Acasă/ Medicamente/ Bidiab
A10BD02 · Analogi ai glp-1 combinatii de antidiabetice orale Prescripție restrictivă

Bidiab 400 mg/2,5 mg

Capsule · DCI: Combinatii (Metforminum+glibenclamidum)

Bidiab este o combinaţie de două medicamente antidiabetice orale, care aparţin unor clase farmacologice diferite: metformina (aparţine clasei denumite biguanide) şi glibenclamida (aparţine clasei denumite derivaţi de sulfoniluree).

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Bidiab este o combinaţie de două medicamente antidiabetice orale, care aparţin unor clase farmacologice diferite: metformina (aparţine clasei denumite biguanide) şi glibenclamida (aparţine clasei denumite derivaţi de sulfoniluree). Glibenclamida stimulează eliberarea insulinei din pancreas. Metformina creşte răspunsul organelor şi ţesuturilor la acţiunea insulinei.

Bidiab este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (insulino-independent), atunci când nu poate fi controlat numai prin dietă sau numai prin dietă şi tratament cu un singur medicament antidiabetic (fie medicamente care conţin derivaţi de sulfoniluree, fie medicamente care conţin biguanide).

Tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino-dependent – DZNID) atunci când dieta, activitatea fizică şi tratamentul anterior cu biguanide sau sulfoniluree nu pot asigura controlul adecvat al glicemiei.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.

Medicul dumneavoastră vă va recomanda doza de Bidiab, în funcţie de rezultatul ultimelor teste de sânge. Urmaţi indicaţiile medicului cu privire la doza zilnică, modul de administrare şi durata tratamentului.

De regulă, doza iniţială este de 2 capsule Bidiab pe zi. Ulterior, medicul vă va prescrie doza minimă eficace, pentru a menţine controlul adecvat al glicemiei.

Doza maximă recomandată este de 6 capsule Bidiab pe zi.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Bidiab Dacă aţi luat o doză mai mare decât cea recomandată, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat spital, deoarece poate să apară hipoglicemie (manifestată prin greaţă, vărsături, durere abdominală). De regulă, hipoglicemia este însoţită de manifestări neurologice cum sunt agitaţie, tremor, tulburări de vedere, probleme de coordonare, somnolenţă, iar în cazuri grave, comă şi convulsii.

De asemenea, pot să apară simptome gastro-intestinale şi simptome de acidoză lactică (greaţă, lipsă a poftei de mâncare, febră, vărsături, crampe musculare, respiraţii ample şi frecvente, senzaţie de disconfort, dureri abdominale, diaree şi, uneori, stare confuzională şi pierderea conştienţei).

Dacă uitaţi să luaţi Bidiab Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa comprimatul uitat. Informaţi-vă medicul dacă aţi uitat, în mod repetat, să luaţi doza zilnică.

Dacă încetaţi să utilizaţi Bidiab Dacă încetaţi să utilizaţi Bidiab, concentraţia glucozei în sânge poate deveni prea mare, cu înrăutăţirea simptomelor de diabet zaharat, cum sunt foame pronunţată, sete excesivă, eliminarea unor cantităţi mari de urină, oboseală, uscăciune a gurii.

Adresaţi-vă întotdeauna medicului dumneavoastră, înainte de a întrerupe administrarea Bidiab.

Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului sau asistentei medicale.

Doza zilnică, modul de administrare şi durata tratamentului trebuie stabilite de către medicul curant, în funcţie de statusul metabolic al fiecărui pacient în parte (glicemie, HbA1c).

Se recomandă ca iniţierea tratamentului să fie efectuată cu doze mici, iar creşterea dozelor să se efectueze treptat, în funcţie de valorile glicemiei.

Bidiab poate înlocui alt antidiabetic oral prescris anterior. Înlocuirea poate fi efectuată fără pauză între administrarea celor două medicamente, de preferat începând cu o doză mică care va fi ajustată ulterior, în funcţie de răspunsul metabolic al fiecărui pacient.

Totuşi, dacă pacientului i s-a administrat anterior un derivat de sulfoniluree cu timp de înjumătăţire plasmatică prelungit, poate fi necesară o pauză de câteva zile pentru a scădea riscul unei hipoglicemii determinată de efectul sinergic aditiv al celor două medicamente.

Iniţierea tratamentului Se recomandă începerea tratamentului cu o doză de Bidiab 400 mg/2,5 mg echivalentă cu dozele anterioare individuale de metformină şi glibenclamidă; doza va fi crescută treptat, în funcţie de valorile glicemiei. În cazul unei monoterapii ineficace cu metformină sau cu sulfoniluree, doza uzuală iniţială este de o capsulă Bidiab 400 mg/2,5 mg pe zi.

În cazul tratamentului de înlocuire, doza iniţială este de 1-2 capsule Bidiab 400 mg/2,5 mg zilnic, în funcţie de dozele de metformină şi sulfoniluree administrate anterior.

Ajustarea tratamentului Doza trebuie ajustată la intervale de 1-2 săptămâni sau mai mult, prin adăugarea unui comprimat filmat, în funcţie de valorile glicemiei. O creştere treptată a dozei poate preveni instalarea hipoglicemiei.

Doza maximă recomandată Doza zilnică maximă recomandată este de 6 capsule Bidiab 400 mg/2,5 mg. Ulterior, doza zilnică trebuie scăzută treptat până la doza minimă necesară pentru a menţine controlul glicemiei.

Adulţi În general, doza iniţială este de 2 capsule pe zi.

Schema terapeutică depinde de doza zilnică individuală administrată, ca de exemplu: -o capsulă o dată pe zi, la micul dejun, în cazul administrării unei doze recomandate de o capsulă pe zi -1-2 capsule de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, în cazul administrării unei doze recomandate de 2-4 capsule pe zi -1-2 capsule de trei ori pe zi dimineaţa, la prânz şi seara, în cazul administrării unei doze recomandate de 3-6 capsule pe zi.

Vârstnici La pacienţii vârstnici, doza de Bidiab 400 mg/2,5 mg trebuie ajustată în funcţie de parametrii funcţiei renale (se începe cu o capsulă Bidiab 400 mg/2,5 mg); valorile parametrilor biochimici ai funcţiei renale trebuie monitorizate regulat (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi Bidiab 400 mg/2,5 mg nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Capsulele trebuie administrate în timpul meselor principale. Administrarea în timpul meselor principale poate facilita îmbunăţirea tolerabilităţii gastro-intestinale. Dieta trebuie să conţină o cantitate suficientă de carbohidraţi, pentru a preveni apariţia episoadelor de hipoglicemie.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

− dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la metformină şi glibenclamidă, alţi derivaţi de sulfoniluree, alte sulfonamide sau la oricare dintre celelalte componente ale Bidiab (vezi pct. 6) − dacă aveţi diabet zaharat care a apărut în timpul sarcinii (diabet zaharat gestaţional) − dacă aveţi diabet zaharat de tip 1 (insulino-dependent) − în comă diabetică sau precomă diabetică

− dacă aveţi o valoare a creatininei din sânge de peste 12 mg/l − dacă sunteţi diabetic şi aţi avut în trecut acidoză lactică (o afecţiune determinată de creşterea concentraţiei de acid lactic în sânge) − dacă aveţi o tulburare severă a funcţiei ficatului sau rinichilor (insuficienţă a ficatului sau rinichilor) − dacă urmaţi un tratament cu medicamente diuretice sau antihipertensive care ar putea modifica funcţia rinichilor − dacă vi se efectuează urografie sau angiografie (investigaţii diagnostice în cadrul cărora se administrează intravenos o substanţă de contrast) (vezi, de asemenea, “Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Bidiab”) − dacă suferiţi de boli cardiovasculare severe (insuficienţă cardiacă, şoc toxic sau cardiogen, infarct miocardic recent, angină pectorală instabilă, tulburări de circulaţie arterială periferică) − dacă aveţi insuficienţă respiratorie − dacă aveţi insuficienţă corticosuprarenaliană − dacă aveţi intoxicaţie acută cu alcool etilic sau suferiţi de alcoolism cronic − dacă urmaţi o dietă cu conţinut caloric foarte mic, mai ales dacă în cursul dietei sunt perioade de subalimentare − dacă suferiţi de boli distrofice severe − dacă aveţi o hemoragie acută severă − dacă aveţi gangrenă − cu două zile înainte de sau după o intervenţie chirurgicală − dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi − dacă aveţi infecţii severe − dacă aveţi o afecţiune numită porfirie − dacă sunteţi deshidratat − dacă utilizaţi concomitent medicamente care conţin miconazol

  • hipersensibilitate la substanţele active (glibenclamidă, metformină), alţi derivaţi de sulfoniluree, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1;
  • diabet zaharat gestaţional;
  • diabet zaharat de tip 1(insulino-dependent);
  • cetoacidoză diabetică, comă diabetică şi precomă;
  • diabet cu episoade de acidoză lactică în antecedente;
  • insuficienţă hepatică;
  • insuficienţă renală sau disfuncţie renală (clearance-ul creatininei<60 ml/min);
  • creatininemie peste 12 mg/l;
  • în timpul tratamentului cu medicamente diuretice sau antihipertensive, care ar putea determina alterarea funcţiei renale sau în timpul administrării intravenoase a unor substanţe de contrast iodate;
  • boli cardiovasculare severe (insuficienţă cardiacă clasa I-IV NYHA, şoc toxic sau cardiogen, infarct miocardic recent, angină pectorală instabilă, tulburări de circulaţie arterială periferică);
  • insuficienţă respiratorie;
  • insuficienţă corticosuprarenală;
  • intoxicaţie acută cu alcool etilic, alcoolism cronic;
  • restricţie hipocalorică marcată şi, în special, subnutriţie;
  • deshidratare;
  • infecţii severe;
  • boli distrofice severe;
  • hemoragii acute severe;
  • şoc;
  • gangrenă;
  • sarcină şi alăptare;
  • administrarea cu două zile înainte de sau după o intervenţie chirurgicală;
  • porfirie;
  • administrare concomitentă cu miconazol (vezi pct. 4.5).
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte de începerea tratamentului, medicul dumneavoastră vă va evalua pentru a depista orice factor sau afecţiune care ar putea favoriza apariţia acidozei lactice – de exemplu, dacă suferiţi de insuficienţă a ficatului sau rinichilor, insuficienţă cardiacă sau respiratorie, intoxicaţie acută cu alcool etilic, subalimentare prelungită, tratament cu diuretice sau în caz de tulburări gastro-intestinale. Medicul dumneavoastră vă va sfătui cum să recunoaşteţi simptomele acidozei lactice (greaţă şi lipsa poftei de mâncare, febră, vărsături, crampe musculare, respiraţii ample şi frecventei, stare generală de rău, dureri abdominale, diaree şi, uneori, stare confuzională şi pierderea conştienţei).

În timpul tratamentului s-ar putea să aveţi episoade de hipoglicemie. Acestea se manifestă adesea prin tremurături, senzaţie de foame, greaţă, oboseală, dureri de cap, tulburări de vedere, transpiraţii, palpitaţii, dificultăţi în vorbire, confuzie şi chiar pierderea conştienţei. În general, aceste hipoglicemii se pot corecta prin administrarea de glucide (zahăr). Cu toate acestea, în unele cazuri, este necesară internarea pentru a restabili nivelul glicemiei. Pentru a evita episoadele de hipoglicemie, trebuie să ţineţi cont de următoarele informaţii:

  • este foarte important să respectaţi un orar precis al meselor, care trebuie să includă micul dejun, deoarece riscul de hipoglicemie este mai mare în momentul în care omiteţi o masă, nu vă alimentaţi suficient sau conţinutul de glucide este neadecvat;
  • vârsta înaintată, insuficienţa rinichilor, insuficienţa ficatului, insuficienţa glandei corticosuprarenale favorizează apariţia hipoglicemiei;
  • riscul de apariţie a hipoglicemiei este mai mare dacă regimul dumneavoastră alimentar are un conţinut caloric foarte mic sau nu este echilibrat, faceţi efort fizic intens sau îndelungat, consumaţi băuturi alcoolice sau utilizaţi şi alte medicamente cu efect de scădere a glicemiei

Tratamentul cu medicamente cu efect de scădere a glicemiei şi, în mod special, trecerea de la un tip de medicamente antidiabetice la altul, trebuie monitorizate de către medic. Pacienţii trebuie să respecte strict recomandările medicului în ceea ce priveşte doza, modul de administrare precum şi regimul dietetic şi activitatea fizică concomitente.

Investigaţiile diagnostice de rutină (glicemie a jeun şi postprandială, HbA1c) trebuie efectuate periodic.

Datorită prezenţei derivatului de sulfoniluree, utilizarea medicamentului trebuie limitată doar la pacienţii cu diabet zaharat tip 2, care nu poate fi controlat numai prin dietă.

Trebuie luat în considerare posibilul debut al reacţiilor de tip disulfiram după ingestia de alcool etilic.

În caz de traumatism, intervenţii chirurgicale, boli infecţioase, boli febrile, poate fi necesară instituirea temporară a tratamentului cu insulină, pentru a menţine un control metabolic adecvat.

Acidoză lactică Deoarece conţine un derivat de sulfoniluree, Bidiab poate determina episoade de hipoglicemie. Tratamentul trebuie iniţiat doar în cazul în care pacientul respectă un program riguros al meselor (incluzând micul dejun). Este important ca aportul de carbohidraţi să fie regulat, deoarece riscul de hipoglicemie creşte în cazul unui program neregulat al meselor sau al unui aport insuficient sau neechilibrat de carbohidraţi. Hipoglicemia este mai probabil să apară în cazul unui aport alimentar hipocaloric, după exerciţii fizice prelungite sau intense, după consumul de alcool etilic sau în timpul administrării concomitente cu alte medicamente cu efect hipoglicemiant. Simptomele hipoglicemiei sunt: cefalee, senzaţie de foame, greaţă, fatigabilitate, insomnie, depresie, confuzie, dificultăţi în vorbire, tulburări oculare, tremor, paralizie şi parestezii, ameţeli, delir, convulsii, somnolenţă, pierderea conştienţei şi bradicardie. Datorită hipoglicemiei pot să apară: transpiraţii, anxietate, tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi aritmii cardiace. Ultimele simptome pot fi absente atunci când hipoglicemia se instalează progresiv, în cazul neuropatiei autonome sau la pacienţii la care se administrează medicamente blocante beta-adrenergice, clonidină, rezerpină, guanetidină sau alte simpatomimetice. Pacienţii trebuie instruiţi să recunoască simptomele de hipoglicemie şi, în cazul apariţiei acestora, să se adreseze imediat medicului.

Factorii care favorizează apariţia hipoglicemiei:

  • consum simultan de alcool etilic, în special în timpul mesei
  • refuz sau incapacitate a pacientului de a coopera (mai frecvent la vârstnici)
  • malnutriţie, mese neregulate sau omise, perioade de repaus alimentar sau modificarea dietei
  • discrepanţă între activitatea fizică şi aportul de carbohidraţi
  • insuficienţă renală
  • insuficienţă hepatică severă
  • supradozaj cu Bidiab
  • anumite tulburări endocrine: insuficienţă tiroidiană, insuficienţă hipofizară sau insuficienţă a glandei suprarenale
  • administrare concomitentă cu anumite medicamente (vezi pct. 4.5).

Simptomele de hipoglicemie moderată, fără pierderea conştienţei sau fără manifestări neurologice trebuie corectate prin administrare imediată de zahăr. Trebuie instituite ajustarea dozelor şi/sau modificări ale programului meselor. Reacţiile hipoglicemice severe cum sunt coma, convulsiile şi alte semne neurologice constituie o urgenţă medicală şi din momentul suspectării sau diagnosticării hipoglicemiei necesită tratament de urgenţă cu glucoză administrată intravenos.

Trebuie explicate pacientului şi familiei acestuia riscul apariţiei hipoglicemiei, simptomele şi tratamentul acesteia, precum şi afecţiunile predispozante.

Insuficienţă renală şi/sau insuficienţă hepatică Farmacocinetica şi/sau farmacodinamia Bidiab 400 mg/2,5 mg pot fi modificate la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală severă. Dacă la aceşti pacienţi apare hipoglicemie, aceasta poate fi de durată şi trebuie iniţiat un tratament corespunzător. Deoarece metformina se elimină renal, anterior iniţierii tratamentului şi periodic în cursul acestuia trebuie monitorizată creatininemia:

  • la pacienţii cu funcţie renală normală – cel puţin o dată pe an;
  • la pacienţii cu valori ale creatininemiei aflate la limita superioară a valorilor normale precum şi la vârstnici – cel puţin de 2-4 ori pe an. La vârstnici s-a constatat apariţia frecventă şi asimptomatică a insuficienţei renale. Se impune precauţie în cazul unei afecţiuni renale (de exemplu la iniţierea terapiei cu medicamente antihipertensive, diuretice sau antiinflamatoare nesteroidiene).

Administrarea de substanţe de contrast iodate Deoarece administrarea intravenoasă a substanţelor de contrast iodate pentru explorări radiologice (angiografie, urografie) pot determina insuficienţă renală, utilizarea clorhidratului de metformină trebuie întreruptă înainte de şi timp de 48 ore după explorare. Continuarea terapiei se va face după ce s-a stabilit prin evaluare paraclinică faptul că funcţia renală este normală (vezi pct.4.5.).

Intervenţii chirurgicale Deoarece Bidiab conţine clorhidrat de metformină, tratamentul trebuie întrerupt cu 48 ore înainte de intervenţii chirurgicale care impun efectuarea anesteziei generale sau rahianesteziei. Continuarea terapiei se va face după minimum 48 ore de la intervenţia respectivă, după ce s-a stabilit prin investigaţii paraclinice că funcţia renală este normală. La pacienţii cu deficit de G6PD tratamentul cu derivaţi de sulfoniluree poate duce la agravarea anemiei hemolitice. La aceşti pacienţi glibenclamida trebuie administrată cu precauţie şi trebuie luată în considerare o terapie alternativă.

Deoarece Bidiab conţine clorhidrat de metformină, se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente cu medicamente cationice care se elimină prin secreţie tubulară renală (de exemplu cimetidină); administrarea concomitentă influenţează farmacocinetica clorhidratului de metformină şi, în consecinţă, se recomandă monitorizarea strictă a glicemiei (vezi pct. 4.5).

La toţi pacienţii se impune o dietă cu o distribuţie adecvată a hidraţilor de carbon pe parcursul zilei şi efectuarea unui program regulat de exerciţii fizice. Pacienţii supraponderali trebuie să-şi continue dieta hipocalorică.

Deoarece conţine galben amurg FCF (E 110), azorubină (E 122), negru strălucitor BN (E 151), p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil, Bidiab 400 mg/2,5 mg poate să determine reacţii alergice (chiar întârziate).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Este foarte important să vă respectaţi dieta, cu o distribuţie regulată a consumului de glucide pe tot parcursul zilei. Persoanele supraponderale trebuie să urmeze un regim hipocaloric.

De asemenea, trebuie să-l informaţi imediat pe medicul dumneavoastră în caz de boală febrilă sau tulburări gastrice sau intestinale recente, deoarece acestea pot determina scăderea glicemiei şi acidoză lactică. Medicul vă va verifica funcţia rinichilor şi concentraţia creatininei în sânge la începutul tratamentului şi apoi periodic pe tot parcursul tratamentului cu Bidiab. Informaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă aveţi o afecţiune a rinichilor, deoarece aceasta poate creşte considerabil riscul de acidoză lactică. Dacă în timpul tratamentului cu Bidiab suferiţi un accident sau vi se efectuează o intervenţie chirurgicală, spuneţi medicului că aveţi diabet zaharat, deoarece s-ar putea să fie necesar să luaţi temporar insulină. Consumul de băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu Bidiab poate determina o stare generală de rău, dificultate la respiraţie, palpitaţii, durere de cap, greaţă şi vărsături.

Informaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă urmează să vi se efectueze o angiografie sau o urografie (investigaţii diagnostice în cadrul cărora se administrează intravenos o substanţă de contrast): în acest caz tratamentul cu Bidiab trebuie oprit cu 48 ore înainte şi va fi reluat la 48 ore după examinare.

La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază poate să apară o scădere a hemoglobinei şi a numărului de celule roşii din sânge (anemie hemolitică).

Concentraţiile de glucoză din sânge şi din urină trebuie verificate periodic pe parcursul tratamentului. Urmaţi întotdeauna indicaţiile medicului cu privire la doză, mod de administrare, dietă şi exerciţii fizice. Orice schimbare în tratamentul diabetului zaharat trebuie să fie hotărâtă de către medicul dumneavoastră, incluzând trecerea la sau de la un alt medicament antidiabetic oral.

Bidiab împreună cu alte medicamente Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Acordaţi o atenţie deosebită când utilizaţi:

Medicamente care pot creşte efectul Bidiab:

  • dicumarol şi derivaţii lui (de exemplu anticoagulante – medicamente care previn formarea cheagurilor de sânge;
  • inhibitori de monoaminooxidază (medicamente folosite în tratamentul depresiei)
  • ciclofosfamidă (medicamente antineoplazice şi imunodepresoare);
  • sulfonamide (medicamente antibacteriene)
  • fenilbutazona (antiinflamator) şi derivaţii săi
  • cloramfenicol (medicament antibacterian)
  • probenecid şi sulfinpirazonă (folosite pentru reducerea concentraţiilor mari de acid uric din sânge sau în tratamentul gutei)
  • feniramidol (relaxant muscular)
  • salicilaţi
  • miconazol administrat oral (medicament antifungic)
  • perhexilină (folosită pentru afecţiuni ale inimii)
  • cimetidină
  • clorpromazină
  • glucocorticoizi
  • tetracosactid (administrare sistemică şi locală)
  • antagonişti β2 adrenergici
  • fenilbutazonă şi derivaţi de fenilbutazonă (administrare sistemică)

Medicamente care pot să scadă efectul Bidiab:

  • adrenalină
  • corticosteroizi
  • contraceptive orale
  • diuretice tiazidice
  • barbiturice.

De asemenea, trebuie să fiţi precauţi şi să informaţi medicul dacă utilizaţi Bidiab împreună cu medicamente β-blocante folosite pentru scăderea tensiunii arteriale sau pentru a controla ritmul inimii.

Bidiab împreună cu alimente, băuturi și alcool

Bidiab poate fi administrat cu alimentele, în timpul meselor. Înghiţiţi comprimatele cu o cantitate suficientă de lichid. În timpul tratamentului cu Bidiab, trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice, deoarece ingestia de alcool etilic poate determina reacţii adverse (vezi, de asemenea, pct. „Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Bidiab” şi pct. 4).

Interacţiuni determinate de glibenclamidă

Este contraindicată administrarea concomitentă cu

  • miconazol (administrare sistemică sau gel bucofaringian): intensifică efectul de scădere a glicemiei, cu posibilitatea apariţiei simptomelor de hipoglicemie care pot evolua până la instalarea comei.

Nu este recomandată administrarea concomitentă cu

  • desmopresină: determină scăderea efectului antidiuretic.

Interacţiuni determinate de derivaţii de sulfoniluree, în general Nu este recomandată administrarea concomitentă cu alcool etilic: poate determina hipoglicemii severe. Au fost raportate efecte de tip disulfiram pentru clorpropamidă, glibenclamidă, glipizidă, tolbutamidă. De asemenea, poate

  • determina inhibarea reacţiilor de compensare, care poate favoriza apariţia comei. Se recomandă evitarea consumului de alcool etilic sau administrarea concomitentă de medicamente care conţin alcool etilic.
  • fenilbutazonă şi derivaţi de fenilbutazonă (administrare sistemică): creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor (prin deplasarea sulfonilureelor de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice şi/sau scăderea eliminării lor). Se recomandă utilizarea unui alt antiinflamator, cu interacţiuni mai puţine sau prevenirea pacienţilor şi iniţierea automonitorizării glicemiei; dacă este cazul, pe parcursul tratamentului cu antiinflamator şi după terminarea acestuia, se ajustează doza de antidiabetic.
  • danazol: în cazul în care administrarea concomitentă nu poate fi evitată, în timpul tratamentului cu danazol şi după terminarea acestuia, se ajustează doza de antidiabetic.
  • blocante beta adrenergice: maschează unele dintre simptomele hipoglicemiei cum sunt palpitaţiile şi tahicardia. Cele mai multe blocante beta-adrenergice neselective cresc incidenţa şi severitatea episoadelor de hipoglicemie. Pacienţii trebuie avertizaţi să îşi monitorizeze glicemia, mai ales la începutul tratamentului.
  • fluconazol: determină prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică al derivatului de sulfoniluree, cu eventuala apariţie a manifestărilor de hipoglicemie. Pacienţii trebuie avertizaţi să îşi monitorizeze glicemia. În timpul administrării de fluconazol şi după întreruperea tratamentului, se recomandă ajustarea dozelor de antidiabetic.
  • inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: la pacienţii cu diabet zaharat cărora li se administrează derivaţi de sulfoniluree, utilizarea inhibitorilor de enzimă de conversie a angiotensinei poate determina creşterea efectului de scădere a glicemiei, prin favorizarea toleranţei la glucoză. Se recomandă automonitorizarea glicemiei.

Efectul de scădere a glicemiei determinat de derivaţii de sulfoniluree poate fi crescut în cazul administrării concomitente cu:

  • dicumarol şi derivaţii lui
  • inhibitori de monoamonooxidază (IMAO)
  • sulfonamide
  • cloramfenicol
  • ciclofosfamidă
  • probenecid
  • feniramidol
  • salicilaţi
  • sulfinpirazonă
  • perhexilină

Efectul de scădere a glicemiei determinat de derivaţii de sulfoniluree poate fi scăzut în cazul administrării concomitente cu:

  • adrenalină
  • contraceptive orale
  • barbiturice

Interacţiuni determinate de metformină Nu este recomandată administrarea concomitentă cu

  • alcool etilic: deoarece în caz de intoxicaţie alcoolică acută există risc crescut de acidoză lactică, mai ales în caz de repaus alimentar, malnutriţie sau insuficienţă hepatică, se recomandă evitarea consumului de alcool etilic precum şi administrarea de medicamente care conţin alcool etilic.
  • diuretice: poate să apară acidoză lactică, determinată de metformină, ca urmare a unei insuficienţe renale funcţionale, legate eventual de administrarea de diuretice şi, în mod special, a diureticelor de ansă.
  • substanţe de contrast iodate: administrarea intravasculară de substanţe de contrast iodate poate determina insuficienţă renală. Aceasta poate duce la acumularea de metformină şi la acidoză lactică. Administrarea de metformină trebuie întreruptă înainte de sau în timpul investigaţiei şi poate fi reluată după minim 48 de ore, numai după reevaluarea funcţiei renale, care trebuie să fie în parametrii normali.
  • medicamente cationice care se elimină prin secreţie tubulară renală (de exemplu cimetidină): administrarea concomitentă influenţează farmacocinetica clorhidratului de metformină; în consecinţă, se recomandă monitorizarea strictă a glicemiei, ajustarea dozei sau modificarea tratamentului antidiabetic.

Interacţiuni determinate de antidiabeticele orale, în general Sunt necesare măsuri de precauţie în cazul administrării concomitente cu clorpromazină: administrarea concomitentă de clorpromazină în doze mari (> 100 mg pe zi), determină creşterea glicemiei (prin scăderea eliberării de insulină). Dacă este posibil,

  • pe parcursul tratamentului cu neuroleptic şi după terminarea acestuia, se ajustează doza de antidiabetic.
  • corticosteroizi (glucocorticoizi) şi tetracosactid (administrare sistemică şi locală): determină creşterea glicemiei, asociată uneori cu cetoză (glucocorticoizii scad toleranţa la hidraţii de carbon). Dacă este posibil, se instituie tratamentul cu insulină.
  • antagonişti β2 adrenergici: determină creşterea glicemiei.

