Biofen Extra 400 mg/325 mg

Pentru administrarea orală si pentru o perioadă scurtă de timp.

Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Pacienții trebuie să se adreseze medicului dacă simptomele nu se ameliorează sau se agravează sau dacă administrarea medicamentului este necesară pentru mai mult de 3 zile.

Adulți Doza recomandată este de 1 comprimat filmat de 1-3 ori pe zi, administrat la intervale de minim 6 ore. Doza maximă de BIOFEN EXTRA 400 mg/325 mg este de 3 comprimate filmate (1200 mg ibuprofen, 975 mg paracetamol) în decurs de 24 ore. Copii si adolescenți Nu este indicat copiilor și adolescenților cu vârsta sub 18 ani.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepția cazului în care este prezentă insuficiență renală, insuficiență hepatică sau au antecedente de hemoragii gastrointestinale după administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene; în acest caz, dozele trebuie individualizate.

Mod de administrare Administrare orală Comprimatele filmate se înghit întregi, cu un pahar cu apă, preferabil după masă.

A nu se depăși doza recomandată.

Paracetamol Riscul de supradozaj cu paracetamol este mai mare la la pacienții cu boală afecțiune hepatică alcoolică non-cirotică. În cazul unui supradozaj trebuie solicitat imediat consult medical, chiar dacă pacientul se simte bine, din cauza riscului de apariție a leziunilor hepatice întârziate grave.

Au fost raportate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută (HAGMA) din cauza acidozei induse de piroglutamat la pacienți cu boală severă, de exemplu insuficiență renală severă și septicemie, sau la pacienți cu malnutriție sau alte surse de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic) care au fost tratați cu paracetamol în doză terapeutică, pe o perioadă îndelungată sau în cazul utilizării concomitente de paracetamol și flucloxacilină. Dacă se suspectează HAGMA din cauza acidozei induse de piroglutamat, se recomandă întreruperea promptă a utilizării paracetamolului și monitorizarea atentă. Măsurarea 5-oxoprolinei în urină poate fi utilă pentru a identifica acidoza indusă de piroglutamat drept cauză subiacentă a HAGMA la pacienții cu factori de risc multipli.

Pracetamol/Ibuprofen Au fost raportate reacții hepatice severe, inclusiv icter și cazuri letale de hepatită, dar rare, în cazul utilizării de ibuprofen sau cu alte AINS. În cazul în care testele hepatice anormale persistă sau se agravează, sau dacă apar semne și simptome de afecțiuni hepatice, sau în cazul în care apar manifestari sistemice (de exemplu, eozinofilie, erupții cutanate tranzitorii, etc), ibuprofenul trebuie întrerupt. Ambele substanțe active au fost raportate a cauza hepatotoxicitate și chiar insuficiență hepatică, mai ales în cazul paracetamolului.

Pacienții care consumă alcool etilic în mod regulat, în exces față de cantitățile recomandate, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Insuficiență hepatică Utilizarea paracetamolului la doze mai mari decât cele recomandate poate duce la hepatotoxicitate și chiar insuficiență hepatică și deces. De asemenea, la pacienții cu disfuncție hepatică sau antecedente de afecțiuni hepatice ori la pacienții care urmează o terapie pe termen lung cu ibuprofen sau tratament cu paracetamol, trebuie monitorizată funcția hepatică în mod regulat, deoarece a fost raportat faptul că ibuprofenul prezintă un efect minor și tranzitoriu asupra enzimelor hepatice.

Insuficiență renală Paracetamolul poate fi utilizat la pacienții cu boală renală cronică, fără ajustarea dozei. Există un risc minim de toxicitate a paracetamolului la pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă. Cu toate acestea, la pacienții care prezintă deshidratare este necesară prudență în ceea ce privește componenta de ibuprofen a acestui medicament, la inițierea tratamentului. Cei doi metaboliți principali ai ibuprofenului sunt excretați în principal în urină și modificările funcției renale pot duce la acumularea lor. Semnificația acestui fapt este necunoscută. S-a raportat că AINS provoacă nefrotoxicitate sub diferite forme: nefrită interstițială, sindrom nefritic și insuficiență renală. Insuficiența renală apărută în urma utilizării de ibuprofen este de obicei reversibilă.

La pacienții cu insuficiență renală, cardiacă sau insuficiență hepatică, cei care au luat diuretice și inhibitori ai ECA și la vârstnici este necesară prudență, deoarece utilizarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene poate duce la deteriorarea funcției renale. Doza trebuie să fie cât mai scăzută posibil și trebuie monitorizată funcția renală a acestor pacienți.

Utilizarea concomitentă cu inhibitori ai ECA sau antagoniști de receptori de angiotensină, medicamente anti-inflamatoare și diuretice tiazidice Utilizarea concomitentă a unui medicament inhibitor ECA sau a unui antagonist al receptorilor angiotensinei cu un medicament anti-inflamator (AINS sau inhibitor COX-2) și diuretic tiazidic crește riscul de insuficiență renală. Aceasta include utilizarea de medicamente în combinație fixă, care conțin mai mult de o clasă de substanțe active. Utilizarea concomitentă a acestor medicamente trebuie să fie însoțită de o monitorizare sporită a creatininei serice, în special la instituirea asocierii. Asocierea de medicamente din aceste trei clase trebuie să fie utilizată cu prudență, în special la pacienții vârstnici sau la cei cu insuficiență renală pre-existentă.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei recomandate în cazul pacienților vârstnici care au nevoie de terapie cu paracetamol. Cei care au nevoie de terapie pentru mai mult de 10 zile trebuie să se adreseze unui medic pentru monitorizare; cu toate acestea, nu este necesară nici o scădere a dozei recomandate. Totuși, se recomandă prudență în ceea ce privește utilizarea de ibuprofen, din cauza faptului că nu trebuie utilizat de persoane cu vârsta de peste 65 de ani fără a se ține cont de comorbidități și alte medicamente folosite, pe baza existenței unui risc crescut de reacții adverse, în special insuficiență cardiacă, ulcer gastro-intestinal și insuficiență renală.

Efecte hematologice Rar, au fost raportate discrazii sanguine. Pacienții tratați pe termen lung cu ibuprofen trebuie să aibă o monitorizare hematologică periodică.

Tulburări de coagulare Similar altor AINS, ibuprofenul poate inhiba agregarea plachetară. A fost demonstrat faptul că ibuprofenul prelungește timpul de sângerare (dar în limitele normale) în cazul susbiecților sănătoși. Deoarece efectul de sângerare prelungită poate fi exagerat la pacienții care au deja tulburări hemostatice, medicamentele care conțin ibuprofen trebuie utilizate cu precauție la persoanele cu tulburări de coagulare intrinseci și la cei care urmează o terapie anti-coagulantă.

Evenimente gastro-intestinale Au fost raportate ulcere gastro-intestinale, hemoragii abundente sau perforații în cazul tratamentului cu

AINS. Riscurile cresc odată cu doza și durata tratamentului, și sunt mai frecvente la pacienții cu vârsta de peste 65 ani. Unii pacienți vor prezenta dispepsie, pirozis, greață, dureri de stomac sau diaree. Aceste riscuri sunt minime atunci când acest medicament este utilizat la doza prescrisă timp de câteva zile.

Medicamentele care conțin ibuprofen trebuie utilizate cu precauție și la cea mai mică doză eficace pentru o durată cât mai scurtă, în cazul pacienților cu antecedente de hemoragii gastro-intestinale sau ulcer, deoarece starea lor se poate agrava.

Din cauza substanței active ibuprofen, acest medicament trebuie administrat cu precauție la pacienții cu antecedente de afecțiuni gastro-intestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), precum și la pacienții cu porfirie și varicelă.

Acest medicament trebuie întrerupt în cazul în care există dovezi de hemoragii gastro-intestinale.

Utilizarea concomitentă a acidului acetilsalicilic și AINS crește, de asemenea, riscul de evenimente adverse gastrointestinale grave.

Evenimente cardiovasculare trombotice Studiile observaționale au arătat că AINS neselective, cum este ibuprofenul, pot fi asociate cu un risc crescut de evenimente cardiovasculare grave, incluzând infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral, care pot crește cu doza sau durata de utilizare. Riscurile sunt descrise ca minime la dozele zilnice maxime de ibuprofen 1200 mg, doza maximă recomandată în cazul acestui medicament. (Raportul Agenției Europeane pentru Medicamente concluzionează pozitiv balanța beneficiu-risc pentru AINS non-selective, octombrie 2006)

Pacienții cu afecțiuni cardiovasculare sau factori de risc cardiovascular pot prezenta, de asemenea, un risc mai mare. Pentru a reduce la minimum riscul potențial al unui eveniment cardiovascular advers în cazul pacienților care utilizează un AINS, în special în cazul celor cu factori de risc cardiovascular, trebuie să fie utilizată cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată posibilă.

Nu există dovezi consistente referitor la faptul că utilizarea concomitentă a acidului acetilsalicilic atenuează riscul posibil crescut de evenimente trombotice cardiovasculare grave asociate cu utilizarea de AINS.

Hipertensiune arterială: AINS pot duce la apariția de noi hipertensiuni arteriale sau agravarea hipertensiunii arteriale pre-existente și pacienții care utilizează medicamente antihipertensive cu AINS pot avea un răspuns antihipertensiv afectat. Se recomandă prudență în cazul prescrierii AINS la pacienții cu hipertensiune arterială. Tensiunea arterială trebuie monitorizată îndeaproape pe durata inițierii tratamentului cu AINS și apoi la intervale regulate.

Insuficiență cardiacă Au fost observate retenție de lichide și edeme în cazul pacienților care utilizează AINS; Prin urmare, se recomandă prudență la pacienții cu retenție de lichide sau insuficiență cardiacă.

Insuficiență cardiovasculară, renală și hepatică Administrarea de AINS poate provoca o reducere, dependentă de doză, a formării prostaglandinei și poate exacerba insuficiența renală. Pacienții cu cel mai mare risc de apariţie a reacțiilor adverse sunt cei cu insuficiență renală, insuficiență cardiacă, disfuncție hepatică, cei cărora li se administrează diuretice și vârstnicii. Funcția renală trebuie monitorizată la acești pacienți (vezi pct.4.3).

Sindrom Kounis La pacienții tratați cu ibuprofen s-au raportat cazuri de sindrom Kounis. Sindromul Kounis a fost definit ca simptome cardiovasculare secundare unei reacții alergice sau de hipersensibilitate asociate cu constricția arterelor coronare, care pot duce la inf arct miocardic

Reacții cutanate severe Au fost raportate foarte rar reacții cutanate grave, unele dintre ele cu potenţial letal, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică, asociate cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Pacienții par să aibă cel mai mare risc de apariție a acestor reacții la începutul tratamentului, debutul reacției apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA) a fost raportată la asocierea cu administrarea medicamentelor ca re conțin ibuprofen. Utilizarea acestui medicament trebuie întreruptă la prima apariție a semnelor și simptomelor de reacții severe ale pielii precum erupție cutanată, leziuni ale mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Astm bronșic preexistent Medicamentele care conțin ibuprofen nu trebuie administrate pacienților cu astm bronșic cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic și trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu astm bronșic pre-existent.

Efecte oftalmologice Au fost observate efecte oftalmologice adverse la tratamentul cu AINS; în consecință, pacienții care prezintă tulburări de vedere în timpul tratamentului cu medicamente care conțin ibuprofen trebuie să urmeze un examen oftalmologic.

Meningită aseptică În cazul medicamentelor care conțin ibuprofen, meningita aseptică a fost raportată rar, de obicei, dar nu întotdeauna, în cazul pacienților cu lupus eritematos sistemic (LES) sau alte tulburări ale țesutului conjunctiv.

Potențiale interferențe de testare de laborator Prin utilizarea sistemelor analitice actuale, paracetamolul nu cauzează interferențe cu testele de laborator. Cu toate acestea, există anumite metode în care interferențele de laborator există, așa cum este descris mai jos: Teste de urină: Paracetamolul, în doze terapeutice, poate interfera cu determinarea acidului 5-hidroxiindolacetic (5HIAA), provocând rezultate fals pozitive. Determinările false pot fi eliminate prin evitarea ingerării de paracetamol cu câteva ore înainte și în timpul colectării probei de urină.

Mascarea simptomelor infectiilor preexistente BIOFEN EXTRA poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când BIOFEN EXTRA se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.

Precauții speciale Pentru a evita exacerbarea afecțiunii sau insuficiența suprarenală, pacienților care au fost sub tratament prelungit cu corticosteroizi trebuie să li se reducă treptat tratamentul și nu întrerupt brusc atunci când le sunt adăugate schemei de tratament, medicamente care conțin ibuprofen.

Fertilitate Există unele dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/ sinteza de prostaglandine pot duce la afectarea fertilității feminine, printr-un efect asupra ovulației. Acest lucru este reversibil la oprirea medicamentului.

Acest medicament conține lactoză monohidrat. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Studiile clinice cu combinația ibuprofen/paracetamol nu au indicat alte reacții adverse, în afară de cele raportate la paracetamol sau ibuprofen utilizate în monoterapie.

Tulburări hematologice și limfatice Mai puțin frecvente: scădere a valorii hemoglobinei și a hematocritului. Deși nu a fost stabilită o relație de cauzalitate, au fost raportate episoade de sângerare (de exemplu epistaxis, menoragie) în timpul tratamentului cu acest medicament.

Foarte rare: au fost raportate tulburări hematopoietice (agranulocitoză, anemie, anemie aplastică, anemie hemolitică, leucopenie, neutropenie, pancitopenie și trombocitopenie cu sau fără purpură) ca urmare a utilizării paracetamolului, dar nu au fost neapărat legate cauzal de medicament

Tulburări cardiace Frecvente: edem, retenție de lichide; retenția de lichide răspunde în general prompt la întreruperea medicamentului

Foarte rare: palpitații; tahicardie; au fost raportate aritmii și alte aritmii cardiace. Au fost raportate edem, hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă în asociere cu tratamentul cu AINS.

Cu frecvență necunoscută: sindrom Kounis

Tulburări acustice și vestibulare Foarte rare: vertij

Frecvente: tinitus (pentru medicamente care conțin ibuprofen) Tulburări oculare Mai puțin frecvente: a apărut ambliopie (vedere încețoșată și/ sau diminuată, scotoame și/ sau modificări ale vederii colorate) dar este de obicei reversibilă, după încetarea tratamentului. Orice pacient cu probleme oculare trebuie să urmeze un examen oftalmologic, care include regiunile vederii centrale Tulburări gastro-intestinale Frecvente: dureri abdominale, diaree, dispepsie, greață, disconfort gastric și vărsături

Mai puțin frecvente: flatulență și constipație, ulcer peptic, perforație sau hemoragie gastro-intestinale, cu simptome de melenă, hematemeză, uneori letale, în special la vârstnici. Au fost raportate stomatită ulceroasă și exacerbarea colitei ulcerative și a bolii Crohn în urma administrării. Mai puțin frecvent au fost observate gastrita și pancreatita.

Tulburări generale și la nivelul locului de Foarte rare: fatigabilitate și stare generală de rău. administrare Tulburări hepatobiliare Foarte rare: funcționarea anormală a ficatului, hepatită și icter. În caz de supradozaj, paracetamolul poate provoca insuficiență hepatică acută, insuficiență hepatică, necroză hepatică și leziuni hepatice. Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare: au fost raportate reacții de hipersensibilitate, inclusiv erupții cutanate și sensibilitate încrucișată la tratamentul cu simpatomimetice.

Investigații diagnostice Frecvente: valori crescute ale alaninaminotransferazei, creștere a valorii gama-glutamil și valori anormale ale testelor funcționale hepatice induse de paracetamol, valori crescute ale creatininei sanguine și ureei sanguine.

Mai puțin frecvente: valori crescute ale aspartat aminotransferazei, fosfatazei alcaline și creatin fosfokinazei, valori scăzute ale hemoglobinei, creștere a numărului de trombocite

Tulburari metabolice și de nutriție Foarte rare: acidoză metabolică în urma unui supradozaj masiv.

Mai puțin frecvente: ginecomastie, reacție hipoglicemică

Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): acidoză metabolică cu gaură anionică crescută La pacienții cu factori de risc care utilizează paracetamol au fost observate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat (vezi pct. 4.4). La acești pacienți, acidoza indusă de piroglutamat poate apărea ca o consecință a deficitului de glutation.

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: amețeli, cefalee, nervozitate

Mai puțin frecvente: insomnie, confuzie, somnolență, meningită aseptică cu febră și comă

Rare: parestezii

Foarte rare: stimulare paradoxală, nevrită optică, somnolență, deficiențe psihomotorii, efecte extrapiramidale, tremor și convulsii.

Tulburări psihice Frecvente: nervozitate

Mai puțin frecvente: depresie, labilitate emoțională,

Rare: halucinații, tulburări ale viselor

Tulburări renale și ale căilor urinare Mai puțin frecvente: retenție urinară

Foarte rare: nefrotoxicitate în diverse forme, inclusiv nefrită interstițială, sindrom nefrotic și insuficiență renală acută și cronică.

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Mai puțin frecvente: îngroșare a secrețiilor tractului respirator Foarte rare: reactivitate respiratorie, inclusiv: astm bronșic, exacerbarea astmului bronșic, bronhospasm și dispnee

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Frecvente: erupții cutanate tranzitorii (inclusiv de tip maculopapular), prurit.

Foarte rare: hiperhidroză, purpură și fotosensibilitate, dermatoze exfoliative, reacții buloase, inclusiv eritem polimorf, sindrom Stevens Johnson și necroliză epidermică toxică.

Cu frecvență necunoscută: pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)

• Efectele adverse renale sunt cel mai adesea observate după supradozaj, după abuzul cronic (adesea cu mai multe analgezice), sau în asociere cu hepatotoxicitatea cauzată de paracetamol. Necroza tubulară acută apare de obicei în legătură cu insuficiența hepatică, dar a fost observată ca o constatare izolată, în cazuri rare. De asemenea, o posibilă creștere a riscului de carcinom cu celule renale a fost asociată cu utilizarea cronică de paracetamol. Un studiu de caz de control al pacienților cu boală renală în stadiu terminal a sugerat că, utilizarea pe termen lung de paracetamol poate crește în mod semnificativ riscul de boală renală în stadiu terminal, în special la pacienții care au luat mai mult de 1000 de mg pe zi.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro