Bloonis 15 mg

Doze Adulţi Schizofrenie Doza iniţială recomandată de olanzapină este de 10 mg/zi.

Episod maniacal Doza iniţială este de 15 mg ca doză zilnică unică în monoterapie sau de 10 mg pe zi în tratamentul asociat (vezi pct. 5.1).

Prevenirea recurenţelor în tulburarea bipolară Doza iniţială recomandată este de 10 mg/zi. Pentru pacienţii la care s-a administrat olanzapină pentru tratamentul episoadelor maniacale, tratamentul de prevenire a recăderilor se continuă cu aceeaşi doză. Dacă apare un nou episod maniacal, mixt sau depresiv, tratamentul cu olanzapină trebuie continuat (cu ajustarea dozelor dacă este necesar), cu medicaţie suplimentară pentru tratamentul modificărilor de dispoziţie, în funcţie de starea clinică.

În timpul tratamentului schizofreniei, episoadelor maniacale şi prevenirii recăderilor din tulburarea bipolară, doza zilnică poate fi ulterior ajustată, în funcţie de starea clinică individuală, în intervalul 5-20 mg/zi. O creştere până la o doză mai mare decât doza iniţială recomandată este indicată numai după reevaluarea clinică adecvată şi nu trebuie realizată, în general, la intervale mai mici de 24 ore. La întreruperea tratamentului cu olanzapină, trebuie luată în considerare reducerea treptată a dozei.

Comprimatul orodispersabil de olanzapină este bioechivalent cu comprimatele filmate de olanzapină, cu o rată şi cu un grad de absorbţie similare. Comprimatul orodispersabil are aceeași doză şi frecvenţă de administrare precum comprimatele filmate de olanzapină. Comprimatele orodispersabile de olanzapină pot fi utilizate ca o alternativă la comprimatele filmate de olanzapină.

Grupe speciale de pacienţi Vârstnici Nu este indicată utilizarea de rutină a unei doze iniţiale mai mici (5 mg/zi), dar aceasta trebuie luată în considerare la pacienţii cu vârsta de 65 ani şi peste, atunci când factorii clinici o justifică (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală şi/sau hepatică La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică (5 mg). În caz de insuficienţă hepatică moderată (ciroză, clasa Child-Pugh A sau B), doza iniţială trebuie să fie de 5 mg şi această doză poate fi crescută numai cu prudenţă.

Fumători Nu este necesar ca doza iniţială şi intervalul dintre doze să fie modificate de rutină la nefumători comparativ cu fumătorii. Metabolizarea olanzapinei poate fi indusă de fumat. Se recomandă monitorizarea clinică şi, dacă este necesar, poate fi luată în considerare o creştere a dozei de olanzapină (vezi pct. 4.5). În cazul în care este prezent mai mult de un singur factor care ar putea determina metabolizarea mai lentă a medicamentului (sex feminin, vârstă înaintată, status de nefumător), trebuie luată în considerare posibilitatea unei doze iniţiale mai mici. Atunci când este indicată, creşterea dozei la aceşti pacienţi trebuie făcută cu prudenţă (Vezi pct. 4.5 şi 5.2).

În cazul în care sunt considerate necesare creşteri ale dozei cu 2,5 mg, trebuie utilizate comprimatele filmate Bloonis.

Copii şi adolescenţi Nu se recomandă utilizarea olanzapinei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. În studiile clinice de scurtă durată la pacienţii adolescenţi, s-a raportat o magnitudine mai mare a creşterii în greutate, a modificărilor profilului lipidic şi prolactinei, comparativ cu studiile la pacienţi adulţi (vezi pct. 4.4, 4.8, 5.1 şi 5.2).

Mod de administrare Olanzapina se poate administra indiferent de orarul meselor, deoarece absorbţia nu este influenţată de alimente. Comprimatul orodispersabil de Bloonis trebuie introdus în cavitatea bucală, unde se dispersează rapid în salivă, astfel încât să poată fi uşor de înghiţit. Alternativ, acesta poate fi dispersat într-un pahar plin cu apă imediat înainte de administrare.

În timpul tratamentului antipsihotic, ameliorarea stării clinice a pacientului poate să necesite câteva zile până la câteva săptămâni. Pe parcursul acestei perioade, pacienţii trebuie atent monitorizaţi.

Psihoza şi/sau tulburări de comportament asociate demenţei Olanzapina nu este recomandată pentru utilizare la pacienţi cu psihoză asociată demenţei şi/sau tulburări de comportament asociate demenţei din cauza creşterii mortalităţii şi a riscului de accident vascular cerebral. În studii clinice controlate cu placebo (cu o durată de 6-12 săptămâni), la pacienţi vârstnici (vârsta medie 78 ani), cu psihoză şi/sau tulburări de comportament asociate demenţei, s-a observat o creştere de 2 ori a incidenţei deceselor la pacienţii trataţi cu olanzapină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (3,5%, respectiv 1,5%). Incidenţa mai mare a deceselor nu a fost asociată cu doza de olanzapină administrată (doza medie zilnică 4,4 mg) sau cu durata tratamentului. Factorii de risc care pot predispune acest grup de pacienţi la creşterea mortalităţii includ vârsta > 65 ani, disfagia, sedarea, malnutriţia şi deshidratarea, afecţiunile pulmonare (de exemplu pneumonia, cu sau fără aspiraţie) sau utilizarea concomitentă a benzodiazepinelor. Cu toate acestea, incidenţa deceselor a fost mai mare în rândul pacienţilor trataţi cu olanzapină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo, independent de aceşti factori. În aceleaşi studii clinice, s-au raportat evenimente adverse cerebrovasculare (EACV, de exemplu accident vascular cerebral, accident ischemic tranzitor), inclusiv decese. S-a înregistrat o creştere de 3 ori a EACV la pacienţii trataţi cu olanzapină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (1,3%, respectiv 0,4%). Toţi pacienţii trataţi cu olanzapină şi toţi pacienţii la care s-a administrat placebo, care au avut evenimente adverse cerebrovasculare, au avut factori de risc pre-existenţi. Vârsta >75 ani şi demenţa de tip vascular/mixt au fost identificaţi ca factori de risc pentru apariţia EACV în asociere cu tratamentul cu olanzapină. În aceste studii clinice, nu s-a stabilit eficacitatea olanzapinei.

Boala Parkinson Nu se recomandă utilizarea olanzapinei pentru tratamentul psihozei asociate cu administrarea de agoniști dopaminergici la pacienţii cu boala Parkinson. În studiile clinice, agravarea simptomatologiei parkinsoniene şi a halucinaţiilor s-au raportat foarte frecvent şi mai frecvent comparativ cu placebo (vezi pct. 4.8) şi olanzapina nu a fost mai eficace decât placebo în tratamentul simptomelor psihotice. În aceste studii clinice, iniţial a fost necesar ca pacienţii să fie stabili la cea mai mică doză eficace de medicamente anti-parkinsoniene (agonist dopaminergic) şi să rămână cu aceleaşi medicamente şi doze de anti-parkinsoniene pe toată durata studiului. Tratamentul cu olanzapină a început cu o doză de 2,5 mg pe zi, care a fost crescută treptat până la maxim 15 mg/zi, în funcţie de aprecierea investigatorului.

Sindrom neuroleptic malign (SNM) SNM este o afecţiune care poate pune viaţa în pericol asociat medicaţiei antipsihotice. Cazuri rare raportate ca SNM au fost, de asemenea, asociate cu tratamentul cu olanzapină. Manifestările clinice ale SNM sunt hiperpirexie, rigiditate musculară, alterarea statusului mental şi semne de tulburări vegetative (puls neregulat sau oscilaţii tensionale, tahicardie, diaforeză şi aritmii cardiace). Alte semne pot include creşterea concentraţiilor creatinfosfokinazei, mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă renală acută. Dacă pacientul dezvoltă semne şi simptome care indică SNM sau prezintă febră mare

inexplicabilă fără alte manifestări clinice ale SNM, trebuie întreruptă administrarea tuturor medicamentelor antipsihotice, incluzând olanzapina.

Hiperglicemie şi diabet zaharat Mai puţin frecvent s-au raportat hiperglicemie şi/sau apariţia sau agravarea diabetului zaharat, asociate ocazional cu cetoacidoză sau comă, incluzând unele cazuri letale (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, s-a raportat o creştere inițială a greutăţii corporale, care poate fi un factor predispozant. Se recomandă monitorizarea clinică adecvată, în conformitate cu ghidurile de utilizare a medicamentelor antipsihotice, de exemplu determinarea glicemiei la iniţierea tratamentului, la 12 săptămâni după începerea tratamentului cu olanzapină şi apoi anual. Pacienţii trataţi cu oricare medicamente antipsihotice, incluzând olanzapină, trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de hiperglicemie (precum polidipsie, poliurie, polifagie şi stare de slăbiciune) şi pacienţii cu diabet zaharat sau cu factori de risc pentru diabet zaharat trebuie monitorizaţi periodic pentru depistarea deteriorării controlului glicemiei. Greutatea corporală trebuie monitorizată periodic, de exemplu la iniţierea tratamentului, la 4, 8 şi 12 săptămâni după începerea tratamentului şi apoi trimestrial.

Modificări ale profilului lipidic În studiile clinice controlate cu placebo, s-au observat alterări nedorite ale profilului lipidic la pacienţii trataţi cu olanzapină (vezi pct. 4.8). Alterările profilului lipidic trebuie abordate corespunzător din punct de vedere clinic, în special la pacienţii cu dislipidemii şi la pacienţii cu factori de risc pentru apariţia tulburărilor profilului lipidic. La pacienţii trataţi cu oricare medicamente antipsihotice, incluzând olanzapină, trebuie monitorizate în mod regulat concentraţiile plasmatice ale lipidelor, în conformitate cu ghidurile de utilizare a medicamentelor antipsihotice, de exemplu la iniţierea tratamentului, la 12 săptămâni după începerea tratamentului şi apoi la fiecare 5 ani.

Activitate anticolinergică Cu toate că olanzapina a demonstrat activitate anticolinergică in vitro, experienţa din studiile clinice a evidenţiat o frecvenţă mică a evenimentelor legate de această activitate. Cu toate acestea, deoarece experienţa clinică cu olanzapină la pacienţii cu afecțiuni asociate este limitată, se recomandă prudenţă în prescrierea medicamentului la pacienţii cu hipertrofie de prostată, ileus paralitic şi afecţiuni înrudite.

Funcţia hepatică S-au constatat frecvent creşteri tranzitorii, asimptomatice ale concentraţiilor transaminazelor hepatice, alanin amino-transferaza (ALT) şi aspartat amino-transferaza (AST), în special la începutul tratamentului. Este necesară prudenţă si monitorizarea pacienţiilor cu concentraţii mari ale ALT şi/sau AST, la pacienţii cu semne şi simptome de insuficienţă hepatică, la pacienţii cu afecţiuni pre-existente asociate cu o rezervă funcţională hepatică limitată şi la pacienţii trataţi cu medicamente cu potenţial hepatotoxic. În cazurile în care s-a diagnosticat o hepatită (incluzând forme cu afectare hepatocelulară, forme cu colestază sau forme mixte), tratamentul cu olanzapină trebuie întrerupt.

Neutropenie Este necesară prudenţă la pacienţii cu valori scăzute ale numărului de leucocite şi/sau de neutrofile, indiferent de cauză, la pacienţii trataţi cu medicamente cunoscute că determină neutropenie, la pacienţii cu antecedente de toxicitate/supresie medulară determinată de medicamente, la pacienţii cu deprimare medulară provocată de afectiuni concomitente, radioterapie sau chimioterapie şi la pacienţii cu afecţiuni cu hipereozinofilie sau cu afecţiuni mieloproliferative. Neutropenia a fost frecvent raportată atunci când olanzapina a fost utilizată concomitent cu valproat (vezi pct. 4.8).

Întreruperea tratamentului Rar (≥0,01% şi < 0,1%) s-au raportat simptome acute, cum sunt transpiraţii, insomnie, tremor, anxietate, greaţă sau vărsături, atunci când tratamentul cu olanzapină este întrerupt brusc.

Intervalul QT În studiile clinice, prelungirea intervalului QTc semnificativă clinic (corecţia tip Fridericia a intervalului QT [QTcF] ≥ 500 milisecunde [msec] oricând după momentul iniţial, la pacienţii cu valori

iniţiale ale QTcF < 500 msec) a fost mai puţin frecventă (0,1% până la 1%) la pacienţii trataţi cu olanzapină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo, fără diferenţe semnificative în ceea ce priveşte evenimentele cardiace asociate. Cu toate acestea, este necesară prudenţă atunci când olanzapina este prescrisă în asociere cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QTc, în special la pacienţii vârstnici, la pacienţii cu sindrom QT prelungit congenital, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie sau hipomagneziemie.

Tromboembolism S-a raportat mai puţin frecvent (≥0,1% şi <1%), o asociere temporală între tratamentul cu olanzapină şi tromboembolismul venos. Nu s-a stabilit o relaţie cauzală între apariţia tromboembolismului venos şi tratamentul cu olanzapină. Cu toate acestea deoarece pacienţii cu schizofrenie prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru tromboembolismul venos, trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV, de exemplu imobilizarea pacienţilor, şi trebuie luate măsuri preventive.

Activitate generală asupra SNC Având în vedere efectele principale ale olanzapinei asupra sistemului nervos central (SNC), este necesară prudenţă atunci când aceasta se administrează în asociere cu alte medicamente cu acţiune centrală şi cu alcoolul etilic. Deoarece prezintă antagonism dopaminergic in vitro, olanzapina poate să antagonizeze efectele agoniştilor dopaminergici direcţi şi indirecţi.

Convulsii Olanzapina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de convulsii sau la cei expuşi unor factori care pot să scadă pragul convulsivant. La pacienţii trataţi cu olanzapină, s-a raportat mai puţin frecvent apariţia convulsiilor. În majoritatea acestor cazuri, s-au raportat antecedente de convulsii sau factori de risc pentru convulsii.

Diskinezie tardivă În studiile comparative cu durată de un an sau mai puţin, olanzapina s-a asociat cu o frecvenţă mai mică, semnificativă statistic, a diskineziei iatrogene. Cu toate acestea, riscul de diskinezie tardivă creşte odată cu expunerea pe termen lung şi, în consecinţă, dacă la un pacient tratat cu olanzapină apar semne sau simptome de diskinezie tardivă, trebuie luată în considerare scăderea dozei sau întreruperea tratamentului. Aceste simptome se pot accentua temporar sau chiar apar după întreruperea tratamentului.

Hipotensiune arterială ortostatică În studiile clinice cu olanzapină la pacienţi vârstnici, s-a observat rar hipotensiune arterială ortostatică. Se recomandă măsurarea periodică a tensiunii arteriale la pacienţii cu vârsta peste 65 ani.

Moarte subită de cauză cardiacă În raportările după punerea pe piaţă a olanzapinei, moartea subită de cauză cardiacă a fost raportată la pacienţi trataţi cu olanzapină. Într-un studiu clinic de cohortă, retrospectiv, observaţional, riscul de moarte subită presupusă de cauză cardiacă la pacienţi trataţi cu olanzapină a fost de aproximativ două ori mai mare comparativ cu pacienţii care nu utilizau antipsihotice. În studiu, riscul asociat olanzapinei a fost comparabil cu riscul asociat antipsihoticelor atipice incluse într-o analiză globală.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani Olanzapina nu este indicată pentru utilizare în tratamentul copiilor şi adolescenţilor. Studii efectuate la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani au evidenţiat diverse reacţii adverse, incluzând creştere ponderala, modificări ale parametrilor metabolici şi creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale prolactinei. (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Lactoză Bloonis, comprimate orodispersabile conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sodiu

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Sumarul profilului de siguranţă Adulţi Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent (observate la ≥ 1% dintre pacienţi) în studii clinice, asociate cu utilizarea olanzapinei, au fost somnolenţă, creştere ponderală, eozinofilie, creşterea concentraţiilor plasmatice ale prolactinei, colesterolului, glucozei şi trigliceridelor (vezi pct. 4.4), glucozurie, creştere a apetitului alimentar, ameţeli, acatizie, parkinsonism, leucopenie, neutropenie (vezi pct. 4.4), diskinezie, hipotensiune arterială ortostatică, efecte anticolinergice, creşteri tranzitorii asimptomatice ale concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice (vezi pct. 4.4), erupţii cutanate tranzitorii, astenie, fatigabilitate, pirexie, artralgii, creşterea valorilor fosfatazei alcaline, creşterea valorilor gamma glutamiltransferazei, creşterea valorilor acidului uric, creşterea valorilor creatin-fosfokinazei şi edeme.

Tulburări metabolice şi de nutriţie Creştere Concentraţii Apariţia sau Hipotermie12 ponderală1 plasmatice crescute agravarea ale colesterolului2,3 diabetului zaharat, Valori crescute ale asociat ocazional glicemiei 4 cu cetoacidoză sau Concentraţii comă, inclusiv plasmatice crescute unele cazuri letale ale trigliceridelor2,5 (vezi pct. 4.4) 11 Glucozurie Creşterea apetitului alimentar Tulburări ale sistemului nervos Somnolenţă Ameţeli Convulsiile, atunci Sindrom Acatizie6 când în cele mai neuroleptic malign Parkinsonism6 multe cazuri s-au (vezi pct. 4.4)12 Diskinezie6 raportat antecedente de Simptome convulsii sau determinate de factori de risc întreruperea pentru apariţia tratamentului7, 12 convulsiilor11 Distonie (incluzând mişcări oculogire)

Diskinezie tardivă11 Amnezie9 Disartrie Balbism11 Sindromul picioarelor neliniștite Tulburări cardiace Bradicardie Tahicardie/fibrilaţie Prelungirea ventriculară, moarte intervalului QTc subită (vezi pct. (vezi pct. 4.4) 4.4)11 Tulburări vasculare Hipotensiune Tromboembolism arterială (incluzând ortostatică10 embolism pulmonar şi tromboză venoasă profundă) (vezi pct. 4.4) Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Epistaxis9 Tulburări gastro-intestinale Efecte Distensie Pancreatită11 anticolinergice abdominală9 uşoare, tranzitorii, Hipersecreție incluzând constipaţie salivară11 şi xerostomie

Tulburări hepatobiliare Creşteri tranzitorii, Hepatită (incluzând asimptomatice ale forme cu afectare concentraţiilor hepatocelulară, transaminazelor forme cu colestază hepatice (ALT, sau forme mixte) 11 AST), în special la începutul tratamentului (vezi pct. 4.4) Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţii cutanate Reacţie de Reacție tranzitorii fotosensibilitate indusă de Alopecie medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS) Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Artralgii9 Rabdomioliză11 Tulburări renale şi ale căilor urinare Incontinenţă urinară Retenţie urinară Micţiune ezitantă11 Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală Sindrom de întrerupere la nou născut (vezi pct 4.6) Tulburări ale aparatului genital şi sânului Disfuncţie erectilă la Amenoree Priapism12 bărbaţi Mărirea sânilor Scăderea libidoului Galactoree la femei la bărbaţi şi femei Ginecomastie/ mărirea sânilor la bărbaţi Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Astenie Fatigabilitate Edeme Pirexie10 Investigaţii diagnostice Concentraţii Concentraţii Concentraţii plasmatice plasmatice crescute plasmatice crescute crescute ale ale fosfatazei ale bilirubinei prolactinei 8 alcaline10 totale Concentraţii plasmatice crescute ale creatin-fosfokinazei11 Concentraţii plasmatice crescute

ale gamma glutamiltransferazei10 Concentraţii plasmatice crescute ale acidului uric10 Creşterea ponderalặ, semnificativă din punct de vedere clinic, a fost observată faţă de valorile iniţiale ale tuturor categoriilor de indici de masă corporală (IMC). După tratament de scurtă durată (durata mediană de 47 zile), creşterea ponderala ≥7% faţă de greutatea iniţială a fost foarte frecventă (22,2%), ≥ 15% a fost frecventă (4,2%) şi ≥ 25% a fost mai puţin frecventă (0,8%). O creştere ponderala cu ≥ 7%, ≥15% şi ≥ 25% faţă de greutatea iniţială a fost observată foarte frecvent (64,4%, 31,7% şi, respectiv, 12,3%) la pacienţii trataţi pe termen lung (cel puţin 48 săptămâni). Creşterile medii ale concentraţiilor plasmatice ale lipidelor în condiţii de repaus alimentar (colesterol total, colesterol LDL şi trigliceride) au fost mai mari la pacienţii care nu au prezentat modificări ale profilului lipidic la momentul iniţial. Observate pentru concentraţii iniţiale normale în condiţii de repaus alimentar (<5,17 mmol/l) care au ajuns la concentraţii crescute (≥6,2 mmol/l). Modificările concentraţiilor iniţiale ale colesterolului total în condiţii de repaus alimentar de la concentraţii limită (≥5,17 mmol/l – <6,2 mmol/l) la concentraţii crescute (≥6,2 mmol/l) au fost foarte frecvente. Observate pentru valori iniţiale normale ale glicemiei în condiţii de repaus alimentar (7 mmol/l) la valori crescute (≥7 mmol/l) au fost foarte frecvente. Observată pentru concentraţii iniţiale normale în condiţii de repaus alimentar (< 1,69 mmol/l) care au ajuns la concentraţii crescute (≥2,26 mmol/l). Modificările concentraţiilor iniţiale ale trigliceridelor în condiţii de repaus alimentar de la concentraţii limită (≥1,69 mmol/l – <2,26 mmol/l) la concentraţii crescute (≥2,26 mmol/l) au fost foarte frecvente. În studiile clinice, incidenţa parkinsonismului şi a distoniei la pacienţii trataţi cu olanzapină a fost mai mare numeric, dar nu a fost semnificativ statistic diferită faţă de placebo. Pacienţii trataţi cu olanzapină au prezentat o incidenţă mai mică a parkinsonismului, acatiziei şi distoniei comparativ cu pacienţii trataţi cu doze progresive de haloperidol. În absenţa unor informaţii detaliate privind antecedente individuale de tulburări motorii extrapiramidale acute şi tardive, în prezent nu se poate concluziona că olanzapina produce în mai mică măsură diskinezie tardivă şi/sau alte sindroame extrapiramidale tardive. Simptome acute, cum sunt transpiraţii, insomnie, tremor, anxietate, greaţă şi vărsături au fost raportate atunci când tratamentul cu olanzapină a fost întrerupt brusc. În studiile clinice cu durata de până la 12 săptămâni, concentraţiile plasmatice ale prolactinei au depăşit limita superioară a valorilor normale la aproximativ 30% dintre pacienţii trataţi cu olanzapină, cu concentraţii normale ale prolactinei la momentul iniţial. La majoritatea acestor pacienţi, creşterile au fost, în general, uşoare şi au rămas sub de două ori limita superioară a concentraţiilor normale. Efect advers identificat în studiile clinice din Baza de Date Integrată pentru Olanzapină. Conform evaluării valorilor măsurate din studiile clinice din Baza de Date Integrată pentru Olanzapină. Efect advers identificat din raportările spontane după punerea pe piaţă, cu frecvenţa determinată folosind datele din Baza de Date Integrată pentru Olanzapină. Efect advers identificat din raportările spontane după punerea pe piaţă cu frecvență estimată la limita superioară a intervalului de încredere de 95% utilizând datele Bazei de Date Integrată pentru Olanzapină

Expunere pe termen lung (cel puţin 48 săptămâni) Proporţia pacienţilor care au înregistrat modificări nedorite, semnificative clinic ale creşterii ponderale, glicemiei, colesterolului total/LDL/HDL sau trigliceridelor, a crescut de-a lungul timpului. La pacienţii adulţi care au încheiat o perioada de tratament de 9-12 luni, rata de creştere a valorilor medii ale glicemiei a încetinit după aproximativ 4-6 luni.

Informaţii suplimentare la grupe speciale de pacienţi În studiile clinice la pacienţii vârstnici cu demenţă, tratamentul cu olanzapină a fost asociat cu o incidenţă crescută a deceselor şi a evenimentelor adverse cerebrovasculare comparativ cu placebo

Copii şi adolescenţi Olanzapina nu este indicată pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. Deşi nu au fost efectuate studii clinice comparative între adolescenţi şi adulţi, datele din studiile clinice la adolescenţi au fost comparate cu cele din studiile clinice la adulţi. Următorul tabel prezintă pe scurt reacţiile adverse raportate cu o frecvenţă mai mare la pacienţii adolescenţi (vârsta 13-17 ani) comparativ cu pacienţii adulţi sau reacţiile adverse observate doar în cadrul studiilor clinice de scurtă durată la pacienţi adolescenţi. Creşterea ponderala semnificativă clinic (≥7%) pare să apară mai frecvent la adolescenţi faţă de adulţii care au avut expuneri comparabile. Amploarea creşterii ponderale şi proporţia pacienţilor adolescenţi care au avut creşteri ponderale semnificative clinic au fost mai mari în cazul expunerii indelungate (cel puţin 24 săptămâni) decât în cazul expunerii pe termen scurt. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţa evenimentelor enumerate este definită după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10)frecvente (≥1/100 până la <1/10). Tulburări metabolice şi de nutriţie Foarte frecvente: creştere ponderală13, concentrații plasmatice crescute ale trigliceridelor14, apetit alimentar crescut Frecvente: concentratii plasmatice crescute ale colesterolului15 Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente: sedare (inclusiv hipersomnie, letargie, somnolenţă) Tulburări gastrointestinale Frecvente: xerostomie Tulburări hepatobiliare Foarte frecvente: creşteri ale concentrațiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice (ALT/AST; vezi pct. 4.4) Investigaţii diagnostice Foarte frecvente: bilirubină totală scăzută, GGT crescută, concentrații plasmatice crescute ale prolactinei16. După tratamentul pe termen scurt (durată mediană de 22 zile), creşterea ponderală cu ≥7% faţă de greutatea iniţială (kg) a fost foarte frecventă (40,6%), cu ≥15% faţă de greutatea iniţială a fost frecventă (7,1%) şi cu ≥25% faţă de greutatea iniţială a fost frecventă (2,5%). În cazul expunerii pe termen lung (cel puţin 24 săptămâni), 89,4% dintre pacienţi au crescut în greutate cu ≥ 7%, 55,3% au crescut în greutate cu ≥15% şi 29,1% au crescut în greutate cu ≥25% faţă de greutatea iniţială. Observată pentru concentraţii iniţiale normale în condiţii de repaus alimentar (< 1,016 mmol/l) care au ajuns la concentraţii crescute (≥1,467 mmol/l) şi modificările concentraţiilor iniţiale ale trigliceridelor în condiţii de repaus alimentar de la concentraţii limită (≥1,016 mmol/l – <1,467 mmol/l) la concentraţii crescute (≥1,467 mmol/l). S-au observat frecvent modificări ale concentraţiilor plasmatice ale colesterolului total în condiţii de repaus alimentar de la concentraţii normale iniţial (<4,39 mmol/l) la concentraţii crescute (≥ 5,17

mmol/l). Modificările concentraţiilor plasmatice iniţiale ale colesterolului total în condiţii de repaus alimentar de la concentraţii limită (≥4,39 mmol/l – <5,17 mmol/l) la concentraţii crescute (≥5,17 mmol/l) au fost foarte frecvente. Concentraţii plasmatice crescute ale prolactinei au fost raportate la 47,4% dintre pacienţii adolescenţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro