Candesartan Gemax Pharma 8 mg

Doze în hipertensiunea arterială

Doza iniţială recomandată şi doza uzuală de întreţinere de Candesartan Gemax Pharma este de 8 mg o dată pe zi. Cea mai mare parte a efectului antihipertensiv este obţinut în decurs de 4 săptămâni. La unii pacienți a căror tensiune arterială nu este controlată în mod adecvat, doza poate fi crescută la 16 mg o dată pe zi și la maximum 32 mg o dată pe zi. Tratamentul trebuie ajustat în funcție de răspunsul tensiunii arteriale la terapie. Candesartan Gemax Pharma poate fi administrat de asemenea în asociere cu alte medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 și 5.1). S-a demonstrat că adăugarea de hidroclorotiazidă are efect antihipertensiv aditiv cu diferite doze de Candesartan Gemax Pharma.

Grupe speciale de pacienți Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei inițiale la pacienții vârstnici.

Pacienţi cu depleție volemică Poate fi luată în considerare administrarea unei doze iniţiale de 4 mg la pacienţii care prezintă risc de apariţie a hipotensiunii arteriale, cum sunt pacienţii cu posibilă depleție volemică (vezi pct. 4.4).

Insuficiență renală Doza inițială este de 4 mg la pacienţii cu insuficienţă renală, inclusiv la pacienţii cărora li se efectuează hemodializă. Doza trebuie ajustată în funcție de răspunsul terapeutic. Există o experienţă limitată la pacienţii cu insuficienţă renală foarte severă sau în stadiu terminal renal (Clcreatinină < 15 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Insuficiență hepatică La pacienții cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată este recomandată o doză iniţială de 4 mg o dată pe zi. Doza poate fi ajustată în funcție de răspunsul terapeutic. Candesartan Gemax Pharma este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Pacienți de rasă neagră Efectul antihipertensiv al candesartanului este mai puţin pronunţat la pacienţii de rasă neagră comparativ cu pacienții de alte rase. În consecinţă, creşterea treptată a dozei de Candesartan Gemax Pharma şi asocierea cu alte terapii pot fi necesare mai frecvent pentru controlul tensiunii arteriale la pacienţii de rasă neagră comparativ cu pacienţii de alte rase (vezi pct. 5.1).

Copii și adolescenți Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani: Doza inițială recomandată este de 4 mg o dată pe zi.

Pentru pacienți cu greutatea < 50 kg: în cazul pacienților a căror tensiune arterială nu este controlată în mod adecvat, doza poate fi crescută la maximum 8 mg o dată pe zi.

Pentru pacienți cu greutatea ≥ 50 kg: în cazul pacienților a căror tensiune arterială nu este controlată în mod adecvat, doza poate fi crescută la 8 mg o dată pe zi și apoi la 16 mg o dată pe zi, dacă este necesar (vezi pct. 5.1).

Dozele mai mari de 32 mg pe zi nu au fost studiate la copii și adolescenți.

Cea mai mare parte a efectului antihipertensiv este obţinut în decurs de 4 săptămâni.

La copiii cu posibilă hipovolemie (de exemplu, pacienți tratați cu diuretice, în special cei care prezintă o alterare a funcției renale), tratamentul cu Candesartan Gemax Pharma trebuie inițiat sub supraveghere medicală atentă și trebuie luată în considerare o doză inițială mai mică decât doza inițială uzuală menționată mai sus (vezi pct. 4.4).

Candesartan Gemax Pharma nu a fost studiat la copiii cu rata de filtrare glomerulară mai mică de 30 ml/min/1,73 m2 (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți de rasă neagră Efectul antihipertensiv al candesartanului este mai puțin pronunțat la pacienții de rasă neagră comparativ cu pacienții de alte rase (vezi pct. 5.1).

Copii cu vârsta sub 1 an și până la < 6 ani Siguranța și eficacitatea la copiii cu vârsta cuprinsă între 1 an și < 6 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face o recomandare privitoare la doze.

Candesartan Gemax Pharma este contraindicat la copiii cu vârsta sub 1 an (vezi pct. 4.3).

Doze în insuficiența cardiacă

Doza iniţială recomandată uzual de Candesartan Gemax Pharma este de 4 mg o dată pe zi. Creşterea treptată până la atingerea dozei ţintă de 32 mg o dată pe zi (doza maximă) sau până la cea mai mare doză tolerată se efectuează prin dublarea dozei la intervale de cel puţin 2 săptămâni (vezi pct. 4.4). Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să includă întotdeauna evaluarea funcţiei renale, inclusiv monitorizarea concentrațiilor serice de creatinină şi potasiu. Candesartan Gemax Pharma poate fi administrat împreună cu un alt tratament pentru insuficienţă cardiacă, inclusiv inhibitori ai ECA, beta-blocante, diuretice şi digitalice sau cu o asociere a acestor medicamente. Candesartan Gemax Pharma poate fi administrat concomitent cu un inhibitor al ECA la pacienții cu insuficiență cardiacă simptomatică, în ciuda tratamentului standard optim pentru insuficiență cardiacă, atunci când antagoniștii receptorilor de mineralocorticoizi nu sunt tolerați. Asocierea unui inhibitor al ECA cu un diuretic care economiseşte potasiul şi Candesartan Gemax Pharma nu este recomandată și trebuie luată în considerare numai după o evaluare atentă a potențialelor beneficii şi riscuri (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).

Grupe speciale de pacienți Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu hipovolemie, insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.

Copii și adolescenți Siguranţa şi eficacitatea Candesartan Gemax Pharma la copiii cu vârsta cuprinsă între naștere și 18 ani nu au fost stabilite în tratamentul insuficienţei cardiace. Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Administrare orală. Candesartan Gemax Pharma trebuie administrat o dată pe zi, cu sau fără alimente. Biodisponibilitatea candesartanului nu este influențată de alimente.

Dubla blocare a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, a antagoniștilor receptorilor de angiotensină II sau a aliskirenului crește riscul de hipotensiune arterială, de hiperkaliemie și de scădere a funcției renale (incluzând riscul de insuficiență renală acută). Prin urmare, dubla blocare a SRAA prin asocierea inhibitorilor ECA, a antagoniștilor receptorilor de angiotensină II sau a aliskirenului nu este recomandată (vezi pct. 4.5 și 5.1). Dacă terapia de dublă blocare este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist și sub rezerva monitorizării atente și frecvente a funcției renale, a electroliților și a tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA și antagoniștii receptorilor de angiotensină II nu trebuie administrați concomitent la pacienți cu nefropatie diabetică.

Insuficiență renală Ca și în cazul altor medicamente care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron pot fi anticipate modificari ale funcţiei renale la pacienţii susceptibili, tratați cu candesartan.

Atunci când se administrează candesartan la pacienţii hipertensivi cu insuficienţă renală se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor serice de potasiu şi creatinină. Există o experienţă limitată la pacienţii cu insuficienţă renală foarte severă sau în stadiu terminal renal (Clcreatinină < 15 ml/min). La aceşti pacienţi, doza de candesartan trebuie ajustată cu atenție, cu monitorizarea atentă a tensiunii arteriale.

Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să includă evaluări periodice ale funcţiei renale, în special la pacienţii vârstnici de 75 ani sau peste şi la pacienţii cu insuficienţă renală. Pe parcursul ajustării dozei de candesartan se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice de creatinină şi potasiu. Studiile clinice privind insuficienţa cardiacă nu au inclus pacienţi cu concentraţia creatininei serice > 265 mmol/l (> 3 mg/dl).

Copii și adolescenți, inclusiv copii și adolescenți cu insuficiență renală Candesartanul nu a fost studiat la copiii cu o rată de filtrare glomerulară mai mică de 30 ml/min/1,73 m2 (vezi pct. 4.2).

Tratamentul concomitent cu un inhibitor al ECA în insuficienţa cardiacă Riscul de reacții adverse, în special hipotensiune arterială, hiperkaliemie și scădere a funcției renale (inclusiv insuficiență renală acută) poate crește când candesartanul este administrat în asociere cu un inhibitor al ECA. De asemenea, nu este recomandată tripla asociere dintre un inhibitor al ECA, un antagonist al receptorilor de mineralocorticoizi și candesartan. Administrarea acestor asocieri trebuie efectuată sub supravegherea unui medic specialist și sub rezerva monitorizării atente și frecvente a funcției renale, a electroliților și a tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA și antagoniștii receptorilor de angiotensină II nu trebuie administrați concomitent la pacienții cu nefropatie diabetică.

