Candesartan Hct Swyssi 8 mg/12,5 mg

Doze Doza recomandată de Candesartan HCT Swyssi este de un comprimat, o dată pe zi.

Se recomandă stabilirea treptată a dozelor pentru fiecare substanţă activă în parte (candesartan cilexetil şi hidroclorotiazidă). Atunci când este adecvat din punct de vedere clinic poate fi luată în considerare trecerea de la monoterapie la administrarea Candesartan HCT Swyssi. Se recomandă stabilirea treptată a dozei de candesartan cilexetil atunci când se face trecerea de la monoterapia cu hidroclorotiazidă. Candesartan HCT Swyssi poate fi administrat pacienţilor a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat prin monoterapia cu candesartan cilexetil, monoterapia cu hidroclorotiazidă sau monoterapia cu Candesartan HCT Swyssi care conţine substanţele active la cele mai mici doze.

Efectul antihipertensiv se obţine de cele mai multe ori în decurs de 4 săptămâni de la începerea tratamentului.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

Pacienţi cu depleţie volemică Se recomandă stabilirea treptată a dozei de candesartan cilexetil la pacienţii cu risc de hipotensiune arterială, cum sunt pacienţii cu suspiciune de depleţie volemică (pentru aceşti pacienţi, se poate lua în considerare o doză iniţială de 4 mg candesartan cilexetil).

Pacienţi cu insuficienţă renală La această grupă de pacienţi este de preferat administrarea diureticelor de ansă în locul tiazidelor. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance creatinină ≥ 30 ml/min/1,73 m² suprafaţă corporală) se recomandă ca doza de candesartan cilexetil să fie crescută gradat, înainte de trecerea la Candesartan HCT Swyssi (la aceşti pacienţi se recomandă o doză iniţială de 4 mg candesartan cilexetil). Candesartan HCT Swyssi este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min/1,73 m² suprafaţă corporală) (vezi pct. 4.3).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată se recomandă ca doza de candesartan cilexetil să fie crescută gradat, anterior trecerii la administrarea Candesartan HCT Swyssi (doza iniţială recomandată la aceşti pacienţi este de 4 mg candesartan cilexetil). Candesartan HCT Swyssi este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază (vezi pct. 4.3).

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Candesartan HCT Swyssi nu au fost stabilite la copii şi adolescenţi. Nu sunt disponibile date cu privire la utilizarea la această grupă de pacienţi.

Mod de administrare Administrare orală Candesartan HCT Swyssi poate fi administrat cu sau fără alimente. Biodisponibilitatea candesartanului nu este influenţată de alimente. Nu există interacţiuni semnificative clinic între hidroclorotiazidă şi alimente.

Insuficienţă renală/transplant renal La această grupă de pacienţi este de preferat administrarea diureticelor de ansă în locul tiazidelor. Dacă se utilizează Candesartan HCT Swyssi la pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă monitorizarea regulată a concentraţiilor plasmatice de potasiu, creatinină şi acid uric. Nu există experienţă privind utilizarea Candesartan HCT Swyssi la pacienţii la care s-a efectuat recent un transplant renal.

Stenoză de arteră renală Alte medicamente care influenţează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, incluzând antagoniştii receptorilor angiotensinei II, pot determina o creştere a concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei la pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic funcţional.

Depleţie volemică intravasculară La pacienţii cu depleţie volemică intravasculară şi/sau depleţie de sodiu poate apărea hipotensiune arterială simptomatică, ca şi în cazul altor substanţe care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Din acest motiv, nu se recomandă administrarea Candesartan HCT Swyssi până când depleţia volemică şi/sau depleţia de sodiu nu au fost corectate.

Anestezie şi intervenţii chirurgicale Ca urmare a blocării sistemului renină-angiotensină-aldosteron, în timpul anesteziei şi intervenţiilor chirurgicale poate apărea hipotensiune arterială la pacienţii trataţi cu antagonişti de angiotensină II. Foarte rar, hipotensiunea arterială poate fi atât de severă încât este necesară administrarea intravenoasă de lichide şi/sau vasopresoare.

Insuficienţă hepatică Tiazidele trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau boală hepatică progresivă, deoarece în astfel de cazuri chiar şi modificările minore ale echilibrului hidro-electrolic pot cauza coma hepatică. Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte utilizarea Candesartan HCT Swyssi la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Stenoză a valvei aortice şi mitrale (cardiomiopatie hipertrofică obstructivă) Ca şi în cazul altor vasodilatatoare, se recomandă atenţie deosebită în cazul pacienţilor cu stenoză a valvei aortice sau mitrale semnificativă hemodinamic sau în cazul pacienţilor cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund la tratamentul cu medicamente antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Ca urmare, utilizarea Candesartan HCT Swyssi nu este recomandată la aceşti pacienţi.

Dezechilibru electrolitic Valorile electroliţilor serici trebuie determinate în mod regulat şi la intervale adecvate. Tiazidele, incluzând hidroclorotiazida, pot determina dezechilibru hidric şi electrolitic (hipercalcemie, hipokaliemie, hiponatremie, hipomagnezemie şi alcaloză hipocloremică).

Diureticele tiazidice pot reduce excreţia renală de calciu şi pot duce la creşterea intermitentă şi uşoară a calcemiei. Hipercalcemia semnificativă poate fi un indicator al hiperparatiroidismului latent. Tratamentul cu tiazide trebuie întrerupt înainte de verificarea funcţiei paratiroidiene.

Excreţia renală de potasiu creşte în funcţie de doza de hidroclorotiazidă, ceea ce poate duce la hipokaliemie. Acest efect al hidroclorotiazidei pare să fie mai puţin evident atunci când se administrează în combinaţie cu candesartan cilexetil. Riscul de hipokaliemie poate creşte la pacienţii cu ciroză hepatică, la cei care urmează un tratament de diureză forţată, în cazul administrării orale necorespunzătoare de electroliţi şi la pacienţii cărora li se administrează concomitent corticosteroizi sau hormon adrenocorticotrop (ACTH).

Tratamentul cu candesartan cilexetil poate duce la hiperkaliemie, în special în cazul în care există insuficienţă cardiacă şi/sau insuficienţă renală. Administrarea concomitentă de Candesartan HCT Swyssi cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu, substituenţi de sare sau alte medicamente care pot creşte potasemia (de exemplu heparină sodică) poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale potasiului. Se recomandă monitorizarea regulată a potasemiei. S-a observat că tiazidele cresc excreţia renală de magneziu, fapt care poate determina hipomagnezemie.

Tratament concomitent cu un inhibitor ECA în insuficienţa cardiacă Riscul apariţiei reacţiilor adverse, mai ales hipotensiunea arterială, hyperkalemie şi funcţie renală afectată (inclusiv insuficienţă renală acută), poate creşte când Candesartan HCT Swyssi este utilizat concomitent cu un inhibitor al ECA. De asemenea, nu este recomandată tripla asociere dintre un inhibitor ECA, un antagonist al receptorilor de mineralocorticoizi şi candesartan. Utilizarea concomitentă a acestor medicamente trebuie să aibă loc numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică

Efecte metabolice şi endocrine Tratamentul cu diuretice tiazidice poate influenţa toleranţa la glucoză. Este necesară ajustarea dozei de medicamente antidiabetice, incluzând insulina. În timpul tratamentului cu tiazide, diabetul zaharat latent poate deveni manifest. Creşterile concentraţiilor plasmatice de colesterol şi trigliceride au fost asociate cu tratamentul cu tiazide. La dozele conţinute de Candesartan HCT Swyssi s-au observat doar efecte minimale cu privire la acest lucru. Diureticele tiazidice cresc concentraţiile plasmatice de acid uric şi pot precipita guta la pacienţii predispuşi la această boală.

Fotosensibilitate În timpul utilizării diureticelor tiazidice s-au raportat reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate, se recomandă oprirea tratatamentului. În cazul în care reluarea administrării tratamentului este considerată esenţială, se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la razele UVA.

Generale La pacienţii cu tonus vascular şi funcţie renală dependente în mod predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau boli renale preexistente, incluzând stenoza de arteră renală), în timpul tratamentului cu medicamente care acţionează asupra acestui sistem s-au observat hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie sau insuficienţă renală acută (rareori). Posibilitatea apariţiei unor efecte similare nu se poate exclude în cazul antagoniştilor de angiotensină II. Ca şi în cazul tuturor medicamentelor antihipertensive, scăderea marcată a tensiunii arteriale la pacienţii cu boală cardiacă ischemică sau boală cerebrovasculară aterosclerotică poate determina infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Reacţiile de hipersensibilitate la hidroclorotiazidă pot apărea la pacienţi cu sau fără antecedente de alergii sau astm bronşic. Cu toate acestea există o predispoziţie mai mare în cazul pacienţilor cu astfel de antecedente.În timpul tratamentului cu diuretice tiazidice s-a observat exacerbarea sau activarea lupusului eritematos sistemic.

Efectul antihipertensiv al Candesartan HCT Swyssi poate fi exacerbat de administrarea concomitentă cu alte medicamente antihipertensive.

Sarcina Tratamentul cu ARAII (antagonişti ai receptorului de angiotensină II) nu trebuie început în timpul sarcinii. În afara cazului în care continuarea tratamentului cu antagonişti ai receptorului de angiotensină II este considerată esenţială, pacientele care planifică să rămână gravide trebuie trecute de la acest tratament la tratamente antihipertensive alternative, cu profil de siguranţă stabilit privind administrarea în timpul sarcinii. Atunci când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu antagonişti ai receptorului de angiotensină II trebuie întrerupt imediat, şi, dacă este necesar, se va începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor de angiotensină II sau aliskiren, este asociată cu o frecvență mare a reacțiilor adverse cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkalemia și scăderea funcției renale (inclusive insuficiență renală acută) în comparație cu utilizarea în monoterapie a medicamentelor care acţioneaza asupra. Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Cancer cutanat de tip non-melanom A fost observat un risc crescut de cancer cutanat de tip non-melanom (non-melanoma skin cancer – NMSC) [carcinom cu celule bazale (CCB) și carcinom cu celule scuamoase (CCS)] asociat cu expunerea la creșterea dozei cumulative de hidroclorotiazidă (HCTZ) în două studii epidemiologice bazate pe Registrul național de cancer din Danemarca. Efectele de fotosensibilizare ale HCTZ ar putea constitui un mecanism posibil pentru NMSC.

Pacienții tratați cu HCTZ trebuie să fie informați cu privire la riscul de NMSC și să li se recomande să își examineze regulat pielea pentru depistarea oricăror leziuni noi și să raporteze imediat orice leziuni cutanate suspecte. Pentru a minimiza riscul de cancer cutanat, pacienților trebuie să li se recomande posibilele măsuri preventive, cum ar fi expunerea limitată la lumina solară și la razele UV și, în cazul expunerii, utilizarea unei protecții adecvate. Leziunile cutanate suspecte trebuie examinate imediat, examinarea putând include investigații histologice și biopsii. De asemenea, poate fi necesară reconsiderarea utilizării HCTZ la pacienții diagnosticați anterior cu NMSC (vezi și pct. 4.8).

Toxicitate respiratorie acută După administrarea de hidroclorotiazidă au fost raportate cazuri grave foarte rare de toxicitate respiratorie acută, inclusiv sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA). Edemele pulmonare apar de obicei în decurs de câteva minute până la câteva ore de la administrarea de hidroclorotiazidă. La debut, simptomele includ dispnee, febră, deteriorare pulmonară și hipotensiune. Dacă se suspectează diagnosticul de ARDS, trebuie retras Candesartan HCT Swyssi și trebuie administrat tratament adecvat. Hidroclorotiazida este contraindicată la pacienți cu SDRA anterior în urma administrării de hidroclorotiazidă.

Efuziune coroidiană, miopie acută și glaucom secundar acut cu unghi închis Sulfonamidele sau derivatele de sulfonamidă pot provoca o reacție idiosincratică ce duce la efuziune coroidiană cu defect de câmp vizual, miopie tranzitorie și glaucom acut cu unghi închis. Simptomele includ debutul acut al scăderii acuității vizuale sau a durerii oculare și apar de obicei în câteva ore până la săptămâni de la inițierea medicamentului. Glaucomul acut cu unghi închis netratat poate duce la pierderea vederii permanente. Tratamentul primar este de a întrerupe consumul de medicamente cât mai rapid. Tratamentele medicale sau chirurgicale rapide pot fi luate în considerare dacă presiunea intraoculară rămâne necontrolată. Factorii de risc pentru dezvoltarea glaucomului acut cu unghi închis pot include un istoric de alergie la sulfonamidă sau la penicilină.

În studiile clinice controlate efectuate cu candesartan cilexetil/hidroclorotiazidă, reacţiile adverse observate au fost uşoare şi tranzitorii. Întreruperea tratamentului din cauza reacţiilor adverse a fost similară pentru candesartan cilexetil/hidroclorotiazidă (2,3-3,3%) şi placebo (2,7-4,3%). În studiile clinice efectuate cu candesartan cilexetil/hidroclorotiazidă reacţiile adverse au fost aceleaşi cu cele raportate anterior în cazul utilizării de candesartan cilexetil şi/sau hidroclorotiazidă în monoterapie.

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse la candesartan cilexetil provenite din studiile clinice şi din raportările de după punerea pe piaţă. Dintr-o analiză centralizată a datelor obţinute din studiile clinice efectuate la pacienţi hipertensivi, reacţiile adverse la candesartan cilexetil au fost fost definite pe baza incidenţei evenimentelor adverse apărute în cazul administrării candesartan cilexetil, incidenţa fiind cu cel puţin 1% mai mare comparativ cu cea observată în cazul administrării placebo.

Aparate, organe și sisteme Frecvență Reacție adversă Infecții și infestări Frecvente Infecție respiratorie Tulburări hematologice și Foarte rare Leucopenie, neutropenie și agranulacitoză limfatice Tulburări metabolice și de nutriție Foarte rare Hiperkalemie, hiponatremie

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Amețeli, vertij, cefalee Tulburări respiratorii, toracice și Foarte rare Tuse mediastinale Tulburări gastro intestinale Foarte rare Greață Cu frecvență Diaree necunoscută Tulburări hepatobiliare Foarte rare Creșteri ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, funcție hepatică anormală sau hepatită Aparate, organe și sisteme Frecvență Reacție adversă Afecțiuni cutanate și ale țesutului Foarte rare Angioedem, erupții cutanate tranzitorii, urticarie, subcutanat prurit Tulburări musculo-scheletice și Foarte rare Lombalgie, artralgie, mialgie ale țesutului conjuctiv Tulburări renale și ale căilor Foarte rare Disfuncție renală, incluzând insuficiență renală la urinare pacienții cu predispoziție (a se vedea cap.4.4)

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse la hidroclorotiazidă administrată în monoterapie, de regulă la o doză de 25 de mg sau mai mare.

Aparate, organe și sisteme Frecvență Reacție adversă Tumori benigne, maligne și Necunoscută Cancer cutanat de tip non-melanom (carcinom cu nespecificate (incluzând chisturi celule bazale și carcinom cu celule scuamoase) și polipi) Tulburări hematologice și Rare Leucopenie, neutropenie/agranulacitoză, limfatice trombocitopenie, anemie aplastică, deprimare a măduvei osoase, anemie hemolitică Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacții anafilactice Tulburări metabolice și de nutriție Frecvente Hiperglicemie, hiperuricemie, dezechilibre electrolitice (incluzând hiponatremie și hipopotasemie) Tulburări psihice Rare Tulburări ale somnului, depresie, neliniște

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Stare de confuzie, vertij Rare Parestezie Tulburări oculare Rare Vedere înceţoşată tranzitorie Necunoscută Miopie acută, glaucom acut cu unghi închis. efuziune coroidiană Tulburări cardiac Rare Aritmii cardiace

Tulburări vasculare Mai puțin Hipotensiune arterială ortostatică frecvente Rare Angeită necrozanta (vasculită, vasculită acută)

Afecțiuni cutanate și ale țesutului Mai puțin Erupție cutanată tranzitorie, urticarie, reacții de subcutanat frecvente fotosensibilitate Rare Necroliză epidemic toxică, reacții cutanate similar lupusului eritematos sau reactivare a lupusului eritematos cutanat

Aparate, organe și sisteme Frecvență Reacție adversă Tulburări musculo-scheletice și Rare Spasme muscular ale țesutului conjuctiv Tulburări renale și ale căilor Frecvente Glicozurie renale Rare Disfuncție renală și nefrită interstițială

Tulburări generale și la nivelul Frecvente Astenie locului de administrare Rare Febră Investigații diagnostic Frecvente Creșterea concentrațiilor plasmatice ale colesterolului și trigliceridelor Rare Creșterea uremiei și creatininei serice

Descrierea reacțiilor adverse selectate Cancer cutanat de tip non-melanom: Pe baza datelor disponibile obținute din studiile epidemiologice, a fost observată o asociere între HCTZ și NMSC dependentă de doza cumulativă (vezi și pct. 4.4 și 5.1).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro