Bloxazoc 50 mg
Comprimate cu eliberare prelungită · DCI: Metoprololum
Metoprolol succinat aparține unei clase de medicamente numite beta-blocante.
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.
Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.
Metoprolol succinat aparține unei clase de medicamente numite beta-blocante. Metoprolol reduce efectul hormonilor de stres asupra inimii în timpul efortului fizic și mental. Aceasta determină inima să bată mai încet (scade ritmul inimii) în aceste situații.
Bloxazoc este utilizat pentru tratamentul:
- tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială),
- durerii din piept cauzată de oxigenarea insuficientă a inimii (angină pectorală),
- ritmului neregulat al bătăilor inimii (aritmie),
- palpitaţiilor (conștientizarea bătăilor inimii) determinate de unele tulburări ale funcției inimii,
- insuficienţei cardiace stabile cu simptome (cum sunt dificultăți de respirație sau umflături ale gleznelor), atunci când medicamentul este administrat concomitent cu alte medicamente indicate în tratamentul insuficienței cardiace.
Bloxazoc este utilizat pentru prevenirea:
- unui alt infarct miocardic sau a leziunilor inimii după infarctul miocardic,
- crizelor de migrenă.
Bloxazoc este utilizat pentru tratamentul tensiunii arteriale mari la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și 18 ani.
Adulți
- Hipertensiune arterială.
- Angină pectorală.
- Aritmii cardiace, în special tahicardia supraventriculară, reducerea frecvenţei ventriculare în fibrilaţia atrială şi extrasistolele ventriculare.
- Tulburări funcţionale cardiace cu palpitaţii.
- Prevenirea decesului de etiologie cardiacă şi a reinfarctizării după faza acută a infarctului miocardic.
- Profilaxia migrenei.
- Insuficienţă cardiacă cronică simptomatic stabilă, cu disfuncţie sistolică de ventricul stâng.
Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și 18 ani
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- dacă sunteţi alergic la substanța activă, la alte medicamente beta-blocante sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6),
- dacă aveți insuficiență cardiacă instabilă sau faceți tratament pentru îmbunătățirea contracțiilor inimii,
- dacă aveți insuficiență cardiacă și tensiunea dumneavoastră arterială scade sub 100 mmHg,
- dacă aveți bătăi rare ale inimii (sub 45 bătăi/minut), sau tensiune arterială mică (hipotensiune arterială),
- dacă sunteți în șoc, cauzat de probleme la nivelul inimii,
- dacă aveți probleme la conducerea impulsurilor prin inimă (bloc atrioventricular de gradul II-III) sau probleme cu frecvența bătăilor inimii (sindromul sinusului bolnav),
- dacă aveți probleme severe ale circulației sângelui (boală arterială periferică severă).
- Hipersensibilitate la substanța activă, alte beta-blocante sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Pacienţi cu insuficienţă cardiacă instabilă, decompensată (edem pulmonar, hipoperfuzie sau hipotensiune arterială) şi pacienţi cu tratament inotrop continuu sau intermitent care acţionează prin agonism de receptori beta.
- Bradicardie sau hipotensiune arterială simptomatice. Metoprololul nu trebuie administrat pacienţilor suspectaţi de infarct miocardic acut dacă frecvenţa cardiacă este 0,24 secunde sau dacă tensiunea arterială este < 100 mmHg.
- În caz de insuficienţă cardiacă, pacienții care au în mod repetat în clinostatism tensiunea arterială sub 100 mmHg, trebuie reevaluaţi înainte de iniţierea tratamentului.
- Şoc cardiogen.
- Bloc AV de grad doi şi trei.
- Sindrom de sinus bolnav (fără pacemaker permanent).
- Afectări vasculare periferice grave cu gangrenă.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente. În special, spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi oricare dintre următoarele medicamente:
- propafenonă, amiodaronă, chinidină, verapamil, diltiazem, clonidină, disopiramidă şi hidralazină, digitală/digoxină (utilizată pentru boli de inimă şi afecţiuni vasculare),
- derivate de acid barbituric (utilizate în epilepsie),
- medicamente antiinflamatorii (de exemplu indometacin şi celecoxib),
- adrenalină (utilizată pentru şocul acut şi reacţie alergică severă),
- fenilpropanolamină (medicament pentru membranele mucoase ale nasului),
- difenhidramină (medicament pentru afecțiuni alergice),
- terbinafină (utilizată pentru tratamentul unor infecţii fungice),
- rifampicină (medicament pentru tuberculoză),
- alte beta-blocante (de exemplu picături pentru ochi),
- inhibitori de monoaminooxidază (utilizaţi pentru tratamentul depresiei şi bolii Parkinson),
- anestezice inhalatorii (utilizate pentru anestezie),
- medicamente utilizate pentru tratamentul diabetului zaharat, simptomele de glicemie scăzută pot fi ascunse,
- cimetidină (utilizată pentru pirozis și regurgitații acide),
- paroxetină, fluoxetină şi sertralină (utilizate pentru tratamentul depresiei).
Bloxazoc împreună cu alimente, băuturi şi alcool Puteţi lua Bloxazoc cu sau fără alimente.
Metoprololul este un substrat al CYP2D6. Medicamentele care inhibă CYP2D6 pot avea un efect asupra concentraţiei plasmatice a metoprololului. Exemple de medicamente care inhibă CYP2D6 sunt: quinidina, terbinafina, paroxetina, fluoxetina, sertralina, celecoxib, propafenona şi difenhidramina. La inițierea tratamentului cu aceste medicamente, trebuie redusă doza de Bloxazoc.
Trebuie evitată asocierea următoarelor medicamente cu Bloxazoc:
Derivate de acid barbituric: Barbituricele (date obținute pentru pentobarbital) induc metabolizarea metoprololului prin inducţie enzimatică.
Propafenonă: Atunci când s-a administrat propafenonă la patru pacienţi sub tratament cu metoprolol, s-a constatat creşterea de 2-5 ori a concentraţiei plasmatice de metoprolol, iar doi pacienţi au avut reacţii adverse tipice metoprololului. Interacţiunea a fost confirmată la opt voluntari sănătoşi. Această interacţiune se explică probabil prin faptul că propafenona, într-un mod asemănător chinidinei, inhibă metabolizarea metoprololului de către citocromul P450 2D6. Asocierea este probabil dificil de realizat, ţinând cont că propafenona are şi proprietăţi beta-blocante.
Verapamil: În asociere cu medicamente beta-blocante (descrise pentru atenolol, propranolol şi pindolol), verapamilul poate determina bradicardie şi scăderea tensiunii arteriale. Verapamilul şi beta-blocantele au efecte inhibitorii aditive asupra conducerii AV şi a funcţiei nodului sinusal.
Următoarele asocieri cu Bloxazoc pot necesita modificarea dozelor de medicament:
Amiodaronă: O raportare de caz sugerează că pacienţii trataţi cu amiodaronă concomitent cu metoprolol pot dezvolta bradicardie sinusală pronunţată. Amiodarona are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare extrem de lung (în jur de 50 zile), ceea ce înseamnă că interacţiunile se pot produce mult timp după întreruperea administrării medicamentului.
Antiaritmice, clasa I: Antiaritmicele din clasa I şi beta-blocantele au efecte aditive inotrop negative, care pot duce la reacții adverse hemodinamice grave la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă. Asocierea trebuie evitată şi în sindromul de sinus bolnav şi în conducerea AV patologică. Interacţiunea este cel mai bine documentată pentru disopiramidă.
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene/antireumatice: S-a demonstrat că AINS contracarează efectul antihipertensiv al medicamentelor beta-blocante. Iniţial s-a studiat indometacinul. Această interacţiune probabil nu are loc în cazul sulindacului. S-a făcut un studiu privind interacţiunea negativă cu diclofenac.
Glicozidele digitale: în asociere cu β-blocantele, acestea pot crește timpul de conducere atrioventriculară și pot induce bradicardie.
Difenhidramina: Difenhidramina reduce (de 2,5 ori) transformarea metoprololului în alfa-hidroximetoprolol pe calea CYP 2D6 la persoanele cu hidroxilare rapidă. Efectul metoprololului este crescut.
Diltiazem: Diltiazemul şi beta-blocantele au efecte inhibitorii aditive asupra conducerii AV şi funcţiei nodului sinusal. În timpul tratamentului asociat cu diltiazem s-a observat (raportări de cazuri) apariţia unei bradicardii pronunţate.
Epinefrină: Există aproximativ 10 raportări privind pacienţi trataţi cu beta-blocante neselective (incluzând pindolol şi propranolol) care au dezvoltat hipertensiune arterială pronunţată şi bradicardie după administrarea de epinefrină (adrenalină). Aceste observaţii clinice au fost confirmate de studii pe voluntari sănătoşi. S-a sugerat de asemenea, că adrenalina din anestezicele locale poate determina aceste reacţii când se administrează intravascular. Se presupune că riscul este mai mic în cazul beta-blocantelor cardioselective.
Fenilpropanolamină: Fenilpropanolamina (norefedrina) administrată în doze unice de 50 mg la voluntari sănătoşi, poate creşte tensiunea arterială diastolică până la valori patologice. Propranololul contracarează în general, creşterea tensiunii arteriale induse de fenilpropanolamină. Cu toate acestea, beta-blocantele pot determina reacţii de hipertensiune arterială paradoxală la pacienţii care iau doze mari de fenilpropanolamină. Au fost descrise în două cazuri crize hipertensive în timpul tratamentului cu fenilpropanolamină în monoterapie.
Chinidină: Chinidina inhibă metabolizarea metoprololului la aşa-numiţii hidroxilatori rapizi (peste 90% în Suedia), având ca rezultat concentraţii plasmatice mult crescute şi beta-blocare marcată. O interacţiune corespunzătoare se poate petrece şi cu alte beta-blocante metabolizate de aceeaşi enzimă (citocromul P450 2D6).
Clonidină: Hipertensiunea arterială de rebound la întreruperea bruscă a clonidinei poate fi potenţată de beta-blocante. În cazul în care tratamentul concomitent cu clonidină trebuie întrerupt, medicaţia beta-blocantă trebuie oprită cu câteva zile înainte de clonidină.
Rifampicină: Rifampicina poate induce metabolizarea metoprololului, ceea ce duce la reducerea concentraţiilor plasmatice de metoprolol.
Este necesară instituirea unei supravegheri atente în cazul administrării concomitente cu alte beta-blocante (de exemplu picături oftalmice), sau inhibitori de aminooxidază (IMAO). La pacienţii trataţi cu beta-blocante, anestezicele inhalatorii produc creşterea efectului cardiodepresiv. Este posibil să fie necesară modificarea dozelor de antidiabetice orale la pacienţii care primesc tratament cu beta-blocante. Concentraţia plasmatică de metoprolol poate creşte atunci când se administrează simultan cimetidină sau hidralazină.
Medicamentele beta-blocante (inclusiv metoprolol) pot reduce frecvența inimii fătului și nou-născutului. Bloxazoc nu este recomandat în timpul sarcinii sau alăptării. Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina Bloxazoc nu trebuie administrat în cursul sarcinii şi al alăptării decât dacă se consideră că este absolut necesar. În general, beta-blocantele reduc perfuzia placentară, care a fost asociată cu întârziere a creșterii, deces intrauterin, avort și naștere prematură. Prin urmare, se recomandă monitorizarea materno-fetală corespunzătoare la femeile gravide tratate cu metoprolol. Beta-blocantele pot determina bradicardie la fetus, nou-născut şi sugarul alăptat. Trebuie ţinut cont de acest lucru în situaţiile în care aceste medicamente se prescriu în ultimul trimestru de sarcină şi în cursul naşterii. Tratamentul cu Bloxazoc trebuie redus treptat cu 48-72 ore înaintea naşterii. Dacă acest lucru nu este posibil, nou-născutul ar trebui monitorizat 48-72 de ore postpartum pentru semne și simptome specifice beta-blocantelor (complicaţii cardiace şi pulmonare).
Alăptarea Metoprololul este concentrat în laptele matern într-o cantitate de aproximativ trei ori mai mare decât cantitatea din plasma mamei. La doze terapeutice, riscul de a exercita efecte asupra sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, sugarul ar trebui monitorizat privind semnele specifice efectelor beta-blocantelor.
Fertilitatea Nu există date privind fertilitatea.
Ce conţine Bloxazoc
- Substanţa activă este metoprololul succinat.
- 25 mg: Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 23,75 mg, echivalent cu metoprolol tartrat 25 mg.
- 50 mg: Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 47,5 mg, echivalent cu metoprolol tartrat 50 mg.
- 100 mg: Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 95 mg, echivalent cu metoprolol tartrat 100 mg.
- 200 mg: Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 190 mg, echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg.
- Celelalte componente sunt: dioxid de siliciu coloidal anhidru; celuloză microcristalină; hipromeloză; laurilsulfat de sodiu; polisorbat 80; glicerol; hidroxipropilceluloză; etilceluloză; și stearilfumarat de sodiu în nucleu, și hipromeloză; dioxid de titan (E171); talc și propilenglicol în film. Vezi pct. 2 „Bloxazoc conține sodiu”.
Cum arată Bloxazoc şi conţinutul ambalajului
25 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, ovale, biconvexe, marcate pe o față cu o linie mediană și, cu „C” de o parte a liniei mediane și cu „1” de cealaltă parte a liniei mediane (dimensiuni: 8,5 mm x 4,5 mm). Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
50 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, ovale, ușor biconvexe, marcate pe o față cu o linie mediană și, cu „C” de o parte a liniei mediane și cu „2” de cealaltă parte a liniei mediane (dimensiuni: 10,5 mm x 5,5 mm). Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.
100 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, ovale, biconvexe, marcate pe o față cu o linie mediană și cu „C” de o parte a liniei mediane și cu „3” de cealaltă parte a liniei mediane (dimensiuni: 13 mm x 8 mm). Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.
200 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, biconvexe, în formă de capsulă, marcate cu o linie mediană pe ambele fețe și, cu „C” de o parte a liniei mediane și cu „4” de cealaltă parte a liniei mediane pe una din fețe (dimensiuni: 19 mm x 8 mm). Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.
Bloxazoc este disponibil in cutii cu:
- 10, 14, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 90, 98 și 100 comprimate cu eliberare prelungită în blistere.
- 250 comprimate cu eliberare prelungită într-un flacon din plastic închis cu capac securizat (pentru comprimatele de 25 mg, 50 mg, 100 mg).
- 100 comprimate cu eliberare prelungită într-un flacon din plastic închis cu capac securizat (pentru comprimatele de 200 mg).
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă și fabricantul
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Krka, d.d., Novo mesto Šmarješka cesta 6 8501 Novo mesto
Slovenia
Fabricanții Krka, d.d., Novo mesto Šmarješka cesta 6 8501 Novo mesto Slovenia
TAD Pharma GmbH Heinz-Lohmann-Str. 5 27472 Cuxhaven Germania
Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale:
Numele statului membru Denumirea comercială a medicamentului Bulgaria Блоксазок Germania Metoprolol Succinat TAD Grecia Metazero XR Cipru, Croația, Danemarca, Estonia, Islanda, Norvegia, Polonia, Bloxazoc Republica Cehia, Republica Slovacia, România, Slovenia, Suedia, Ungaria Finlanda Metoprolol Krka Letonia, Lituania Metazero
Acest prospect a fost revizuit în Septembrie 2024.
Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Naționale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http:/www.anm.ro/.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 23,75 mg, echivalent cu metoprolol tartrat 25 mg. Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 47,5 mg, echivalent cu metoprolol tartrat 50 mg. Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 95 mg, echivalent cu metoprolol tartrat 100 mg. Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 190 mg, echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
Nucleu Dioxid de siliciu coloidal anhidru Celuloză microcristalină Hipromeloză Laurilsulfat de sodiu Polisorbat 80 Glicerol Hidroxipropilceluloză Etilceluloză Stearilfumarat de sodiu
Film Hipromeloză Dioxid de titan (E171) Talc Propilenglicol
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
3 ani
A se păstra la temperaturi sub 30°C.