Hemodializă În timpul dializei, tensiunea arterială poate fi deosebit de sensibilă la blocarea receptorului AT1, ca urmare a reducerii volumului plasmatic şi a activării sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Prin urmare, la pacienţii cărora li se efectuează hemodializă, doza de candesartan trebuie ajustată cu atenţie, cu monitorizarea atentă a tensiunii arteriale.

Stenoză de arteră renală Medicamentele care acționează asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron, inclusiv antagoniştii receptorilor de angiotensină II (ARA II), pot determina creşterea ureei sanguine și a creatininei serice la pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoză de arteră renală în cazul unui rinichi unic.

Transplant renal Experienţa clinică este limitată în ceea ce privește administrarea candesartanului la pacienţii cărora li s-a efectuat transplant renal.

Hipotensiune arterială Hipotensiunea arterială poate să apară în timpul tratamentului cu candesartan la pacienții cu insuficiență cardiacă. Aceasta poate, de asemenea, să apară la pacienţii hipertensivi cu hipovolemie, cum sunt cei cărora li se administrează diuretice în doze mari. Este necesară prudență la inițierea tratamentului și trebuie încercată corectarea hipovolemiei.

La copiii cu posibilă hipovolemie (de exemplu, pacienții tratați cu diuretice, în special cei cu funcție renală alterată), tratamentul cu candesartan trebuie inițiat sub supraveghere medicală strictă și trebuie luată în considerare o doză inițială mai mică (vezi pct. 4.2).

Anestezie şi intervenţie chirurgicală Poate să apară hipotensiune arterială în timpul anesteziei şi intervenţiei chirurgicale la pacienţii trataţi cu antagonişti ai receptorilor de angiotensină II din cauza blocării sistemului renină-angiotensină. Foarte rar, hipotensiunea arterială poate fi severă astfel încât poate fi necesară utilizarea de perfuzii cu administrare intravenoasă şi/sau de medicamente vasopresoare.

Stenoză de valvă aortică şi de valvă mitrală (cardiomiopatie hipertrofică obstructivă) Ca și în cazul altor vasodilatatoare, se recomandă precauție deosebită la pacienţii care prezintă stenoză aortică sau stenoză mitrală importante din punct de vedere hemodinamic, sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Hiperaldosteronism primar Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu vor răspunde, în general, la medicamente antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea candesartanului la această categorie de pacienți.

Hiperkaliemie Administrarea concomitentă a candesartanului cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente cu potasiu, înlocuitori de sare care conţin potasiu sau alte medicamente care pot creşte concentrațiile de potasiu (de exemplu, heparină, cotrimoxazol cunoscut de asemenea ca trimetoprim/sulfametoxazol) poate duce la creşterea concentraţiilor serice de potasiu la pacienţii hipertensivi. Monitorizarea potasiului trebuie efectuată, dacă este cazul.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă trataţi cu candesartan poate să apară hiperkalemie. Se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiei serice de potasiu. Asocierea unui inhibitor al ECA, a unui diuretic care economisește potasiul (de exemplu, spironolactonă) și a candesartanului nu este recomandată și trebuie luată în considerare numai după o evaluare atentă a potențialelor beneficii şi riscuri.

Atenționări generale La pacienţii al căror tonus vascular şi a căror funcţie renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau boală renală subiacentă, inclusiv stenoză de arteră renală), tratamentul cu alte medicamente care afectează acest sistem a fost asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie şi rareori, cu insuficienţă renală acută. Posibilitatea de apariţie a unor efecte similare nu poate fi exclusă în cazul ARAII. Ca în cazul oricărui medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau boală cerebrovasculară ischemică poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Efectul antihipertensiv al candesartanului poate fi potențat de alte medicamente cu proprietăţi hipotensoare, indiferent dacă sunt prescrise ca antihipertensive sau dacă sunt prescrise pentru alte indicaţii.

Sarcina Tratamentul cu ARAII nu trebuie inițiat în timpul sarcinii. Cu excepția cazului în care continuarea tratamentului cu ARAII este considerată esențială, pacientele care planifică să rămână gravide trebuie să fie trecute pe tratamente antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. Când este diagnosticată o sarcină, tratamentul cu ARAII trebuie oprit imediat, şi, dacă este cazul, trebuie inițiat un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

La paciente, după prima menstruație, posibilitatea apariției unei sarcini trebuie evaluată în mod regulat. Trebuie să se ofere informaţii adecvate şi/sau să se ia măsuri corespunzătoare pentru a preveni riscul de expunere în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Excipienţi Candesartan Gemax Pharma conține lactoză. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sodiu Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic “nu conține sodiu”.