Trebuie luat în considerare faptul că biguanidele pot creşte acţiunea medicamentelor anticoagulante.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Sarcina Riscuri legate de diabetul zaharat Diabetul zaharat (gestaţional sau permanent) care nu poate fi menţinut sub control terapeutic duce la creşterea incidenţei anomaliilor congenitale şi a mortalităţii perinatale. Diabetul zaharat trebuie ţinut sub control pe toată durata sarcinii, pentru a reduce riscul apariţiei anomaliilor congenitale.

Riscuri legate de metformină (vezi pct.5.3) Studiile efectuate la animale nu au demonstrat existenţa unui risc teratogen. În absenţa efectului teratogen la animale, nu este de aşteptat un efect malformativ la om. Până în prezent, substanţele responsabile de malformaţii la om, au fost teratogene la animale la cel puţin 2 specii, în studii controlate. În studiile clinice efectuate pe loturi populaţionale mici nu s-au observat efecte malformative legate de administrarea de metformină. Riscuri legate de glibenclamidă (vezi pct.5.3) Studiile efectuate la animale nu au demonstrat existenţa unui risc teratogen. În absenţa efectului teratogen la animale, nu este de aşteptat un efect malformativ la om. Până în prezent, substanţele responsabile de malformaţii la om, au fost teratogene la animale la cel puţin 2 specii, în studii controlate. În practica clinică, până în prezent nu există date relevante care să permită evaluarea potenţialului teratogen sau a fetotoxicităţii determinate de glibenclamidă, atunci când aceasta este administrată în timpul sarcinii.

Abordare terapeutică Controlul adecvat al glicemiei permite dezvoltare normală a sarcinii. Pentru aceasta, este necesară administrarea insulinei, indiferent de tipul diabetului zaharat. La femeile cu diabet zaharat preexistent care intenţionează să devină sau sunt gravide este necesară înlocuirea tratamentului oral cu insulină, imediat după instalarea sarcinii. Bidiab nu trebuie utilizat în tratamentul diabetului zaharat în timpul sarcinii. De asemenea, se recomandă monitorizarea glicemiei nou-născutului.

Alăptare La om, luând în considerare lipsa datelor cu privire la excreţia metforminei sau glibenclamidei în laptele matern şi ţinând cont de riscurile hipoglicemiei la sugar, acest medicament este contraindicat în timpul alăptării.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţiile adverse sunt clasificate după următoarele frecvenţe: Foarte frecvente: care afectează mai mult de 1 pacient din 10 Frecvente: care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi Mai puţin frecvente: care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi Rare: care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi Foarte rare: afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi Cu frecvenţă necunoscută care nu poate fi estimată din datele disponibile

Reacţii adverse mai puţin frecvente − porfirie (boală ereditară) − creşteri mici până la moderate ale uremiei (nivelul de uree din sânge) şi creatininemiei (nivelul de creatinină din sânge)

− erupţii cutanate, uneori severe

Reacţii adverse frecvente − dureri de cap, alterarea gustului (disgeuzie) − greaţă, vărsături, diaree, dureri de stomac şi pierderea apetitului alimentar. Acestea apar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi în majoritatea cazurilor se remit spontan. Pentru a preveni aceste simptome gastro-intestinale, se recomandă administrarea Bidiab în 2-3 prize pe zi, în timpul meselor. De asemenea, creşterea treptată a dozei poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală.

Reacţii adverse rare − leucopenie şi trombocitopenie )scăderea numărului de leucocite, respectiv trombocite din sânge). − hipoglicemia (vezi pct. “Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Bidiab”) − dermatită alergică, mîncărime (prurit) şi urticarie.

Reacţii adverse foarte rare − agranulocitoză, anemie hemolitică, aplazie medulară, pancitopenie.

− acidoză lactică (vezi pct. “Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Bidiab”) − scăderea absorbţiei intestinale de vitamina B12 şi implicit scăderea concentraţiei acesteia în cazul utilizării de lungă durată a metforminei. − în cazul consumului concomitent de alcool etilic s-au raportat reacţii de tip disulfiram. − angeită cutanată sau viscerală, eritem polimorf, dermatită exfoliativă, fotosensibilitate, erupţii cutanate tranzitorii − hiponatremie (scădera concentraţiei de sodiu din sânge).

Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută: modificări ale valorilor testelor hepatice şi hepatită; în general, acestea se remit la întreruperea terapiei cu metformină.

La începutul tratamentului pot să apară tulburări de vedere determinate de hipoglicemie.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/ Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări hematologice şi limfatice Rare: leucopenie, trombocitopenie. Foarte rare: agranulocitoză, anemie hemolitică, aplazie medulară, pancitopenie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie Mai puţin frecvente: porfirie Rare: hipoglicemie Hipoglicemia poate să apară, în special la persoanele debilitate, vârstnici, în caz de efort fizic intens, dietă neregulată sau consum concomitent de alcool etilic, disfuncţie hepatică şi/sau renală (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Foarte rare: acidoză lactică Acidoza lactică poate să apară în timpul tratamentului cu metformină, în special la pacienţii cu factori de risc, cum sunt insuficienţă renală sau colaps cardiovascular. Acidoza lactică poate evolua rapid spre forme grave dacă nu se întrerupe imediat tratamentul şi nu se iau măsurile terapeutice adecvate. Au fost raportate cazuri de creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale acidului lactic, creşteri ale raportului

lactat/piruvat, scădere a pH-ului sanguin şi hiperazotemie, cu evoluţie nefavorabilă. Acidoza lactică poate fi indusă şi de consumul concomitent de alcool etilic. De asemenea, s-a raportat scăderea absorbţiei intestinale de vitamina B12 şi implicit scăderea concentraţiei acesteia în cazul utilizării de lungă durată a metforminei. În cazul consumului concomitent de alcool etilic s-au raportat reacţii de tip disulfiram.

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee, disgeuzie

Tulburări oculare La începutul tratamentului pot să apară tulburări de vedere determinate de hipoglicemie.

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: greaţă, vărsături, diaree, dureri epigastrice şi pierderea apetitului alimentar. Acestea apar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi în majoritatea cazurilor se remit spontan. Pentru a preveni aceste simptome gastro-intestinale, se recomandă administrarea Bidiab în 2-3 prize pe zi, în timpul meselor. De asemenea, creşterea treptată a dozei poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală.

Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută: modificări ale valorilor testelor hepatice şi hepatită; în general, acestea se remit la întreruperea terapiei cu metformină. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Rare: dermatită alergică, prurit şi urticarie Foarte rare: angeită cutanată sau viscerală, eritem polimorf, dermatită exfoliativă, fotosensibilitate, erupţii cutanate tranzitorii.

Investigaţii diagnostice: Mai puţin frecvente: creşteri mici până la moderate ale uremiei şi creatininemiei Foarte rare: hiponatriemie.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conține Bidiab − Substanţele active sunt clorhidratul de metformină şi glibenclamida. O capsulă conţine clorhidrat de metformină 400 mg şi glibenclamidă 2,5 mg. − Celelalte componente sunt: conţinutul capsulei: celuloză microcristalină, gelatină, amidon de porumb, talc, stearat de magneziu; capsula: dioxid de titan (E 171), negru strălucitor BN (E 151), galben amurg FCF (E110), azorubină (E 122), gelatină, p-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi p-hidroxibenzoat de n-propil (E 216).

Cum arată Bidiab și conținutul ambalajului Se prezintă sub formă de capsule tari, cu capac de culoare neagră, transparent şi corp de culoare roşie, opac, conţinând o pulbere granulată de culoare alb-gălbuie.

Este disponibil în cutii cu 4 sau 100 blistere din PVC/Al a câte 5 capsule sau cutii cu 6 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.

Deținătorul autorizației de punere pe piață Arena Group S.A. Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31,cod 024022, sector 2, Bucureşti, România

Fabricantul Arena Group S.A. Bd. Dunării nr. 54, cod 077190, Oras Voluntari, Jud. Ilfov, Bucureşti

Acest prospect a fost revizuit în Septembrie, 2022.

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/

Fiecare capsulă conţine clorhidrat de metformină 400 mg şi glibenclamidă 2,5 mg.

Excipienți cu efect cunoscut: galben amurg FCF (E 110), azorubină (E 122), negru strălucitor BN (E 151), p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Conţinutul capsulei Celuloză microcristalină Gelatină Amidon de porumb Talc Stearat de magneziu

Cap Negru strălucitor BN (E 151) p-Hidroxibenzoat de metil p-Hidroxibenzoat de propil Gelatină

Corp Dioxid de titan (E 171) Galben amurg FCF (E 110) Azorubină (E 122) p-Hidroxibenzoat de metil p-Hidroxibenzoat de propil Gelatină

clorhidrat de metformină 400 mg şi glibenclamidă 2,5 mg · substanță activă
Conţinutul capsulei · excipient
Celuloză microcristalină · excipient
Gelatină · excipient
Amidon de porumb · excipient
Talc · excipient
Stearat de magneziu · excipient
Cap · excipient
Negru strălucitor BN (E 151) · excipient
p-Hidroxibenzoat de metil · excipient
p-Hidroxibenzoat de propil · excipient
Corp · excipient
Dioxid de titan (E 171) · excipient
Galben amurg FCF (E 110) · excipient
Azorubină (E 122) · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor.

Nu luaţi Bidiab după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebați farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 4 blist. PVC/Al x 5 caps. · 12122/2019/01
Cutie cu 100 blist. PVC/Al x 5 caps. · 12122/2019/02
Cutie cu 6 blist. PVC/Al x 10 caps. · 12122/2019/03

Documente oficiale