineralocorticoizi și candesartan. Utilizarea acestei asocieri trebuie efectuată sub supravegherea medicului specialist și trebuie monitorizate frecvent și cu atenție funcția renală, electroliții plasmatici și tensiunea arterială.

Inhibitorii ECA și blocantele receptorilor de angiotensină II nu trebuie utilizați concomitent la pacienții cu nefropatie diabetică.

Blocaj dublu al sistemului renină-angiotensină-aldosteron Există dovezi cu privire la faptul că utilizarea de inhibitori ai ECA, blocante ale receptorilor de angiotensină II sau aliskiren crește riscul de hipotensiune arterială, hiperkaliemie și scade funcția renală (inclusiv insuficiență renală acută). Prin urmare, blocajul dual prin asocierea de inhibitori ai ECA, blocante ale receptorilor de angiotensină II sau aliskiren nu este recomandată (vezi pct. 4.5 și 5.1). Dacă tratamentul blocajului dual este considerat absolut necesar, acesta trebuie efectuat sub supravegherea unui medic specialist și prin monitorizarea atentă a funcției renale, a electroliților și a tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA și blocantele receptorilor de angiotensină II nu trebuie utilizați concomitent în cazul pacienților cu nefropatie diabetică.

Hemodializă În timpul dializei, tensiunea arterială poate fi deosebit de sensibilă la blocarea receptorului AT1, ca un rezultat al scăderii volumului plasmatic şi al activării sistemului renină-angiotensină-aldosteron. De aceea, la pacienţii cărora li se efectuează hemodializă, doza de Candesartan Sandoz trebuie crescută treptat cu atenţie conform rezultatelor monitorizării stricte a tensiunii arteriale.

Stenoză de arteră renală Medicamentele care influenţează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, inclusiv antagoniştii receptorilor de angiotensină II (ARA II), pot creşte concentraţia sanguină a uremiei şi creatininemiei, la pacienţii cu stenoză de arteră renală bilaterală sau stenoză de arteră pe rinichi unic.

Transplant renal Există experienţă clinică limitată referitoare la administrarea Candesartan Sandoz la pacienţii cărora li s-a efectuat recent transplant renal.

Hipotensiune arterială La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, poate să apară hipotensiunea arterială, pe parcursul tratamentului cu Candesartan Sandoz. Poate, de asemenea, să apară la pacienţii hipertensivi cu hipovolemie intravascularǎ, cum ar fi cei care utilizează doze mari de diuretice. Începerea tratamentului trebuie făcută cu precauţie şi trebuie corectată hipovolemia.

Anestezie şi intervenţie chirurgicală La pacienţii trataţi cu antagonişti de receptori ai angiotensinei II hipotensiunea arterială poate să apară în timpul anesteziei şi a intervenţiei chirurgicale, datorită blocării sistemului renină-angiotensină. În cazuri foarte rare, hipotensiunea arterială poate fi severă astfel încât poate fi necesară utilizarea soluţiilor cu administrare intravenoasă şi/sau a medicamentelor vasopresoare.

Stenoză a valvei aortice şi mitrale (cardiomiopatie hipertrofică obstructivă) Similar altor vasodilatatoare, este indicată atenţie la pacienţii care prezintă stenoză valvulară aortică şi mitrală semnificativă hemodinamic sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu vor prezenta, în general, răspuns terapeutic la administrarea de medicamente antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. De aceea, utilizarea de Candesartan Sandoz nu este recomandată la această populație.

Hiperkaliemie Utilizarea concomitentă a Candesartan Sandoz cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente care conţin potasiu, substituenţi de sare care conţin potasiu sau alte medicamente care pot determina creşterea potasemiei (de exemplu: heparină, cotrimoxazol cunoscut de asemenea ca trimetoprim/sulfametoxazol), poate duce la creşterea concentraţiei plasmatice a potasiului la pacienţii hipertensivi. Trebuie avută în vedere monitorizarea nivelului seric de potasiu, dacă este cazul.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă trataţi cu Candesartan Sandoz, poate să apară hiperkaliemia. Se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiei plasmatice a potasiului. Nu se recomandă administrarea concomitentă a Candesartan Sandoz cu inhibitori ai ECA şi diuretice care economisesc potasiul (ex. Spironolactona), aceasta trebuie avută în vedere numai după o evaluare atentă a potenţialelor beneficii şi riscuri.

Angioedem intestinal Angioedemul intestinal a fost raportat la pacienții tratați cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, [inclusiv candesartan] (vezi pct. 4.8). Acești pacienți au prezentat dureri abdominale, greață, vărsături și diaree. Simptomele s-au remis după întreruperea tratamentului cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II. Dacă angioedemul intestinal este diagnosticat, candesartanul trebuie întrerupt și trebuie inițiată monitorizarea adecvată până la rezolvarea completă a simptomelor.

Generale La pacienţii al căror tonus vascular şi a căror funcţie renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu: pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau boală renală subiacentă, inclusiv stenoză a arterei renale), tratamentul cu medicamente care afectează acest sistem s-a asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie şi rareori, cu insuficienţă renală acută. Posibilitatea de apariţie a unor efecte similare nu poate fi exclusă în cazul utilizării ARAII. Ca şi în cazul utilizării oricărui medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau boală cerebro-vasculară ischemică poate avea ca rezultat apariţia unui infarct miocardic sau atac vascular cerebral.

Efectul antihipertensiv al candesartanului poate fi crescut de alte medicamente cu proprietăţi hipotensive, prescrise în scop antihipertensiv sau pentru alte indicaţii.

Sarcina Tratamentul cu antagonişti ai angiotensinei II (AIIRAs) nu trebuie început în timpul sarcinii. Pacientele care planifică o sarcină trebuie să schimbe tratamentul cu unul antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit în timpul sarcinii, doar dacă tratamentul cu inhibitori AIIRAs nu este considerat esenţial. Când este diagnosticată o sarcină, tratamentul cu inhibitori AIIRAs trebuie întrerupt imediat şi dacă se poate, trebuie început un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

La pacientele aflate în perioada de post-menarhă trebuie evaluată în mod regulat posibilitatea de apariţie a unei sarcini. Pentru a preveni riscul unei expuneri în timpul sarcinii trebuie furnizate informaţii şi/sau iniţiate acţiuni corespunzătoare (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Utilizarea la copii și adolescenți, inclusiv pacienți cu insuficiență renală Administrarea de candesartan la copii cu rata de filtrare glomerulară sub 30 ml/min/1,73 m2 nu a fost studiată (vezi pct. 4.2).

Pentru copiii cu hipovolemie intravasculară (de exemplu pacienți tratați cu diuretice, în special cei cu insuficiență renală), tratamentul cu Candesartan Sandoz trebuie inițiat sub supraveghere medicală strictă și trebuie luată în considerare o doză inițială mai mică (vezi pct. 4.2).

Atenţionări speciale privind excipienţii Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per comprimat, adică „nu conține sodiu”.

Tratament pentru hipertensiunea arterială

În studiile clinice controlate reacțiile adverse au fost uşoare şi tranzitorii. Incidenţa generală a evenimentelor adverse nu a putut fi asociată cu dozajul sau vârsta pacienţilor. Întreruperea tratamentului din cauza evenimentelor adverse a fost similară pentru candesartan cilexetil (3,1%) şi în cazul administrării placebo (3,2%).

Dintr-o analiză centralizată a datelor obţinute în studiile clinice la pacienţi hipertensivi, reacţiile adverse cu candesartan cilexetil au fost definite pe baza incidenţei acestor reacţii adverse în urma tratamentului cu candesartan cilexetil cu cel puţin 1% mai ridicată comparativ cu placebo. Pe baza acestei definiţii, reacţiile adverse raportate cel mai frecvent au fost ameţeli/vertij, cefalee şi infecţii respiratorii.

Tulburări respiratorii, Foarte rare Tuse toracice și mediastinale Tulburări gastro-intestinale Foarte rare Greaţă, Angioedem intestinal Frecvență necunoscută Diaree Tulburări hepatobiliare Foarte rare Creşterea valorilor enzimelor hepatice, anomalii ale funcţiei hepatice sau hepatită Afecţiuni cutanate şi ale Foarte rare Edem angioneurotic, ţesutului subcutanat erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, prurit Tulburări musculo-scheletice Foarte rare Dureri ale spatelui, şi ale ţesutului conjunctiv artralgie, mialgie Tulburări renale şi ale căilor Foarte rare Insuficienţă renală, urinare inclusiv insuficienţă renală la pacienţii cu predispoziţie (vezi pct. 4.4).

Investigaţii de laborator

În general, nu a existat o influenţă clinică importantă a candesartan cilexetil asupra investigaţiilor de laborator de rutină. La fel ca în cazul altor inhibitori ai sistemului renină-angiotensină-aldosteron, au fost observate mici scăderi ale nivelului hemoglobinei. În mod uzual, nu este necesară monitorizarea testelor de laborator în cazul pacienţilor care primesc Candesartan Sandoz. Cu toate acestea, se recomandă monitorizarea periodică a nivelului seric de potasiu şi creatinină la pacienţii cu insuficienţă renală.

Profilul de siguranţă general pentru candesartan la copii şi adolescenţi nu diferă semnificativ de cel prevăzut la adulţi.

Tratament în insuficienţa cardiacă

Profilul evenimentelor adverse observate în cazul administrării de candesartan cilexetil la pacienţii cu insuficienţă cardiacă a fost în concordanţă cu profilul farmacologic al medicamentului şi cu starea de sănătate a pacienţilor. În cadrul programului clinic CHARM, comparând candesartan cilexetil în doze

de până la 32 mg (n = 3,803) cu placebo (n = 3,796), 21% din grupul tratat cu candesartan cilexetil şi 16,1% din grupul placebo au întrerupt tratamentul datorită evenimentelor adverse. Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent au fost hiperpotasemia, hipotensiunea şi insuficienţa renală. Aceste evenimente au fost mai frecvente la pacienţii cu vârsta de peste 70 de ani, diabetici sau subiecţi care au primit alte medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, în particular inhibitori ECA şi/sau spironolactona.

În tabelul de mai jos sunt prezentate reacţiile adverse din studiile clinice şi din experienţa după punerea pe piaţă.

Investigaţii de laborator: La pacienţii trataţi cu Candesartan Sandoz pentru insuficienţă cardiacă, este frecventă hiperkaliemia şi insuficienţa renală. Se recomandă monitorizarea periodică a nivelului seric de potasiu şi creatinină (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.