Tratamentul hipertensiunii arteriale

În studiile clinice controlate, reacțiile adverse au fost uşoare şi tranzitorii. Incidenţa globală a evenimentelor adverse nu a prezentat nicio corelație cu doza sau cu vârsta. Întreruperile tratamentului ca urmare a evenimentelor adverse au fost similare în cazul administrării de candesartan cilexetil (3,1%) şi în cazul administrării de placebo (3,2%).

Într-o analiză centralizată a datelor din studiile clinice la pacienţi hipertensivi, reacţiile adverse la candesartan cilexetil au fost definite pe baza unei incidenţe a evenimentelor adverse ale candesartanului cilexetil cu cel puţin 1% mai mare decât incidența observată în cazul placebo. Conform acestei definiţii, reacţiile adverse raportate cel mai frecvent au fost ameţeli/vertij, cefalee şi infecţii respiratorii.

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse din studiile clinice şi din experienţa după punerea pe piaţă.

Investigații diagnostice În general, nu au existat influenţe importante din punct de vedere clinic ale administrării candesartanului asupra rezultatelor testelor de laborator efectuate de rutină. Ca și în cazul altor inhibitori ai sistemului renină-angiotensină-aldosteron, au fost observate mici scăderi ale valorilor hemoglobinei. De obicei, nu este necesară monitorizarea de rutină a rezultatelor testelor de laborator la pacienţii cărora li se administrează candesartan. Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă monitorizarea periodică a concentrațiilor serice de potasiu şi creatinină.

cu cele de la adulţi (vezi tabelul de mai sus), frecvenţa tuturor evenimentelor adverse este mai mare la copii şi adolescenţi, în special:

Profilul general de siguranţă pentru candesartan ciletexil la copii şi adolescenţi nu diferă semnificativ de profilul de siguranță la adulţi.

Tratamentul insuficienţei cardiace

Profilul reacțiilor adverse al candesartanului la pacienţii adulți cu insuficienţă cardiacă a fost în concordanţă cu profilul farmacologic al medicamentului şi cu starea de sănătate a pacienţilor. În cadrul programului clinic CHARM, în care s-a comparat candesartan în doze de până la 32 mg (n = 3803) cu placebo (n = 3796), 21% dintre pacienții grupului tratat cu candesartan cilexetil şi 16,1% dintre pacienții grupului căruia i s-a administrat placebo au întrerupt tratamentul din cauza evenimentelor adverse. Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent au fost hiperpotasemia, hipotensiunea arterială şi insuficienţa renală. Aceste evenimente au fost mai frecvente la pacienţii cu vârsta peste 70 de ani, la diabetici sau la subiecţii cărora li s-a administrat alte medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, în special un inhibitor al ECA şi/sau spironolactonă.

Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse din studiile clinice şi din experienţa după punerea pe piaţă.

Clasificare pe aparate, Frecvenţă Reacție adversă sisteme și organe Tulburări hematologice şi Foarte rare Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză limfatice Tulburări metabolice şi de Frecvente Hiperkaliemie nutriţie Foarte rare Hiponatremie Tulburări ale sistemului nervos Foarte rare Amețeli, cefalee Tulburări vasculare Frecvente Hipotensiune arterială Tulburări respiratorii, toracice Foarte rare Tuse și mediastinale Foarte rare Greață Tulburări gastro-intestinale Necunoscută Diaree Creştere a enzimelor hepatice, anomalii ale Tulburări hepatobiliare Foarte rare funcţiei hepatice sau hepatită Afecţiuni cutanate şi ale Angioedem, erupţii cutanate tranzitorii, Foarte rare ţesutului subcutanat urticarie, prurit Tulburări musculo-scheletice și Foarte rare Dorsalgie, artralgie, mialgie ale țesutului conjunctiv Tulburări renale şi ale căilor Afectare renală, inclusiv insuficienţă renală Frecvente urinare la pacienţii susceptibili (vezi pct. 4.4)

Investigații diagnostice

Hiperkaliemia şi insuficienţa renală sunt frecvente la pacienții tratați cu candesartan pentru indicația de insuficiență cardiacă. Se recomandă monitorizarea periodică a concentrațiilor serice de creatinină şi potasiu (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro